După „marea revoluţie românească” făcută în stilul nostru tradiţional, tot poporul şi-a dorit pământ. Cineva, mare ministru al agriculturii la vremea respectivă, a hotărât dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole printr-o lege. O lege aşa de ”bine făcută” că nici după 20 de ani nu s-a încheiat aplicarea ei, iar procesele curg şi acum.

Conform unei statistici europene, România se situează pe primul loc, cu 90% din întreaga suprafaţă, în ceea ce priveşte numărul de parceluţe până în 5 ha, şi, pe locul 2, la exploataţiile cu suprafeţe cuprinse între 5 şi 20 de ha. Ca suprafaţă medie deţinută suntem în ”frunte”şi aici, fiind depăşiţi doar de Malta. Și exemplele edificatoare ar putea continua. Poate doar faptul că aproximativ 10.000 de fermieri deţin suprafeţe, în exploataţie de peste 100 de ha.

Tocmai exploataţiile familiale, viabile economic, care predomină în Uniunea Europeană, cu suprafeţe cuprinse între 20 şi 100 de ha, lipsesc cu desăvârşire din agricultura României. Ne mai mirăm de ce suntem pe primul loc şi la capitolul suprafeţe nelucrate? Mai pe româneşte stau ”pârloagă” milioane de hectare, după unele statistici neoficiale peste 3 milioane ha, după cele de la APIA-MADR, în jurul a 1,3 milioane de ha.

Domnilor, nu are rost să vă bateţi în cifre, c-o fi unul sau trei, ce mai contează, pârloagă-i peste tot pe unde te duci. E un adevărat flagel. Credeţi că cei care nu au bani să lucreze pământul, vor avea 400 de lei pentru plata impozitului pe pârloagă? Chiar credeţi că de frica amenzilor proprietarii de mici parceluţe vor sări degrabă cu terenul să-l arendeze? Câţi arendaşi sunt capabili să lucreze mai mult teren decât au acum? Cine le garantează acestora că vor avea parte de o ”concurenţă loială” pe piaţa europeană a produselor agroalimentare?

E un nonsens să vorbim de piaţă comună, atâta vreme cât, în ceea ce priveşte ”susţinerea”, că aşa e european, suntem, din nou, în fruntea cozii cu cele mai mici plăţi directe. Revenind, doar cu impozitarea pârloagei, nu veţi rezolva problema. Fără un complex de măsuri prin care să se realizeze şi comasarea parceluţelor, prin care să se stimuleze arendarea terenurilor pe o perioadă mai lungă de timp, prin care să se poată cumpăra şi de tineri, - de ce nu? -, prin care să se stimuleze ieşirea rapidă la pensie din agricultură. Că cei care lucrează cea mai mare suprafaţă de teren agricol au peste 60 şi chiar 70 de ani, nu cred că vă surprinde.

Avem, pentru toate acestea, o strategie? Există măcar voinţa şi puterea de a se strânge la aceeaşi masă autorităţi, fermieri şi specialişti pentru a lua hotărâri benefice acestei ţări? Timpul trece şi potenţialul pământului, cu care ne mândrim,- de ce oare?, poate să dispară. Zecile de milioane de guri care pot fi hrănite şi din ”pârloagă” pot să rămână doar un vis frumos. Un potenţial care, aşa cum amintea şi comisarul Dacian Cioloş, trebuie valorificat, pus în valoare. Fără legi concrete, stimulative vom visa frumos, şi peste ani, înconjuraţi de milioanele de hectare ”pârloagă”. După „marea revoluţie românească” făcută în stilul nostru tradiţional, tot poporul şi-a dorit pământ. Cineva, mare ministru al agriculturii la vremea respectivă, a hotărât dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole printr-o lege.

O lege aşa de ”bine făcută” că nici după 20 de ani nu s-a încheiat aplicarea ei, iar procesele curg şi acum. Conform unei statistici europene, România se situează pe primul loc, cu 90% din întreaga suprafaţă, în ceea ce priveşte numărul de parceluţe până în 5 ha, şi, pe locul 2, la exploataţiile cu suprafeţe cuprinse între 5 şi 20 de ha. Ca suprafaţă medie deţinută suntem în ”frunte”şi aici, fiind depăşiţi doar de Malta. Și exemplele edificatoare ar putea continua. Poate doar faptul că aproximativ 10.000 de fermieri deţin suprafeţe, în exploataţie de peste 100 de ha.

Tocmai exploataţiile familiale, viabile economic, care predomină în Uniunea Europeană, cu suprafeţe cuprinse între 20 şi 100 de ha, lipsesc cu desăvârşire din agricultura României. Ne mai mirăm de ce suntem pe primul loc şi la capitolul suprafeţe nelucrate? Mai pe româneşte stau ”pârloagă” milioane de hectare, după unele statistici neoficiale peste 3 milioane ha, după cele de la APIA-MADR, în jurul a 1,3 milioane de ha.

Domnilor, nu are rost să vă bateţi în cifre, c-o fi unul sau trei, ce mai contează, pârloagă-i peste tot pe unde te duci. E un adevărat flagel. Credeţi că cei care nu au bani să lucreze pământul, vor avea 400 de lei pentru plata impozitului pe pârloagă?