În vârful peniţei (martie 2011)
Mereu de la o vreme încoace, un cuvânt mă zădăreşte, mă înconjoară, deloc nu-mi dă pace – iată, că din nou am devenit poet – cuvântul cheag. Și, bineînţeles, expresia a prinde cheag! Pentru cei ce locuiesc la oraş şi habar nu au de cele de pe la ţară – şi mulţi sunt şi dintr-aceştia – voi preciza că cheag înseamnă acel ceva – liant să-i spunem – care face ca laptele să se prindă şi din acest aliment lichid să se întemeieze – remarcaţi, rogu-vă, ce verb am folosit – brânza.
De unde şi popularele aprecieri spuse în derâdere – ce mare brânză. Adică, ce mare scofală, ori nu-i nicio brânză de capul lui. Nu zic de al cui, că se poate lăsa cu niscaiva procese de calomnie, cum au mai păţit câţiva colegi de breaslă atunci când n-au fost atenţi la ceea ce le-a ieşit pe gură – porumbel dalb desigur, columb de la Columbeanu – sau ce-au aşternut în goana condeiului pe hârtie. Dar să revenim la oile noastre şi în sens literar şi, obligatoriu, în celălalt pur pragmatic. Că doar se ştie, fără aceste făpturi mioritice şi nu numai nici nu poate fi vorba de cheag, darmite de expresia, sintagma dacă vreţi, „A prinde cheag“.
Când eram ceva mai tânăr – acum un secol şi ceva, vezi bine – şi mă băteau gânduri de însurătoare, deşi n-aveam de nici unele, prietenii mai vârstnici, mai înţelepţi, aşadar, mă sfătuiau „Aşteaptă şi tu câţiva ani, până faci ceva cheag“. Adică, pe înţelesul tuturor, până adun o sumă oarecare, consistent orişicum, de bani la CEC, că pe atunci nu existau, din fericire, diverse fonduri naţionale de investiţii, proprietate şi nici alte învârteli de acelaşi soi – până ce dispun de oarece avere, care să stea la bazele unei trainice viitoare căsnicii. Că de la sărăcie şi lipsuri pornesc toate relele – glăsuit-a un bătrân din calendar. Și în familie, şi în societate.
Iar dacă tot am extrapolat – Doamne, ce expresie, că m-apucă şi mai tare frigul de la îngheţul de pe afară şi din casă – dacă tot am trecut, aşadar, de la simplu la complex, de la particular la general – sechelele educaţiei materialist-dialectice nu se lasă duse cu una cu două, că toate relele şi răii, de altfel – să ne oprim o ţâră, cum spun oltenii, la starea – nu apreciez cum este întrucât se ştie – oamenilor de la ţară. Care, paradoxul paradoxurilor, în aparenţă, deşi au devenit – iată! – proprietari de pământ de ani buni – vorba să fie buni – tot amărăşteni se află, adică, şi acum ne întoarcem de unde am plecat, n-au prins cheag! Și cum era să prindă, când nu e suficient să ai pogoanele ori hectarele în posesie. Terenul trebuie lucrat, adică arat, grăpat, discuit, irigat, fertilizat, chimizat, dezburuienat. Apoi, se cer culese roadele, transportate din câmp, grădină ori livadă şi depozitate. Sunt lucrări ce se cer musai făcute, pământul îţi dă, dar mai întâi şi întâi trebuie să-i dai! Și de unde, dacă bani nu sunt nici pentru maşini agricole, nici pentru seminţe, nici pentru udări, nici pentru, nici pentru, nici pentru…
Concluzia: dacă n-ai cheag, nu faci cheag! Adică nicio brânză. Acum şi-n veci. Noroc de unii – câţi or fi oare? – care au prins trenul, cum se zice, au urcat pe blat la clasa I şi fără de milă şi ruşine au făcut cheag. Și al lor e caşcavalul. Oricum, eu unul nu le urez poftă bună; mai curând le-aş spune: Să vă stea în gât!
GEORGE GHIDRIGAN
Pârloaga din agricultura românească
După „marea revoluţie românească” făcută în stilul nostru tradiţional, tot poporul şi-a dorit pământ. Cineva, mare ministru al agriculturii la vremea respectivă, a hotărât dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole printr-o lege. O lege aşa de ”bine făcută” că nici după 20 de ani nu s-a încheiat aplicarea ei, iar procesele curg şi acum.
Conform unei statistici europene, România se situează pe primul loc, cu 90% din întreaga suprafaţă, în ceea ce priveşte numărul de parceluţe până în 5 ha, şi, pe locul 2, la exploataţiile cu suprafeţe cuprinse între 5 şi 20 de ha. Ca suprafaţă medie deţinută suntem în ”frunte”şi aici, fiind depăşiţi doar de Malta. Și exemplele edificatoare ar putea continua. Poate doar faptul că aproximativ 10.000 de fermieri deţin suprafeţe, în exploataţie de peste 100 de ha.
Tocmai exploataţiile familiale, viabile economic, care predomină în Uniunea Europeană, cu suprafeţe cuprinse între 20 şi 100 de ha, lipsesc cu desăvârşire din agricultura României. Ne mai mirăm de ce suntem pe primul loc şi la capitolul suprafeţe nelucrate? Mai pe româneşte stau ”pârloagă” milioane de hectare, după unele statistici neoficiale peste 3 milioane ha, după cele de la APIA-MADR, în jurul a 1,3 milioane de ha.
Domnilor, nu are rost să vă bateţi în cifre, c-o fi unul sau trei, ce mai contează, pârloagă-i peste tot pe unde te duci. E un adevărat flagel. Credeţi că cei care nu au bani să lucreze pământul, vor avea 400 de lei pentru plata impozitului pe pârloagă? Chiar credeţi că de frica amenzilor proprietarii de mici parceluţe vor sări degrabă cu terenul să-l arendeze? Câţi arendaşi sunt capabili să lucreze mai mult teren decât au acum? Cine le garantează acestora că vor avea parte de o ”concurenţă loială” pe piaţa europeană a produselor agroalimentare?
E un nonsens să vorbim de piaţă comună, atâta vreme cât, în ceea ce priveşte ”susţinerea”, că aşa e european, suntem, din nou, în fruntea cozii cu cele mai mici plăţi directe. Revenind, doar cu impozitarea pârloagei, nu veţi rezolva problema. Fără un complex de măsuri prin care să se realizeze şi comasarea parceluţelor, prin care să se stimuleze arendarea terenurilor pe o perioadă mai lungă de timp, prin care să se poată cumpăra şi de tineri, - de ce nu? -, prin care să se stimuleze ieşirea rapidă la pensie din agricultură. Că cei care lucrează cea mai mare suprafaţă de teren agricol au peste 60 şi chiar 70 de ani, nu cred că vă surprinde.
Avem, pentru toate acestea, o strategie? Există măcar voinţa şi puterea de a se strânge la aceeaşi masă autorităţi, fermieri şi specialişti pentru a lua hotărâri benefice acestei ţări? Timpul trece şi potenţialul pământului, cu care ne mândrim,- de ce oare?, poate să dispară. Zecile de milioane de guri care pot fi hrănite şi din ”pârloagă” pot să rămână doar un vis frumos. Un potenţial care, aşa cum amintea şi comisarul Dacian Cioloş, trebuie valorificat, pus în valoare. Fără legi concrete, stimulative vom visa frumos, şi peste ani, înconjuraţi de milioanele de hectare ”pârloagă”. După „marea revoluţie românească” făcută în stilul nostru tradiţional, tot poporul şi-a dorit pământ. Cineva, mare ministru al agriculturii la vremea respectivă, a hotărât dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole printr-o lege.
O lege aşa de ”bine făcută” că nici după 20 de ani nu s-a încheiat aplicarea ei, iar procesele curg şi acum. Conform unei statistici europene, România se situează pe primul loc, cu 90% din întreaga suprafaţă, în ceea ce priveşte numărul de parceluţe până în 5 ha, şi, pe locul 2, la exploataţiile cu suprafeţe cuprinse între 5 şi 20 de ha. Ca suprafaţă medie deţinută suntem în ”frunte”şi aici, fiind depăşiţi doar de Malta. Și exemplele edificatoare ar putea continua. Poate doar faptul că aproximativ 10.000 de fermieri deţin suprafeţe, în exploataţie de peste 100 de ha.
Tocmai exploataţiile familiale, viabile economic, care predomină în Uniunea Europeană, cu suprafeţe cuprinse între 20 şi 100 de ha, lipsesc cu desăvârşire din agricultura României. Ne mai mirăm de ce suntem pe primul loc şi la capitolul suprafeţe nelucrate? Mai pe româneşte stau ”pârloagă” milioane de hectare, după unele statistici neoficiale peste 3 milioane ha, după cele de la APIA-MADR, în jurul a 1,3 milioane de ha.
Domnilor, nu are rost să vă bateţi în cifre, c-o fi unul sau trei, ce mai contează, pârloagă-i peste tot pe unde te duci. E un adevărat flagel. Credeţi că cei care nu au bani să lucreze pământul, vor avea 400 de lei pentru plata impozitului pe pârloagă?
Cronica unui prost cu studii superioare (martie 2011)
AVEM PĂMÂNT BOGAT, ţipă toţi neştiutorii, dar nu ştim ce să facem cu el. Am zis-o şi o mai zic că nu este aşa!
N-am descoperit eu aşa ceva, o spun specialiştii. La toate acestea mai adăugăm şi sfânta prostie de birocraţie tip românească şi lipsa de informare privind în mod special Politica Agricolă Comunitară (PAC). Suntem membri cu drepturi depline ai UE din ianuarie 2007. Și ce dacă! Nici în zilele noastre nu se ştie ce s-a negociat şi cum s-a negociat capitolul AGRICULTURA. Suntem ţara membră cu drepturi depline a UE şi aflăm, aşa pe sărite, că subvenţiile pentru agricultorii români sunt departe de celelalte din ţările UE şi chiar din ţările mai de curând admise. N-am auzit pe nimeni că aşa s-a negociat, că aşa a dorit UE.
Constatăm, cel puţin noi proştii, după o sumară documentare că această Uniune Europeană are reguli concret elaborate cu o piaţă agricolă bine structurată. Cum arată?! PIAŢA SEMINŢELOR Zice un document că seminţele sunt produse în aproape toate statele membre. Danemarca, Franţa, Germania, Spania şi Italia care sunt printre cele mai mari producătoare şi sunt clasificate în patru grupe de soiuri: triticale, oleaginoase, graminee şi leguminoase. Suprafaţa de producţie pentru seminţe în UE-27 era de aproximativ la un nivel de 400 000 de hectare în 2007. Regulamentul Consiliului nr.1782/2003 este inclus în reforma Politicii Agricole Comunitare), şi conţine dispoziţii în special cu privire la comerţul cu seminţe cu ţările terţe inclusiv un sistem de licenţe de import opţional.
Conţine totodată dispoziţii generale cu privire la ajutorul de stat, inclusiv o clauză specială finlandeză pentru ajutor. PIAŢA DE LEGUME ȘI FRUCTE are, de asemenea, prevederi organizatorice comune şi norme de aplicare de la 1 ianuarie 2008. Scopul reformei este de a îmbunătăţi competitivitatea şi orientarea pe piaţă a sectorului fructelor şi legumelor, de a reduce fluctuaţiile veniturilor cauzate de situaţiile de criză, de a promova consumul, contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii publice şi de a spori garanţii de mediu. Organizaţiilor de producători le sunt oferite o gamă mai largă de instrumente de gestionare a situaţiilor de criză; sectorul fructelor şi legumelor este integrat în schema de plată unică, cu un nivel minim de cheltuieli pentru mediu. Sunt prevăzute în acelaşi timp, fonduri UE pentru promovarea şi producţia ecologică. Sunt aceste exemple dovada faptului că agricultorii din România nu sunt informaţi cu toate prevederile din documentele privind organizarea agriculturii în UE. Se pune întrebarea firească: oare aceste reguli sunt ignorate sau ascunse?
La noi materialul de reproducţie aproape că a dispărut. Cercetarea din domeniul vegetal aproape că nu există. Ameliorarea diverselor culturi se făcea (zic se făcea, că acum terenurile de cercetare au fost confiscate) ţinând cont de zonă, sol şi micro climat. Vin seminţe din alte ţări (chiar dacă acolo au performanţe) şi nu se potrivesc cu situaţia reală din România. În domeniul legumicol este un adevărat dezastru. Producţia autohtonă este descurajată. Am fost invadaţi de seminţe care dau produse fără gust. Avem seminţe româneşti pentru legume cu gust românesc şi tolerăm (greşit, neştiutorii SUSPUȘI tolerează) importuri care distrug sectorul legumicol românesc. Atenţie, mă refer la importuri de legume din afara UE.
Încet, consumatorul din ţara noastră îşi dă seama că este înşelat cu cele mai otrăvitoare legume şi fructe aduse în România în mod fraudulos ca apoi să se spună că în sectorul agricol de la noi exista cea mai mare evaziune fiscală. GREȘIT, evaziunea din agricultură se întâmplă la GRANIŢĂ. Admir iniţiative DGADR Timiş de a lucra pământurile pârloagă, dar... va putea sări peste nişte legi aberante? Aştept cam de mulţi ani ca în pieţele agroalimentare să fie prezenţi adevăraţii producători agricoli şi nu speculanţii, nu evazioniştii şi nu în special COTIZANŢII!!! Cine aşteaptă?! Ca de obicei ăla care semnează...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
Convorbiri cu ștreangul de gât (martie 2011)
Reporter: Dle dr. ing, Dimitrie Muscă, zilele trecute aţi avut o întâlnire cu comisarul pentru agricultură al Consiliului Europei, dl Dacian Cioloş. Vă rugăm să comentaţi această reuniune!
Dr. ing. Dimitrie Muscă:Da, a fost o întâlnire de informare şi atât!
Rep: Să înţeleg că nu doriţi să dezvoltaţi?...
D.M.: Nu am ce să dezvolt.
Rep: Este adevărat ce a spus Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Cărnii de Porc, că se va dubla preţul la carnea de porc?
D.M.: Da, este adevărat. Dar în primul rând eu am spus acest adevăr. Vom tăia şi vom tăia până vom decima şi fondul genetic.
Rep: Avem, aşadar, semne clare pentru apropierea foametei.
D.M.: Eu o spun demult şi nu sunt luat în seamă. Devine tot mai valabil faptul că maşina bogatului mănâncă pita săracului. Cei care au făcut investiţii în biodiesel nu vor renunţa la cultivarea pământului pentru a obţine produsul final. La noi, ce să mai vorbim, stă pământul nelucrat şi statul stă cu mâinile în sân. Va fi bai! Curiozitatea m-a făcut să aprofundez documentarea în legătură cu întâlnirea cea de taină dintre Dacian Cioloş şi cei mai mari producători agricoli din România.
M-am adresat domnului GOGU, adică Google. Am aflat că Dacian Cioloş vrea ca prin proiectul Politicii Agricole Comune să acorde micilor producători o parte mai însemnată din subvenţiile europene, în dauna marilor deţinători de terenuri. În legătură cu această prevedere, Franţa şi Germania şi-au exprimat, prin diverse voci, opoziţia faţă de noua filosofie agricolă a Bruxelles-ului. Cioloş insistă însă că nu există neînţelegeri importante. Am întrebat şi eu pe unii şi pe alţi şi toţi au răspuns că este o aberaţie să distrugi marile ferme care au performanţe constatate.
O asemenea măsură îndeamnă să se destrame marile ferme în unele mai mici cu adăugare de personal salariat şi cheltuieli ineficiente în plus. Maşinile şi utilajele agricole de ultimă generaţie pot fi folosite profitabil doar pe suprafeţe mari şi compacte. Împărţirea în ferme mai mici, presupune şi noi utilaje şi maşini agricole iar noi în prezent arăm şi cu plugul tras de vacă. Ori ceea ce se propune este o fantezie ori se doreşte să se distrugă ce s-a consolidat. La urma urmei, producţia agricolă a României este asigurată într-o proporţie uriaşă de marile ferme. De ce nu sunt stimulaţi cei foarte mici să-şi unească pământurile? De ce nu se cultivă pământurile, deja celebra, PÂRLOAGĂ. Pe cine vrea să păcălească domnul comisar?
P.S. Înainte de închiderea ediţiei Dl Dimitrie Muscă mi-a telefonat şi mi-a spus: Scrie că am avut dreptate când am spus că Valeriu Tabără este un ministru competent şi se luptă pentru o agricultură performantă în România. Asta am şi făcut.
M. M. MIHAIL
Terapia cu antibiotice la porumbei şi antibiorezistenţa
În urma monitorizărilor prin antibiograme a principalilor agenţi bacterieni patogeni la porumbei, în ultimii 7 ani, în cadrul Laboratorului de Diagnostic în patologia aviară Romvac, s-au evidenţiat următoarele:
• În urma folosirii îndelungate şi adesea abuzivă a antibioticelor, nivelul antibiorezistenţei a crescut.
• S-a constatat creşterea semnificativă a rezistenţei la antibiotice a E. Coli (care în trecut era combătut folosind cu succes antibiotice „uzuale”).
• Se remarcă rezistenţa deosebită a Pseudomonas aeruginosa.
• Aminoglicozidele (Gentamicină, Neomicină, Spectinomicină). Ceftiofur şi Colistinul îşi păstrează per total eficienţa asupra bacteriilor gram negative: Salmonella, E. Coli etc, datorită faptului că nu se absorb decat în proporţie redusă, de la nivel intestinal, nu au dat naştere la multe tulpini rezistente, această caracteristică limitând utilizarea lor în stările patologice cu manifestare septicemică, fiind utile doar în infecţiile intestinale (enterite – diaree).
• Se remarcă efectul convenabil al asociaţiilor de antibiotice cu acţiune sinergică.
• Macrolidele (eritromicină, tylosin, tilvalosin) şi tetraciclinele (oxitetraciclină, clortetraciclină, tetraciclină, doxiciclină) au un efect redus antimicrobian, mai mult se vor utiliza pentru efectul micoplasmocid (singure) sau în asociere cu alte antibiotice pentru a le potenţa efectul antimicrobian.
• Având în vedere creşterea alarmantă a antibiorezistenţei (în special a E. Coli) se recomandă administrarea simultană a unor asociaţii de antibiotice sinergice (Enrofloxacin + Colistin, Lincomicin + Spectomicin, Amoxiciclină + Colistin, Fosfamicină + Tylosin, Doxiciclină + Tylosin etc.) cu spectru larg şi efect sistemic (pe cât posibil şi micoplasmocid) şi rotirea periodică a acestora (o clasă de antibiotice cu alta).
• De regulă, antibioticele se vor administra pe o perioadă de 3 – 5 zile (excepţie în cazul Salmonelozei = 7 – 10 zile sau Chlamidiozei – Ornitoză = 30 zile).
Reguli obligatorii:
• Pentru prevenirea eşecurilor terapeutice, întotdeauna, la baza tratamentelor cu antibiotice trebuie să stea monitorizarea prin antibiograme a sensibilităţii acestora.
• Pentru refacerea florei intestinale, după fiecare tratament cu antibiotice se vor administra probiotice (Kefir – iaurt caucazian asociat cu Vita - B Complex.
• Intotdeauna se vor respecta dozele terapeutice indicate de producător (ideal exprimate în mg. substanţă activă/kg greutate vie/zi, exprimare mult mai corectă decat spre exemplu: x grame produs / litru apă / zi, datorită diferenţelor mari de consum de apă în funcţie de starea fiziologică şi temperatura mediului).
DR. CĂTĂLIN TUDORAN
Noi subvenţii în zootehnie
Ajutor european pentru depozitarea privată a cărnii de porc
Guvernul a aprobat o hotărâre privind stabilirea valorii ajutorului în avans pentru depozitarea privată a cărnii de porc. Valoarea totală a ajutorului este de 1,3 miliarde de euro. Banii vin din Fondul European de Garantare pentru Agricultură, a declarat ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără. El a precizat că măsura vine extrem de rapid după ce la nivelul Consiliului European s-a adoptat Regulamentul 68/2011 al CE din 28 ianuarie 2011 de stabilire a valorii ajutorului în avans pentru depozitarea privată a cărnii de porc. „Recenta măsură aprobată de Executiv determină o creştere a veniturilor crescătorilor de porci şi orientarea lor către realizarea unor producţii ridicate din carne şi produse din carne. Acest act normativ a fost obţinut după discuţii la Comisia Europeană, avându-se în vedere că încă România nu are posibilitatea ieşirii la export cu carne de porc din cauza acelei interdicţii legate de pesta porcină. Dar, actul normativ şi această depozitare privată vin pe acelaşi suport pe care îl au şi cei de la alte ferme din Uniunea Europeană, ştiut fiind că, în domeniul respectiv, s-a trecut printr-o anumită criză, chiar o scădere drastică a preţurilor şi a veniturilor fermelor de porci. Depozitarea privată este un ajutor extrem de important care merge spre crescătorii de animale”, a specificat Valeriu Tabără.
Ajutor de stat pentru ameliorarea animalelor
Printr-o hotărâre de guvern adoptată în şedinţa Executivului din 9 martie s-au aprobat normele metodologice privind modul de acordare a ajutorului de stat pentru ameliorarea raselor de animale. ”Actul normativ este legat de ceea ce înseamnă calitatea materialului biologic din zootehnie, respectiv ameliorarea şi selecţia de material biologic care să stea la dispoziţia fermierilor şi, în acelaşi timp, să poată asigura material genetic valoros pentru producţie, respectiv pentru ceea ce înseamnă calitatea pe diverse specii”, a menţionat Valeriu Tabără.
Schema de ajutor se aplică pe perioada 2011-2013, cu un buget maxim de 61,25 milioane lei, din care 12,25 milioane de lei pentru anul 2011. „Reluăm un program care vine odată cu reorganizarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Vrem să legăm acest ajutor de o colaborare între ANARZ (Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie) şi asociaţiile de crescători de animale, aşa cum vom merge şi cu sistemul de identificare a animalelor”, a adăugat ministrul.
MIHAELA PREVENDA
Combinele CLAAS: 75 de ani de producţie
În acest an se împlinesc 75 de ani de producţie a combinelor Claas. Reţeta succesului: dezvoltarea continuă, consecvența, îmbunătăţirea permanentă a tehnologiilor de fabricaţie şi însuşirea noilor tendinţe ale pieţei.
Promoţie la aniversare
Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de dezvoltare şi succes, producătorul vine cu o ofertă inedită. Clienţii care în perioada 15 februarie - 31 martie 2011 încheie contracte ferme de achiziţie pentru orice tip de combină Claas, vor avea posibilitatea să viziteze cea mai modernă fabrică de combine de recoltat din Europa – CLAAS GERMANIA.
În acest sens, filialele şi dealerii importatorului SC Agrocomerţ Holding SA din ţară vă stau la dispoziţie pentru orice informaţie.
„My combine Claas".
Tot cu ocazia aniversării, firma Claas demarează o acţiune de adunare a impresiilor, opiniilor şi experienţelor pe care le au clienţii, sub forma materialelor foto, video şi a scrisorilor. „Dorim să aflăm povestea dumneavoastră. Dorim să vedem imaginile şi filmele celor 75 de ani de experienţă cu combinele Claas. Și, dacă doriţi, să le arătăm şi altora, în broşuri şi pe noua pagină web: mycombine.claas.com", precizează reprezentanţii Claas.
Site-ul, special creat pentru acest eveniment, a fost inaugurat la SIMA 2011 şi prezentat în broşura „75 ani de combine CLAAS". Cele mai interesante poveşti vor fi premiate. Se vor acorda numeroase premii, de la locul 1 la locul 75. „Ceea ce vedeţi pe toate câmpurile din lume, făcându-şi treaba cu mare încredere şi putere, nu sunt combinele noastre, ci ale dumneavoastră. Combinele clienţilor noştri. Experienţele dumneavoastră, împreună cu experienţele noastre, au făcut din combinele Claas ceea ce sunt ele astăzi: cea mai bună alegere în fiecare clasă de performanţă", afirmă reprezentanţii producătorului german.
Impar: „Creştem împreună“
Acesta a fost sloganul sub care s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a Conferinţei Impar-BKT, ce a avut loc la 26 februarie, la Odorheiul Secuiesc.
Evenimentul, de la care nu a lipsit László János, preşedintele și proprietarul grupului de firme ARKUM, al cărui membru este și firma organizatoare, a adunat partenerii Impar din toată ţara. Invitat de onoare a fost reprezentantul fabricii BKT, Sandesh Jain.
Grupul de firme ARKUM are mai multe domenii de interes, cum ar fi turism, investiții și administrare imobiliare, piscicultură, media-expo şi auto. „Firmele ce formează ARKUM au interese comune și își organizează activitatea în baza acelorași principii de valori, punând accent pe utilizarea în mod optim a resurselor, de a stabili o politică economică unitară în scopul dezvoltării afacerilor. Consider că baza succeselor înregistrate de-a lungul timpului, o constituie societatea Impar, fiind prima societate comercială fondată în anul 1991“, a declarat László János. Dezvoltarea companiei Impar a fost treptată timp de 20 ani, astăzi echipa de la Odorheiu Secuiesc fiind capabilă să ofere soluţii complete clienţilor din întreaga ţară.
Clienții sunt deserviţi în prezent prin trei canale de distribuție: departamentul EnGros (pentru dealeri, service-uri şi flote), departamentul Rețele (pentru stații petroliere, hypermarketuri și magazine tradiționale de auto), iar mai nou a fost lansată comercializarea produselor și prin intermediul internetului, pe site-ul www.impar.ro.
Dar situaţia nu a fost mereu una roz pentru compania de la Odorheiul Secuiesc, a afirmat Barabás Ignác, directorul executiv. El a dezvăluit dificultăţile prin care a trecut firma în ultimii ani, dar şi modul în care a reuşit să-şi ia un nou elan şi să fie pregătită pentru a satisface toate nevoile pieţei auto. „Fidelitatea clienţilor Impar arată profesionalismul firmei“, a concluzionat Barabás Ignác.
Dialog cu autorităţile
„Ne-am dorit întotdeauna să fim partenerii favoriţi atât ai clienţilor, cât şi ai furnizorilor prin menţinerea unor relaţii de parteneriat reciproc avantajoase. Am pornit de la idea să creștem felixibilitatea firmei din punct de vedere al activităților/produselor oferite, deoarece în perioada de relansare a vânzarilor, resursele financiare vor deveni din nou accesibile. Întrebarea care se va pune în acel moment va fi: care sunt acele produse avantajoase ce pot fi lansate, atât din punctul de vedere al cererii de pe piață, cât și din perspectiva nevoilor de numerar“, a afirmat preşedintele ARKUM. De altfel, acesta a fost unul dintre motivele pentru care au inițiat anul trecut organizarea unor astfel de conferințe prin care se poate da curs unei căi de comunicare între autoritățile guvernamentale și agenții economici activi pe piața agroindustrialelor.
Anul acesta, din partea Ministerului Agriculturii a fost prezent consilierul Robert Molnar care a oferit invitaţilor informaţii legate de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.
Fermierii români vor calitate
Din partea brandului de anvelope agricole şi industriale BKT a fost prezent Sandesh Jain, director marketing Departament Externe. El a prezentat noutăţile cu care compania indiană vrea să cucerească piaţa românească, considerată a fi foarte importantă. „Piaţa românească este acum în creştere pentru noi, deoarece am schimbat sistemul de distribuire. Suntem de aproximativ cinci ani aici şi am lucrat cu Impar, dar şi cu o altă companie cu care nu mai colaborăm. Impar este, de anul trecut, singurul nostru partener din România“, ne-a spus Sandesh Jain.
Fermierii români, în opinia sa, caută şi calitatea, nu doar preţuri mici. „De când sunt aici, am remarcat o schimbare a mentalităţii agricultorilor români. Singura problemă o reprezintă faptul că au încă tractoare mici şi vechi. Sunt convins însă că vor ajunge să achiziţioneze anvelope mari, de calitate foarte bună, ca şi tractoare mult mari“, a afirmat reprezentantul companiei din India.
Acest lucru va duce, în opinia sa, şi la o creştere a vânzărilor: „Ne aşteptăm ca vânzările să crească şi să fim unii dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa românească a vânzărilor de anvelope. Faţă de competitori, avem strategii de piaţă, am făcut investiţii, avem produse de calitate şi cei mai buni parteneri în fiecare ţară. Impar e o companie serioasă, ai cărui angajaţi sunt cu adevărat profesionişti.“
20 de ani pe piaţă
SC Impar SRL a fost înfiinţată în 1991 şi activează pe piaţa distribuţiei de componente auto. Compania are peste 70 de angajati şi sediul în Odorheiu Secuiesc.
Portofoliul de produse şi servicii cuprinde toată gama de anvelope, accesorii şi cosmetice auto, lubrifianţi, acumulatori, pentru autoturisme, motociclete, camionete, camioane, utilaje agricole şi industriale.
Delia Ciohodaru
Zile de vin şi ciocolată
În ultimul weekend din februarie, într-un restaurant din centrul vechi al Capitalei s-au adunat mai mulţi producători de vin. “Zilele vinului“ au ceva din Gala tânărului actor. Decorul minimal, regia discretă, atmosfera prietenoasă vor să pună în valoare talentul actorului principal, vinul. Mai multe podgorii mici au venit la întâlnirea cu publicul bucureştean. Piaţa vinului din România nu se compune doar din doi-trei mari producători,ci este ca un puzzle, în care s-au strâns, în ultimii ani, multe piese mici, dar importante.
La zilele dedicate vinului, toţi producătorii vor să-şi arate calităţile, să-şi cunoască clienţii, să afle părerea acestora. Nimeni nu vrea aplauze de complezenţă, ci reacţii sincere. Pe de altă parte, publicul care plăteşte un bilet de intrare, consumatorul trece pe la fiecare stand, stă de vorbă cu producătorii, degustă şi alege. E o atmosferă de întâlnire informală, pe care organizatorii şi-au dorit-o.
Alături de vin, două standuri cu ciocolată şi flori de zahăr completează imaginea unui cadou perfect.
“Ne interesează constanţa în calitate“
Cezar Ioan, organizator “Zilele Vinul.Ro“: “Prin asemenea evenimente încercăm să dăm vizibilitate unor producători mici, care nu au, în mod normal, acces foarte larg la piaţă, pentru că sunt producători de nişă, mai noi sau cu podgorii pe suprafeţe mai mici. Nu promovăm vinurile care sunt peste tot în piaţă. Publicul poate să deguste aici vinuri pe care le găseşte mai greu. La această a doua ediţie se constată o creştere a numărului de vizitatori, faţă de ediţia trecută. Am invitat şi Asociaţia producătorilor de struguri şi vin de la Drăgăşani, care tocmai s-a înfiinţat.
Agricola Știrbey a lansat spumantul Prince Știrbey. Domeniul Coroanei Segarcea a venit cu un vin nou, Pinot Noir. Crama Gârboiu a venit cu Fetească Neagră şi un Merlot. Casa Olteanu, o podgorie mică de lângă Iaşi, a venit cu un cupaj de vin alb din 2010. În fiecare an, eu şi colegii mei, degustăm cam 400 de vinuri şi ne interesează producătorii care oferă constanţă în calitate. Prin evenimentele pe care le organizăm, încercăm să creăm un context informal, în care consumatorii să-i cunoască pe producători, să deguste vinul într-o atmosferă relaxată, pentru că vinul este un prilej de socializare. Oamenii devin mai deschişi, mai calzi. Am ales să aducem lângă vin ceva dulce deoarece foarte multă lume consumă vinul roşu cu ciocolată. Mai e şi luna martie, aşa că un vin bun cu un pachet de ciocolată pot face un foarte bun cadou, pentru orice cuplu.
În aprilie va fi următorul eveniment “Zilele Vinului.Ro“, la Constanta. Se pregăteşte deschiderea sezonului, aşa că vrem să ducem vinuri pe care decidenţii din lanţul de distribuţie nu le cunosc. Vor fi vinuri din alte zone, care ajung mai greu în restaurantele de pe litoral.“
“Asocierea e şansa producătorilor mici“
Baronul Jakob Kripp, proprietar Agricola Știrbey (Prince Știrbey):
“La Domeniile Știrbey vrem să păstrăm caracterul soiului pe care îl vinificăm, să nu stricăm ceea ce a creat natura. La Drăgăşani sunt mai mulţi producători mici, nu avem un producător industrial. Noi punem accent pe calitate. E singurul nostru mod de a ne afirma. Suntem 5-6 producători mici, toţi din Drăgăşani, care ne-am asociat. Vrem să ne sprijinim reciproc. Conform Legii vinului, asociaţiile pot face regulile pentru regiunea viticolă în care funcţionează. Dorinţa mea este să facem un bun marketing pentru Drăgăşani, pentru vinul nostru.“
“Spumantul Prince Știrbey, un vin de mare clasă, făcut din Crâmpoşie“
Oliver Bauer, oenolog Domeniile Știrbey (Agricola Știrbey):
“Agricola Știrbey a lansat primul vin spumant din podgoria Drăgăşani. Spumantul Prince Știrbey este produs din soiul de struguri Crâmpoşie. Când am vinificat prima dată Crâmpoşia, m-a impresionat. Are o calitate din ce în ce mai bună în fiecare an, cu struguri sănătoşi, cu echilibru între aciditate şi zahăr. Fiind mare admirator al şampaniei din Franţa, am vrut, de mulţi ani, să încercăm cu Crâmpoşia. În 2008 am făcut nişte teste şi am alocat o cantitate mai mare de struguri pentru şampanie. După fermentare, care a durat două luni, am văzut că are o textură cremoasă, un buchet aparte şi o aciditate cum am vrut eu. A fost clar că trebuie să o scoatem pe piaţă. Crâmpoşia nu este neapărat un vin slăbuţ, de ţară, cum se credea. Pentru că are un potenţial foarte mare, putem face mai multe feluri de vin din soiul Crâmpoşie.
Trebuia să schimbăm gândirea că un vin de mare clasă trebuie să aibă un conţinut mare de alcool, să fie greu, de culoare închisă, foarte fructos. Un vin de mare clasă poate să fie şi un Riesling de Rin, foarte fin şi lejer, echilibrat şi structurat, dar şi un vin spumant, făcut dintr-un soi foarte vechi. Eu n-am lucrat până acum cu un vin atât de vechi cum este Crâmpoşia. Acest pas, de a face un spumant, nu a fost chiar atât de mare, cred că a fost logic. Și, am avut norocul că proprietarul, familia Kripp, ne dă mână liberă, este deschis la experienţe. Un oenolog este întotdeauna curios, aşa că am vrut tare mult să încerc să fac un vin spumant.
Dacă în urma experienţelor nu iese ceva de calitate, nu ajunge pe piaţă, pentru că nu ne reprezintă. Spumantul Prince Știrbey a ieşit pe piaţă. Cine l-a gustat, clienţi, prieteni sau colegi, mi-au spus ca e foarte bun. L-au degustat şi cunoştinte din Franţa şi au fost uimite. Putem face un profil de vin românesc mai bun în străinătate. Sunt mulţi producători mici care fac vinuri foarte bune, dar care nu sunt cunoscute în afara ţării. Trebuie schimbat acest lucru, cu încredere şi cu forţă. Sunt convins că potenţialul României este extraordinar şi trebuie să-şi recâştige poziţia pe care a avut-o pe piaţa vinului.“
“Avem vin cu personalitate, dar nu avem marketing“
Marian Olteanu, proprietar Casa Olteanu (Iaşi) :
“O podgorie mică nu poate să aibă marketingul unui producător mare. Prin urmare, e foarte bună o astfel de prezentare în faţa publicului, la evenimente special dedicate vinului. Noi am venit anul ăsta cu un cupaj din Aligote, Fetească regală şi Fetească albă. Producţia de struguri este obţinută de pe o suprafaţă de 60 ha, din care 20 ha sunt în proprietatea noastră. Suntem o podgorie mică. Am decis să facem un cupaj pentru că am avut un an dificil, cu o cantitate mică de struguri, cam 20 tone, pe care i-am cules bob cu bob.
Ca să nu facem compromisuri la calitate, am vrut să-i fermentăm împreună şi cred că am făcut o treabă bună. Oamenii sunt uimiţi, avem reacţii foarte bune. E un vin uşor, 12 grade, sec, fructos, tot ce-ţi poţi dori într-o zi de vară. Aşa cum spuneam, pentru că suntem o podgorie mică, trebuie să ne prezentăm la astfel de evenimente, unde avem o relaţie directă cu publicul. Încercăm să identificăm evenimentele din mediile culturale ale Iaşiului, unde este publicul nostru. Am sponsorizat Festivalul de film de la Iaşi, Campionatul de dans sportiv, unde vin oameni care ştiu să aprecieze un vin cu personalitate. Aici, la Zilele Vinul.Ro, e o prezentare pentru micii producători. E concentrat, informaţia circulă uşor. Cei de la Corcova, de la Știrbey ne trimit musafirii de la standul lor, noi la fel. Este un efort unitar, pentru a ne face remarcaţi.“
“Vrem să-i împrietenim pe oameni cu vinul“
Sergiu Nedelea, preşedinte Federaţia Somelierilor din România:
“La Zilele Vinului au venit producători mai mici, adică nu din cei care au cantităţi industriale, dar cu vinuri de calitate. Dacă treci pe la fiecare stand şi deguşti vinurile, vezi repede că ai de-a face cu vinuri de înaltă ţinută, pe care le găseşti numai în restaurante. E un eveniment care îşi propune să-i împrietenească pe oameni cu vinul. De multe ori, oamenii nu ştiu ce să comande într-un restaurant, aşa că e bine să ai un contact personal aici cu mai multe vinuri, să-ţi notezi în minte ce-ţi place şi să ştii să comanzi data viitoare. Aici am văzut persoane iniţiate, dar şi oameni care nu ştiu prea multe despre vin. Se leagă poveşti frumoase, oamenii se împrietenesc şi au revelaţii privind calitatea vinului.“
“Doar vinul face diferenţa“ Marian Timofti, somelier :
“Manifestarea Zilele Vinului este un eveniment de socializare a oamenilor cu vinul. Sunt mai mulţi producători şi toţi au acelaşi fel de stand. Doar vinul face diferenta! Avem posibilitatea să discutăm cu clienţii, să-i atragem către vin. Vinul este istorie, cultură. Dumnezeu a transformat apa în vin, nu în bere. Discernamântul fiecărui client îl conduce către un anumit producător. Vrem să-i învăţăm pe oameni cum să bea vinul cu paharul, să-i admire textura bogată.
Aici, Domeniul Coroanei Segarcea a lansat întreaga gamă Prestige, care este numai în HORECA. Vinurile au rezultat în urma unei trieri serioase a strugurilor, culeşi bob cu bob, care se vinifică separat. Crama de la Segarcea nu are egal în România şi are foarte puţini concurenţi în Europa. Conceptul este gravitaţional, pe patru etaje, până la 9 metri sub pământ, unde se face maturarea în baricuri de lemn. Crama a fost construită pe vremea Regelui Carol şi conceptul este cel iniţial. S-a făcut acolo o investiţie de 30 de milioane euro, pentru a reface totul, pentru a o readuce la planul original. A fost mărită, dar s-a păstrat forma de cruce, pe care o avea la început. Suprafaţa de vie este aceeaşi ca pe vremea Regelui Carol. Traseul gravitaţional de vinificare, maturare, pe care îl are vinul, evită stresul, pentru că mustul curge fără să fie împins de tot felul de pompe. Cele patru etaje de sub pământ oferă o trecere firească prin diferitele etape de vinificaţie.“
Vinuri noi lansate de Domeniile Ostrov
Producătorul de vinuri își propune dublarea afacerii în 2011
Domeniile Ostrov îşi completează gamele de vinuri cu cinci sortimente noi. De la începutul anului producătorul de vinuri din judeţul Constanţa a scos pe piaţă, în gama medium, soiurile Cabernet Sauvignon Roze, Fetească Neagră şi Muscat Ottonel. Gama premium “Cetatea Durostorum” a fost completată în 2011 cu soiurile Chardonnay şi Sauvignon Blanc. “Noile sortimente vor contribui la creşterea cotei de piaţă şi la dublarea cifrei de afaceri în acest an. În 2010 am înregistrat o cifră de afaceri de 10 milioane de lei, creşterea faţă de 2009, anul intrării pe piaţă, fiind de 250 de procente”, declară Constantin - Theodor Ilinca, directorul general al Ostrovit S.A.
Din 2005 şi până acum, la Domeniile Ostrov s-au investit 24 milioane de euro. Banii au fost folosiţi pentru reconversia plantaţiilor prin programe anuale succesive, sisteme de irigaţii, dotarea cu echipamente şi utliaje specifice. De asemenea, cele două staţii de vinificaţie au fost aduse la standarde internaţionale ultramoderne.
În prezent, suprafaţa cu viţă de vie administrată de societatea Ostrovit este de 1300 ha şi include centrele viticole Ostrov şi Lipniţa, judeţul Constanţa, situate pe malul drept al Dunării, la graniţa cu Bulgaria. “În vederea obţinerii unor vinuri pentru gama premium s-au les parcele mai mici (Sauvignon Blanc - 6 ha, Chardonnay - 9 ha) cu expoziţia perfectă pentru aceste soiuri. Pentru acestea s-au aplicat lucrări specifice de normare a producţei la nivelul de 5-6 tone de struguri la hectar”, precizează Constantin-Theodor Ilinca.
În podgoria Ostrov se cultivă soiurile Merlot, Cabernet Sauvingnon, Fetească Neagră, Pinot Noir, Syrach şi Rebo pentru vinurile roşii. Pentru vinurile albe se cultivă soiuri ca Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, Riesling Italian, Muscat Ottonel şi Crâmpoşie. Principalele game de vinuri marca Domeniile Ostrov sunt Cetatea Durostorum, Canaraua Fetii, Domeniile Ostrov, Cosa di Vino şi Vinaria Ostrov. “În mai puţin de un an am reuşit să fim prezenţi în cele mai importante lanţuri de magazine. Suntem listaţi cu gamele noastre în reţelele Metro, Selgros, Real, Carrefour, Cora, Kaufland, Auchan, Lidl”, punctează directorul general Constantin - Theodor Ilinca.
Domeniile Ostrov reprezintă brandul sub care Ostrovit SA produce vinurile din podgoria Ostrov. Compania Ostrovit este controlată de omul de afaceri Horia Culcescu. El mai deţine 500 ha de pomi fructiferi şi 200 ha de legume.
Cabernet Sauvignon Roze - Gama Domeniile Ostrov:
Vin demisec din 2010, special, de o incredibilă vioiciune şi opulenţă, un vin la care in ciuda tinereţii se intrevăd calităţi specifice vinurilor vechi.
Chardonnay - gama Cetatea Durostorum:
Un vin elegant, catifelat, tandru, cu o aromă distinctă şi discretă.
Sauvignon Blanc - gama Cetatea Durostorum:
Un vin sec, acid şi aromat.
Autor: Mihaela Prevenda
Citeşte mai mult ...
Clearfield® - soluţia completă împotriva buruienilor
Sistemul de producţie Clearfield® utilizează o combinaţie de genetică superioară – hibrizi adaptaţi la condiţiile locale de mediu - cu erbicidul Pulsar®, uşor de aplicat, pentru a furniza cele mai bune soluţii integrate pentru nevoile producţiei vegetale.
Erbicidul Pulsar® asigură controlul postemergent pe scară largă al buruienilor (chiar şi al celor mai dificil de combătut, cum sunt Ambrosia spp. - Ambrozia, Xanthium spp. – Cornuţii sau Orobanche spp. - Lupoaia) , pe parcursul întregului sezon, printr-o singură aplicare. Fermierii şi partenerii acestora din lanţul de distribuţie pot, astfel, să îşi optimizeze timpul, eforturile şi resursele pentru a realiza potenţialul maxim de producţie. Prin aceasta, sistemul de producţie Clearfield®răspunde celor mai importante cerinţe ale fermierilor.
Avantajul Sistemului de producţie Clearfield®
Avantajul sistemului de producţie Clearfield® constă în utilizarea erbicidului Pulsar® (cu spectru larg de acţiune) la hibrizii de floarea-soarelui toleranţi la acest erbicid.
În prezent, sistemul de producţie Clearfield® pentru floarea-soarelui este disponibil pentru producătorii din principalele ţări cultivatoare de floarea-soarelui din centrul şi sudul Europei de Est, unde se foloseşte erbicidul Pulsar® 40.
Pulsar®
Pulsar® este primul erbicid selectiv cu aplicare postemergentă, cu spectru larg de control al buruienilor, utilizat în sistemul Clearfield®, prin care se combate o gamă variată de buruieni, atât unele dicotiledonate, cât şi monocotiledonate.
Pulsar®, utilizat în sistemul de producţie Clearfield®, asigură:
• Toleranţă garantată pentru cultură, fără probleme în rotaţie
• Soluţie completă împotriva buruienilor (inclusiv a celor difícile: Sorghum, Cirsium, Xanthium, Setaria) printr-o singură aplicare
• Teren fără buruieni până la recoltare
• Combate Orobanche (toate rasele, inclusiv rasele nou apărute) în zonele cu probleme
• Combaterea postemergentă unică şi eficientă a buruienilor chiar şi în condiţii de uscăciune;
• Siguranţă deplină pentru culturile cu hibrizii Clearfield® de floarea-soarelui.
Imazamox
Substanţa activă din erbicidul Pulsar® este cel mai nou membru al grupei de erbicide imidazolinone. Datorită eficienţei sale manifestate în condiţii foarte diferite, imazamox a devenit cel mai important erbicid din întregul sistem de producţie Clearfield® din Europa. Aplicarea foliară postemergentă a erbicidului Pulsar® asigură controlul unui spectru larg de buruieni dicotiledonate şi unele monocotiledonate, iar prin acţiunea sa reziduală are şi efect asupra buruienilor care germinează mai târziu.
O perioadă de timp mai scurtă
Restricţiile privind rotaţia culturilor impuse de utilizarea erbicidului Pulsar® prevăd o perioadă de timp mai scurtă în comparaţie cu alte produse din grupa erbicidelor imidazolinone, datorită dozei reduse de aplicare a substanţei active, degradării mai rapide în sol şi absorbţiei radiculare mai reduse.
Erbicidul Pulsar® pătrunde în frunzele plantelor trecând prin cuticula cerată şi porii (stomatele) de pe suprafaţa frunzei. Erbicidul pătrunde şi prin rădăcini, odată cu apa absorbită din sol. Odată ajuns în rădăcină, Pulsar® este translocat în zonele de creştere ale rădăcinilor şi tulpinilor.
Pulsar® se aplică în doză de 1,2 l/ha, în postemergenţă timpurie, când plantele de floarea -soarelui au între 4 ş 8 frunze adevărate (14-18 pe scara BBCH). Erbicidul se foloseşe numai la hibrizi de floarea-soarelui de tip Clearfield ®, toleranţi la Pulsar®.
Combaterea optimă a buruienilor are loc în perioada de postemergenţă timpurie. Deşi speciile de buruieni foarte sensibile pot fi controlate şi într-un stadiu mai avansat, se recomandă combaterea buruienilor înainte ca acestea să diminueze potenţialul de producţie. În cazul în care se urmăreşte controlul lupoaiei aplicarea erbicidului nu trebuie făcută înainte de apariţia frunzelor 6-8 la planta gazdă (stadiul BBCH 16 – 18).
Prin combinarea noului sistem de producţie Clearfield® cu utilizarea hibrizilor de floarea-soarelui rezistenţi (la Orobanche), se rezolvă eficient problema combaterii parazitului, cu efecte îndelungate. Ciclul de viaţă al genelor de rezistenţă de la floarea-soarelui se prelungeşte, contribuind totodată la împiedicarea apariţiei rezistenţei buruienilor la erbicide.
Beneficiile sistemului de producţie Clearfield®
• Gamă variată de hibrizi performanţi şi stabili genetic pentru un bun management al riscului
• Erbicidul Pulsar® – soluţie completă împotriva buruienilor şi a tuturor raselor de Orobanche
• Fără probleme în rotaţia culturilor (cu condiţia respectării intervalului de semănat menţionat în recomandările de utilizare a produsului) • 5 ani de experienţă în România cu producţii mari şi profituri considerabile pentru fermieri
Tehnologia Clearfield® a fost lansată de BASF în România în 2005. Astăzi, un grup impresionant de companii din domeniul agriculturii, susţin şi dezvoltă această tehnologie. Activitatea de dezvoltare şi cercetare a companiilor de seminţe din Clearfield® Union are drept rezultat o gamă variată de hibrizi pentru un bun management al riscului.
„AgroCredit, șapte ani alături de fermierii români“
Un interviu realizat cu directorul Departamentului AgroCredit din cadrul companiei Procera Agrochemicals România, Ing. Marian Ionescu.
Reporter: Cum a fost anul 2010 pentru programul de finanțare AgroCredit?
Ing. Marian Ionescu: În agricultură, fiecare an are particularitățile lui, niciunul un seamănă cu celălalt, dar făcând un bilanț al anului precedent, am observat rezultate foarte bune, atât în ceea ce privește procentul de recuperare înregistrat, comparativ cu suma finanțată în piață, cât și în campania de finanțare pentru culturile de toamnă în urma totalizării hectarelor finanțate, ceea ce indică un factor de mulțumire al colaboratorilor noștri și totodată încrederea mărită care ne este acordată de către fermieri. Anul trecut compania Procera Agrochemicals nu s-a rezumat doar la atingerea țintelor propuse în materie de finanțare a culturilor în cadrul programului AgroCredit, dar a câștigat foarte mult și prin calitatea resursei umane care s-a alăturat echipei, iar intenția noastră este ca în cel mai scurt timp să avem reprezentanți în toate zonele de interes agricol.
Rep.: Ce pachete tehnologice au avut cel mai mare succes?
M.I.: Sunt mulți factori care influentează vânzarea pachetelor tehnologice. Foarte important pentru succesul unui pachet tehnologic este factorul natură - nu ai niciun avantaj dacă oferta pe care o faci cunoscută în piață este una foarte avantajoasă, apreciată și dorită de colaboratori, dacă îți sunt nefavorabile condțiile pedoclimatice. Sunt sceptic atunci când văd că toți vânzătorii au spre promovare „cele mai bune produse și oferte”. De aceea sunt de părere că reacția cea mai bună la reclamă este puterea exemplului.
Cele mai reprezentative creșteri de suprafețe finanțate în cadrul programului AgroCredit le-am înregistrat prin recomandările făcute de colaboratorii noștri altor fermieri, oameni care au preocupări, așteptări și probleme comune și care nu au niciun fel de interes ascuns în a-ți vinde sau a-ți recomanda vreo rețetă de succes. Programul AgroCredit este alături de fermierii români de șapte ani, când am început finanțarea culturii de rapiță, datorită interesului manifestat de fermierii din ţara noastră pentru cultura plantelor bioenergetice, precum şi a tendinţei existente la nivel mondial de utilizare a surselor de energie verde şi regenerabilă.
Ulterior am adăugat pe listă finanțarea culturii de grâu, iar în primavara anului trecut, am conceput și pachete tehnologice pentru finanțarea culturilor de floarea-soarelui și porumb. Chiar dacă în cadrul programului AgroCredit finanțarea culturilor de floarea-soarelui și porumb reprezintă un capitol nou, pot spune că hibrizii noștri de porumb și floarea-soarelui rezistenți la erbicidele sulfonilureice au înregistrat rezultate notabile și prin promovarea lor de către directorii noștri de zonă și recomandările făcute de colaboratorii noștri, care au avut în cultură acești hibrizi, avem încredere că și aceste pachete tehnologice vor avea succes. Un argument suplimentar ar fi că, spre deosebire de celelalte companii, noi ne putem mândri cu un departament propriu de cercetare-dezvoltare (singurul de cercetare privată românesc) care răspunde cerințelor agricultorului român prin crearea de hibrizi autohtoni de floarea-soarelui și porumb, adaptați condițiilor din România.
Finanțare până la 25.000 de lei per modul
Rep.: Cum funcționează programul efectiv?
M.I.: Principiul de funcţionare se bazează pe un schimb de produse între Procera, Distribuitor şi Fermier: participanţii la acest program primesc credit din partea firmei Procera în produse (semințe și pesticide), urmând a restitui creditul din recolta obţinută. Finanţarea se face pe o suprafaţă de minim 20 hectare, denumită modul, în baza unui contract de vânzare – cumpărare şi finanţare a culturii, încheiat între cei 3 parteneri:
• Procera Agrochemicals – vânzător şi finanţator al culturii
• Fermierul – cumpărător şi beneficiar al finanţării
• Distribuitorul autorizat Procera – administrator al contractului şi cofinanţator al culturii
Finanţarea constă pe de-o parte în furnizarea unui pachet tehnologic complet (a cărui valoare este de cca. 10.000 lei), aferent suprafeţei de 20 de ha (modul) începând cu seminţele certificate şi terminând cu substanţele necesare tratamentului culturii.
De cealaltă parte, administratorul contractului (distribuitorul autorizat Procera) în calitatea sa de co-finanţator susţine acest program printr-o finanţare suplimentară (cca. 12.500 lei) aferentă fiecărui modul, constând în furnizarea de produse (semințe și pesticide), altele decât cele din pachetul de bază. Totalul finanţării primite de către Fermier din partea Procera Agrochemicals şi a Distribuitorului autorizat poate ajunge la suma maximă de 25.000 de lei per modul. Perioada de finanţare se întinde de la momentul furnizării seminţei destinate înfiinţării culturii şi până la momentul recoltării acesteia – în cazul culturilor de primăvară (floarea-soarelui, porumb) din martie-aprilie până în septembrie-octombrie, iar la culturile de toamnă (rapiţă, grâu, orz) din septembrie-octombrie anul curent şi până în iulie-august anul următor.
Negociem cu comercianții în favoarea fermierilor
Rep.: Cum resimte fermierul AgroCredit avantajele acestui program?
M.I.: Prin suprafețele pe care le finanțăm în cadrul programului AgroCredit, reușim să adunăm și să negociem cantități importante cu principalii comercianți de cereale și semințe oleaginoase, iar avantajul prețurilor obținute se întoarce către fermierii cu care colaborăm. În plus, Procera își asumă contractual o primă suplimentară acordată pentru contravaloarea debitului către Procera și către distribuitorul Procera, în valoare de 35 ron/to de floarea-soarelui (la pachetele PF 100 si PRO 229) și de 25 ron/to la celelalte pachete. Finanţarea nu wste purtătoare de dobândă (dobânda – zero) și se acordă fără niciun avans până la recoltare, când compensarea debitului înregistrat se face prin livrare de marfă. Un alt avantaj important, apreciat de fermierii noștri este asigurarea gratuită a culturii finanțate, la un nivel de 1000 de ron/ha, cu posibilitatea creşterii valorii asigurate prin plata suplimentară efectuată de către fermier, în aceeași termeni și condiții negociate de compania Procera, până la un nivel la care acesta dorește să-şi asigure cultura. Pe lângă toate acestea, produsul pentru tratamentul insecticid al seminței îl oferim gratuit și nu în ultimul rând, furnizăm suportul logistic contra cost, în vederea mutării în condiții optime a mărfii de la locul încărcării în camion, până la locul livrării într-un siloz agreat de comun acord.
Rep.: Am observat că programul se dezvoltă de la an la an. Ce aduceți nou în această primăvară?
M.I.: Pentru a arăta tuturor celor interesați că hibrizii noștri sunt competivi, din punct de vedere al potențialului de producție, cu oricare alt hibrid, am decis ca pe lângă hibrizii din portofoliul companiei Procera, să avem în ofertă și semințe și pesticide din portofoliul altor firme producătoare, prezente pe piața românească. Astfel am creat pachete tehnologice flexibile, care pot fi adaptate mai ușor la cerințele pieței locale. Concret, fiecare fermier își poate alege singur hibrizii pe care dorește să-i includă în cadrul pachetului tehnologic.
O excursie într-o destinație exotică
Rep.: Am observat că v-ați gândit la toate detaliile. Și în plus, înțeleg că pregătiți o surpriză fermierilor care participă la programul AgroCredit în acest an. Ne puteți spune despre ce este vorba?
M.I.: După un an de muncă și eforturi susținute din partea fermierilor noștri, suntem în continuare alături de colaboratorii noștri și îi invităm să participe la o excursie într-o destinație exotică organizată în luna ianuarie a anului 2012. Pragul de calificare în excursie este de 80 de puncte AgroBonus! Pentru fiecare modul achiziționat și achitat înainte de expirarea termenului scadent conform contractului de vanzare - cumpărare, se acumulează 8 puncte AgroBonus, iar pentru fiecare 1.250 lei credit suplementar folosit și achitat se cumulează 1 punct AgroBonus.
Punctele AgroBonus sunt valabile atât la cultura de porumb, cât și la cea de floarea-soarelui și bineînțeles se pot cumula. Acestea fiind zise, doresc să le transmit tuturor colaboratorilor noștri că ne-ar face o deosebită plăcere să îi avem parteneri în această excursie, în care să putem interacționa și pe alte planuri decât cele profesionale.
„Lucrurile se mişcă încet, dar sigur“
Hidetaka Sato, președintele companiei Summit Agro, este convins că fermierii români vor folosi tot mai multe produse de protecţia plantelor și tehnologii cât mai înalte pentru a avea recolte sigure și a fi cât mai performanţi.
Pe Hidetaka Sato l-am întâlnit la evenimentul anual de lansare a campaniei de primăvară şi a noilor produse aflate în portofoliul companiei pe care o conduce. Cu eleganţa profesionalismului japonez ne-a vorbit despre piaţa japoneză a produselor de protecţie a plantelor, precum şi despre cea a seminţelor, despre modul în care vede el evoluând piaţa românească pe aceste segmente şi care sunt schimbările pe care le-a remarcat la fermierii români în ultimii patru ani de când se află la noi în ţară.
Reporter: Domnule Hidetaka Sato, cum arată piaţa produselor de protecţia plantelor şi cea a seminţelor în Japonia?
Hidetaka Sato: În Japonia, piaţa produselor de uz fito-sanitar este fără urcuşuri sau coborâşuri. Dar schema de funcţionare a pieţei are modificări radicale. Motivul este că produsele agricole se mişcă pretutindeni în lume. În primul rând Japonia importă produse agricole din alte ţări. Însă nu toate substanţele cu care sunt tratate aceste produse sunt omologate şi în Japonia. Prin urmare, nu putem importa un produs agricol care e stropit cu o soluţie neomologată în Japonia. Pe de altă parte şi Japonia exportă produse agricole şi se află în aceeaşi situaţie: în UE sunt produse de uz fito-sanitar neomologate. Din acest motiv, grija şi preocuparea permanentă a producătorilor japonezi de pesticide este să omologheze produsele japoneze în cât mai multe ţări din lume pentru a facilita schimbul de mărfuri.
Rep.: Există multe produse japoneze pe piaţa din România?
H.S.: Firma Sumi Agro este într-un fel reprezentant exclusiv în România al Asociaţiei Producătorilor de Pesticide din Japonia. În această calitate, noi avem în portofoliu toate produsele japoneze omologate în România la această oră.
Rep.: Sunteţi de patru ani în România. Cum a evoluat în opinia dumneavoastră piaţa pe aceste produse?
H.S.: Am constatat o creştere a consumului produselor de uz fito-sanitar. Nu foarte mare, dar oricum tendinţa este crescătoare şi în conformitate cu suprafeţele cultivate în România.
Rep.: Și dacă tot am vorbit despre ce s-a întâmplat, aş vrea să ştiu şi care sunt, în opinia dumneavoastră, perspectivele pieţei pentru aceste tipuri de produse?
H.S.: Tendinţa generală, aşa cum o văd eu, este de creştere a solicitărilor de pesticide, dar şi de seminţe. De altfel, este ceva foarte natural. Trebuie să ne gândim că omenirea creşte numeric, nevoia de alimente este tot mai mare, iar alimentele devin din ce în ce mai scumpe. E normal să avem o creştere a cererii de produse pentru a proteja culturile.
Rep.: Vor creşte şi vânzările dumneavoastră?
H.S.: Cu siguranţă.
Rep.: Să trecem acum şi la cei cărora vă adresaţi. Cum vi se par fermierii români în 2011? Sunt ei mai informaţi, mai preocupaţi de protejarea culturilor?
H.S.: Consider că gradual se va produce o îmbunătăţire atât în aplicarea tehnologiilor în protecţia plantelor, cât şi a dotării materiale. Dar această creştere nu va fi una bruscă, ci progresivă. Lucrurile se mişcă încet, dar sigur.
Rep.: Ca produsele dumneavoastră să ajungă la fermieri, trebuie să treacă pe la distribuitori. Cum a evoluat relaţia între compania Summit Agro şi distribuitorii din România?
H.S.: Aş putea spune că relaţia noastră cu distribuitorii s-a îmbunătăţit şi chiar s-a consolidat în ultimii patru ani şi pe fundalul unui rol destul de special deţinut de distribuitori. În condiţiile în care fermierii nu beneficiază de finanţare, nici măcar din partea băncilor, distribuitorului îi revine şi acest rol de a ajuta fermierul cu soluţii.
Summit Agro este prezentă în România din anii ’70 prin firma mamă Sumitomo Corporation, una dintre cele mai mari corporaţii japoneze, fiind poziţionată pe locul 3 la nivel mondial. Istoria companiei japoneze datează de la 1630, Sumitomo Corporation fiind prezentă în peste 150 de ţări şi având aproape 35.000 de angajaţi. Compania este implicată în diferite domenii din industrie şi comerţ. În 1997 a fost înfiinţată firma Summit Agro România SRL, cu capital integral japonez ca subsidiară a Sumitomo Corporation. Obiectul principal de activitate al Summit Agro îl reprezintă comerţul cu pesticide. Pe lângă acestea, portofoliul de produse mai cuprinde seminţe, produse pentru igiena publică, produse pentru tratat lemnul etc.
“Noi facem pământul mai roditor”
Aceasta este deziva companiei Summit Agro care a organizat o întâlnire cu principalii săi colaboratori, fermieri, producători şi distribuitori de pesticide, fertilizanţi şi sămânţă, la Sinaia, în luna februarie. Într-o atmosferă de gală, preşedintele companiei a prezentat întreaga echipă care face ca produsele Sumi Agro să ajungă peste tot unde e nevoie de ele. Deşi noile produse cu care compania vine anul acesta în întâmpinarea agricultorilor români sunt numeroase şi de calitate, vedeta a fost Topsin, în cinstea căruia a fost scris şi un poem.
Autor: Delia Ciohodaru
Dacian Cioloş: „Există un risc mare să pierdem fonduri“
Comisarul european, aflat într-o vizită în ţară, a atras atenţia că România ar trebui să accelereze absorbţia fondurilor pentru că altfel riscă să le piardă
Oficialul european a avut mai multe întâlniri cu autorităţile de la Bucureşti în cadrul cărora a discutat probleme de actualitate de pe agenda Comisiei Europene şi a României. Întrevederile au fost cu preşedintele Traian Băsescu, cu premierul Emil Boc şi cu alţi miniştri precum cel al Muncii, Ioan Botiş sau cel al Transporturilor şi Infrastructurii, Anca Boagiu, dar nu şi cu ministrul Agriculturii Valeriu Tabără care se afla într-o vizită de lucru în Franţa.
Discuţiile avute de Dacian Cioloş cu primul-ministru şi cu preşedintele au vizat aspectele legate de Politica Agricolă Comună, de calendarul pregătirii procesului legislativ al discuţiilor privind bugetul UE, dar şi alte subiecte legate de agenda UE şi România. Unul dintre principalele obiective ale acestei vizite l-a reprezentat problematica legată de fondurile structurale a căror absorbţie trebuie grăbită. „Chiar dacă stăm bine la partea de contractare, lucrurile merg mai greu pe partea de execuţie a proiectelor şi deci de plată şi există un risc mare să pierdem fonduri din această cauză”, a afirmat Cioloş în cadrul conferinţei de presă ţinute cu această ocazie.
Soluţia: simplificarea procedurilor
Comisarul european crede că acest proces se poate accelera prin simplificări ale procedurilor administrative. „Uitându-mă şi la alte state membre ale UE, am constatat că România are unul dintre cele mai complexe sisteme birocratice şi administrative de gestiune a fondurilor europene. Cred că există o marjă de simplificare, rămânând în limite rezonabile de bună utilizare a fondurilor”, a spus Cioloș.
În opinia acestuia, în România există prea multe instituţii implicate în gestiunea programelor europene. „O coordonare centralizată, transparentă ar putea contribui la o accelerare a procesului de utilizare a fondurilor, la plată efectiv. Am dorit să discut aceste lucruri cu autorităţile din România, cu miniştrii de resort. Eu, ca şi membru al CE, sunt interesat ca fondurile europene să fie corect şi eficient utilizate. România este unul dintre beneficiarii mari şi de aceea mi-am concentrat această vizită pe această problemă”, a mai spus Dacian Cioloș.
CE a sugerat deja României ideea unei instituţii care să funcţioneze în cadrul Guvernului pe lângă primul ministru sau independent, care să asigure o coordonare pe orizontală a utilizării administrative a fondurilor. „Fiecare ministru are responsabilitatea politică să dea prioritate utilizării fondurilor pentru dezvoltarea regională, pentru transporturi, pentru resursele umane. Procedurile administrative de executare a acestor proiecte de multe ori sunt similare pe anumite categorii de fonduri şi aici poate să existe o coordonare mai bună – multe proiecte trec prin licitaţii, achiziţii publice, anumite tipuri de controale pe teren şi aici lucrurile pot fi simplificate. Multe lucruri ţin de legislaţia naţională care transpune anumite reglementări, iar unele state membre fac acest lucru mai complicat, altele mai simplu”, a afirmat comisarul european.
Acum e momentul
Această simplificare nu putea avea loc mai devreme, deoarece în urmă cu câţiva ani abia se eliberau procedurile de lucru. „Poţi vorbi despre simplificare după un an, doi, trei, după ce au început să fie implementate proiectele respective... Trebuie găsită calea de mijloc. Pentru că poţi folosi corect 10% din fonduri şi restul să nu le foloseşti deloc, deoarece ai pus la punct un sistem foarte complicat. Sunt state membre care au o absorbţie foarte bună, care reuşesc să asigure şi o utilizare corectă a fondurilor din punctul de vedere al auditului şi care au proceduri mai simple. Trebuie onestitate şi din partea beneficiarilor, transparenţă din partea autorităţilor şi trebuie simplificat procesul prin care trece un proiect până să fie aprobat sau finanţat”, a spus Dacian Ciolos, specificând că şi la Bruxelles se vorbeşte despre acest lucru şi se încearcă simplificarea lucrurilor şi din perspectiva reglementărilor comunitare.
Criza cărnii de porc, depăşită, dar situaţia rămâne dificilă
Criza cărnii de porc a fost amplificată de ceea ce s-a întâmplat în Germania cu problema dioxinei. Comisia a intervenit rapid cu stocarea privată spre deosebire de sectorul laptelui când s-a trenat puţin. „Am dorit să avem o intervenţie rapidă pentru a nu lăsa preţurile la producător să scadă foarte mult. În câteva săptămâni ele au crescut cu 8-10% şi din acest punct de vedere criza a fost depăşită. Rămâne o situaţie dificilă pentru crescătorii de porc deoarece, cu toate că preţul cărnii de porc - ca şi cel al produselor alimentare în general pe piaţa internaţională - este ridicat, preţul la producător nu e suficient ca să acopere şi cheltuielile şi să asigure un venit corect. Mijloacele de acţiune ale CE în prezent sunt limitate dat fiind conţinutul PAC în momentul de față. Avem intenţia ca în cadrul reformei să propunem alte instrumente care să poată în astfel de situaţie să sprijine producătorii. Deocamdată mijlocul de intervenţie avut la dispoziție a fost stocarea privată”, susține oficialul Comisiei Europene.
Reforma PAC, în dezbateri
Legat de reforma PAC, comisarul a afirmat că deocamdată se lucrează la elaborarea pachetului legislativ, care va fi prezentat în a doua jumătate a acestui an, după ce comisia va prezenta perspectivele bugetare. „Sunt discuţii pe conţinutul PAC şi în consiliile de miniştri, şi în Parlament. Aştept să văd concluziile consiliului de miniştri privind propunerile de reformă pe care le-am făcut în toamnă, anul trecut, raportul Parlamentului European pe aceste propuneri şi pe această bază voi finaliza propunerile pachetului legislativ. Nu pot face estimări atâta timp cât CE nu a luat o decizie asupra propunerilor pe care le va face. La sfârşitul lui iunie CE va face propunerile privind perspectivele bugetare şi atunci o să putem discuta”, a mai spus Dacian Cioloş.
Stimularea agricultorilor activi
În momentul de faţă, reglementarea europeană prevede că pot primi sprijin financiar terenurile agricole care sunt lucrate sau sunt întreţinute în bune condiţii agricole şi de mediu. „Legat de stimularea cultivărilor, ţine de o politică agricolă naţională care trebuie în primul să existe ca să ştii ce instrumente poţi folosi în acest sens. După 2014, în reglementările pe care le pregătim acum pentru noul PAC, intenţia mea e să fim mult mai restrictivi în privinţa utilizării fondurilor pentru sprijin financiar pentru agricultură şi să concentrăm aceste fonduri spre agricultorii activi”, a declarat oficialul european.
Preţurile ridicate la alimente, o tendinţă globală
Legat de preţurile produselor alimentare, acesta a declarat că tendinţa la nivel mondial pentru următoarea perioadă este să rămână ridicate. Acest fenomen are două aspecte: unul structural, legat de faptul că cererea e mai mare decât oferta, iar celălalt ţine de volatilitate. „Sunt probleme ce ţin şi de informarea de pe piaţă privind cantităţile de produse alimentatre existente, privind stocurile, cum sunt repartizate, sunt şi anumite decizii luate de ţări mari producătoare – cum a fost cazul Rusiei, Ucrainei care stopează exporturile de cereale – aşa că astfel de fenomene au impact şi asupra preţurilor. Mai sunt motive care ţin de transparentizarea lanţului alimentar. Preţurile în România pot fi influenţate şi de situaţia de pe piaţa mondială, dar şi de modul cum filierele agroalimentare sunt organizate într-un stat membru sau altul. Aici, elemente cum ar fi cele incluse în codul de bune practici pot fi utile, deoarece o comunicare pe lanţul alimentar de la producător la consumator poate fi utilă în modul în care se repartizează valoarea adăugată şi în preţul final”, a afirmat Cioloş.
Comisarul a precizat că „România are o marjă de manevră în modul în care îşi organizează filierele agro-alimentare, cum asigură transparentizarea pieţei, cum îşi rezolvă problema vânzărilor la negru care pot influenţa preţul pe piaţă”. În plus, în opinia dumnealui, organizarea producătorilor agricoli ar putea avea un rol important în această problemă. „Un preţ mai bun la producător se poate obţine prin negociere şi poţi negocia mai uşor atunci când eşti organizat. Și aici este o marjă de manevră destul de mare în România faţă de alte ţări“, a explicat el.
Criza alimentară, mai mult un subiect de presă
Conform comisarului european, nu există un risc real de criză alimentară la nivelul Europei, iar referitor la ţara noastră a precizat că nu poate da un răspuns concret. „Nu pot să vă dau eu o părere avizată pentru că n-am elementele pe care le poate avea domnul ministru, care vă poate răspunde la această întrebare. Eu vreau să vă spun că, la nivel european, nu stăm atât de prost cu stocurile şi nu se pune problema unei crize alimentare în UE datorită lipsei aprovizionării pieţelor. Sigur că stocurile acestea se vând, se reconstituie prin cumpărare, dar UE are totuşi un potenţial de producţie real care este totuşi realizabil, deci lucrurile nu stau foarte prost sau nu avem motive de îngrijorare legat de producţia la care ne aşteptăm. Una e problema preţurilor şi alta a aprovizionării“, a spus el.
Alternative pentru plăţile către fermele mari
Referitor la modul în care PAC defineşte o fermă mare, Dacian Cioloş a spus că vom vedea în propunerile legislative, deoarece în momentul de faţă există evaluări pentru a se constata care ar putea fi limitele şi pentru care categorii de ferme. O altă problemă care stă pe buzele multor fermieri este cea a limitării plăţilor către marile ferme. Oficialul european a afirmat că anul trecut, înainte de a trece la propunerile de reformă, s-a făcut o dezbatere privind modul cum e percepută PAC în rândul cetăţenilor europeni şi care le sunt aşteptările.
„Unul dintre factorii care influenţează credibilitatea PAC e modul cum sunt sprijiniţi agricultorii, anumite categorii de agricultori, din fonduri publice. Atunci când dăm această susţinere producătorilor, explicaţia formală e că susţinem veniturile producătorilor agricoli pentru a avea o minimă stabilitate ca ei să poată investi, să-şi ducă traiul economic din activitatea agricolă... Atunci când ajungi la 500.000-700.000 de euro sau chiar 1 milion de euro pe an, e mai greu pentru orice om politic cu putere de decizie să explice contribuabililor că din banii lor dăm la câteva mari companii câteva sute de mii de euro sau câteva milioane de euro pe an pentru a le susţine veniturile. Una e venitul agricultorului care asigură şi producţia agricolă, şi locuri de muncă, menţine populaţia în mediul rural şi alta e remunerarea capitalului unor companii care fac investiţii în agricultură“, a afirmat Cioloş. Soluţia este găsirea unei căi de mijloc şi nişte limite explicabile pentru cetăţeanul de rând.
În plus, se doreşte evitarea situaţiei în care PAC ar putea rămâne fără bani dacă ei nu sunt folosiţi în continuare cu o valoare adăugată cât mai ridicată. „Încercăm să găsim mijloacele prin care sprijinul financiar direct să fie distribuit într-un mod cât mai echitabil, cât mai transparent şi cu argumente, fără a uita că există ferme mari care au o contribuţie la producţia alimentară, care contribuie la faptul că sectorul agro-alimentar european e unul dintre cele mai puternice din lume pe piaţa mondială. Pot exista alte instrumente de sprijin, inclusiv sprijin financiar pentru marile ferme ca să devină competitive. Nu un sprijin al venitului acestor ferme prin câteva sute de mii sau milioane de euro subvenţie directă. Putem da sprijin prin subvenţionarea creditelor, cofinanţarea unor investiţii, sprijin pentru promovarea produselor lor pe piaţă. Avem categorii diferite de ferme în UE, trebuie să găsim şi instrumentele cele mai adaptate“, a mai spus Cioloş.
Autor: Delia Ciohodaru
Publicitate
Revista
