Afişez elemetele după tag: cercetare

Vylor, compania de semințe și genetică avansată care s-a desprins din Corteva la  1 octombrie 2026, a confirmat progresele realizate în cadrul platformei sale de tehnologie pentru grâu hibrid prin anunțarea Xpedite™, sistemul utilizat pentru crearea hibridului de grâu, care va fi lansat la sfârșitul anului 2027.

Testele de cercetare desfășurate pe parcursul mai multor ani demonstrează și confirmă producțiile constant ridicate ale grâului hibrid, precum și stabilitatea producției sale, respectiv reziliența în fața unei varietăți de condiții nefavorabile, inclusiv boli și secetă.

Compania estimează că grâul hibrid va accelera dezvoltarea portofoliului său de grâu din America de Nord, generând venituri de 500 milioane de dolari până în 2035 și de un miliard de dolari până în 2040, inclusiv venituri din licențiere. Astfel, grâul va deveni al treilea pilon al afacerii Vylor, alături de porumb și soia.

„Grâul este cultivat pe aproape 550 de milioane de acri la nivel global și pe peste 60 de milioane de acri în America de Nord, ceea ce îl face a treia cea mai importantă cultură din regiune. De asemenea, și foarte important, reprezintă o sursă esențială de hrană pentru sute de milioane de oameni, furnizând 20% din caloriile consumate la nivel mondial. Aceste cifre oferă o imagine a amplorii impactului pe care îl poate avea tehnologia noastră. Suntem încântați să începem colaborarea cu fermierii pentru a-i ajuta să producă mai mult din această cultură esențială și să contribuim la satisfacerea nevoilor unei populații globale în creștere”, a declarat Judd O'Connor, viitorul director comercial și operațional al Vylor.

Semințele hibride sunt create prin încrucișarea a doi părinți diferiți din punct de vedere genetic pentru a produce plante mai rezistente și cu potențial de producție superior pentru fermieri.

Grâul hibrid al Vylor este construit pe baza unui sistem unic în industrie, proprietate a companiei și non-OMG. Acesta crește potențialul de producție cu 10%¹, utilizând aceeași suprafață de teren și aceleași resurse, este mai rezistent la secetă, iar grâul hibrid creat cu ajutorul Xpedite™ poate produce cu până la 20%² mai mult decât soiurile de elită în condiții de deficit hidric. De asemenea, accelerează introducerea pe piață a noii germoplasme de elită prin creșterea capacității de producție a semințelor parentale. Fiind rezultatul ameliorării convenționale, grâul hibrid pe care Vylor îl va lansa în America de Nord nu necesită aprobare de reglementare.

Spre deosebire de alte sisteme de hibridare a grâului, cunoscute de decenii, tehnologia proprietate a Vylor s-a dovedit în teste eficientă în 100% dintre tipurile de germoplasmă de grâu evaluate, permițând progrese genetice mai rapide și furnizarea semințelor la scară comercială. Compania estimează că tehnologia sa pentru grâu hibrid va dubla, până în 2040, ritmul anual al progresului genetic comparativ cu grâul convențional.

Grâul hibrid Vylor produce boabe care respectă aceleași standarde de calitate ca grâul varietal și nu necesită echipamente sau practici speciale de gestionare a culturii, ceea ce le permite fermierilor să își mențină metodele actuale de cultivare. Compania va lansa în 2027, în America de Nord, grâu Hard Red Winter, urmând să adauge Soft Red Winter în 2029 și Hard Red Spring în 2030. În paralel, Vylor intenționează să se extindă și în alte regiuni ale lumii prin activitatea sa comercială proprie, precum și prin acorduri de licențiere, parteneriate și achiziții.

Clic aici pentru a viziona materialul video Vylor despre știința din spatele grâului hibrid.

1. Teste interne de producție pentru hibrizii de lansare: trei ani de testare (2024, 2025 și 2026) în 41 de locații din Kansas, Nebraska, Colorado și Oklahoma; pentru hibrizii aflați în dezvoltare: un an de testare (2026) în 18 locații din Kansas, Nebraska, Colorado și Oklahoma.

2. Teste interne de producție pentru hibrizii de lansare: trei ani de testare (2024, 2025 și 2026) în 20 de locații din Kansas, Colorado, Nebraska și Oklahoma; pentru hibrizii aflați în dezvoltare: un an de testare (2026) în 10 locații din Kansas, Colorado, Nebraska și Oklahoma.

Vylor este o companie de semințe și genetică avansată care, de mai bine de un secol, se concentrează pe furnizarea de inovații revoluționare pentru fermieri. Bazându-se pe unul dintre cele mai valoroase fonduri genetice din agricultură și pe biotehnologii transformatoare, Vylor își valorifică expertiza științifică pentru a oferi tehnologii de ultimă generație care ajută fermierii din întreaga lume să își crească producțiile. Prin expertiza sa în științe avansate, accesul puternic la piață și activitatea de licențiere aflată în extindere, Vylor creează valoare și generează creștere pentru fermieri, clienți și acționari, contribuind astfel la hrănirea populației. Mai multe informații pot fi găsite pe vylor.com.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Vylor, compania de semințe și genetică avansată care s-a desprins din Corteva la 1 octombrie 2026, a anunțat lansarea Vylor Edge, o nouă platformă de investiții dedicată accelerării dezvoltării tehnologiilor avansate în agricultura globală. Vylor Edge va colabora cu startup-uri, antreprenori, universități și cu ecosistemul mai larg de inovare prin investiții de capital și parteneriate strategice.

„Vylor Edge va colabora cu comunitatea științifică globală pentru a furniza inovații revoluționare care să contribuie la dezvoltarea agriculturii la nivel mondial și să reducă principalele provocări de producție. Combinarea expertizei de clasă mondială a Vylor cu cea a altor lideri tehnologici din întreaga lume va contribui la stimularea inovației și le va oferi fermierilor instrumentele de care au nevoie pentru a avea succes”, a precizat Sam Eathington, directorul tehnologic al companiei Vylor.

Inițial, Vylor Edge se va concentra pe identificarea oportunităților din domenii strategice aliniate priorităților Vylor, inclusiv editarea genetică și ameliorarea avansată, ingineria proteinelor, precum și platformele de inteligență artificială și tehnologiile digitale. De asemenea, platforma va explora oportunități și în alte domenii și sectoare pentru a valorifica tehnologii care pot fi aplicate activității și misiunii Vylor de a ajuta fermierii să hrănească populația globală.

„Suntem încântați să colaborăm cu antreprenori care pot beneficia de expertiza profundă a echipei noastre dedicate, precum și de capacitățile de cercetare și dezvoltare de vârf ale Vylor, de prezența sa globală și de infrastructura sa de acces pe piață. Așteptăm cu interes să sprijinim dezvoltarea și comercializarea tehnologiilor promițătoare și să oferim noi inovații producătorilor agricoli”, a declarat Mat Muller, șeful Vylor Edge.

Portofoliul Vylor Edge va fi lansat pe baza unui fundament solid de investiții și colaborări care anterior făceau parte din Corteva Catalyst™ și care sunt transferate către Vylor în cadrul procesului de separare a companiei de Corteva. Prin intermediul Vylor Edge, compania va continua să susțină și să extindă aceste parteneriate, identificând totodată noi oportunități pentru accelerarea inovației în agricultura globală.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația REVINO, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) București, anunță lansarea unui proiect dedicat modernizării sectorului horticol din România, prin integrarea tehnologiilor digitale în producția, procesarea și valorificarea produselor agricole.

Finanțat de Asociația REVINO prin programul RODIM, cu sponsorizare din partea Carrefour România, proiectul își propune să creeze un ecosistem agroalimentar inteligent, în care tehnologia, datele și cercetarea contribuie la creșterea eficienței, sustenabilității și competitivității producătorilor locali.

„Prin AGROHUB USAMV ne-am propus să construim mai mult decât un proiect de sprijin pentru fermieri. Construim un ecosistem în care tehnologia, cercetarea și colaborarea contribuie la creșterea valorii adăugate a producției horticole și la dezvoltarea unor comunități rurale mai reziliente și mai competitive”, subliniază Alina Iancu, fondatoare Asociația REVINO.

AGROHUB USAMV reprezintă un proiect de pionierat și unul dintre primele ecosisteme integrate din România care conectează digitalizarea agriculturii, procesarea produselor horticole, cercetarea aplicată și dezvoltarea comunitară într-un model scalabil de creștere economică rurală.

Mai mult decât un proiect de digitalizare sau de sprijin pentru fermieri, AGROHUB USAMV creează o infrastructură regională de colaborare care conectează fermierii, cercetarea, educația și piața, transformând datele în decizii, producția în valoare adăugată și comunitățile locale în motoare ale dezvoltării durabile.

„Carrefour România colaborează cu peste 2.000 de parteneri locali, așa că înțelegem provocările cu care se confruntă producătorii. Ne bucurăm să susținem proiectul AGROHUB USAMV, care le oferă fermierilor acces la tehnologie și la expertiza cercetătorilor, sprijinindu-i pentru o dezvoltare sustenabilă. Viitorul agriculturii locale e o miză de importanță națională, iar noi vrem să contribuim pe termen lung în acest sens”, precizează Narcis Horhoianu, Chief Marketing Officer & E-commerce Carrefour România.

Model integrat de agricultură modernă

Inițiativa vizează dezvoltarea unui model de agricultură modernă, în care producția, procesarea, educația și cercetarea sunt integrate într-un sistem unitar. Proiectul contribuie simultan la creșterea valorii adăugate a producției horticole, modernizarea procesului educațional agricol și își propune să stimuleze antreprenoriatul agroalimentar.

În etapa inițială, AGROHUB USAMV va deveni infrastructura de bază pentru o comunitate de peste o sută de fermieri din regiunea Muntenia, oferindu-le acces la date agroclimatice, expertiză și instrumente moderne pentru creșterea competitivității și adaptarea la schimbările climatice.

Platformă pilot de procesare a fructelor și strugurilor de masă

Proiectul include dezvoltarea unei linii tehnologice moderne la Stațiunea Pietroasele, destinată procesării prin deshidratare și prelucrare a fructelor, legumelor și strugurilor de masă. Aceasta va permite transformarea producției locale în produse cu valoare adăugată ridicată; reducerea pierderilor de producție; diversificarea portofoliului de produse agricole.

Linia tehnologică integrează procese complete de la recepția, spălarea și sortarea produselor, până la deshidratarea, procesarea, ambalarea și etichetarea acestora.

Rețea de monitorizare agroclimatică

Un alt element central al proiectului îl reprezintă dezvoltarea unei platforme digitale bazate pe date în timp real, susținută de stații meteo inteligente cu senzori pedologici. Odată funcțională, această platformă urmează să aducă mai multe beneficii pentru fermierii din zonă. Aceștia vor putea lua mai ușor decizii privind irigarea, fertilizarea și tratamentele necesare solului, în funcție de datele oferite de senzorii de monitorizare. În timp, asta va duce la reducerea costurilor de producție și optimizarea resurselor folosite, permițându-le fermierilor să aloce resursele disponibile mai concret. Rezultatul va fi o producție crescută și o mai bună adaptare agricolă la schimbările climatice.

Prin programul AgroAcces, fermierii vor avea acces la tehnologii, echipamente și instrumente moderne care să îi ajute să răspundă provocărilor generate de schimbările climatice și de transformarea agriculturii într-un sector bazat pe date și inovație.

Componentă educațională și de cercetare aplicată

În colaborare cu USAMV București, proiectul va include cursuri și activități practice pentru studenții universității și pentru fermieri, axate pe utilizarea datelor în agricultură, monitorizarea agroclimatică și procesarea produselor horticole.

Proiectul va include și formarea unei rețele de Facilitatori ai Dezvoltării Comunitare, persoane care vor avea rolul de a mobiliza actorii locali, de a identifica oportunități de dezvoltare și de a susține cooperarea între fermieri, instituții și comunități.

Prin integrarea tehnologiei, educației și producției agricole, proiectul își propune să sprijine fermierii afectați de schimbările climatice, să crească competitivitatea producătorilor locali, să sprijine utilizarea sustenabilă a resurselor, să contribuie la siguranța alimentară și să accelereze adopția instrumentelor digitale în agricultura din țară.

„AGROHUB USAMV demonstrează că universitatea modernă are un rol esențial în transferul de cunoaștere și inovare către societate. Prin acest proiect, USAMV București pune la aceeași masă cercetarea, tehnologia și nevoile reale ale fermierilor, contribuind la construirea unei noi infrastructuri pentru agricultura inteligentă din România”, declară prof. univ. dr. Răzvan Ionuț Teodorescu, prorector Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Proiectul și investițiile aferente acestuia se vor derula până la sfârșitul anului 2026, urmând ca activitățile educaționale și funcționale să fie continuate de universitate împreună cu fermierii. Prin integrarea tehnologiei, procesării și dezvoltării comunitare într-un singur ecosistem, AGROHUB USAMV are potențialul de a deveni un model național de agricultură inteligentă și dezvoltare rurală sustenabilă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cum pot fermierii europeni să producă suficientă hrană, să se adapteze schimbărilor climatice și să rămână competitivi, toate în același timp? O parte a răspunsului ar putea consta în Noile Tehnici Genomice (NGT), o nouă generație de instrumente pentru ameliorarea plantelor, concepute pentru a face culturile mai rezistente și mai eficiente.

Pe 17 iunie 2026, Parlamentul European a votat adoptarea cadrului de politici privind Noile Tehnici Genomice (NGT), marcând un pas decisiv către reguli mai clare ale Uniunii Europene în domeniul inovării agricole. Pentru fermierii din România, această decizie vine într-un moment critic, oferind certitudinea legislativă necesară pentru a avansa în utilizarea tehnologiilor inovatoare, menținând în același timp productivitatea, sustenabilitatea și competitivitatea.

NGT-urile, inclusiv tehnologiile CRISPR-Cas, permit modificări precise în ADN-ul propriu al unei plante. Spre deosebire de modificarea genetică, aceste tehnici fac posibilă realizarea unor îmbunătățiri țintite care ar putea apărea și în mod natural, însă sunt obținute mai rapid și cu o precizie mai mare. Impactul potențial este semnificativ, în special în contextul în care fermierii din România se confruntă cu presiuni climatice tot mai mari.

În ultimii ani, România a traversat sezoane consecutive marcate de secetă, temperaturi extreme și o variabilitate accentuată a condițiilor meteorologice. Condițiile de secetă au continuat să afecteze anumite regiuni ale țării și în sezonul agricol 2026, Administrația Națională de Meteorologie (ANM)¹ raportând în luna iulie secetă pedologică moderată până la severă în mai multe zone agricole, iar Observatorul European pentru Secetă (EDO)² identificând agravarea condițiilor de secetă în anumite părți ale României pe parcursul anului 2026. Pentru a face față acestor provocări este nevoie de mai mult decât metode convenționale. Este nevoie de inovație bazată pe cunoașterea locală, testată în teren și adaptată realităților fiecărei ferme.

NGT-urile nu înlocuiesc experiența fermierilor; ele o completează. Aceste tehnologii fac posibilă dezvoltarea unor culturi cu o reziliență sporită, o eficiență mai mare și o calitate superioară, reducând totodată resursele necesare pentru producție. Atunci când sunt introduse în mod responsabil, în colaborare cu cercetători, fermieri și instituții locale, aceste tehnologii pot ajuta agricultura din România să răspundă mai eficient unei clime în continuă schimbare. Cu toate acestea, adoptarea cu succes depinde de cooperare și încredere. Descoperirile științifice trebuie transformate în soluții practice care funcționează în condiții reale.

La Corteva, ne concentrăm pe conectarea cercetării de laborator cu aplicațiile din teren, colaborând îndeaproape cu fermierii pentru a ne asigura că inovațiile răspund celor mai presante provocări ale acestora, de la creșterea presiunii exercitate de dăunători și boli până la fenomene meteorologice extreme. Testările în câmp, mecanismele de feedback și parteneriatele contribuie la transformarea NGT-urilor în instrumente utile, și nu doar în concepte abstracte. Integrarea științei cu experiența locală le permite fermierilor români să își mențină competitivitatea și, în același timp, să avanseze pe calea sustenabilității.

„Noile tehnici genomice de ameliorare reprezintă un salt uriaș pentru știință, având potențialul de a conduce la cercetarea și dezvoltarea unor varietăți mai bine adaptate condițiilor din ce în ce mai dificile cu care se confruntă agricultura în prezent. Integrarea acestora în practicile actuale ne-ar putea ajuta pe noi, fermierii din Uniunea Europeană, să devenim mai competitivi, astfel încât să ne putem susține în continuare afacerile, să producem pentru consumatorii europeni și să nu pierdem cursa în fața competitorilor noștri de pe alte continente”, spune Cristian Stoica, proprietarul fermei „La Bunici”, membru al Consiliului Director al Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) și președinte al Asociației Grânarii.

Decizia Uniunii Europene reprezintă o etapă importantă, însă este doar începutul. Progresul real se va produce în teren, prin parteneriate între fermieri, cercetători, universități și industrie. Prin combinarea inovației cu responsabilitatea și a clarității legislative cu excelența științifică, Europa își poate consolida atât competitivitatea agricolă, cât și încrederea publicului. În acest fel, fermierii din România vor fi mai bine pregătiți pentru a contribui la construirea unui viitor rezilient și sustenabil pentru agricultura europeană.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Liderul Unității Comerciale Europa Centrală și de Est Corteva Agriscience

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe, lansat oficial în cadrul întâlnirii de kick-off organizată în perioada 8 - 9 iulie 2026, la Julius Kühn-Institute, în Berlin-Dahlem, Germania, are ca partener și o organizație din țara noastră - Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR).

Finanțat prin programul Horizon Europe, Cluster 6 – Farm2Fork, proiectul reunește organizații din mai multe țări europene și urmărește consolidarea cooperării în domeniul cercetării și inovării pentru ameliorarea plantelor. Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe se desfășoară în perioada 1 iunie 2026 – 30 noiembrie 2028 și este coordonat de Julius Kühn-Institute din Germania.

Unul dintre obiectivele centrale ale COLiBRI este dezvoltarea unei foi de parcurs europene pentru cercetare și inovare în ameliorarea plantelor, alături de o strategie de implementare și un cadru pentru o viitoare rețea paneuropeană dedicată acestui domeniu. Aceste instrumente vor contribui la o mai bună aliniere a priorităților de cercetare, a nevoilor sectorului de ameliorare, a obiectivelor de politică publică și a oportunităților de finanțare la nivel european.

În contextul schimbărilor climatice, al presiunilor asupra securității alimentare și al nevoii de creștere a sustenabilității și competitivității agriculturii europene, ameliorarea plantelor joacă un rol esențial în dezvoltarea unor soiuri și hibrizi mai bine adaptați noilor condiții de producție.

„Prin implicarea în COLiBRI, organizația noastră contribuie la integrarea perspectivei fermierilor din România în dialogul european privind prioritățile de cercetare și inovare în ameliorarea plantelor. Pentru fermierii din România, accesul la material genetic performant, adaptat condițiilor pedoclimatice locale și provocărilor din teren, reprezintă o componentă importantă pentru menținerea productivității, rezilienței și competitivității fermelor”, subliniază Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.

Pe durata proiectului, partenerii vor lucra împreună cu actori relevanți din întregul lanț valoric al ameliorării plantelor - cercetători, amelioratori, fermieri, organizații profesionale, infrastructuri de cercetare, factori de decizie și reprezentanți ai sectorului agroalimentar. Activitățile vor include consultări, sondaje, workshopuri și acțiuni de networking, astfel încât viitoarea foaie de parcurs să reflecte atât provocările actuale, cât și oportunitățile emergente pentru agricultura europeană.

„Pentru Forumul APPR, participarea în COLiBRI reprezintă o oportunitate de a conecta agricultura românească la dezbaterile europene privind viitorul geneticii vegetale, al cercetării aplicate și al soluțiilor necesare pentru ferme mai reziliente, sustenabile și competitive”, conchide Alina Crețu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În vara anului 2025, pentru prima dată în țara noastră, am găsit în tulpinile de floarea-soarelui larvele unui cerambicid. În literatura de specialitate din România nu este menționat nici un dăunător al tulpinilor la floarea-soarelui. Accidental, putem găsi uneori larve de Ostrinia nubilalis. De aceea, am rămas surprinsă de larvele găsite în tulpini în timp ce făceam observații pentru a stabili incidența și intensitatea atacului de Macrophomina phaseolina. Primele larve le-am găsit într-o cultură de floarea-soarelui din Slobozia, atacată masiv de fungul Macrophomina phaseolina. Plantele erau frânte în procent mare din cauza putregaiului cărbunos. Pe lângă patogen, în tulpini am găsit larve de Mordellistena parvula și Agapanthia dahli, care au ajutat și ele la frângerea tulpinilor. După Slobozia, am găsit larve de Agapanthia dahli și la Constanța. Desigur că, ulterior am verificat și culturile de floarea-soarelui de pe teritoriul Stațiunii Didactice a USV Timișoara și am constatat prezența larvelor în tulpini.

Agapanthia dahli pe floarea-soarelui la 5 iunie 2026

După recoltat, plantele cu larve se observă ușor, deoarece în tulpinile tăiate se vede un orificiu destul de mare în măduvă. Dacă secționăm, găsim larva în partea bazală a tulpinii. În timpul observațiilor am găsit câte o singură larvă în tulpină și foarte rar două. Cele mai mari larve aveau între 28 - 30 mm lungime.

La data de 19 mai 2026 am văzut primii adulți de Agapanthia dahli pe plante de Carduus sp. și Cirsium sp. de la marginea unei sole unde anul trecut a fost floarea-soarelui. La 5 iunie 2026 am găsit și primii adulți într-o cultură de floarea-soarelui aflată în vecinătate. În perioada următoare voi urmări evoluția dăunătorului în culturile de floarea-soarelui de pe teritoriul SDT - USVT.

Documentarea pe care am realizat-o cu privire la prezența dăunătorului la floarea-soarelui în România a fost una anevoioasă, deoarece nu am găsit date. Este posibil să existe, dar să nu fie accesibile. Totuși, în căutările mele, am găsit un articol scris în anul 1960 de Romașcu et al. cu titlul „Un dăunător puţin cunoscut - croitorul floarei-soarelui (Agapanthia dahli Richt)”. Se pare că, de atunci și până în prezent a rămas tot necunoscut. Este posibil ca, în viitor, acest dăunător să își facă simțită prezența tot mai mult în culturile de floarea-soarelui din România. În unele țări din Europa este considerat un dăunător important la floarea-soarelui, iar în altele minor.

Larvă de Agapanthia dahli în tulpină de floarea-soarelui. Foto realizată la Slobozia în anul 2025

Răspândire și plante gazdă

Agapanthia dahli este un cerambicid răspândit în estul și sudul Europei și nu numai, în zonele de stepă și silvostepă. După Slama (1998), specia a fost raportată în mai multe țări din Europa, printre care și România. Plantele gazdă preferate sunt în mare parte din familiile botanice Asteraceae și Apiaceae, speciile fiind reduse (Horvath &Hotvoni, 2001; David'yan, 2008; FAO, 2021). Ciclul de viață îl parcurge pe specii de Carduus, Onopordon, Cirsium, Helianthus, Heracleum, Daucus, Ferula (Slama, 1998; FAO, 2021). Dascălu et al. (2006) citează pe Mitroiu (2004) cu Agapanthia dahli la Sambucus ebulus în Iași și pe Romașcu et al. (1960) la floarea-soarelui.

Câteva țări vecine au raportat Agapanthia dahli ca dăunător al florii-soarelui. Amintesc Ungaria (2001), Bulgaria, Ucraina (se află pe lista dăunătorilor de la floarea-soarelui alături de Mordellistena parvula) – Gornovska&Fedorenko, 2014; FAO, 2021. În România, acest cerambicid nu se află pe lista dăunătorilor de la floarea-soarelui.

Agapanthia dahli pe spic de grâu

Biologia dăunătorului

Agapanthia dahli are o generație la un an sau la doi ani, în funcție de condițiile climatice (Slama, 1998). Larvele iernează în tulpină la înălțimea de 8 până la 80 cm sau în colet. Uneori pot fi găsite și în rădăcina pivotantă. Primăvara se transformă în pupe, iar primii adulți pot fi observați începând cu luna aprilie. După împerechere, femelele rod cavități (fante de ovipoziție) în tulpinile de floarea-soarelui și depun ouăle, unul câte unul. O femelă poate depune până la 50 de ouă (David'yan, 2008; FAO, 2021).

Adulții au lungimea corpului cuprinsă între 9,5 - 22 mm. Corpul are culoare inchisă și prezintă pubescență galben - verzuie sau galben - portocalie strălucitoare pe partea dorsală și peri ruginii (Lazarov, 2013). Antenele sunt mai lungi decât corpul și sunt formate din 12 segmente. Primele două segmente sunt negre, iar restul au culoare gălbuie sau gălbuie - roșietică în partea bazală și neagră în cea apicală. Pe pronot are trei benzi longitudinale galbene (David'yan, 2008). Masculul este mai mic decât femela. Femelele au dimensiunea corpului cuprinsă între 12 - 21 mm, iar masculii între 9,5 - 16 mm (Lazarov, 2013). Pot fi observați pe plantele gazdă din aprilie până în iulie. La început îi vedem cel mai adesea pe specii de Carduus și Cirsium, după care în culturile de floarea-soarelui (Bense, 1995; Slama, 1998).

Agapanthia dahli pe Cirsium arvense (plantă gazdă)

Femelele depun ouăle în tulpina gazdei (la înălțimea de 90 cm), în cavități pe care le rod înainte de depunere. Ouăle au formă cilindrică și culoare alb - lăptoasă mată. Larvele pot ajunge la dimensiunea de 20 - 27 mm. Corpul este lung și îngust, de culoare albă – gălbuie, iar capul maroniu - deschis și uneori aproape negru. Nu au picioare și se hrănesc în tulpini (FAO, 2021). Pupele au lungimea de 18 - 20 mm, sunt alungite și localizate în tulpina subterană (FAO, 2021).

Daune

Stadiul larvar este cel care produce daune. Larvele sapă galerii mari în tulpini, de sus în jos. În urma hrănirii, tulpinile pot crăpa. În consecință, randamentul semințelor va fi scăzut, la fel și conținutul de ulei. Daunele cele mai severe apar de obicei la culturile de floarea-soarelui semănate mai târziu (David'yan, 2008). Plantele atacate sunt predispuse la frângere, mai ales când intervin furtuni puternice sau sunt infectate cu Macrophomina phaseolina (observație personală).

Galerie în măduvă

Managementul integrat

Monitorizarea dăunătorului este importantă și se face după recoltare. În fiecare solă se aleg 20 de puncte de sondare. În fiecare punct se verifică tulpinile cu rădăcini de pe un metru pătrat. Se numără larvele din tulpini, apoi se calculează numărul mediu la metrul pătrat.

Măsuri agrotehnice

În cazul acestui cerambicid, măsurile agrotehnice sunt foarte importante. Populațiile pot fi reduse prin:

• Semănat timpuriu;

• Respectarea rotației;

• Distrugerea buruienilor gazdă;

• Arătură adâncă toamna;

• Tocarea și îngroparea resturilor vegetale sau îndepărtarea acestora după recoltat (David'yan, 2008).

Orificii în tulpini. Se văd foarte bine după recoltat

Măsuri chimice

Combaterea chimică se face în perioada de vegetație, doar atunci când se impune, în urma monitorizării apariției adulților în câmpurile de floarea-soarelui. Momentul optim este atunci când adulții sunt în perioada de hrănire și împerechere, înainte ca femelele să depună ouă. Larvele nu pot fi combătute din cauza modului de hrănire ascuns (în tulpini).

În România dăunătorul nu este cunoscut așa că, nici insecticide omologate nu există. În țările vecine (Ucraina, de exemplu) se recomandă stropiri cu lambda-cihalotrin sau clorantraniliprol + lambda - cihalotrin (FAO, 2021).

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Cum vă puteți proteja culturile de Fusarium graminearum

Gândacul bălos, prezent în culturile de cereale păioase

În culturile de cereale apare făinarea

Fungul Fusarium graminearum produce boala numită „albirea și înroșirea spicelor”. În zonele din țară unde au căzut precipitații în perioada înfloritului, iar temperaturile au fost favorabile realizării infecțiilor, este posibil să apară fuzarioza. Pierderile produse de F. graminearum la grâu în anii epidemici pot fi uriașe. Pagubele se datorează în mare parte sterilității spicelor, MMB-ului scăzut (masa a o mie de boabe), dar mai ales prezenței micotoxinelor în cariopse.

Fusarium graminearum este un patogen deosebit de periculos al cerealelor deoarece produce micotoxine încadrate în două clase chimice: trichothecene și zearalenon. Dintre trichothecene amintim: vomitoxina (deoxynivalenol sau DON) micotoxina T-2, diacetoxyscirpenol (DAS), monoacetoxyscirpenol (MAS) şi nivalenol.

Aceste micotoxine sunt iritanţi puternici şi au fost asociate (atunci când sunt consumate) cu simptome ca: vomă, refuzul hranei şi posibil ulcer gastric. Cele mai semnificative trichothecene sunt toxina T – 2 şi deoxynivalenolul, care apar în cantităţi destul de mari la cereale. Zearalenonul face parte din a doua clasă chimică de toxine produse de F. graminearum. Când este consumat de animale este asociat cu probleme de reproducere, cum sunt: avorturile, căldurile false, reabsorbţia fetusului şi a mumiilor [Cotuna & Popescu, 2009].

În Regulamentul (UE) 2024/1022 al Comisiei Europene din 8 aprilie 2024, de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 cu privire la nivelurile maxime de deoxynivalenol în produsele alimentare, limita maximă de DON permisă la cerealele neprocesate a scăzut la 1000 ppb. Noile reglementări au intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024. Limitele maxime admise de ZON și T - 2 în grâul neprocesat sunt de 100 ppb. Cele trei micotoxine, DON, ZON și T - 2 nu sunt considerate carcinogenice. Zearalenona nu se transmite prin lapte sau alte produse lactate.

Prin intermediul acestui articol venim în sprijinul dumneavoastră cu informații despre tabloul simptomatic al bolii, biologia, epidemiologia și „combaterea” patogenului Fusarium graminearum. Aceste informații vă vor ajuta în viitor să vă protejați din timp culturile.

Este important de știut că, recoltele contaminate cu micotoxine fusariene nu pot fi destinate nici pentru panificaţie, nici pentru hrana animalelor, din cauza intoxicaţiilor grave pe care le produc.

Factorii de risc

Risc crescut de infecții cu Fusarium graminearum se înregistrează în anii când se întrunesc următorii factori:

• Temperaturi optime pentru realizarea infecțiilor. După Anderson (1948), temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 25⁰C, indiferent de cât timp durează umezeala. După De Wolf et al. (2003), contează durata în ore a temperaturilor cuprinse între 15 - 30⁰C, înainte cu șapte zile de înflorit. În condiții de vreme caldă cu temperaturi cuprinse între 25 - 30⁰C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic (albire) pot apărea în 2 - 4 zile de la realizarea infecției [Wegulo, 2012]. Astfel, o cultură aparent sănătoasă, brusc poate să prezinte simptome de boală.

• Precipitațiile. Precipitațiile continue dinainte de înflorit și în timpul dezvoltării cariopselor favorizează acumularea de cantități mari de DON în cereale. Cantitățile de precipitații din lunile mai și iunie predispun cerealele la infecția cu Fusarium. Perioadele în care grâul poate fi infectat sunt la înflorit sau imediat după înflorit [Hernandez Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012]. De Wolf et al. (2003) arată importanța duratei în ore a precipitațiilor înainte cu șapte zile de înflorit.

• Umiditatea relativă a aerului (UR%). Cu cât expunerea la umezeală este mai îndelungată, intensitatea atacului la spic crește. Chandelier et al. (2011), într-un studiu efectuat pe o perioadă de șapte ani, arată o corelație puternică între umiditatea relativă medie de peste 80% și cantitatea de DON acumulată în cariopse.

• Tehnologiile practicate în prezent de către fermieri pot influența pozitiv infecțiile cu Fusarium, cât și acumularea de micotoxine. Sistemele de cultivare „minimum tillage” sau ”no tillage” (utile pentru conservarea solului), densitățile mari practicate, lipsa rotației, au dus la creșterea sursei de inocul în resturile vegetale care rămân la suprafața solului [Unger, 1994; Watkins, 1994; Matei et al., 2010].

• Soiurile sensibile.

Recunoașterea simptomelor

Fusarium graminearum poate ataca plantele de cereale păioase pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă condițiile climatice preferate se întrunesc.

Tabloul simptomatic al bolii se prezintă după cum urmează:

• Plăntuţele care provin din seminţe infectate se îngălbenesc şi în cele din urmă putrezesc;

• În faza de înfrăţire, rădăcinile şi coletul sunt brunificate datorită infecţiilor realizate de miceliul şi clamidosporii din sol. Plantele atacate continuă să vegeteze slab şi vor forma spice sterile;

• Forma cea mai gravă de atac este după înspicare. Spicele, iniţial se albesc parţial (câteva spiculeţe) sau total, apoi se înroşesc şi se acoperă cu un înveliş micelian, alb – roz sau alb – rubiniu, uneori portocaliu - somon, pe care se observă sporodochiile ciupercii (forma imperfectă). Pe spicele înroşite (pe palee, ariste sau boabe) se observă puncte negre care sunt periteciile ciupercii (forma perfectă). Cariopsele infectate sau fuzariate rămân mici, zbârcite, cenuşii sau rozii iar germinaţia şi puterea de străbatere va fi slabă [Popescu, 2005].

Ciclul de viață

Fusarium graminearum este agentul etiologic dominant al fuzariozei spicului la cerealele păioase cultivate în România. Ciuperca rezistă în resturile de plante vegetale, în sol și în semințe. Vremea umedă prelungită în timpul perioadei de vegetație favorizează creșterea și sporularea ciupercii. Sporii ciupercii sunt purtați de vânt și de picăturile de apă pe spicele de grâu. Grâul este susceptibil a fi infectat în perioada înfloritului și când cariopsele încep să se formeze [Popescu, 2005].

Fusarium graminearum rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit, clamidospori şi peritecii. O sursă importantă de transmitere este sămânţa infectată din care ies plăntuţe bolnave care mor (infecţie sistemică). Infecţiile primare pot fi realizate de micelii sau clamidosporii din sol dar şi de ascosporii şi conidiile care ajung pe părţile aeriene ale plantelor. După realizarea infecției, miceliul care se dezvoltă intracelular va intra în sporogeneză, formându-se astfel conidiile ce asigură infecţiile secundare (foarte păgubitoare mai ales în perioada înfloritului) – Popescu, 2005. Dezvoltarea acestui patogen este favorizată de vremea umedă (umiditatea aerului peste 90%, prezenţa ploilor) şi de temperaturile moderate (peste 20 0C) şi apoi de factorii agrofitotehnici (monocultura, solurile acide, azotul în exces, semănatul des, sensibilitatea soiurilor). Infecţia continuă şi în depozite. Contaminarea cu micotoxinele produse de F. graminearum este asociată cu amânarea excesivă a recoltatului şi cu depozitarea cerealelor umede. Acumularea de micotoxine este masivă la temperaturi de 21 – 29⁰C şi la o umiditate a boabelor de peste 20%.

Managementul integrat

Putem combate sau nu fuzarioza la cereale? O întrebare la care este greu de răspuns. Măsurile din cadrul sistemului de combatere integrată pot ține sub control destul de puțin fuzarioza, dar nu întotdeauna ne feresc de infecții. De ce? Pentru că orice măsuri am respecta, condițiile climatice sunt esențiale în realizarea infecțiilor.

Măsuri profilactice

Măsurile de profilaxie sunt foarte importante, dar nu ne feresc de infecții dacă condițiile climatice sunt favorabile patogeniei. Totuși, respectarea lor ne poate ajuta, în sensul că vom avea o rezervă mai mică de inocul în sol.

Este bine ca fermierii să respecte următoarele măsuri:

• Cultivarea de soiuri adaptate climei locale şi zonei unde vor fi cultivate;

• Cultivarea unor soiuri care tolerează mai bine patogenul. Despre rezistență totală nu putem discuta. Rezistența soiurilor de grâu la infecția cu Fusarium este foarte importantă și intens studiată astăzi. Sunt descrise până acum cinci tipuri de rezistență: tipul I - rezistența la infecția inițială (reacții de apărare); tipul II - rezistența la răspândirea agentului patogen în țesutul infectat; tipul III - rezistența la infecție a semințelor; tipul IV - toleranța la infecție; tipul V - rezistența la micotoxine [Mesterhazy, 1995; Ma et al., 2009; Kosaka et al., 2015; Zhang et al., 2020]. După Bai & Shaner (2004), crearea unor soiuri cu rezistență la Fusarium poate fi o strategie foarte bună pentru controlul acestei boli. În SUA, preocupări de ameliorare a grâului pentru rezistența la Fusarium sp. există de prin anul 1929. Un studiu din 1963 arată că, după un ciclu de cercetari de nouă ani, toate plantele de grâu pot fi infectate în proporție mai mare sau mai mică [Schroeder & Christensen, 1963];

• Controlul dăunătorilor în lanurile de cereale nu trebuie neglijat, deoarece se ştie că favorizează infecţiile cu Fusarium graminearum;

• Densităţile mari trebuie evitate;

• Fertilizarea cu azot şi alte substanţe nutritive să se facă în mod echilibrat;

• Rotaţia culturilor trebuie respectată, deoarece s-a constatat că reduce riscul de contaminare cu micotoxine produse de ciuperca Fusarium graminearum;

• Resturile vegetale să fie îngropate prin intermediul arăturii;

• Recoltarea la timp, uscarea la 24 de ore de la recoltare şi supravegherea umidităţii boabelor la depozitare [Cotuna & Popescu, 2009].

Dacă aceste măsuri sunt respectate, sursa de inocul va fi diminuată, însă nu şi eliminată.

Măsuri chimice

În funcție de condițiile climatice, tratamentele chimice pot fi eficiente sau nu. Tratarea semințelor înainte de semănat este esențială în prevenirea primelor infecții.

În România sunt omologate următoarele substanțe pentru tratarea semințelor de cereale păioase:Triticonazol; Tebuconazol; Fludioxonil + teflutrin (insecticid); Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil; Difenoconazol; Fludioxonil+ triticonazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Fluxapyroxad; Fludioxonil + sedaxan; Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].

Tratamentele din vegetație

La modul general, în literatura de specialitate se recomandă două tratamente în timpul sezonului de vegetație, respectiv primul tratament la începutul înspicării, iar al doilea tratament la sfârșitul înfloritului.

Studiile făcute pentru stabilirea momentelor optime de efectuare a tratamentelor (când au eficacitate maximă) recomandă următoarea strategie:

• Tratament la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit - eficiență ridicată.

• Tratament la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului în general.

• Tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit - nu se recomandă (prea târziu pentru tratament) - se poate aplica doar în situații grave cu risc de infecții secundare când sunt ploi continue după înflorit.

Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Azoxistrobin; Tebuconazol; Metconazol; Metconazol + protioconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Ciprodinil; Fenpropidin; Difenoconazol + tebuconazol; Difenoconazol + protioconazol; Difenoconazol + metconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Boscalid + protioconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Bromuconazol + tebuconazol; Fenpicoxamida + protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Proquinazid + protioconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].

Fungicidele omologate trebuie utilizate doar în dozele recomandate de producători. Nu măriți dozele! Mărirea dozelor duce la apariția fenomenului de rezistență, iar rezistența la pesticide este o problemă mare a agriculturii moderne.

Tratamentele trebuie făcute doar în zilele în care nu bate vântul și temperaturile nu sunt ridicate. Dacă după efectuarea tratamentelor intervin ploi, va trebui să repetați. Este foarte important să fie respectați timpii de pauză până la recoltat. Fungicidele utilizate la cereale au timpi de pauză destul de mari, începând de la 35 până la 50 zile.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este foarte rar utilizată în combaterea fuzariozei la grâu și nu numai. De interes sunt antibioticele produse de bacterii (Bacillus subtilis) și fungi (Penicillium, Trichoderma, Trichothecium): fitobacteriomicina, nifimicina, fitoflavina, lavendromicina, trichotecina [Popescu, 2005].

În prezent există un produs biologic omologat în România pe bază de Pythium oligandrum (M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum) pentru tratarea fuzariozei în perioada de vegetație. Tratamentele cu agenți biologici trebuie făcute preventiv, nu curativ.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Gândacul bălos, prezent în culturile de cereale păioase

În culturile de cereale apare făinarea

Un pericol pentru rapiță, Ceutorhynchus napi

Agricultura românească traversează un moment de bifurcație, astfel că fie adoptă instrumentele cunoașterii și ale tehnologiei, fie continuă să exporte materie primă și să importe valoare adăugată. AgriVision Forum 2026 a demonstrat că există expertiza, partenerii și voința necesare pentru a schimba această ecuație.

Pe 11 și 12 mai 2026, Clubul Fermierilor Români a organizat la București AgriVision Forum 2026, prima conferință internațională a sectorului agricol românesc desfășurată în parteneriat cu New Club of Paris (NCP) și World Capital Institute (WCI). New Club of Paris este o rețea internațională de cercetători și practicieni specializați în economia cunoașterii și capitalul intelectual, cu membri activi din Europa și Japonia. World Capital Institute este o organizație globală recunoscută în mediul academic internațional pentru activitatea sa în domeniul capitalului intelectual și al dezvoltării durabile. Reuniunea de la București marchează prima colaborare formală a celor două organizații cu o instituție din sectorul agricol românesc.

AgriVision Forum 2026 a reunit peste 40 de experți, fermieri, cercetători și reprezentanți ai politicii publice agricole din zece țări, în contextul celei mai profunde restructurări a politicii agricole europene din ultimele trei decenii.

Conferința s-a desfășurat pe parcursul a două zile, sesiunile din 11 mai având loc la Centrul de Formare și Inovare al Clubului Fermierilor Români, iar sesiunea din 12 mai fiind găzduită de Aula Magna «Petre S. Aurelian» a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

„Cunoașterea a devenit cel mai competitiv input agricol. Costul fertilizanților nu scade, pesticidele sunt tot mai restricționate, dobânzile rămân ridicate. Singura variabilă pe care o poate controla un fermier român este eficiența, iar aceasta vine din adoptarea instrumentelor digitale și din transferul de cunoaștere. AgriVision Forum a construit primul pod real între fermierii noștri și cercetătorii care redefinesc economia cunoașterii la nivel european”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

AgriVision Forum 2026 a avut loc la intersecția a trei presiuni structurale care redefinesc agricultura europeană. Bugetul PAC post-2027 propus de Comisia Europeană în iulie 2025 reprezintă, în termeni reali, o reducere de 20–30% față de ciclul actual, de la 386,6 miliarde de euro la aproximativ 300 de miliarde. Principalele organizații ale fermierilor europeni au calificat anunțul drept «miercurea neagră a agriculturii europene».

Al cincilea an al războiului din Ucraina menține perturbările pe piețele de cereale, cu efecte directe asupra fermierilor din România, singura țară din regiune care nu a restricționat importurile ucrainene de cereale. Criza generațională adâncește aceste vulnerabilități: 52% din fermierii europeni au 55 de ani sau mai mult, iar în România 21% din forța de muncă lucrează în agricultură, cel mai ridicat procent din UE, cu 85% din ferme sub 5 hectare, la nivel de subzistență.

România deține 13,5 milioane de hectare de teren agricol și o poziție de exportator net de cereale în Uniunea Europeană, active strategice într-un context geopolitic în care securitatea alimentară a redevenit prioritate de stat. Cu toate acestea, potențialul rămâne insuficient valorificat: numai unul din patru fermieri utilizează instrumente digitale, 37% din cifra de afaceri a sectorului provine din fonduri publice, iar România primește 5 euro pe cap de locuitor din fondurile europene pentru cercetare agricolă, față de 100 - 500 de euro în statele occidentale.

Conferința a abordat trei axe tematice principale: managementul cunoașterii și transferul de know-how în agricultură, capitalul natural și cadrele de măsurare a sustenabilității, și digitalizarea agricolă, cu o dezbatere aprofundată pe tema adoptării dronelor în fermele românești. Masa rotundă din ziua a doua, cu participare exclusivă a partenerilor Clubului Fermierilor Români, a produs o analiză directă a crizei de lichiditate din agribusiness, a mecanismelor de finanțare a fermelor și a direcțiilor de politică agricolă pentru perioada post-PAC.

„Fermierul inteligent va găsi întotdeauna valoare adăugată, mai ales că avem nevoie de hrană în fiecare zi. Problema nu este dacă va supraviețui agricultura, ci cu ce costuri sociale vor dispărea micii fermieri dacă nu intervenim acum cu instrumentele potrivite”, a subliniat Achim Irimescu, ambasadorul României pentru agricultură la Uniunea Europeană.

Conferința a produs rezultate concrete care depășesc cadrul unui eveniment academic. Primul studiu național cu reprezentativitate statistică privind adoptarea tehnologiei digitale în fermele românești, realizat în parteneriat cu Clubul Fermierilor Români, cu model econometric PLS-SEM, va fi publicat pe 30 iunie 2026. Studiul arată că fermierii români nu resping tehnologia, însă cer ca aceasta să fie ușor de utilizat, să demonstreze valoare clară și să fie susținută de un cadru de sprijin guvernamental coerent.

Conferința a activat totodată o rețea de colaborare internațională în domeniul agriculturii de precizie, conectând fermieri și start-up-uri românești cu experți din Spania, Franța, Elveția și Japonia. Programul „Informatica Agricolă”, anunțat în cadrul conferinței de Universitatea Politehnică din București, urmează să formeze 1.000 de persoane în competențe digitale agricole în perioada imediat următoare.

Clubul Fermierilor Români identifică digitalizarea drept singura cale viabilă de creștere a competitivității în contextul actual. Adoptarea agriculturii de precizie poate reduce costurile de protecție a culturilor cu 20% și costurile de fertilizare cu 15%. Dronele agricole, subiectul celei mai aprinse dezbateri din cadrul mesei rotunde, reduc consumul de apă cu până la 90% și permit tratamentul culturilor la înălțimi imposibil de atins cu echipamentele terestre clasice. În același timp, Clubul subliniază că adoptarea rapidă a acestor tehnologii necesită un cadru legislativ clar, elaborat cu participarea tuturor actorilor din sector.

Clubul Fermierilor Români solicită autorităților publice și instituțiilor europene:

• Accelerarea acreditării produselor fitosanitare pentru aplicare aeriană cu drone, concomitent cu adoptarea unor standarde de siguranță clare;

• Crearea unui program național de acces colectiv la date agricole interpretate, cu participarea universităților și a sectorului privat;

• Reorientarea fondurilor de subscriere PAC spre fermele viabile economic, cu scheme sociale transparente pentru sectorul de subzistență;

• Implementarea unui sistem de formare profesională continuă pentru fermieri, inclusiv la nivelul liceelor agricole, conform modelului francez;

• Includerea documentului strategic „Politica Agricolă Integrată” elaborat de Clubul Fermierilor Români în consultările pentru strategia națională agricolă 2026 - 2030.

Clubul Fermierilor Români invită reprezentanți ai Parlamentului, Guvernului, autorităților de reglementare și mediului academic la Forumul Național AgriFuture, programat pe 4 iunie 2026 la Crown Plaza București, un eveniment de sinteză care va produce recomandări concrete de politică agricolă pentru perioada post-PAC.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Solul reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale, însă rămâne adesea în afara atenției publice și a dezbaterilor despre mediu și dezvoltare. De la producția de alimente și reglarea apei, până la stocarea carbonului și susținerea biodiversității, sănătatea solului influențează direct economia, mediul și calitatea vieții. Proiectul european BIOservicES își propune să înțeleagă mai bine legătura dintre biodiversitatea solului, modul de utilizare a terenurilor și serviciile ecosistemice esențiale pentru societate, dar și să dezvolte instrumente concrete pentru o gestionare mai sustenabilă. Am discutat cu Raul Zornoza, coordonatorul proiectului și cercetător în cadrul Universității Politehnice din Cartagena - Spania, despre rolul solului în agricultură și orașe, provocările actuale și soluțiile care pot ajuta fermierii, autoritățile și comunitățile să protejeze această resursă strategică pentru viitor.

Proiectul BIOservicES vorbește despre „serviciile ecosistemice ale solului”, o expresie mai puțin familiară publicului larg. Ce înseamnă, concret, acest concept și de ce ar trebui să ne preocupe pe toți?

Raul Zornoza: Când vorbim despre „serviciile ecosistemice ale solului” ne referim la toate beneficiile esențiale pe care solul le oferă oamenilor, contribuind la bunăstarea și la sănătarea noastră. Solul nu este doar „pământ”. Este un sistem viu, plin de organisme – microorganisme, ciuperci, insecte – care colaborează cu rădăcinile plantelor și cu mineralele. Acest sistem îndeplinește în tăcere funcții fundamentale pentru viața de pe Pământ, inclusiv pentru oameni.

„A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.”

Printre cele mai importante servicii se numără producția de hrană, retenția și infiltrarea apei, reglarea climei, reducerea poluării, diminuarea dăunătorilor/bolilor etc. Aceste servicii ar trebui să ne preocupe pe toți, deoarece sunt esențiale pentru alimentația noastră, pentru accesul la apă, pentru stabilitatea climatică și sănătatea noastră, care sunt din ce în ce mai expuse riscurilor.

Protejarea solurilor nu este doar o problemă de mediu, ci este direct legată de economiile noastre, de securitatea alimentară și de bunăstarea noastră viitoare. A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.

„Ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.”

Rezultatele sondajului realizat în cadrul proiectului, la finalul anului trecut, arată că mulți fermieri sunt conștienți de importanța serviciilor ecosistemice ale solului, dar, în același timp, spun că degradarea solului le afectează producția. Cum explicați această situație și ce arată ea despre provocările din teren?

Raul Zornoza: Mulți fermieri înțeleg importanța serviciilor ecosistemice ale solului, știu că solurile sănătoase susțin producția agricolă, rețin apa și îmbunătățesc reziliența. Totuși, simpla conștientizare nu se traduce automat în capacitatea de a proteja sau de a reface sănătatea solului.

Există mai multe motive, precum presiunea economică (fermierii operează adesea cu marje reduse, iar unele practici necesare pentru refacerea solului implică investiții suplimentare sau formare profesională), lipsa de cunoștințe suficiente (unii fermieri nu au acces la alternative viabile, accesibile și bine susținute pentru regenerarea solului), constrângerile pieței (lanțurile de aprovizionare nu recompensează întotdeauna gestionarea sustenabilă a solului) sau decalajul în timp al beneficiilor, deoarece îmbunătățirea sănătății solului este un proces pe termen lung, iar rezultatele pot deveni vizibile abia după câțiva ani, în timp ce costurile sunt imediate.

Prin urmare, ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.

„Situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe, cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.”

Ce pierd fermierii când solul se degradează

Printre problemele menționate de fermieri se numără dificultăți în menținerea umidității, pierderea structurii agregatelor și scăderea biodiversității microbiene. Cât de grave sunt aceste fenomene și cât de repede pot deveni ireversibile?

Raul Zornoza: Problemele semnalate de fermieri reprezintă semnale de avertizare serioase privind degradarea solului. Acestea nu sunt probleme izolate, ci sunt strâns interconectate: o structură mai slabă reduce capacitatea de retenție a apei, ceea ce afectează organismele din sol, care, la rândul lor, contribuie la degradarea suplimentară a structurii și fertilității, influențând în final productivitatea pe termen lung.

Astfel, situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe (fertilizanți, pesticide, irigații), cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.

Degradarea solului se poate produce relativ rapid, însă refacerea este de obicei lentă, dar posibilă. Eroziunea severă sau degradarea pe termen lung pot duce la daune practic ireversibile, în special în regiunile aride. Totuși, prin aplicarea unor practici adecvate (de exemplu, aportul de materie organică, reducerea lucrărilor solului, culturi de acoperire), funcțiile solului pot începe să se îmbunătățească în câteva sezoane, chiar dacă recuperarea completă necesită mai mult timp.

Astfel, cu cât intervenim mai devreme, cu atât cresc șansele de a restabili sănătatea solului înainte de a depăși praguri ireversibile.

„Există o decalare între cercetare și practică.”

Aproape jumătate dintre fermieri spun că nu au primit niciodată instruire pentru gestionarea sustenabilă a solului. Este aceasta o problemă la nivel de politici publice, de finanțare sau de comunicare între cercetare și practică?

Raul Zornoza: Faptul că aproape jumătate dintre fermieri declară că nu au beneficiat de formare în managementul sustenabil al solului este, într-adevăr, îngrijorător, însă este mai bine să nu fie interpretat ca un eșec izolat, ci ca o combinație de lacune la nivel de politici, finanțare și transfer de cunoștințe.

În primul rând, la nivel de politici publice, sănătatea solului nu a fost întotdeauna tratată ca o prioritate centrală. De-a lungul timpului, multe politici agricole s-au concentrat mai mult pe producție decât pe gestionarea durabilă a solului pe termen lung. Drept urmare, formarea nu a fost întotdeauna integrată în mod sistematic în programele de sprijin.  Totuși, în ultimii ani s-a observat o schimbare la nivelul reglementărilor Uniunii Europene, sănătatea solului devenind un element central în programe precum Strategia privind solul, Legea privind monitorizarea solului sau schemele ecologice din cadrul Politicii Agricole Comune.

În al doilea rând, există o dimensiune legată de finanțare. Oferirea de programe de formare de înaltă calitate și la scară largă necesită investiții susținute în servicii de consultanță, ferme demonstrative și rețele locale de extendere agricolă. În multe regiuni, aceste sisteme au fost slăbite sau sunt distribuite inegal.

În al treilea rând - și poate cel mai important - există o decalare între cercetare și practică. Avem o înțelegere științifică solidă a gestionării durabile a solului, dar transpunerea acestor cunoștințe în soluții practice la nivel de fermă nu este întotdeauna simplă. Fermierii au nevoie de ghidare specifică contextului lor, nu doar de principii generale, iar acest lucru necesită o comunicare eficientă și intermediari de încredere.

Prin urmare, problema nu constă neapărat în lipsa cunoștințelor la nivel general, ci în lipsa accesului la cunoștințe aplicabile. Misiunea UE privind solul acoperă această lacună prin crearea a cel puțin o sută de laboratoare vii în Europa, unde oameni de știință, manageri, specialiști, companii, autorități publice etc. colaborează pentru a oferi inovații adaptate la contextul local, menite să îmbunătățească sănătatea solului.

„Este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.”

Soluții aplicabile imediat

Cercetătorii afirmă că soluțiile există, dar nu sunt implementate la scară largă. Care sunt cele mai importante bariere care împiedică trecerea de la știință la aplicarea în teren?

Raul Zornoza: Mai multe obstacole majore explică această discrepanță dintre știință și practică, respectiv:

• Riscul economic și presiunea pe termen scurt. Adoptarea unor practici noi implică adesea costuri inițiale, randamente incerte și posibile scăderi ale producției pe termen scurt. Fermierii operează cu constrângeri financiare stricte, astfel încât chiar și practicile benefice pot părea prea riscante în absența unui sprijin economic clar.

• Neconcordanța dintre stimulentele politice și rezultatele pe termen lung. În unele cazuri, politicile agricole și structurile de piață recompensează productivitatea pe termen scurt, în detrimentul sănătății solului pe termen lung. Acest lucru creează un factor structural care descurajează schimbarea.

• Lipsa soluțiilor locale, adaptate la nevoile specifice. Managementul solului depinde în mare măsură de context. Ceea ce funcționează într-o regiune poate să nu funcționeze în alta. Fermierii au nevoie de îndrumări practice, adaptate local, nu de recomandări generale, însă acest tip de sprijin nu este întotdeauna disponibil, motiv pentru care este necesară asistență tehnică la nivel local și regional. Fermierii au nevoie de consilieri de încredere, de situri demonstrative și de rețele de învățare între colegi pentru a transforma teoria în practică. Crearea „laboratoarelor vii” în cadrul misiunii UE pentru sol a fost concepută tocmai în acest scop.

• Constrângeri structurale și logistice. Aspecte precum accesul la utilaje, disponibilitatea forței de muncă sau lanțurile de aprovizionare (de exemplu, semințe pentru culturi de acoperire) pot limita, de asemenea, adoptarea acestor practici, chiar și atunci când fermierii sunt dispuși să le aplice.

Prin urmare, este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.

Sondajul arată că instituțiile publice recunosc valoarea solului, dar acesta nu este integrat sistematic în planificarea urbană. De ce este solul încă „invizibil” în strategiile de dezvoltare ale orașelor?

Raul Zornoza: Faptul că solul rămâne „invizibil” în planificarea urbană este o problemă bine cunoscută, care reflectă modul în care orașele au fost proiectate în mod tradițional. În majoritatea sistemelor de planificare, solul nu este tratat ca o resursă vie, ci mai degrabă ca o suprafață pe care se poate construi. Odată ce terenul este clasificat pentru dezvoltare, accentul se mută pe clădiri, drumuri și infrastructură, în timp ce solul de dedesubt este adesea sigilat, îndepărtat sau modificat semnificativ.

Una dintre principalele probleme este cadrul de planificare urbană care tinde să se concentreze pe elemente ușor de măsurat și reglementat, precum utilizarea terenului, densitatea sau transportul. Funcțiile solului (cum ar fi reglarea apei, ciclul nutrienților, susținerea biodiversității sau stocarea carbonului) sunt mai greu de cuantificat, motiv pentru care sunt adesea neglijate în procesul decizional.

Provocarea actuală este de a transforma solul într-o componentă vizibilă și apreciată a infrastructurii urbane, la același nivel cu apa, energia și transportul, astfel încât orașele să devină mai reziliente, sustenabile și mai ușor de locuit.

Înființarea de grădini urbane în orașe începe să integreze gestionarea solului în planificarea urbană. În plus, Comisia Europeană este conștientă de această provocare și finanțează crearea unor „laboratoare vii” în mediul urban, astfel încât îngrijirea solului să fie luată în considerare de autoritățile locale, folosind cunoștințele științifice actuale și ținând cont de interesele și nevoile cetățenilor.

„Solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.”

Proiectul BIOservicES analizează inclusiv solurile urbane. Ce rol joacă acestea în sănătatea orașelor și în adaptarea la schimbările climatice?

Raul Zornoza: Solurile joacă un rol central atât în sănătatea urbană, cât și în adaptarea la schimbările climatice, chiar dacă sunt adesea trecute cu vederea în orașe. Solurile sănătoase susțin spațiile verzi care fac orașele mai ușor de locuit, precum parcurile, copacii și grădinile urbane, care îmbunătățesc calitatea aerului, reduc zgomotul și oferă spații pentru recreere și bunăstare mentală.

În plus, organismele din sol pot contribui la filtrarea poluanților, reducând expunerea oamenilor la contaminanți. De altfel, contactul cu medii bogate în biodiversitate a fost asociat cu un sistem imunitar mai puternic și cu o stare generală de bine mult mai bună.

Solurile acționează ca o formă de infrastructură naturală, ajutând orașele să facă față riscurilor climatice. Ele contribuie la reglarea apei (absorb și stochează apa de ploaie, reducând riscul de inundații în timpul furtunilor puternice), ajută la scăderea temperaturilor urbane, atenuând efectele valurilor de căldură, și pot stoca carbon pentru combaterea schimbărilor climatice (prin captarea CO₂ din atmosferă).

În plus, solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.

Proiectul pe care îl coordonați propune dezvoltarea unor indicatori biologici ai solului și a unor instrumente digitale pentru sprijinirea deciziilor. Pe înțelesul tuturor, cum vor ajuta acestea fermierii și autoritățile să ia decizii mai bune în practică?

Raul Zornoza: Ideea care stă la baza indicatorilor biologici ai solului și a instrumentelor digitale este destul de simplă: acestea ajută la transformarea sănătății solului într-un aspect pe care îl putem măsura, înțelege și asupra căruia putem acționa.

Indicatorii biologici ai solului sunt semne măsurabile ale modului în care solul funcționează ca un sistem viu, având în vedere că organismele din sol sunt implicate în toate serviciile ecosistemice pe care le-am explicat mai sus. Acești indicatori ne arată dacă solul este sănătos din punct de vedere biologic și rezilient și, prin urmare, se află în condiții bune  pentru a furniza servicii ecosistemice care contribuie la sănătatea și bunăstarea umană.

Instrumentele digitale reunesc aceste informații și le fac utilizabile în practică de către utilizatori. Ele traduc datele complexe despre sol în informații simple și utile, ajută fermierii sau administratorii să monitorizeze schimbările în timp și oferă recomandări adaptate unor terenuri sau condiții specifice, sprijinind în același timp autoritățile în monitorizarea sănătății solului la nivel regional sau național.

Astfel, putem spune că aceste instrumente acționează ca un „control medical” și un „sistem de navigație” pentru soluri.

Cât de importantă este colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituții publice pentru protejarea solului și ce ați învățat până acum din dialogul dintre părți?

Raul Zornoza: Colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituțiile publice este absolut esențială pentru protecția eficientă a solului. Solul este un sistem complex și viu, iar niciun grup nu deține singur toate cunoștințele sau instrumentele necesare pentru a-l gestiona în mod sustenabil.

Fiecare grup aduce o perspectivă diferită, dar complementară: fermierii contribuie cu experiență practică și o înțelegere profundă a condițiilor locale, cercetătorii oferă perspective științifice, metode și inovație, iar instituțiile publice creează cadrele de politici și stimulentele care fac posibilă schimbarea.

De fapt, una dintre cele mai importante lecții este că soluțiile funcționează cel mai bine atunci când sunt dezvoltate în comun, nu impuse. Astfel, cu cât aceste grupuri colaborează mai mult, cu atât cresc șansele de a dezvolta soluții care nu sunt doar solide din punct de vedere științific, ci și practice, acceptate și scalabile.

„Nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic.”

Solul, miză strategică pentru viitor

În contextul schimbărilor climatice și al presiunii tot mai mari asupra terenurilor, cum vedeți viitorul gestionării solului în Europa și ce ar trebui să se schimbe în mod real în următorii ani?

Raul Zornoza: Viitorul managementului solului în Europa va fi modelat de o realitate simplă: nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic. Sunt foarte optimist, deoarece cetățenii, fermierii, silvicultorii, administratorii de terenuri, autoritățile publice, mediul de afaceri și cercetătorii sunt mai conștienți de beneficiile ecologice, sociale și economice ale menținerii unui sol sănătos, activ și bogat în diversitate biologică

Agricultura ecologică, de conservare sau regenerativă este în plină expansiune în Europa, în ciuda provocărilor explicate mai sus; consumatorii solicită alimente provenite din sisteme de producție sustenabile, iar reglementările includ sănătatea solului ca element cheie pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung în Europa.

Avem acum o Lege privind monitorizarea solului care obligă toate statele membre să monitorizeze evoluția sănătății solului pe teritoriul lor, indiferent de modul de utilizare a acestuia. Prin această lege, protecția solului a fost plasată la același nivel cu protecția apei și a aerului.

În plus, se utilizează tot mai mult datele și instrumentele de monitorizare pentru a ghida deciziile de îmbunătățire a sănătății solului, iar integrarea protecției solului atât în planificarea rurală, cât și în cea urbană, este în creștere.

Cu toate acestea, avem încă nevoie de indicatori și sisteme de date mai fiabile pentru a urmări sănătatea solului și pentru a ne asigura că politicile produc într-adevăr rezultate, având în vedere că, până în prezent, nu sunt disponibile valori de referință pentru mulți indicatori ai solului.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca anunță parteneriatul cu organizația britanică The Donkey Sanctuary, care a inițiat proiectul GEKEC (Global Equine and Knowledge Education Centre), prin care studenții și medicii veterinari din România au acces la o curriculă completă, structurată și bazată pe dovezi științifice, dedicată exclusiv măgarului.

Proiectul este implementat de USAMV Cluj-Napoca, prin conf. dr. Alexandra Nicoleta Mureșan, de la Facultatea de Medicină Veterinară, aceasta fiind primul Diplomat ECEIM (Colegiul European de Medicină Internă Ecvină) din România.  

Prin intermediul proiectului GEKEC, 31 de studenți din toate liniile de studiu (română, engleză, franceză) frecventează deja cursurile, care acoperă patru arii esențiale: comportamentul și bunăstarea asinului, examinarea clinică, îngrijirea copitelor și stomatologia. Fiecare curs este organizat în module progresive, de la noțiuni de bază și până la scenarii clinice complexe.

„România se numără printre țările europene cu una dintre cele mai active industrii de creștere a măgarilor pentru lapte. Laptele de măgar, recunoscut pentru proprietățile sale nutriționale și utilizat tot mai frecvent în produse cosmetice și alimentare de nișă, a transformat această specie discretă într-un animal cu valoare economică reală și în creștere. Cu toate acestea, până de curând, medicina veterinară dedicată asinilor rămânea un domeniu aproape inexistent în România, o lacună pe care ne-am propus s-o închidem. GEKEC înseamnă că un student de la Cluj poate învăța azi ce un coleg din Marea Britanie sau Olanda învață de ani buni. Măgarul nu este un cal mic. Are fiziologie proprie, răspunsuri diferite la durere, la medicamente, la stres. A-i trata ca pe cai înseamnă a-i pune în pericol”, arată conf. dr. Alexandra Nicoleta Mureșan, coordonatorul GEKEC în România.

Colaborarea cu The Donkey Sanctuary nu este una recentă, ci s-a construit în timp, pe baza unui parteneriat profesional solid, și a dus în mod firesc la alegerea USAMV Cluj-Napoca drept centru de implementare pentru această inițiativă educațională de anvergură.

Pentru dr. Mureșan, proiectul are și o semnificație personală profundă: „Am plecat din România pentru a mă specializa, am parcurs un drum lung până la titlul de diplomat ECEIM și, întoarcerea acestor cunoștințe acasă, la studenții mei, la fermierii care cresc măgari în Ardeal sau în restul țării, înseamnă enorm pentru mine. Este datoria mea față de comunitatea din care fac parte. România are deja o tradiție în creșterea măgarilor, iar sectorul laptelui de măgar este în expansiune, având în vedere că ferme mici și mijlocii apar tot mai frecvent, cu cerere în creștere atât intern, cât și la export. Aceste animale au nevoie de îngrijire veterinară specializată, iar până acum aceasta era practic inaccesibilă. GEKEC umple un gol real, nu doar academic”.

Premieră: Congresul ECEIM la USAMV Cluj-Napoca

În luna octombrie, USAMV Cluj-Napoca va găzdui Congresul Colegiului European de Medicină Internă Ecvină (ECEIM), iar organizația The Donkey Sanctuary va fi partener activ al evenimentului. Specialiștii britanici în medicina asinilor vor susține o prelegere în cadrul programului principal, un workshop dedicat rezidenților ECEIM și vor participa la Ziua Specialiștilor, un semn clar că medicina asinilor și-a câștigat locul în cel mai înalt for al specialității medicale ecvine europene.

Dincolo de educație, dr. Alexandra Mureșan este implicată și într-un proiect de cercetare translațională de frontieră, derulat în colaborare cu o echipă de la Universitatea din Zürich. Obiectul studiului: un nou virus al hepatitei B descoperit la măgari, al cărui mod de transmitere este în prezent investigat în detaliu. Cercetarea utilizează tehnici de ultimă generație, inclusiv organoide — structuri celulare tridimensionale care mimează țesuturile vii — pentru a înțelege cum se comportă virusul la nivel molecular și celular.

Importanța acestei cercetări depășește cu mult lumea veterinară, pentru că virusurile hepatice din familia Hepadnaviridae, din care face parte și noul virus descoperit la măgari, au implicații directe în medicina umană, oferind modele valoroase pentru înțelegerea hepatitei B la om.

„Lucrăm la ceva ce poate părea de nișă, un virus la măgari, dar care ne poate spune lucruri fundamentale despre cum evoluează și se transmit virusurile hepatice în general. Este tocmai esența cercetării translaționale: cunoaștere generată la granița dintre medicina veterinară și cea umană, în beneficiul ambelor”, conchide conf. dr. Alexandra Mureșan.

Detalii despre The Donkey Sanctuary: https://www.thedonkeysanctuary.org.uk/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!