Unirea... o poveste fără sfârşit

Mă bag şi eu în vorbă şi apreciez că acest nou act normativ privind fondurile mutuale vine, în primul rând, cu ideea de unire a agricultorilor. Uite, asta-i buba agriculturii, refuza UNIREA. Vrând nevrând, trebuie să recunoaştem că istoria noastră ne demonstrează că UNIREA s-a cam făcut cu bâta: a se vedea cum a făcut unirea Mihai Viteazul, a se vedea cum s-a făcut UNIREA CEA MARE. Dar cum ne unim, cum vin alţii, mari şi tari, şi ne dezbină. Am mai scris-o şi o mai scriu, că cea mai mare idioţenie a fost desfiinţarea CAP-urilor. Statutul acestora nu încălca cu nimic dreptul de proprietate a pământului. Tâmpenia cu retrocedarea prin lege nu a fost decât o batjocură faţă de pământul românesc. Tot felul de escroci cu acte false au devenit peste noapte moştenitori sau proprietari, iar ceea ce a făcut Cuza cu averile mânăstireşti au şters troglodiţii din Parlament. Domnule cititor ţine minte că VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT şi nu este o afirmaţie politică, ci o mare realitate, Retragerea aureliană nu a însemnat pustiirea satelor, ele au rămas şi au dăinuit peste milenii. Şi în zilele noastre se încearcă pustiirea localităţilor rurale, pentru că au găsit locuitori dezbinaţi. Păstrarea satului românesc nu înseamnă un pas înapoi, înseamnă însăşi existenţa noastră, a românilor, pe acest pământ dăruit nouă de către bunul Dumnezeu. Oameni buni, doar UNIREA este scutul românului în apărarea agresiunii venite din partea nesătuilor aduşi din cele patru zări. Noi nu suntem un popor care stă cu mâna întinsă, noi am hrănit, de la popoarele migratoare până la cele din zilele noastre, unii chiar ne-au rămas datori. Unde este mândria de a fi român? Domnilor politicieni, nu dezbinaţi agricultorii, ei vă dau să mâncaţi! Mai avem o meteahnă foarte veche, este vorba de elaborarea legilor care sunt făcute într-o limbă păsărească, legi neînţelese chiar de înşişi legiuitorii. Orice lege făcută pentru interese de grup duce până la urmă, nu la respectare, ci la tradiţionala OCOLIRE. Legile trebuie să fie clare, în aşa fel încât să le înţeleagă toţi, pentru că ele nu reglementează numai relaţii între cei cu carte. Vreţi exemple? Ele sunt multiple. Mai este ceva: în presă circulă de obicei tot felul de cifre şi mă refer la subvenţii, cifre aruncate pe piaţă cu furcă din care nu se înţelege mai nimic. Daţi cifre pentru agricultori, nu pentru cei de la oraş. Uite, cam aşa plesneşte fierea în mine, că de, sunt prost cu studii superioare şi nu înţeleg ce se întâmplă în "țărişoara mea".
Şi eu am uitat trecutul? Nu! Cândva cu multă înţelepciune o bătrână dintr-un sat uitat de lume, căreia îi spuneam dada Veta, m-a învăţat că "E mai bine să taci şi dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu". Nu mi-a spus ce să fac cu scrisul, tocmai de aceea sunt şi eu ca mai toţi "Venturienii" un scârţa, scârţa pe hârtie. Nu de alta, dar cam mulţi se împiedică de presă. Oare mușcă aşa de rău?!
Să nu uit, iată că am ajuns la concluzia că trebuie să dau un ultimatum celor care îmi vor răul! Luaţi-l, bă, pe tot, nu mă supăr, că tocmai de aceea mă semnez cu înaltul titlu de prost cu studii superioare!!!
P.S Mai recunoaşte cineva că este prost şi... mai ales cu studii superioare???