PAC - REVISTA FERMIERULUI

Săptămâna trecută (19-25 octombrie 2020), Politica Agricolă Comună viitoare a fost subiect de discuții atât în Consiliul miniștrilor Agriculturii din statele membre ale Uniunii Europene, cât și în Parlamentul European. Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) a făcut un rezumat al discuțiilor, pe care vi-l prezentăm mai jos.

Consiliul miniștrilor agriculturii a căzut de acord asupra poziției sale de negociere cu privire la pachetul de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) după perioada de tranziție. Acordul obținut sub președinția germană privind cele trei regulamente ale refomei PAC (regulamentul privind planurile strategice naționale, regulamentul de finanțare și monitorizare și regulamentul organizării comune de piață) cuprinde angajamente solide din partea statelor membre pentru o ambiție mai ridicată privind protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, cu instrumente precum eco-schemele obligatorii și condiționalități de mediu sporite.

În privința obiectivului de distribuire mai echitabilă a plăților directe, miniștrii Agriculturii au decis că se lasă la latitudinea guvernelor naționale aplicarea plafonării la 100.000 de euro (la plata de bază, cu deducerea salariilor) sau a plății redistributive. Pentru a compensa diferența față de media europeană, țărilor care aplică SAPS li s-ar permite acordarea în continuare a ANT (Ajutoare Naționale Tranzitorii) până la sfârșitul perioadei de programare, respectiv anul 2027, cu o rată de descreștere de 5% anual.

Se menține plafonul de 2.000 euro pentru aplicarea disciplinei financiare, ceea ce ușurează povara adminsitrativă în România, unde peste 95% dintre beneficiarii plăților directe primesc sub 2.000 euro/an.

Procentul din plățile directe pentru eco-scheme (pentru mediu și climă) propus este de 20%. Eco-schemele vor fi obligatorii pentru statele membre, dar voluntare pentru fermieri. În același timp, poziția convenită permite statelor membre să aibă flexibilitatea necesară în modul în care acestea ar atinge obiectivele de mediu. De exemplu, ar exista o fază pilot de doi ani pentru învațarea implementarii eco-schemelor, iar statele membre ar beneficia de flexibilitate cu privire la modul de alocare a fondurilor în cadrul diferitelor practici ecologice.

Un element nou adus în discuție, pe fondul crizei sanitare din acest an, a fost propunerea ca statul membru sa poată decide ca 1% din plățile directe să fie plătit fermierului cu condiția ca acesta să folosească această sumă drept contribuție la un instrument de gestionare a riscurilor, deoarece s-a ajuns la concluzia că este nevoie de  măsuri generale pentru reducerea riscurilor, iar alocările din Pilonul II pentru acest scop, având caracter opțional, sunt insuficiente.

Din acest moment, Consiliul are mandatul politic de a începe negocierile cu Parlamentul European, care este co-legislator, în vederea realizării unui acord general.

Poziția Parlamentului European cu privire la reforma PAC

Compromisul referitor la „arhitectura verde” din regulamentul pentru planul strategic al PAC include:

  •  în ceea ce privește condiționalitatea, anumite cerințe sunt eliminate (în special în ceea ce privește identificarea și urmărirea animalelor);

  • alocarea obligatorie a 30% din plățile directe pentru eco-scheme;

  • 35% pentru cheltuielile de mediu și climă în cadrul Pilonului II (dezvoltare rurală), incluzând zonele cu constrângeri naturale;

  • o clauză generală de revizuire pentru planurile PAC în 2025, pentru a le adapta la legislația climatică și de mediu.

Parlamentul European sprijină propunerea Comisiei Europene privind plafonarea, reducerea plăților către fermele mai mari, sprijinirea fermierilor mici și tineri. Tinerii fermieri (de până la 40 ani) care se instalează pentru prima dată în agricultură vor primi o primă de instalare de 100.000 euro și plăți directe suplimentare timp de 7 ani (în loc de 5, cum este în prezent).

În cadrul discuțiilor-maraton din Parlamentul European s-a insistat pentru introducerea de măsuri pentru a ajuta fermierii să facă față riscurilor și potențialelor crize viitoare, dar și pentru sancțiuni mai mari atunci când beneficiarul plaților încalcă în mod repetat regulile, de pildă pe cele legate de protejarea mediului sau de bunăstarea animalelor. Acest lucru ar putea să ducă la penalizări de 10% din sumele la care are dreptul fermierul (în creștere față de 5% în prezent).

Eurodeputații doresc, de asemenea, să fie instituit un mecanism ad-hoc al UE care să soluționeze reclamații înregistrate.

Publicat în Eveniment

Lumea agricolă europeană freamătă în așteptarea unor prime previziuni și direcții privitoare la viitoarea Politică Agricolă Comună, iar într-o anumită măsură și lumea agricolă românească este conectată la acest proces, care ar trebui să ne intereseze într-o mare măsură pe toți.

La Consiliul AgriFish care a avut loc între 19-20 octombrie 2020, România a fost reprezentată de ministrul Agriculturii, domnul Adrian Oros, care a plecat cu gânduri mărețe de a impune doleanțele românești în fața omologilor europeni.

Dar de la început este de menționat că noi am făcut parte din grupa Lituania, Letonia, Bulgaria, țări foarte „importante” în agricultura comunitară, iar cum știm cu toții, când este secetă în Lituania, toate bursele agricole mondiale se prăbușesc, iar președintele Chinei solicită de urgență o întrevedere cu omologul lituanian, pentru a dezbate soluțiile ieșirii din criza alimentară. Stați liniștiți, este doar glumă, neagră, ce-i drept, legată de sistemul de alianțe politice pe care am reușit (sau mai bine zis nu am reușit) să îl construim în vederea acestei perioade de negocieri.

Din păcate, nu am reușit cu noua conducere de la MADR să ne racordăm la marile grupuri europene de interese agricole, iar acestea sunt Franța, Germania, Olanda, iar în planul doi Spania și Italia. Restul țărilor gravitează în jurul celor puternici, deoarece chiar dacă declarativ toată lumea decide, în realitate unii decid mai mult decât alții, iar dacă noi credem că grupul România – Bulgaria poate schimba regulile europene, suntem cel puțin naivi.

Aceste probleme de racordare europeană le avem din trecut și la fel de vinovată este și fosta guvernare, care la fel nu a reușit nimic substanțial din acest punct de vedere, iar la noi o politică de stabilire de conexiuni pentru țară nu este posibilă și din păcate toți se gândesc la o conexiune pentru un partid sau o persoană.

Nu cred că ar fi fost o idee rea și încă este posibil de realizat, dacă Guvernul Orban lansa o invitație tuturor partidelor pentru a crea un grup de lucru asumat politic, pentru stabilirea direcțiilor de negociere în vederea noii PAC, dar din păcate lipsa de orizont strategic și egoismul politic al politicienilor noștri face ca această probabilitate să fie foarte mică.

Astăzi, în realitate vedem că reprezentarea noastră la această reuniune se pliază pe situația tragicomică din opera lui Caragiale, existentă în piesa ,,conu Leonida față cu reacțiunea”, care credea că afară a început revoluția și în realitate era doar o petrecere de Lăsata-Secului, în care „Ipingescu chiuia și trăgea la pistoale”. De ce spun asta? Păi, cum spun de obicei, să derulăm ghemul declarațiilor, adică lucrăm cu materialul clientului.

Cum știm, domnul Oros este în campanie electorală de ceva timp și plus că anul acesta a fost greu cu toate problemele cumulate legate de pandemie și secetă, iar la acestea se adaugă și lipsa de viziune a conducerii pe ansamblu a MADR, care nu a fost capabilă să realizeze o strategie de alianțe și negociere pentru viitoarea PAC, cum nu a reușit de altfel să gestioneze și restul dosarelor mari.

Totuși, și-a făcut timp, domnia sa ministrul, să participe la această reuniune și la finalul căreia ne informează, pe pagina dumnealui de facebook, următoarele: Încă de la preluarea mandatului de ministru, mi-am asumat responsabilitatea de a reprezenta interesele fermierilor și consumatorilor români în cele mai înalte foruri europene. Asta am reușit și săptămâna aceasta în cadrul Consiliului AgriFish, când după 48 de ore de negocieri, am obținut menținerea Ajutorului Național Tranzitoriu și după anul 2022, împreună cu ministrul agriculturii din Bulgaria. Eforturile au fost dublate de europarlamentarii PNL, care au reușit în Parlamentul European și schimbarea anului de referință, noul an fiind 2018. Astfel, acest sprijin va fi acordat conform unor date mult mai actuale!”

După ce mi-a trecut emoția până la lacrimi dată de angajamentul ferm și hotărât luat de domnul ministru, observ că dânsul prezintă ca definitive două lucruri, păstrarea ANT și modificarea anului de referință pentru subvențiile la bovine, dar în ambele cazuri apare o omisiune, ca să nu spunem de fapt o prezentare deformată. Dar o să revin asupra acestui aspect un pic mai încolo.

Tot în urma acestei reuniuni a miniștrilor agriculturii care a fost în paralel și cu sesiunea Parlamentului European dedicată tot viitoarei PAC, Ministerul Agriculturii, condus tot de domnul ministru Oros, făcea următoarele afirmații în cadrul unui  comunicat oficial: „În urma negocierilor intense pe durata a 48 de ore (discuții în plen, reuniuni trilaterale la nivel de ministru și la nivel tehnic) s-a obținut acordul pentru poziția Consiliului asupra celor 3 regulamente ale reformei PAC post 2020, cu largă majoritate calificată (un vot contra – LT și 3 abțineri – BG, LV și RO). RO și BG s-au abținut deoarece au solicitat, cu justificări corespunzătoare, actualizarea anului de referință pentru plata ajutorului național de tranziție (ANT) de la ianuarie 2013 la iunie 2018, pentru a nu mai plăti de la bugetul de stat subvenții pentru multe animale care nu mai există (Președinția germană a anunțat în timpul negocierilor cu RO, CZ, SK și BG că va actualiza la anul 2018, dar promisiunea nu s-a mai materializat în compromisul final).

Constatăm că, afară de grupul puternicelor state agricole, Lituania, Letonia și Bulgaria plus noi, restul țărilor de fapt nu au fost de acord cu schimbarea datei de referință pentru calculul subvențiilor la bovine. Legat de ANT și aici acceptul este doar parțial, adică se păstrează existența lui, doar că se diminuează în fiecare an cu 5%.

Un aspect important de luat în calcul este și faptul că foarte multe țări mari producătoare de lapte, ca Franța, Olanda, Belgia sau Germania au interesul să își păstreze ca an de referință un an de vârf de producție și implicit de număr de animale și nicidecum anii afectați de supraproducția de lapte, care a dus la scăderea efectivelor de vaci de lapte. Deci asta este o formă mascată de a-și proteja fermierii prin subvenții mai mari decât dacă s-ar corela cu numărul efectiv de animale existent în prezent.

Un alt exemplu, este legat de plafonarea voluntară, o victorie trâmbițată de ministrul Oros, care poate va fi adoptată într-un final, dar acest lucru se va întâmpla foarte probabil deoarece Germania are această problemă în partea fostului RDG, iar Polonia și Ungaria sunt și ele interesate, dar în același timp sunt țări care știu foarte bine să își negocieze pozițiile, mai ales prin amenințările cu drept de veto în alte dosare sensibile ale Comisiei Europene.

Dar, în realitate noi am obținut sau nu am obținut aceste lucruri? Așa cum arătam mai sus, ministrul Oros a făcut o prezentare deformată, deoarece decizia adoptată de miniștrii Agriculturii reprezintă o poziție de negociere ulterioară cu Parlamentul și Comisia Europeană, fiindcă ministrul nostru al Agriculturii ar fi trebuit să menționeze (pornind de la presupunerea că domnia sa cunoaște aceste lucruri) că deciziile privind PAC se iau în urma negocierii și acceptării de cele trei organisme (Comisie, Parlament și Consiliul European), deci mai este ceva timp până la final.

La fel este foarte important de menționat că pe lângă această negociere între cele trei organisme care este vizibilă pentru toată lumea, mai sunt negocierile de culise unde interesele celor grei, adică în special ale țărilor finanțatoare trebuiesc respectate, ceea ce duce de multe ori la condiții mai proaste pentru cei care așteaptă banii europeni, iar condițiile de cele mai multe ori sunt corelate cu interesele.

 Abia anul viitor se vor tranșa aceste lucruri și va fi foarte importantă negocierea celor trei organisme, de altfel cum arată și comunicatul MADR în final: Reforma introduce obligații semnificative de mediu și climă pentru fermierii europeni, care ar putea conduce la riscul unei creșteri a prețului la produsele agro-alimentare. Obținerea acordului permite, odată cu votul poziției Parlamentului European din plen, în aceste zile, demararea negocierilor în trilog a reformei, ce va face posibilă adoptarea reformei PAC în semestrul I al anului 2021 și aplicarea de la 1 ianuarie 2023.

Cred că ar fi bine să înțelegem cu toții și mai ales conducerea ministerului, că la Consiliul AgriFish nu a fost nici o ,,revoluție” care să aducă certitudini, ci doar o reuniune de precizare a pozițiilor viitoare de negociere. Deci, acum se văd tendințele, dar schimbări și unele chiar mari, mai pot avea loc, așa cum se așteaptă în special pe climă și mediu, care vor fi marile afaceri de viitor în agricultură, dar despre asta vom mai scrie.

De menționat că, dacă un subiect este deja acceptat în mod similar de cele trei organisme, este foarte probabil să treacă la final după negocieri, dar încă sunt destul de multe subiecte în discuție.

În realitate domnul Oros a dorit să prezinte cu titlu de glorie aceste decizii de negociere ca decizii finale și ca urmare a activității domniei sale, sigur fiindcă vin alegerile, iar acum orice lucru de acest gen prinde bine pentru sine și partid, chiar dacă realitatea prezentată este departe de a fi o certitudine.

Astfel, în final putem să îl asigurăm pe domnul Oros că ,,revoluția nu a existat”, ci a fost doar un început al unui viitor încă neclar al agriculturii europene.

Întrebarea care se pune: de aici încolo avem o strategie activă să mai negociem ceva sau ce-o da Domnul?  

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Gânduri de fermier

În perioada februarie – aprilie 2021, va avea loc Recensământul General Agricol cu an de referință 2020 (RGA 2020). Recensământul este important deoarece furnizează indica­tori statistici pentru monitorizarea și evaluarea Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene care, în anul 2018, a sprijinit fermierii europeni cu 58,82 miliarde de euro, sumă care a reprezentat aproape 40% din bugetul UE.

„În etapa de pregătire a Recensământului General Agricol, în perioada 12-23 octombrie 2020, se va desfășura un recensământ de probă, în scopul verificării practice și îmbu­nătățirii aspectelor organizatorice și tehnice prin care se va evalua claritatea întrebă­rilor incluse în chestionar și se vor testa procedurile și instrumentarul de colectare a datelor de la exploatațiile agricole. Recensământul de probă se realizează pe baza informațiilor colectate de la exploa­tațiile agricole din toată țara selectate aleator, după metode științifice”, precizează Ministerul Agriculturii.

Pentru recensământul de probă au fost selectate exploatații agricole, cu și fără per­sonalitate juridică, din toate județele țării, situate în diferite zone geografice, după o serie de criterii care să permită o primă verificare, cât mai complexă, a modului de organizare și a instrumentarului statistic.

Pentru colectarea datelor va fi utilizat un chestionar electronic încărcat pe tablete puse la dispoziție de Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Chestionarul electro­nic este dezvoltat de experții Institutului Național de Statistică, cu sprijinul Băncii Mondiale, în cadrul proiectului CONRENA „Consolidarea Sistemului Statistic Național şi modernizarea proceselor de producție statistică pentru efectuarea recensămin­telor naționale”, din fonduri POCA.

Variabilele incluse în chestionarul electronic au fost avizate de Comisia Centrală, în contextul consultării scrise din luna iulie 2020.

Colectarea datelor va fi realizată de către personal anga­jat al Direcțiilor Teritoriale de Statistică, pentru care în fișa postului există atribuțiile necesare participării la colectarea datelor pentru recensământul de probă.

Personalul din cadrul Direcțiilor Teritoriale de Statistică care participă la recensămân­tul de probă va beneficia de sprijinul comisiilor județene și locale pe raza cărora se află unitățile administrativ-teritoriale unde sunt exploatațiile agricole selectate pen­tru probă.

Publicat în Știri

11 organizații europene ale fermierilor, printre care și Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, au semnat o poziție comună prin care cer decidenților europeni păstrarea caracterului voluntar al plafonării plăților directe pentru fiecare stat membru, în conformitate cu analiza generală efectuată în cadrul planurilor strategice naționale. Acest demers vine în contextul în care atât Politica Agricolă Comună, cât și CFM (Cadrul Financiar Multianual) sunt acum discutate în Parlamentul European, împreună cu planul de redresare din criza COVID-19.

Conform celor 11 asociații din centrul și estul Uniunii Europene, propunerea de plafonare obligatorie și degresivitate a plăților directe este discriminatorie pentru mai multe state membre, ferme și întreprinderi agricole, care sunt responsabile pentru o pondere semnificativă a producției agroalimentare și a terenurilor cultivate din Uniunea Europeană și care au fost angajate activ în abordarea problemelor climatice și de mediu.

Limitarea sau reducerea plăților directe va duce în multe părți ale UE la industrializarea agriculturii, la produse de o mai slabă calitate, o îngrijire mai proastă a mediului și prețuri mai mari la alimente, deoarece:

  • Penalizează fermierii care au investit și dezvoltat ferme conform obiectivelor actuale ale politicii UE;

  • Amenință competitivitatea UE în sectorul agroalimentar față de țările terțe;

  • Va limita dezvoltarea și investițiile în sectorul agroalimentar, care au un impact pozitiv asupra obiectivelor de mediu și climă;

  • Va duce la fragmentarea fermelor, cu efecte dăunătoare asupra forței de muncă și asupra mediului, întrucât micii fermieri sunt scutiți de măsurile de control și de eco-condiționalitate;

  • În unele state membre, sprijinul redistributiv de venit va duce la creșterea inutilă a prețurilor arendei, penalizând toți fermierii.

„Ideea plafonării reprezintă o măsură cu efecte asimetrice asupra statelor membre și regiunilor Uniunii și, prin urmare, împotriva principiilor declarate ale actualei reforme PAC. Este nevoie de garantarea accesului egal la finanțare pentru toate tipurile de ferme. PAC trebuie să rămână o politică puternică, comună, finanțată în mod adecvat și capabilă să răspundă necesității de securitate alimentară, precum și la așteptările și cerințele de protecție a mediului și de adaptare la schimbările climatice”, arată Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Consorțiul de asociații europene din domeniul agricol susține că: „În aceste vremuri extrem de fragile și incerte, este esențial să dăm fermierilor noștri o viziune clară și durabilă și să le oferim sprijin, claritate, predictibilitatea investițiilor și recunoaștere societală. Trebuie să ne protejăm fermierii și trebuie să recunoaștem contribuția lor extraordinară la reziliența lanțului agroalimentar european în aceste momente dificile”.

În contextul în care discuțiile privind PAC post-2020 se apropie de final, documentul de poziție reprezintă un instrument strategic în influențarea deciziilor politice de la Bruxelles și în echilibrarea discuțiilor asupra viitorului agriculturii.

Cele 11 organizații europene ale fermierilor care semnează documentul sunt implicate activ în comunicarea cu europarlamentarii din țările lor, pentru a susține această poziție comună care este în interesul fermierilor. Semnatarii documentului sunt: Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă; Camera Agrară a Republicii Cehe; Asociația Agricolă a Republicii Cehe; Camera Agricolă și Alimentară Slovacă; Inițiativa de Afaceri Agricole și Alimentare; Confagricoltura - Italia; Consiliul Agricol Danez; Asociația Națională a Producătorilor de Cereale - Bulgaria; Camera de Agricultură și Comerț - Estonia; „Parlamentul Fermierilor” Letoni; Asociația Lituaniană a Companiilor Agricole.

Publicat în Eveniment

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) a transmis, pe 7 octombrie 2020, o informare de presă referitoare la o modificare legislativă care se consideră a fi foarte importantă în reabilitarea și dezvoltarea sistemului de irigații din România, mai ales că urmează să se realizeze de către guvern implementarea programului de reziliență, unde alocarea comunitară pentru sistemul de irigații și desecare este de circa cinci miliarde de euro.

Astfel se arată că „Asociația Producătorilor de Porumb din România salută inițiativa pe care mai mulți deputați au depus-o deja la Comisia de Agricultură din Camera Deputaților, în vederea modificării articolului 34 din Legea Îmbunătățirilor Funciare nr. 138/2014, demers pe care îl consideră vital pentru extinderea sistemului de irigații sau desecare și drenaj, combaterea eroziunii solului etc., astfel încât cât mai mulți fermieri să poată efectua lucrări de îmbunătățiri funciare, ceea ce va duce inclusiv la creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene. Introducerea în dezbaterea legislativă a acestei modificări răspunde unei realități evidente, unei nevoi a pieței și adoptarea ei în cel mai scurt interval posibil ar fi de bun augur pentru facilitarea investițiilor în infrastructura de irigații, ceea ce ar putea salva culturile agricole într-un an agricol nefavorabil, așa cum a fost cel pe care îl traversăm. O astfel de modificare se impune cu atât mai mult cu cât noua Politică Agricolă Comună sprijină reziliența exploatațiilor agricole, sustenabilitatea practicilor din acest sector, răspunzând inclusiv dezideratului de gestionare a riscurilor climatice”.

Dacă expunem problema mai pe înțelesul tuturor, este vorba de faptul că foarte mulți fermieri reclamă faptul că nu pot iriga, deoarece antenele (conductele) subterane care aduc apa de la stațiile de punere sub presiune până la hidranți traversează terenurile mai multor proprietari de teren, iar aceștia nu le repară și nici nu le întrețin, și chiar mai mult, nici nu permit altora (că este vorba de ANIF cum se dorește, OUAI etc.) dreptul de a interveni în a le repara, deoarece nu se poate fără acordul proprietarului.

Acum, înainte de a intra în fondul problemei, este de menționat, pentru cei care doresc să se aplece asupra problemei, că vorbim de fapt de modificarea Art. 34 din Legea 138 din 2004 și nu din 2014 (așa cum greșit este indicat în comunicatul asociației) care se referă la modificarea vechiului Cod Civil.

Mi-a captat atenția această propunere de a analiza Art. 34 deoarece pe fond este corectă, necesară și lăudabilă, dar din păcate nu știu dacă modul cum va fi transpusă în practică de inițiatorii legislativi (adică grupul de parlamentari) va fi corect susținut, deoarece problema servituții este destul de delicată în raport cu dreptul de proprietate, iar informațiile de care dispunem privitoare la intenții, așa cum am arătat, sunt foarte puține. Sau se mai poate pune întrebarea și dacă această modificare legislativă chiar poate fi făcută așa cum se intenționează.

Dar, ca de obicei, să plecăm de la izvorul legal care se are în vedere, respectiv Articolul 34 din L138/2004, unde se arată:

„(1) Agenția, organizațiile și federațiile pot dobândi, în condițiile legii, un drept de servitute asupra terenului unui proprietar, acolo unde acesta se justifică din motive tehnice și economice, cu acordul scris al proprietarilor de teren, potrivit legii.

(2) Reprezentanții Agenției, organizațiilor și federațiilor pot intra pe terenul unei persoane, în cazuri de urgență, în scopul efectuării de controale, remedierii unor defecțiuni, înlăturării urmărilor unor dezastre și aplicării de măsuri de protecție a mediului înconjurător.

(3) Proprietarii de teren vor fi despăgubiți, potrivit legii, pentru daunele provocate terenului sau culturilor lor, în cazurile menționate la alin. (1) și (2).”

Din informațiile mele, expuse și de unii membri ai APPR pe paginile de socializare, dar fără a avea o confirmare oficială din partea inițiatorilor legislativi, problema este la aliniatul 1 în principal și se referă, așa cum am și subliniat în citatul articolului, la necesitatea acordului proprietarilor pentru obținerea dreptului de servitute.

Se pare că dorința este de a se elimina această formulare și a se înlocui cu una mai permisivă și mai simplă, care practic nu știu dacă se poate face, deoarece trebuie ținut cont de câteva aspecte legale, pentru a nu se ajunge la situația acceptării de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate pe acest text.

Pornind de la ipoteza că se dorește o astfel de modificare, îmi propun o scurtă analiză a unor texte legale care poate ajuta pe mulți din cei interesați de reabilitarea sistemului de irigații să înțeleagă natura problemei de fapt și poate să fie de acord în final că putem aplica o soluție mult mai simplă, mai bună și pe durată nedeterminată.

Conform Constituției, la Art. 44, alin. 5 și 6 prevăd următoarele:

„Alin. 5.  Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

Alin. 6. Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

Astfel, prima întrebare care se pune este dacă îngroparea conductelor (antenelor)  în sol se consideră ,,folosirea subsolului”, iar după părerea mea răspunsul este afirmativ, deci asta implică existența unui acord de despăgubire între cel care face lucrările și cel care este proprietarul terenului, pentru delimitarea zonei afectate și a modului de despăgubire.

Inclusiv jurisprudența Curții Europene reține acest lucru, prin soluția dată în ,,cauza Mellacher contra Austria [24], Curtea a recunoscut posibilitatea statului de a reglementa folosinţa unor bunuri atunci când se urmăreşte un scop de interes general, dar a stabilit că în aceeaşi măsură nu trebuie pierdute din vedere imperativele de protejare a interesului individual, iar păstrarea raporturilor de proporţionalitate implică acordarea unei despăgubiri, dreptul de indemnizare fiind un element constitutiv al dreptului de proprietate.”

Un alt aspect de care trebuie ținut cont în cazul de față este că dacă o autoritate de stat sau privată, cum ar fi ANIF, OUAI, persoană juridică etc., dorește să reabiliteze sistemul de irigații, în cazul nostru infrastructura secundară, trebuie să țină cont de drepturile proprietarului de teren așa cum am arătat mai sus, dar se impune și un acord al eventualului arendaș, deoarece dacă pământul este arendat, dreptul de folosință și culturile nu sunt ale proprietarului, ci ale arendașului, dar izvorul de drept este același, adică terenul agricol respectiv.

Dacă ținem cont de aceste prevederi mai sus prezentate, modificarea Articolului 34 este, după părerea mea, imposibil de realizat, în condițiile în care prevederile constituționale impun existența despăgubirii față de proprietar și implicit și către cei care au obținut dreptul de folosință prin concesiune, arendă, iar această despăgubire nu se poate face decât printr-un acord cu proprietarul (și arendașul, dacă există) sau, în caz contrar, prin decizie judecătorească.

Problema este că în conformitate cu prevederile Codului Civil, instanța nu poate fi apelată decât după apariția unei situații litigioase, care impune ori o negociere eșuată cu proprietarul, și arendașul, dacă există, sau pe baza unei corespondențe rămase fără răspuns din partea acestora din urmă, ambele însemnând exact ce nu se dorește, pierderea timpului.

Bun, care este soluția în acest caz? După părerea mea, soluția cea mai simplă și de durată nedeterminată pentru a se rezolva pentru totdeauna problema reabilitării, menținerii și folosinței infrastructurii secundare a sistemului de irigații, indiferent de proprietarii sau arendașii suprafețelor de teren, este exproprierea prin lege a suprafeței de teren traversată de antenă, plus doi metri de o parte și de alta a acesteia, adică în total o lățime de 4 m, lucru care ar permite efectuarea oricăror tipuri de intervenții la aceste antene și prin înlocuire, dar și ulterior pentru întreținerea acestora de către stat prin ANIF sau OUAI și alte tipuri de organizații.

În general, solele amenajate pentru irigat sunt cu lățimea de 600 m și cu linia de hidranți pe mijloc la 300 m, adică la 100 ha, terenul care se impune a fi expropriat ar fi de circa 0,7 ha, adică la 3.000.000 ha statul ar trebui să exproprieze circa 21.000 ha și ar rezolva problema pentru totdeauna și indiferent de cine este sau nu este proprietar, și indiferent dacă acesta este de găsit sau nu.

În plus, costurile de expropriere ar fi rezonabile la valoarea programului de 5,5 miliarde de euro, unde noi am vorbi de despăgubiri de circa 100-120 de milioane de euro la cele trei milioane de hectare luate în calcul a fi amenajate pentru irigații.

Apoi, aceste terenuri pot fi date în administrarea ANIF sau cui s-ar crede de cuviință și care ar avea posibilitatea întreținerii infrastructurii în permanență, fără ingerințe sau obstacole de niciun fel.

Dar ce va fi vom vedea, însă am o bănuială că toată lumea „s-a gândit la această idee” și eu nu am făcut decât să o repet, și în mod sigur se va aplica.

Articol scris de DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Gânduri de fermier

Din 29 septembrie 2020, organizațiile din sectorul agroalimentar românesc reunite în cadrul Alianței pentru Agricultură și Cooperare au devenit membre cu drepturi depline ale COPA-COGECA, după ce a fost făcută plata cotizației, așa cum prevede statutul organizației europene. Însă, aderarea s-a făcut pe 9 iulie, anul acesta. Reamintim că, Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România PRO AGRO; Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR; Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Producătorilor de Porumb din România – APPR.

Organizațiile sectorului agroalimentar și cooperativelor din țara noastră au astfel șansa să facă auzită la Bruxelles vocea uneia dintre cele mai importante puteri agricole europene, al șaselea stat membru ca suprafață agricolă și numărul de lucrători din agricultură. Prin participarea la grupurile de lucru specializate din cadrul COPA-COGECA, la dialogul civil cu autoritățile de la Bruxelles, organizațiile pot contribui la o reprezentare mai echilibrată a tuturor intereselor celor care activează în acest sector vital pentru economia europeană într-un moment de mari provocări, dar și de oportunități, când se decide cum va arăta agricultura în următoarea perioadă de programare și dincolo de acest orizont.

„A fost un deziderat constant al mediului asociativ din România de a se alătura celui mai articulat și dinamic grup profesional al fermierilor europeni și al cooperativelor lor. Ultimul pas, plata cotizației de membru pentru organizațiile din România la COPA-COGECA, a fost făcut, fapt care a dus la obținerea statutului României de membră cu drepturi depline. Cu această ocazie, exprimăm cele mai sincere aprecieri față de Ministerul Agriculturii pentru deschiderea și sprijinul pe care ni le-a oferit în mod constant, precum și față de Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaților, care a votat în unanimitate și a promovat activ în Parlamentul României legislația fără de care acest moment superb nu ar fi fost posibil. În egală măsură înțelegem că acest mandat dat nouă azi vine cu responsabilitatea uriașă de a găsi modul prin care să fructificăm această șansă în interesul tuturor producătorilor agricoli din România. COPA-COGECA este organizația europeană prezentă în toate grupurile de dialog civil, ceea ce ne îndreptățește să credem că de acum înainte nu vom mai fi singuri în demersurile noastre la nivel european și glasul fermierilor români va fi ascultat”, a declarat Ionel Arion, președintele PRO AGRO și, totodată, reprezentantul organizațiilor în relația cu COPA-COGECA pentru perioada primului an.

COPA (Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură) și COGECA (Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană) promovează interesele a mai mult de 28 de milioane de fermieri și familiile acestora, dar și a aproximativ 38.000 de cooperative.

Cele patru organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, reunite informal în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, însumează aproximativ 3.500 de membri care lucrează o suprafață totală de 2,5 milioane de hectare, la care se adaugă 1,5 milioane de hectare echivalentul UVM aferent zootehniei, pe întreg teritoriul României.

Alianța cuprinde totodată membri care activează în industria alimentară și cumulează a cifră de afaceri de 24,2%, respectiv un număr de angajați de 15,95% din totalul sectorului alimentar românesc.

Fermierii și cooperativele din România își unesc forțele în cadrul organizației cu cea mai mare reprezentativitate în sectorul agroalimentar din Europa

COPA-COGECA a transmis un comunicat de presă în care spune că România este o țară cu tradiție agricolă și îndeplinește un rol unic și strategic în agricultura europeană. Sectorul agricol are o importanță vitală în România, unde aproximativ 60% din teritoriu este ocupat de agricultură, iar 46% din populație trăiește în regiuni predominant rurale. O prezență mai vizibilă la nivel european va contribui cu siguranță la continuarea dezvoltării acestui sector și a zonelor rurale din România.

Țara noastră a transmis un mesaj puternic din partea sectorului agricol și al administrației, dând curs dorinței de a fi un partener și contribuitor mai activ la procesul decizional al UE. „Prin aderarea la COPA și COGECA, Alianța pentru Agricultură și Cooperare este pe cale să-și atingă unul din obiectivele cheie, respectiv acela de a deveni un partener mai vizibil la nivelul UE și de a lucra îndeaproape cu toți fermierii europeni la dosare importante pentru acest sector. Acesta este un pas crucial pentru fermierii și cooperativele din România, care sunt actori importanți în UE și pe piața mondială în anumite ramuri cheie din agricultură”, se precizează în comunicatul celei mai mari şi mai active organizaţii profesionale constituită la nivelul Uniunii Europene.

Președintele COPA, Christiane Lambert, a declarat: „Ne bucurăm că fermierii români se implică activ în familia noastră în momente atât de decisive pentru agricultura UE, când se discută noi politici europene și se decide viitorul sectorului agricol. Agricultura românească are un rol important în agricultura europeană și e nevoie de un sector agricol unit pentru a face față diferitelor provocări cu care se confruntă. Faptul că ne unim forțele ne face mai puternici atât la nivel european, cât și la nivel internațional. Fermierii europeni așteaptă cu interes să-și împărtășească experiențele cu colegii lor români și sunt încântați de experiența și de contribuția lor valoroasă”.

Președintele COGECA, Ramon Armengol, a completat că și din perspectiva cooperativelor agricole această decizie a fost deosebit de apreciată: „România a depus eforturi susținute în ultimii ani pentru a-și dezvolta structurile de cooperare și există multe exemple ilustrative în UE pe care suntem bucuroși să le împărtășim. Salutăm decizia românilor de a se alătura mișcării cooperativelor agricole și forestiere din Europa. Fără îndoială că această decizie va facilita participarea lor mai activă la procesul decizional de la Bruxelles, contribuind însă și la continuarea dezvoltării și promovării structurilor de cooperare din România”.

Revista Fermierului a publicat, pe 27 septembrie 2020, anunțul ministrului Adrian Oros referitor la efectuarea plății cotizației de Ministerul Agriculturii către COPA-COGECA. Valoarea cotizației trece de 190.000 euro. Detalii, în link: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4671-madr-anunta-vesti-bune-pentru-fermierii-romani-s-a-platit-cotizatia-la-copa-cogeca.html

Publicat în Eveniment

Industria de protecție a plantelor și-a asumat șase angajamente ambițioase pentru a sprijini activitatea fermierilor din perioada următoare astfel încât aceștia să poată să îndeplinească obiectivele cuprinse în Pactul Verde European. Industria își asumă o investiție de peste 14 miliarde euro pentru identificarea și implementarea noilor tehnologii și pentru obținerea de produse de protecție a plantelor mai durabile până în 2030.

Pentru a răspunde în mod corespunzător strategiilor ambițioase incluse în Pactul Verde European „De la fermă la consumator” și „Biodiversitate 2030”, întreaga industrie de protecție a plantelor va depune eforturi suplimentare pentru a crește nivelul de colectare a ambalajelor din plastic rezultate în urma utilizării produselor de protecție a plantelor. De asemenea, industria de protecție a plantelor se va concentra și pe creșterea gradului de conștientizare a fermierilor cu privire la utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor, încurajând operatorii să poarte echipamentul individual de protecție de fiecare dată când manipulează sau aplică pesticide. „Suntem responsabili și conștienți cu privire la rolul industriei noastre în ceea ce privește alinierea fermierilor la inițiativele cuprinse în Green Deal, motiv pentru care companiile noastre s-au unit pentru a-și fixa, în mod voluntar propriile obiective, măsurabile și specifice sectorului. Cu toții suntem de acord cu privire la direcția spre care ne îndreptăm, ceea ce este important acum este să facem acei pași deliberați pentru a atinge obiectivul final”, a precizat Géraldine Kutas, director general al Asociației Europene de Protecția Culturilor – ECPA.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) transmite că cele șase angajamente asumate de către industria de protecție a plantelor vor ghida sectorul în următorul deceniu în domeniile cheie precum tehnologiile agricole inovatoare, economia circulară și o mai bună protecție a oamenilor și a mediului.

  • Inovații & Investiții. Sprijinind inovația și implementarea tehnologiilor digitale și principiile agriculturii de precizie, precum și identificarea și dezvoltarea biopesticidelor, industria de protecție a plantelor sprijină ambiția Comisiei Europene în tranziția către economia verde și tehnologia digitală a Europei. Până în 2030 industria de protecție a plantelor și-a propus să investească zece miliarde de euro pentru inovații, în tehnologii de precizie și digitale și patru miliarde de euro pentru dezvoltarea de biopesticide. Toate aceste investiții pe care industria de protecție a plantelor s-a angajat să le facă sunt utile numai dacă va exista un cadru de reglementare adecvat care să permită accesul fermierilor europeni la inovații și tehnologii moderne.
  • Economia Circulară. Prin fixarea unui procent de colectare de 75% a ambalajelor goale de pesticide din plastic și implementarea până în 2025 a unui sistem de colectare a ambalajelor în statele membre ale UE care nu au în prezent un astfel de program, industria de protecție a plantelor contribuie la îndeplinirea obiectivului Uniunii Europene privind economia circulară care își propune să diminueze cantitatea de deșeuri generate de industrie și a resurselor utilizate, reducând impactul ambalajelor din plastic asupra mediului înconjurător.
  • Protejarea oamenilor și a mediului. Prin instruirea fermierilor cu privire la implementarea managementului integrat al dăunătorilor, protejarea surselor de apă și prin promovarea purtării echipamentului individual de protecție (EIP), industria noastră dorește să limiteze expunerea și să reducă riscurile asociate utilizării pesticidelor, toate acestea contribuind la îndeplinirea obiectivelor generale ale Directivei de utilizare în siguranță a pesticidelor și a Strategiei „De la fermă la consumator” care își propune să producă alimente în cantități suficiente și în mod sustenabil.

„Suntem de acord cu privire la direcția spre care ne îndreptăm, ceea ce este important acum este să facem acei pași deliberați pentru a atinge obiectivul final. Angajamentele pe care ni le-am asumat sunt provocatoare pentru industrie, dar ne angajăm să îndeplinim ceea ce ne-am propus și solicităm Comisiei Europene să sprijine agricultura durabilă cu un cadru legislativ potrivit, care să permită accesul fermierilor la inovații și tehnologii. Acesta este doar începutul, o să urmărim progresele industriei noastre și vom împărtăși transparent cât de departe am ajuns”, a declarat directorul general ECPA - Géraldine Kutas.

Publicat în Comunicate
Vineri, 04 Septembrie 2020 19:39

Ce știe cineva care nu știe nimic?

Adică, despre agricultură. Sau, cu alte cuvinte, ce știu tinerii de la oraș, cu studii superioare în diverse alte domenii, despre agricultură?  Adică, de exemplu, eu. Pentru că, în general, astfel de tineri formează noul val de ocupanți ai unor funcții din ce în ce mai importante în filialele regionale ale partidelor, în primării, consilii locale și județene, ministere sau chiar în parlament (nu eu). Și, din păcate, cum e cazul în multe locuri, dar parcă cu precădere în România, în multe domenii suntem nevoiți să ne cerem partea de la oameni care știu despre domeniul nostru de activitate mult mai puțin decât noi înșine. Mai exact, orice nu ține direct de Ministerul Agriculturii, unde luăm ca un dat că lucrează măcar parțial oameni pricepuți în domeniu, înseamnă un dialog cu unii pasionați de diverse alte lucruri – de mașini, de hârtii, de avioane, de instrumente muzicale, de propria personalitate etc. Așa că, dacă tot vin liberalii peste noi și ne paște – Doamne ferește! – , într-un viitor lugubru, o guvernare USR, hai să ne întrebăm ce știu tinerii cu intenții bune despre agricultură.

Nivelul zero de inteligență agricolă este cel limitat la agroturism. „Ce bun e un bulz cu lapte la stână”, „Ce frumoasă e văcuța, ce frumos e porumbul, ce frumoasă e livada, cum ține ea până la orizont...” și așa mai departe. Nivelul ăsta nu e prea important. Tinerii cu pretenții politice urcă măcar o treaptă de aici, până primesc o funcție relevantă în sistemul administrativ. Nivelul unu este fraza „agricultura aduce mâncare”. E formula de aur care întoarce capete la ONU, la UE, la o bere cu amicii mei acasă. Nimeni nu poate să nege că – oricât ar fi de cool mașinile, piscinele, fizica nucleară sau limba sanscrită – și hameiul, și grâul din lipie, și roșia, și mușchiulețul din șaorma, toate vin, la urma urmei, de la fermă. Cei aflați la acest nivel stau mereu pe sol alunecos. Se scurg încet, încet spre nivelul zero și au nevoie să li se amintească din când în când care e rolul agriculturii.

Cei de la nivelul doi sunt cumva la polul opus. Pe ăștia nu-i clintește nimeni și nu alunecă nicăieri. Ei sunt cei care cred că orice pesticid e cancer, că vaca ar trebui să zburde pe câmpii și să moară din cauze naturale, că puiul e animal de companie (nu exagerez)... iar la porc, mă abțin, că dacă vă povestesc... În orice caz, de ăștia să vă ferească Dumnezeu, că eu nu știu cum se face. Iar dacă nu vă ferește, soluția e probabil să-i păcăliți, să-i duceți cu vorba și să vă strecurați spre cineva sănătos la cap.

Nivelul trei e grozav. E cel mai înalt dintre nivelurile neștiinței. Tânărul știe câte ceva. Știe că domeniul chimiei e unul dintre stâlpii agriculturii. Știe că profesia de medic veterinar nu se rezumă la câini și pisici, că plantațiile se fac după anumite strategii, cu distanțe și intervale bine studiate, că există zeci, dacă nu sute de tipuri de unelte și accesorii pentru utilajele agricole, știe cam care e diferența dintre o combină și un tractor... în orice caz, e la nivelul la care nu mai arată chiar ca un tâmpit când vine la o fermă și, deși habar nu are de practic niciun detaliu despre niciuna dintre ramurile agriculturii, poate să înțeleagă de unde vin frământările fermierilor și, odată ce i se explică situația, știe cam pe unde se poate duce să caute soluții. Combinat cu o fire modestă și cu bune intenții, mie mi se pare că acest gen de politician e ideal pentru agricultor. Îi lipsesc pedanteria și aroganța unui profesionist școlit în domeniu, dar este suficient de obișnuit cu mediul agricol ca să nu se eschiveze când aude cuvinte ca „mulcire” sau „germinație”. Să vă dea Dumnezeu d-ăștia!

În încheiere, vă las o poveste cu tâlc. În practica religioasă antică din Atena, oamenii sacrificau vite, ardeau oasele și grăsimea – pentru că pe alea și le doreau zeii, sanchi – și împărțeau carnea bună între cei prezenți. Șpilul era că aveau voie să sacrifice animalul numai dacă acesta dădea de înțeles că își dorește acest lucru. Serios. Desigur că de cele mai multe ori vițelul părea cel mult indiferent față de ceremonia oamenilor, așa că preotul, salivând de poftă, pitea pumnalul în mânecă, momea animalul cu niște mâncare, iar când acesta urca pe altar de bună voie, recita în fața mulțimii despre ochii victimei tânjind după moartea sacră. Apoi, haț! Și festinul începea cu carne proaspătă și cu poporul mulțumit că treaba s-a făcut cum se cuvine. Morala o scoateți singuri.

Editorial scris de Ioan Nedelcu, publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Mâine, 22 iulie 2020, Clubul Fermierilor Români și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” organizează o dezbatere privind viziunea și programele de dezvoltare strategică a agriculturii în Planul de Relansare Economică a României. Evenimentul are loc în Amifteatrul Verde al USAMVB din Timișoara, începând cu ora 8:30. Astfel de manifestări, cu prezență masivă din partea agricultorilor, arată importanța implicării active a fermierilor în proiectele care vizează afacerile din agricultură.

Reuniunea va oferi cadrul unui dialog pe teme de interes pentru fermieri și reprezentanții Clubului și ai autorităților responsabile pentru agricultură. Unul dintre vorbitori este ministrul Agriculturii, Adrian Oros, care va prezenta prioritățile agriculturii autohtone conform Planului de relansare economică, precum și prioritățile pentru programele PAC post-2020. „În cadrul reuniunii vor fi prezentate rezultatele Studiului privind necesitatea reabilitării, modernizării și extinderii amenajărilor hidroameliorative din Sud-Vestul României, proiect realizat de Club împreună cu USAMVB din Timișoara, care a stat la baza includerii programului național de desecare în Planul de Relansare Economică a României. Clubul Fermierilor Români a inițiat, coordonat și promovat acest studiu pentru a contribui la efortul autorităților române privind atragerea finanțărilor europene pentru lansarea programului de modernizare a infrastructurii de îmbunătățiri funciare cu utilizare duală irigații – desecare la nivel național”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Publicat în Eveniment

Potrivit unui nou raport al Curții de Conturi Europene (ECA), măsurile luate de UE nu au asigurat protejarea polenizatorilor sălbatici. Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 a fost în mare parte ineficace în ceea ce privește stoparea declinului acestora. În plus, politicile esențiale ale UE în materie, printre care Politica Agricolă Comună (PAC), nu cuprind cerințe specifice pentru protejarea polenizatorilor sălbatici. Mai mult, ECA semnalează că legislația UE privind pesticidele constituie una dintre cauzele principale ale declinului polenizatorilor sălbatici.

Polenizatorii, cum ar fi albinele, viespile, sirfidele, fluturii, moliile și coleopterele, contribuie în mare măsură la creșterea cantității și a calității hranei noastre. În ultimele decenii însă, polenizatorii sălbatici au cunoscut un declin în Uniunea Europeană ca abundență și ca diversitate, în mare măsură ca urmare a agriculturii intensive și a utilizării pesticidelor. Ca reacție la această situație, Comisia Europeană a stabilit un cadru de măsuri care se sprijină în mare parte pe Inițiativa sa din 2018 privind polenizatorii și pe Strategia sa în domeniul biodiversității pentru 2020.

Curtea de Conturi Europeană a evaluat eficacitatea măsurilor CE. „Polenizatorii joacă un rol esențial pentru reproducerea plantelor și pentru funcțiile ecosistemelor, iar declinul lor ar trebui să fie considerat o amenințare majoră pentru mediu, pentru agricultură și pentru o aprovizionare cu alimente de calitate. Inițiativele lansate până în prezent de UE pentru a proteja polenizatorii sălbatici nu au fost, din păcate, suficient de ambițioase pentru a da roade”, a declarat responsabilul de raport - Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene.

Potrivit constatărilor ECA, cadrul specific al UE nu ajută realmente la protejarea polenizatorilor sălbatici. Deși Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 nu prevede o anumită acțiune care să vizeze în mod special inversarea declinului polenizatorilor sălbatici, patru dintre obiectivele sale pot avea indirect beneficii pentru aceștia. Cu toate acestea, evaluarea intermediară efectuată de CE a evidențiat faptul că progresele realizate în direcția atingerii a trei dintre aceste obiective fuseseră insuficiente sau inexistente. De asemenea, evaluarea a identificat în mod specific polenizarea ca fiind unul dintre elementele cu gradul cel mai ridicat de degradare din cadrul ecosistemelor din UE. Curtea observă, de asemenea, că Inițiativa privind polenizatorii nu a determinat modificări importante la nivelul principalelor politici.

Politica Agricolă Comună contribuie la problemă, nu la soluționarea ei

Curtea a constatat, totodată, că nici alte politici ale UE care promovează biodiversitatea nu cuprind cerințe specifice pentru protejarea polenizatorilor sălbatici.

În ceea ce privește PAC, Curtea de Conturi Europeană este de părere că această politică contribuie la problemă, nu la soluționarea ei. Cerințele legate de înverzire și de eco-condiționalitate din cadrul PAC nu au reușit să stopeze declinul pe care îl înregistrează biodiversitatea pe terenurile agricole.

Nu în ultimul rând, Curtea subliniază că legislația actuală a UE privind pesticidele nu a reușit să ofere măsuri adecvate pentru protejarea polenizatorilor sălbatici. Legislația actualmente în vigoare cuprinde dispoziții pentru protejarea albinelor melifere, dar evaluările riscurilor continuă să se bazeze pe orientări care nu mai sunt de actualitate și care nu sunt aliniate în mod adecvat nici cu cerințele legale, nici cu cele mai recente cunoștințe științifice.

În acest context, atrage atenția ECA, UE a permis statelor membre să utilizeze în continuare pesticide care sunt considerate a fi răspunzătoare de decesele masive înregistrate în rândul albinelor melifere. De pildă, între 2013 și 2019, s-au acordat 206 autorizații de urgență pentru utilizarea a trei neonicotinoide (imidacloprid, tiametoxam și clotianidin), în pofida faptului că existau din 2013 restricții pentru aplicarea lor și că utilizarea lor în aer liber era strict interzisă din 2018.

Într-un alt raport publicat anul acesta, Curtea a constatat că practicile de gestionare integrată a dăunătorilor ar putea contribui la reducerea utilizării neonicotinoidelor, dar că UE făcuse puține progrese până la data respectivă în ceea ce privește impunerea utilizării acestor practici.

Având în vedere că în următoarele decenii Pactul verde se va număra printre prioritățile de pe ordinea de zi a UE, Curtea de Conturi Europeană recomandă Comisiei Europene:

  • Să evalueze necesitatea includerii unor măsuri specifice pentru polenizatorii sălbatici în acțiunile și în măsurile din 2021 prin care se urmărește să se dea curs Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;
  • Să integreze mai bine acțiunile de protejare a polenizatorilor sălbatici în instrumentele de politică ale UE care vizează conservarea biodiversității și agricultura;
  • Să îmbunătățească protecția polenizatorilor sălbatici în cadrul procesului de evaluare a riscurilor pe care le prezintă pesticidele.

Foto: www.horsch.com

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 5

Publicitate

TPV RF 300x250 2

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista