Cu îndrăzneala specifică tinereții, frații Țone au ales să întreprindă și să producă în vremuri dificile de nevoi și de consum. Au început cu magazine alimentare și au ajuns astăzi să exploateze câteva mii de hectare lângă București, administrând cu succes una dintre cele mai dinamice ferme din zonă. Deși anii au trecut, fermitatea cu care abordează lucrurile s-a întărit, iar maturitatea administrării afacerii le-a creat o imagine-etalon în rândul fermierilor. Recent, am vizitat ferma fraților Adrian și Dorel Țone, Bangkok 84 Impex SRL, unde am fost primiți de Adrian, care și-a făcut timp să stea la povești cu noi, pentru a-l cunoaște și dumneavoastră. Și, cine știe, poate vă inspiră în propriile afaceri.

Adrian Țone: „În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. A fost momentul în care am investit în utilaje performante. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.”

Reporter: De unde vine numele societății, Bangkok 84 Impex, are vreo legătură cu Thailanda?

Adrian Țone: Sunt asociat împreună cu fratele meu – Dorel Țone – la această firmă din 1994, de când am început să facem afaceri. Fratele meu a fost fotbalist de performanță, iar în anul 1984 a avut cea mai mare realizare. A fost cu naționala de tineret a României în capitala Thailandei la un turneu de pregătire, unde a ajuns până în finală. Aceasta a rămas cea mai frumoasă amintire ca sportiv și de aceea se numește Bangkok 84. Totul a început cu deschiderea unei rețele de patru magazine alimentare în București, unde am avut în jur de 70 - 80 de angajați. În anul 2001, ni s-a oferit o oportunitate de a lucra un teren agricol. Astăzi eu am 50 de ani, fratele meu are 56 și lucrăm terenuri în județele Ilfov și Giurgiu, la sfârșitul anului 2019, având aproximativ 3.000 de hectare.

Reporter: Care este structura culturilor?

Adrian Țone: Nu sunt foarte multe schimbări de la an la an, noi suntem producători. Lucrăm cu sămânță autohtonă, cum ar fi sămânță de grâu, porumb și floarea-soarelui. Cultivăm grâu pe circa 1.000 ha, rapiță pe aproximativ 1.000 ha, floarea-soarelui pe 500 ha și porumb pe 500 ha. Sunt ani în care mai cultivăm mazăre sau soia, dar cam acestea sunt principalele culturi. Avem și utilaje pentru loturi semincere, mașini de castrat, instalații de irigat, avem un pivot care ne deservește 1.500 ha și un tambur pe care îl folosim mai rar, din cauza lipsei de personal.

Reporter: Cum ați ajuns de la magazine alimentare la agricultură?

Adrian Țone: Aș numi-o conjunctură. Am cunoscut pe cineva care avea sămânță de floarea-soarelui de vânzare și nu avea putere s-o distribuie. Sămânța avea un preț foarte bun la acea vreme. Deja știam că marile lanțuri de magazine de retail (n.r., hipermarketuri) vor veni în România și micile magazine vor rezista mai greu și am început să ne orientăm spre distribuție de sămânță de floarea-soarelui în paralel cu magazinele alimentare. În România nu veniseră încă marii producători de sămânță. Apoi, într-un timp foarte scurt am reușit s-o livrăm, iar în toamna aceluiași an, când ne-am dus să ne încasăm, banii am constatat că oamenii nu prea au bani lichizi și nu au ce face cu marfa. În momentul acela, ne-am gândit ca în loc să ne luăm banii de la fermierii respectivi, să vindem marfa. Pe atunci, floarea-soarelui nu se dădea la export, nu erau acești mari traderi de acum și ne-am hotărât să ducem floarea-soarelui la fabrica de ulei. Acolo am fost bine primiți, dar ne-au spus că nu putem fi plătiți cu bani, ci în ulei. Ne-am mulțumit să luăm uleiul să-l vindem la distribuitori și s-a creat un lanț. De la sămânța de floarea-soarelui am ajuns să vindem uleiul către angrosiști. Acest proces s-a derulat timp de doi-trei ani, până în anul 2001.

Observând că afacerea merge, am vândut și șrot de floarea-soarelui, chiar și la export. Am văzut că se creează un mediu de afaceri mai mare, am luat în arendă la început 600 de hectare în comuna Vidra, satul Sintești. După care, am continuat și cu magazinele, și cu agricultura, dar trebuie să recunosc că nu am avut rezultate deosebite pentru că rețeaua de magazine ne ocupa foarte mult timp. În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. Atunci, eu am renunțat să mai conduc magazinele, am angajat pe altcineva acolo și am ales agricultura. A fost momentul în care am investit în utilaje performante, aveam deja două combine Case IH cumpărate la mâna a doua. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Adrian Țone: Ne descurcăm foarte greu, dar nu cu disperare, cum se întâmplă în alte părți, pentru că obișnuim să ne fidelizăm angajații. În fermă, încă din anul 2001 lucrează în continuare cam 70% din totalul angajaților. Nu e ușor, dar deja s-a format o echipă, o familie. Pentru a motiva oamenii, mai ales pe cei care vin de la 80 km de București, am pus la dispoziție două mașini de transport persoane. Bineînțeles că pe lângă acest beneficiu am acordat un salariu adecvat și o implicare administrativă totală.

Adrian Țone: „Dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Vrem să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc.”

Tractorul pe șenile Quadtrac 500, vis îndeplinit

Reporter: Cu ce utilaje ați început să exploatați suprafața agricolă?

Adrian Țone: La început, am folosit tractoarele românești U650. Apoi, am cumpărat în 2001 un tractor ZTS și o combină Case International 1680, care la momentul respectiv avea zece ani vechime. În 2008, când am crescut de la 600 la 1.200 ha, am luat alte terenuri care nu erau lucrate, erau pârloage, ne-am făcut noi cunoștințe și alte contracte de arendă. Tot în 2008, am ajuns în Belgia și am cumpărat un tractor Case IH 7250, pe care îl am și acum. La vremea respectivă, avea 4.900 de ore de funcționare, iar acum are 18.000 și merge foarte, foarte bine. Pot să spun că este tractorul care ne-a crescut, care ne-a dezvoltat.

Reporter: Tractorul Case IH l-ați luat în anul 2008, înainte ca Titan Machinery să intre pe piața din România.

Adrian Țone: Da, exact. Efectuam mentenanța și achiziționam piese de la Slobozia, piesele veneau foarte greu. Erau momente când pentru utilaje, fiind foarte vechi, mă duceam și de două ori pe zi la Slobozia după piese, cel puțin pentru combinele vechi. Așteptam foarte mult să vină piesele, deoarece afacerea cu utilaje agricole nu era dezvoltată ca acum. Apoi a apărut pe piața noastră de utilaje Titan Machinery România. Datorită primei colaborări a Titan Machinery cu Agricover, o firmă căreia o să-i mulțumim toată viața, a început parteneriatul cu utilaje noi între firma noastră și Titan Machinery și a fost momentul în care ni s-au deschis alte oportunități. După ce am luat o combină în 2011, imediat am mai luat un tractor de 140 CP și două tractorașe mici de 95 CP și 105 CP pentru lucrări ușoare. În 2012, am început să luăm tractoarele pe care atunci le consideram mari. Astăzi avem patru combine mari și două combine vechi Case International pe care nu le-am vândut și nici nu intenționăm, pentru că sunt un izvor nesecat de piese de schimb. De asemenea, avem zece tractoare Case IH, dintre care două sunt luate la mâna a doua în primii ani (2008-2009), este vorba de Case IH 7250 PRO, căruia pot să-i spun Regele, pentru că așa a rămas pentru totdeauna, și MX285, care și-a făcut și el treaba.

Reporter: De ce „Regele”?

Adrian Țone: Îi spun Regele pentru că este tractorul care m-a propulsat. Este tractorul pe care l-am exploatat zi și noapte, fie în campania de semănat, fie în campania de pregătit terenul. A fost tractorul care a tras, nu s-a stricat. Dovada e că l-am cumpărat acum doisprezece ani și încă funcționează impecabil. Are o vechime totală de douăzeci și unu de ani. Mențiunea este că i-am schimbat o singură dată motorul, pe care l-am comandat de la Titan Machinery România și pe care mi l-au livrat în 36 de ore. A fost vorba de un motor reman (n.r., remanufacturat în uzinele CNH). Marți, la ora patru după-amiaza, i-am sunat că mi s-a stricat motorul la tractor. Atunci l-au încărcat de la fabrică și joi dimineața la ora opt l-am găsit pe șofer în curte, mă aștepta cu motorul sigilat, iar la prânz tractorul cu motorul nou era deja pe câmp.

Reporter: Sunteți unul dintre primii clienți mari ai companiei Titan Machinery.

Adrian Țone: Colaborarea cu Titan Machinery România a început în anul 2011, făcând cunoștință la Târgul RomAgroTec de la Șindrilița. În 2012, am fost la sediul companiei pentru a comanda piese la combină. La acea dată, aveam niște cărți vechi ale combinelor și pentru a face necesarul de piese pentru combine îmi lua vreo 48 de ore, timp în care stăteam cu băieții și ne chinuiam. La început, am privit cu scepticism distribuția pieselor de schimb. După zece zile de la plasarea comenzii, am confirmat că mi-au venit toate piesele. Am început cu piese de schimb și am continuat cu utilaje, servicii de mentenanță și servicii pentru agricultura de precizie. Pot să spun că m-am dezvoltat odată cu Titan Machinery România. Astăzi am ajuns să am în curte 17 utilaje Case IH și utilaje tractate achiziționate de la Titan Machinery.

Reporter: Cum a reușit această tehnică să vă atragă atenția și să deveniți un fan?

Adrian Țone: La început, când am venit la sediul Titan Machinery să comandăm piese, am văzut un tractor foarte mare, cu șenile, cu drapelul SUA vopsit pe el (Quadtrac). Am rămas șocat și am făcut o poză cu el, pentru că așa ceva nu văzusem nici în filme. Atunci am făcut o postare pe facebook care se găsește și acum în care am scris că acesta este visul meu. După cinci ani, visul a devenit realitate, beneficiind de tractorul Case IH Quadtrac 500 (n.r., achiziție în anul 2017). Am început să achiziționez tractoare Case IH, interesându-mă și convingându-mă că acestea sunt făcute pentru terenurile grele, foarte bogate în nutrienți. Terenurile noastre sunt exact cum sunt terenurile din marea parte a SUA, a Rusiei, a Ucrainei, din Argentina și Brazilia, unde numai tractoarele mari și grele pot lucra optimizat. Tractoarele americane, față de tractoarele europene, au marele avantaj că sunt grele, au șasiul mare, se mulează bine pe sol și noi avem nevoie de mare putere. Nu poți compara un teren din Ialomița, de exemplu, cu un teren din Germania, unde ai nevoie de un tractor mai puțin puternic. 

Reporter: De ce ați ales combinele Axial-Flow?

Adrian Țone: În 2001, când a trebuit să recoltăm floarea-soarelui de pe cele 600 ha și discutând cu profesioniștii din acea perioadă, am tras concluzia că trebuie să luăm o combină care nu sparge boabele, pentru că dacă luam o combină românească cu căișori, prin batere boabele se puteau sparge sau fisura. Singura combină cu flux axial la vremea respectivă era Case IH. Am plătit 30.000 de dolari pe acea combină la mâna a doua. Când am început să lucrăm cu ea, am adus și alte combine să ne ajute la recoltare, având posibilitatea să le comparăm, rezultatele fiind net favorabile rotorului cu flux axial. 

Reporter: Din punctul de vedere al service-ului, cum este colaborarea?

Adrian Țone: Am avut o relație foarte bună, pentru că eram puțini clienți Titan Machinery, la început. În definitiv, am fost mulțumiți și suntem în continuare. Evident că este loc și de mai bine, dar fiabilitatea utilajelor Case IH, pentru cei care știu să le folosească, este enormă. Eu nu am avut nevoie foarte mult de atelierul de reparații, pentru că nu am avut probleme cu utilajele. Am stat și am studiat, am discutat cu specialiștii în tehnologia Case IH și am înțeles cum stau lucrurile adoptând inclusiv sistemul de lucru din Statele Unite și sistemul No - Tillage. Astfel, înțelegând sistemele agriculturii de precizie integrate pe tractoare, am redus foarte mult defecțiunile. Însă, în momentul când au apărut defecțiuni, am apelat la specialiștii service-ului, aceștia răspunzând cu promptitudine.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery locali?

Adrian Țone: Pentru fiecare am o poveste. Dacă vorbim de Adrian (n.r., Adrian Dinu – manager de zonă Titan Machinery), a lucrat cu brandul Case IH înainte să vină Titan Machinery în România. E un băiat muncitor, este foarte implicat în ceea ce face, iar de-a lungul celor 14 ani de când lucrează în comerțul cu utilaje s-a remarcat în piață prin profesionalism și corectitudine. Apoi, Octavian (n.r., Octavian Matei – manager GPS Titan Machinery) pentru mine este doctorul în materie de automatizare, de gardă în permanență. Îmi răspunde la orice oră și remediem problemele apărute, de multe ori fără ca el sa fie în tractor, pe câmp.

Adrian Țone: „Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!”

Orice trecere în plus pe teren duce la compactarea solului și micșorarea producției

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Adrian Țone: În perspectivă, dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Altfel spus, urmărim să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc. Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Îmi pare rău că nu toate combinele și tractoarele sunt pe șenile. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!

Reporter: Ce recomandări aveți pentru colegii dumneavoastră care doresc să-și dezvolte ferma și producțiile?

Adrian Țone: În opinia mea, ar trebui să aibă grijă cu ce utilaje lucrează, să nu mai lucreze agresiv pământul, să încerce să lucreze numai și numai pe verticală, să încerce pe cât posibil să renunțe la plug, să folosească tractoare cu putere mare, chiar dacă costul de achiziționare și de întreținere este mai mare, dar din mare poți să faci mic, nu și invers. Apoi, să încerce să facă cât mai puține treceri pe suprafața de teren, să discute cu vânzătorul de utilaje, cu inginerii agronomi, pentru că orice trecere în plus pe teren contribuie la compactarea solului și, în definitiv, la micșorarea producției pe acele zone.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Omul optimist privește încrezător viața și viitorul. Suntem noi, românii, optimiști? Eu cred că da. Însă acum traversăm o perioadă care, cu siguranță, va rămâne în istoria omenirii, prin prisma acestei pandemii create de noul coronavirus. Cum ne-a prins pe noi această boală? Am mai zis: cu mâinile goale, dezbrăcați în fața dușmanului invizibil. În agricultură s-a suprapus secetei și multelor probleme care atârnă de 30 de ani de gâtul agricultorilor, ca o piatră de moară.

Brambureala autorităților și situația prezentă bulversează și fac să dispară orice urmă de optimism.

De dinainte de COVID-19, fermierii strigă că-i secetă, și tot de dinainte, prin sertarele tuturor guvernelor și parlamentarilor stau hârtii pe care s-au prăfuit strategii, soluții, inițiative, memorii ale organizațiilor profesionale din agricultură. Întotdeauna, culoarea politică a învins orice inițiativă benefică agriculturii ori altui domeniu din economia țării.

E secetă. A mai fost secetă. Și atunci, ca și acum, chiar dacă culorile de la guvernare sunt diferite, soluțiile sunt aceleași. Adică, spre zero. Și unii, și alții, pe hârtie, pot iriga vreo două milioane de hectare. Pe canalele existente se bagă apă, da, care ar putea, probabil, acoperi milioanele alea de hectare, dar agricultorii nu dispun de infrastructura care să le permită să ajungă apa la culturile lor. La ora actuală, se irigă puțin peste 200.000 de hectare, pentru că fermierii n-au cu ce. N-au echipamente și nu prea dispun nici de bani, deoarece România n-a avut niciodată o strategie, o politică agricolă care să sprijine capitalizarea agriculturii. Ca orice cetățean român, agricultorul trăiește cu împrumuturi, cu credite.

Există bani europeni, însă și cu ăștia e altă poveste, tot complicată.

Apoi, în continuare se fură de pe câmpuri tot ce înseamnă fier. Azi se întind echipamentele de irigat pe câmp și a doua zi nu mai găsești bucată de fier. Prin urmare, alte cheltuieli, altă distracție, cu paza câmpului.

Toamna trecută, au fost însămânțate aproape trei milioane de hectare, iar cele afectate de secetă se pare că vor ajunge pe la 1,5-1,7 milioane de hectare. Ministrul Adrian Oros estimează o producție de grâu de maximum 5,5 milioane de tone, comparativ cu 9 milioane, cât se obținea în România într-un an bun. Nu se știe spre ce se îndreaptă și culturile de primăvară, care și ele suferă deja din lipsa apei. Și aici previziunile spun că vor fi pagube majore pe o suprafață de peste un milion de hectare.

Personal, mi se pare o brambureală pe la tot ce înseamnă „Stat”. Toți, parlamentari, europarlamentari, miniștri, directori de agenții, mici funcționari etc., se întâlnesc, socializează cu fermierii, cu reprezentanții agricultorilor, ies în presă, pare că lucrurile funcționează, că merg pe un făgaș cât de cât normal. Când privești în profunzime, vezi că de fapt e un înveliș gol pe interior. De 30 de ani se acționează pompieristic, se iau măsuri fără viitor, doar de moment. Din acest motiv, în anul 2020 încă ne plângem de tot soiul de lipsuri.

Agricultura românească are nevoie de măsuri adaptate la propria realitate. Câți dintre cei care au în mâini soarta țării cunosc realitatea, aia din teren? Sau, dacă o cunosc, o și înțeleg? Ministrul, secretarii de stat, directori din MADR merg în ferme. Și? Nimic! Fac ori ce îi duce și cât îi duce capul (se întâmplă rar asta), ori ce le dictează partidul.

Pandemia care a lovit planeta ne-a mai arătat ceva: că globalizarea nu prea merge într-o astfel de criză. Conducătorii noștri ar trebui să lase deoparte războaiele politice și să se bată pentru noi. Altfel, spre ce ne îndreptăm? După pandemie, vom mai putea continua așa, poticnit, ca până acum? Scapă cine poate...   

Tot în timpul pandemiei, fermierii le-au mai amintit guvernanților o problemă, mistreții. Ei, și? Parlamentul e ocupat cu moțiuni de cenzură, cu certuri politice, cu d-ale lor, ale parlamentarilor, aceleași de 30 de ani. Îți cam piere zâmbetul când îi vezi pe aleși că trăiesc într-o altă lume, clar mai bună decât a celor care îi votează și le asigură banii pentru traiul zilnic.

Culturile care scapă de secetă e posibil să ajungă în gurile mistreților. Nu mai vorbim de pesta porcina africană, de care nu mai scăpăm, pusă tot pe seama mistreților. Nu există niciun control asupra populațiilor de mistreți și a altor animale sălbatice care ajung pe câmp și distrug culturile. E nevoie de legislație, dar aici intervin alte asociații și alte interese și niciun Parlament, și niciun guvern nu-și asumă vreo inițiativă în ceea ce privește animalele sălbatice. În trecut, au mai numărat unii ouă prin parlament. Pe vânători, cine-i numără?  

În aceste condiții, e cam greu să fii optimist. Eu continui, totuși, să fiu optimistă. Știu că și fermierii privesc încrezători spre viitor. Da, am încredere în voi, agricultorilor, că veți continua să munciți și că nu ne veți lăsa fără bucate pe masă!

Închei cu aceleași trei cuvinte cu care îmi închei postările pe pagina mea de facebook: „Să fim bine!”. Și să ne revedem pe câmp.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: APPR

Folosirea neonicotinoidelor sapă tranșee între apicultori și cultivatorii de cereale. Insecticidele utilizate la tratarea semințelor au devenit un adevărat măr al discordiei. Crescătorii, pe de o parte, acuză că mor albinele din cauza neonicotinoidelor, iar de cealaltă parte, fermierii susțin că tratarea semințelor cu neonicotinoide nu are remanență, deci nu aceasta este cauza mortalității la albine.

Cosmin Micu, un tânăr fermier de la Mănăștur, județul Arad, consideră că problemele cele mai mari le va întâmpina la cultura de floarea-soarelui: „Tanymecus-ul poate să distrugă până la 50% sau chiar 60% din cultura de floarea-soarelui. Cred că decizia de a scoate neonicotinoidele din piață a fost una pripită, fără a ne oferi alternative de tratament. Nu cred că aveau cum să găsească în miere substanțe din grupa neonicotinoidelor. Noi tratăm semințele de porumb și floarea-soarelui cu o cantitate foarte mică de substanță. Nu cred că albinele se pot contamina în faza de răsărire a culturii, așa cum susțin oficialii de la Bruxelles. De când fac agricultură, nu am văzut primăvara albine pe cultura de porumb sau floarea-soarelui care să se alimenteze cu apă din roua căzută pe plante”.

Punctul de vedere al tânărului agricultor arădean este susținut și de un alt fermier important din județul Arad, Dan Herțeg de la Semlac, care se gândește chiar să scoată floarea-soarelui din cultură. „Vom vedea cum va fi. Dacă nu vom reuși cu floarea-soarelui pentru că va fi mai rară, probabil că o să renunțăm la această cultură. Nu vom mai folosi neonicotinoide și vor înțelege și apicultorii ceva, dacă noi nu o să mai avem floarea-soarelui în cultură, nici ei nu vor mai avea albine”, afirmă Dan Herțeg.

Nici marile firme de inputuri nu au soluții la fel de eficiente pentru înlocuirea neonicotinoidelor la tratarea semințelor. Daniel Grosz, reprezentant al companiei Bayer pentru zona de vest a țării, consideră că este o provocare dificilă pentru mulți fermieri care vor fi nevoiți să regândească tehnologia de cultură. „Sunt probleme care apar din cauza ieșirii din piață a unor verigi de tratament pe care nu ai cum să le substitui în acest moment. Soluțiile cu substanțe de contact nu sunt eficiente. În aceste condiții, trebuie să ne așezăm la masă și să reanalizăm planul de tratamente și modul de lucru. Trebuie să luăm în calcul mai mult rotația, să luăm în calcul mai mult arăturile, pe care unii fermieri le-au scos de mult din modul de lucru. Trebuie gândite foarte bine aceste lucruri, pentru că în contextul schimbărilor climatice, riscăm să pierdem foarte ușor apa din sol. Lucrurile sunt cu atât mai provocatoare cu cât ele trebuie să stea într-o balanță foarte sensibilă, dar este clar că acest management integrat al acestor provocări va fi viitorul în agricultura românească”, precizează specialistul.

Riscăm să dispărem ca specie

De partea cealaltă a baricadei se situează apicultorii, cei care reclamă mortalități ridicate în rândul familiilor de albine.

Cornel Ciobănaș, președintele Asociației Apis-Banatica, este de părere că dacă vom continua să consumăm insecticide și pesticide, în cele din urmă vom dispărea ca specie. „România va trebui să se alinieze tuturor țărilor europene în ceea ce privește utilizarea neonicotinoidelor, care nu numai că ne omoară albinele, dar încet și sigur ne omoară și pe noi. Disputa este doar la noi în țară. În Uniunea Europeană nu se mai folosesc neonicotinoide. România tot cere și cere derogare. Și agricultorii trebuie să înțeleagă că sunt și ei oameni, sunt și ei consumatori a ceea ce produc, deci și organismul lor este supus acestor substanțe. Nu sunt extratereștri. Sunt foarte multe studii făcute în acest sens. Credeți că dacă nu erau relevante nu se lua decizia de stopare a folosirii neonicotinoidelor? Eu am pierdut o întreagă stupină la un cules de floarea-soarelui, în urmă cu trei ani. Mi-au murit o sută de familii. La televiziunea BBC am văzut un documentar extrem de interesant și relevant. Cercetătorii britanici și germani au hrănit familii de albine cu diluții de neonicotinoide, apoi au atașat pe albine ministații GPS și au urmărit traseul albinelor. Au constatat că albinele nu mai știu să se întoarcă în stup. Ele zboară până la epuizare și mor, pentru că tot ghidajul lor este afectat”, ne-a spus apicultorul.

2020 este ultimul an în care fermierii români beneficiază de derogare pentru utilizarea neonicotinoidelor. Marian Irinei, consilier al ministrului Agriculturii Adrian Oros, a specificat că instituțiile abilitate vor urmări cu strictețe respectarea acestei decizii. „Există un avertisment foarte clar transmis prin Agenția Națională Fitosanitară și vor urma controale drastice. Apicultorii care au informații că sunt fermieri care tratează în continuare semințele cu neonicotinoide, la betonieră sau în orice alt fel, trebuie să ne informeze, pentru că fermierii care vor fi prinși riscă pierderea subvenției. Este un «nu» hotărât din partea ministerului, în ciuda presiunii făcute de fermieri, astfel că nu vom mai vorbi despre folosirea neonicotinoidelor”, avertizează consilierul ministrului.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Anul acesta, situația agricolă este și va deveni din ce în ce mai complicată din multe puncte de vedere. Pe lângă pandemia creată de COVID-19, în această primăvară avem în sudul și estul țării ceva mult peste pandemie, avem culturi agricole de câmp aflate în „comă”. De la zi la zi, pierdem și vom pierde suprafețe importante de grâu, orz și rapiță.

Seceta este motivul acestei stări grave a culturilor, lipsa apei nu este ceva atât de surprinzător, ne-am mai confruntat și în trecut cu lipsa precipitațiilor, acesta este și motivul pentru care acum 30 de ani în zonele menționate erau cele mai mari suprafețe irigate. Însă, se pare că uităm repede, sistemul de irigat aproape a dispărut din varii motive și nu cred că vom putea să revenim vreodată la irigații pe suprafețe însemnate.

Dar ce este diferit, ce s-a schimbat?  Cum am mai precizat, secetă am mai văzut, iar în Dobrogea este deja o normalitate, nu mai surprinde pe nimeni. Diferența majoră o face lipsa precipitațiilor din iarnă și chiar lipsa iernii, în adevăratul sens al cuvântului. Anul acesta, nu putem spune că am avut iarnă, fapt pentru care acum observăm efectul pe câmp. Culturile au vegetat aproape continuu, iar precipitațiile aproape că au lipsit. Dacă punem cap la cap cele două situații: culturi ce consumă continuu de la semănat și lipsa de precipitații, vom înțelege mai bine situația din câmp.

O altă diferență este gradul redus de aprovizionare cu apă a solului în adâncime, ce diferă total de anii trecuți. Este invers față de trecut, când venea seceta și rădăcinile se dezvoltau și explorau zone mai adânci în căutarea apei, iar culturile rezistau mai bine. Acum ele trăiesc din umiditatea de suprafață care se termină de la zi la zi. Odată cu terminarea apei, putem spune că și cultura va fi terminată. Mai grav este faptul că în mare parte din aceste zone seceta de anul acesta este o prelungire a secetei de anul trecut, lucru ce va avea repercusiuni și în dezvoltarea culturilor de primăvară.

Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar situația este critică, mai grav este faptul că în prognozele meteo nu apar șanse de precipitații până la sfârșitul lunii mai, pierderile vor fi mai mari decât putem estima/aproxima acum.

Ce putem face?

În primul rând, nu întoarcem nimic, este anul în care „a întoarce“ trebuie folosit doar ipotetic. Nu realizăm nimic dacă arăm sau lucrăm cumva solul, este contraindicat să încorporăm în sol această cantitate de resturi vegetale, pentru că va crea numai probleme atunci când vor ajunge rădăcinile noilor plante la adâncimea de încorporare.

În al doilea rând, nu semănăm peste grâu, orz sau rapiță nimic acum, nici floarea-soarelui, nici porumb. Recomandarea este să așteptăm prima ploaie de peste 25 l/mp și apoi să semănăm direct. Riscul este să răsară cultura cu puțina apă rămasă în sol, apoi să fie distrusă la scurt timp. Sau să răsară și să fie compromisă până la venirea precipitațiilor.

Am putea să vă recomandăm hibrizi rezistenți la secetă, pentru că avem cel mai puternic portofoliu în această direcție, cine nu a auzit de hibrizii Pioneer® de floarea-soarelui LE25, LE99 sau, mai nou, de LE137, un etalon la secetă, iar la porumb, de P9903, care face istorie.

Dar acum vă sfătuiesc să nu semănați, așteptați ploile, avem suficient timp să semănam în iunie, dacă sunt condiții, și să recoltăm în octombrie/noiembrie. Știm lucrul acesta, avem în aceste zone toamne lungi, este timp să crească și să se dezvolte culturile semănate în iunie.

În al treilea rând, pentru cei ce au aplicat erbicide la culturile în speță, verificați cu producătorul ce puteți semăna și după cât timp. Sunt diferențe considerabile în timpul de pauză obligatoriu până la reînsămânțare, unele produse au timp îndelungat de pauză, chiar și  șase-nouă luni de la aplicare. Nu luați nicio decizie până nu verificați acest aspect!

Cel mai nepotrivit lucru ar fi să luăm decizii emoționale, să intrăm în panică și să facem  mari greșeli. Mai bine este să gândim totul cât mai complex și să vedem imaginea de ansamblu, apoi să decidem cu calm și în cunoștință de cauză.

Mi-aș dori ca tot ce am scris să nu fie adevărat și să înceapă de mâine să plouă, iar fermierii să nu piardă suprafețele însămânțate în toamnă.

ANDREI CIOCOIU, CATEGORY MARKETING MANAGER CULTURI OLEAGINOASE CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA & MOLDOVA

Protecția mediului înconjurător și grija pentru consumator sunt aspecte ce nu mai pot fi neglijate în agricultura de astăzi. Horsch, unul dintre producătorii de renume din Europa, care a încercat în permanență să fie cu un pas înaintea celorlalți atunci când este vorba de inovație, este un promotor al atitudinii responsabile. Constantin Curcă, reprezentantul Horsch în România, ne-a povestit despre soluțiile propuse de producătorul german, despre modul în care fermierii români percep această nouă tendință mondială și despre modul în care aceștia se adaptează la noile reglementări și la cerințele crescânde ale cumpărătorului final.

„Piața românească este un paradox. Este piața în care vindem produsele foarte ieftine și produsele foarte scumpe. Nu prea există clasa de mijloc.”

Reporter: Discuțiile sunt tot mai des îndreptate înspre modalități de protecție a mediului înconjurător, eficiența mașinilor și utilajelor agricole, grație căreia se reduc semnificativ resursele utilizate, iar producțiile sunt mai mari. Care este abordarea fermierilor români? 

Constantin Curcă: Foarte mulți fermieri care își desfășoară activitatea în România pun deja foarte mare accent pe dezvoltarea durabilă, pe creșterea calității solului, pe reducerea cantităților de substanțe chimice folosite. În momentul de față, în domeniul agriculturii, tema centrală este digitalizarea. Această digitalizare, care este o tendință vizibilă de peste zece ani în toate fermele mari, a început odată cu sistemele de GPS. Lucrurile merg mai departe și cam toate acțiunile pe care un fermier le desfășoară astăzi pot fi controlate de un sistem care adună informații. Sunt fermieri responsabili, care țin cont de protecția mediului, au o anumită strategie de a proteja solul, de a se proteja pe ei și respectă diverse proceduri interne cu strictețe. Din păcate, sunt și fermieri cărora nu le pasă de aceste lucruri și care fac totul, în continuare, după cum îi taie capul. Sunt mulți care încă își anulează filtrul de particule de la tractoare, doar pentru că au auzit că se mai înfundă din cauza AdBlue-ului sau din diverse alte motive.

Revenind la digitalizare, ea va pune în contact producătorul cu cumpărătorul. Un aspect căruia tot mai multă lume îi acordă atenție este legătura dintre alimentație și starea de sănătate, motivele pentru care ne îngrășăm, pentru care există anumite dezechilibre. Consumatorii cer ca aceia care produc mâncarea să o producă într-un mod cât mai sănătos. Sigur, cine spune că trebuie să se interzică toate substanțele chimice nu știe prea multe despre agricultură. Dar, cu ajutorul digitalizării, se pot furniza date în timp real, care nu vor putea fi ascunse față de cumpărătorul final. Marile companii au înțeles lucrul acesta și digitalizează absolut toate activitățile, pentru că la un moment dat cel care va cumpăra marfa va putea supraveghea întregul proces. Există un flux al informațiilor, al facturilor, achizițiilor, al numărului de treceri pe câmp, al amestecurilor de substanțe chimice. Și atunci, să nu fie de mirare că un fermier face și producții foarte bune și reușește să le comercializeze la un preț mai mare, comparativ cu un altul care nu acordă importanță acestor noi sisteme. Responsabilitatea și transparența, care se construiesc încet, dar sigur, vor diferenția fermierii, deoarece consumatorii vor plăti bani în plus pentru produse de calitate, cu mai puține reziduuri de pesticide.

Reporter: Care sunt soluțiile propuse de Horsch?

Constantin Curcă: Ca să înveți ceva, trebuie să faci tu. Principiul de transparență a deciziilor, a tuturor activităților desfășurate în cadrul unei exploatații agricole, a fost implementat cu multă vreme în urmă de Michael Horsch. Probabil, este un pionier în acest sens în Europa. Pentru a putea vorbi despre un lucru, trebuie să îl cunoști în detaliu și trebuie să te afecteze într-un fel sau altul, pozitiv sau negativ. În momentul de față, absolut toate utilajele produse de firma Horsch înglobează respectul pentru mediul înconjurător și pentru populație. Cel mai interesant exemplu pe care Michael Horsch l-a dat la un moment dat este legat de cum alegem să ne raportăm la situație. De exemplu, să ne imaginăm două scenarii. Primul, în care un fermier încasează subvenții și practică agricultura pentru a câștiga bani, dar nu acordă atenție sănătății consumatorilor și mediului. Iar cel de-al doilea, în care un fermier acordă grijă și atenție felului în care practică agricultura, fiind conștient de urmările muncii sale asupra consumatorilor. Și atunci sigur că și atitudinea consumatorilor se schimbă și fac alegeri în funcțiile de aceste informații.

Indiferent că vorbim despre utilaje sau, mai ales, de mașinile de erbicidat marca Horsch, toate urmează acest principiu al responsabilității.

Mașinile și utilajele de erbicidat sunt absolut necesare, pentru că fără ele nu se mai prea poate face agricultură, deoarece productivitatea ar fi una scăzută și recoltele insuficiente pentru populația actuală. Dar dacă tot e necesară protecția plantelor, să fie făcută în cel mai bun mod posibil. De exemplu, cu o tehnologie care permite apropierea cât mai mare de sol, astfel încât deriva sau pierderile să fie aproape inexistente, cu funcții de aplicare variabilă, selectivă, cu o capacitate mare a bazinelor, care va crește eficiența.

ProfiBio, o nouă gamă de utilaje

Reporter: Vizitatorii târgului de la Hanovra, Agritechnica 2019, au putut vedea noua gamă de produse lansată de Horsch, ProfiBio. Ce cuprinde aceasta?

Constantin Curcă: Horsch a lansat această nouă generație de produse, ProfiBio, respectiv utilaje de prelucrare mecanică a solului și combatere mecanică a buruienilor, în perspectiva în care, la un moment dat, presiunea publică va fi din ce în ce mai mare, iar factorii de decizie politică vor ceda. Cel mai probabil, se va interzice, parțial sau chiar total, folosirea unor substandigitalizarețe chimice.

Gama începe de la greble, utilaje foarte simple, care distrug buruienile din stadiile incipiente de creștere, la utilaje cu lățimi mari de lucru, cu gheare, care nu fac altceva decât să întrețină terenul, să pregătească solul înaintea semănatului, utilaje pentru prășit complet automatizate, cu Section Control, care se adaptează absolut oricăror condiții de lucru (de exemplu, Horsch Transformer – cu lățimi de lucru de 6 și 13 metri). Un alt utilaj foarte interesant, pe care îl vom avea anul acesta în România, în demonstrații, este Horsch Cultro, o tocătoare de resturi vegetale aș spune chiar genială, din punct de vedere tehnic. Este un utilaj simplu, pregătit pentru absolut orice situație, care poate fi folosit atât pentru distrugerea resturilor vegetale de la cultura precedentă, cât și pentru distrugerea mecanică a unei culturi verzi. În plus, este un sistem atât de adaptabil, încât ar putea fi folosit la întreținerea solului înaintea semănatului, chiar pentru distrugerea bolovanilor.

Reporter: Cum au fost primite de fermieri aceste produse?

Constantin Curcă: Ca tehnologie, pe foarte mulți i-am câștigat de partea noastră. Chiar dacă produsele din această gamă, pe care le-am prezentat la Agritechnica, nu au fost disponibile imediat pe piață, pentru că sunt primele serii după prototipuri, foarte mulți au fost interesați. Anul acesta, vom avea deja trei utilaje în probe în România. Printre ele se numără Horsch Transformer, acea prășitoare complet automatizată, care va lucra în premieră în județul Arad, pe terenurile unui fermier de top, care face agricultură bio. De asemenea, vom avea în demonstrații un Horsch Cultro și o greblă, prin toamnă, în județul Constanța.

Piața românească, un paradox

Reporter: Horsch investește permanent în tehnologie și în dezvoltarea de noi sisteme și produse, ceea ce, fără îndoială, crește nevoia de specialiști foarte bine pregătiți în comercializarea lor, care pot identifica cu precizie nevoile fermierilor. Care sunt inițiativele și demersurile Horsch care vin în sprijinul lor?

Constantin Curcă: În momentul de față, producem un număr foarte mare de utilaje și mașini agricole. Indiferent de ce produs al concurenței am numi, cel puțin din Europa, Horsch are ceva echivalent. Paleta de produse s-a diversificat foarte mult și putem spune că Horsch are cel mai mare spectru de utilaje dintre toți producătorii europeni, sau chiar mondiali, și lucrurile nu se opresc aici. Acțiunile noastre se vor concentra, în anii următori, pe specializarea și transmiterea tuturor informațiilor necesare departamentului de vânzări Mewi. Lucrurile se schimbă de la zi la zi și ne preocupă constant atât nivelul de pregătire al colegilor noștri de la Mewi, dealerul nostru din România, cât și al echipei de service și al celor implicați în aprovizionarea cu piese de schimb. Ne implicăm permanent, pe toate palierele.

Reporter: Care sunt realizările Horsch din ultima perioadă, în România?

Constantin Curcă: Dacă ne raportăm la anul trecut, chiar în condițiile în care în acest domeniu tendința a fost una de scădere, Horsch și-a menținut poziția. Am rămas constanți, reușind să menținem nivelul pe partea de prelucrarea solului și semănători, și observăm o creștere accentuată în cazul mașinilor și utilajelor de protecție a plantelor.

Piața românească este un paradox. Este piața în care vindem produsele foarte ieftine și produsele foarte scumpe. Nu prea există clasa de mijloc. Asta, pentru că există fermieri responsabili și fermieri care nu se gândesc încă la ce va urma, la viitor. O gândire strategică presupune investirea în tehnologii care vor face față cerințelor și peste un deceniu. Tehnologiile pe care noi le punem la dispoziție acum reprezintă de multe ori o noutate, dar în câțiva ani vor deveni o realitate, vor fi absolut necesare.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) solicită, din nou, Ministerului Agriculturii să vină cu soluții care să rezolve problemele cu care se confruntă în această perioadă sectorul vegetal. „Suntem conștienți de efortul pe care trebuie să-l facă întreg guvernul și în special Ministerul Agriculturii în a asigura funcționarea întregului lanț agroalimentar, ca și a celorlalte sectoare economice, dar orice întârziere în remedierea problemelor poate afecta decisiv posibilitatea producătorilor agricoli de a relua ciclul de producție, cu consecințe grave asupra aprovizionării populației”, precizează Nicolae Sitaru, președintele asociației.

Nu este prima oară în acest an, din care n-au trecut decât trei luni, când APPR, fermierii se adresează guvernului, ministrului Agriculturii, secretarilor de stat din MADR, cerând punctual sprijinul statului. Fără ecou, însă.

Acum, APPR reiterează solicitarea pentru constituirea comisiilor județene care să constate și să evalueze pagubele suferite de culturile agricole afectate de fenomenele meteorologice nefavorabile din iarnă și primăvară, adică seceta pedologică prelungită și înghețul din a doua jumătate a lunii martie.  „Procesele- verbale de constatare și evaluare a pagubelor sunt necesare fermierilor pentru a fi prezentate autorităților fiscale de control, prin care se justifică efectuarea de cheltuieli cu înființarea și întreținerea culturilor agricole, care fie nu vor avea recoltă, necesitând a fi întoarse, fie vor fi reportate în cheltuielile noilor culturi care se pot înființa. De asemenea, intervenția la nivel legislativ este imperios necesară, având în vedere că, la acest moment, fermierii sunt expuși riscului de neîndeplinire a obligațiilor din contractele futures, inclusiv riscului de acaparare a suprafețelor de teren de către furnizorii de inputuri. Reiterăm ideea că este necesar ca aceste comisii să constate fenomenul de secetă pe suprafețe agricole extinse, nu la nivel de fermă. Fiind impactate zone extinse, solicităm declararea zonelor calamitate și a certificatelor de forță majoră valabile la nivel de UAT-uri”, se arată în ultima adresă (din 7 aprilie 2020) a APPR către conducerea MADR. HG 557/2016 (Sistemul Național al Managentului Situațiilor de Urgență), art 8, alin. 4 coroborat cu Anexa 1 pct. 2.5 – seceta pedologică – dă dreptul autorităţilor responsabile cu rol secundar în gestionarea riscului (în acest caz, seceta pedologică) să elaboreze regulamente, proceduri sau instrucţiuni proprii, prin care se detaliază modul de îndeplinire a activităţilor prevăzute. „În același context, Ministerul Agriculturii trebuie să aibă în vedere continuarea și îmbunătățirea/flexibilizarea măsurilor de subvenționare a asigurărilor agricole din PNDR”, subliniază Nicolae Sitaru.

Mari suprafețe cu culturi de toamnă vor trebui întoarse, existând riscul diminuării sau chiar pierderii producției de pe suprafețele ce vor fi însămânțate cu culturi de primăvară, mai ales porumb și floarea-soarelui. „În condițiile restricțiilor impuse de actuala stare de urgență, care generează implicit întârzieri în furnizarea de inputuri pentru fermieri, în special pentru zonele în care se utilizează tratamentul cu substanțe din familia neonicotinoidelor, solicităm găsirea de soluții în fermă pentru tratamentul semințelor. Lipsa protecției pentru semințele de floarea-soarelui ar trebui, de asemenea, analizată în privința oportunității ca autorizarea de urgență să fie extinsă și pentru această cultură strategică”, menționează scrisoarea trimisă către MADR.

O altă prioritate a sectorului vegetal este legată de pesta porcină africană și de principalul vector de propagare, mistreții. „Apreciem că, în conformitate cu modificările la Legea vânătorii, paza culturilor agricole față de mistreți nu mai e în sarcina fermierilor. Totuși, HG nr. 1679/2008 privind modalitațile de punere în aplicare a despăgubirilor nu s-a modificat. De aceea, solicităm să ne precizeze conducerea Ministerul Agriculturii care este procedura care se aplică în acest an cu privire la paza și la valoarea despăgubirii, adică, dacă despăgubirea se face în funcție de investiții sau de valoarea de piață a culturii”, explică președintele APPR.

Având în vedere multitudinea de probleme care s-au abătut asupra producătorilor agricoli, aceștia consideră că este crucială acordarea avansului din plățile directe aferente anului 2020 cât mai curând cu putință. „Aproape în întreaga țară, culturile de toamnă au fost grav afectate de seceta instalată încă din toamna anului 2019 și veniturile realizate din valorificarea acestei producții vor fi insuficiente pentru acoperirea datoriilor la furnizori și reluarea ciclului de producție. Lipsa instrumentelor minime de finanțare într-un sector vulnerabil, dar în același timp strategic, va duce la incapacitatea continuării activității de producție agricolă și va avea un impact major asupra securității alimentare”, conchide Nicolae Sitaru.

ŞTEFAN GHEORGHIŢĂ, FERMIER, ADMINISTRATOR TRIAGROEXIM – JUD. BRĂILA:

Agricultura românească este afectată pe suprafeţe întinse din Moldova, Bărăgan si Dobrogea de o secetă pedologică cruntă, rezerva de apă fiind la nivelul de secetă pedologică extremă și puternică (după evaluarile ANM) pe o zonă ce reprezintă circa 4 - 4,5 milioane de hectare. După unele opinii, o astfel de secetă nu a mai fost văzută în ultimii 30 - 40 de ani, iar lucrurile par a deveni și mai negre decât sunt în acest moment.

La ora actuală, sunt din ce în ce mai mulţi fermieri care analizează întoarcerea culturilor de cereale păioase de toamnă şi rapiţă, iar în unele cazuri începe să se ia în calcul şi întoarcerea culturilor de mazăre sau lucernă nou-înființate, iar semănatul florii-soarelui și porumbului se face sub auspicii dintre cele mai nefavorabile.

Timid, au început, organizațiile profesionale sau unii oameni politici care au legătură cu domeniul, să facă propuneri, unele de luat în seamă, dar altele nu au legătură cu subiectul secetă. Cred cu tărie că măsurile de contracarare a efectelor secetei nu pot fi amestecate cu alte subiecte, nici legate de pandemia de COVID-19, nici cu o agendă de subiecte cu un orizont mai lung de timp până la implementare, aşa cum au prezentat asociaţiile profesionale.

Personal, am promovat (în presă, la asociaţia profesională din care fac parte, la autoritățile locale, la partide etc.) și promovez o agendă simplă de trei grupe de măsuri pentru intervenţie în limitarea cauzelor secetei şi repornirea activităţii fermelor, dar fără a avea pretenția deținerii adevărului absolut. M-aș bucura dacă și aceste idei ar fi preluate de către organizațiile profesionale.

Stabilirea unui plafon de intervenție financiar pentru zonele calamitate, prin aplicarea a două măsuri:

1. Linie de credit cu garanții de stat (pentru 80% din valoarea acestora), pentru o durată de 36 de luni, fără reevaluare bancară intermediară și cu dobândă subvenționată 100% - anul întâi, dobândă subvenționată 70% - anul doi și fără subvenție - anul trei.

2. Acordare ajutor nerambursabil sub formă de cupoane pentru inputuri (metoda Remeș) – semințe certificate, pesticide, îngrășăminte, motorină.

După părerea mea, valoarea liniilor de credit ar trebui să reprezinte circa 70% din valoarea costurilor directe pe o tehnologie realizată de ASAS ca medie pentru toate regiunile, iar valoarea cupoanelor nerambursabile diferenţa de 30%.

Aceste linii de credit şi cupoanele nu ar putea fi folosite decât pentru achiziţionarea de inputuri pentru noile culturi. Garanţia fermierului pentru cei 20% suportaţi să fie reprezentată de un BO avalizat în nume propriu și eliberat de societate/II/IF/PFA.

Ca şi cheltuieli directe luate în calcul pentru valoarea culturilor calamitate, am în vedere costurile cu semințele, pesticidele, îngrășămintele, motorină, piese de schimb, salarii, iar acestea să fie demonstrate cu facturi fiscale pentru produsele achiziţionate, bonuri de consum pentru seminţele produse în exploataţie.

Impactul financiar estimat al ajutorului sub formă de cupoane pentru culturile de toamnă ar fi de circa 100 - 120 euro/ha, adică aproximativ 100 milioane - 170 milioane euro pentru culturile de toamnă. Dacă vor fi afectate şi culturile de primăvară, valoarea ajutorului s-ar dubla.

Valoarea dobânzilor şi comisioanelor subvenţionate aferente liniilor de credit garantate s-ar cifra la aproximativ 15  milioane - 20 milioane euro în primul an, estimând o suprafaţă calamitată pentru culturi de toamnă de vreo 1 - 1,5 milioane ha (o primă estimare se poate face în două săptămâni pentru culturile de toamnă), iar valoarea garanţiilor s-ar ridica la 250 milioane - 300 milioane euro, iar dacă vor fi compromise şi culturile de primăvară valoarea dobânzilor şi comisioanelor subvenţionate s-ar ridica în primul an la 50 milioane - 70 milioane euro, iar valoarea liniilor garantate s-ar ridica la circa un miliard euro la o suprafaţă calamitată estimată la un total de 3,5 - 4 milioane de hectare.

Aceste măsuri nu trebuie confundate cu măsurile pentru depăşirea efectelor epidemiei, deci nu au legătură cu protejarea locurilor de muncă, ci doar cu repornirea ciclului economic şi sunt limitate pentru zonele calamitate.

Adoptarea unor măsuri legislative

Emiterea unui ordin de ministru al agriculturii pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a comisiilor de constatare a calamităților, care ar trebui să reglementeze modul de efectuare a constatărilor, de emitere a proceselor-verbale, de raportare și centralizare a pagubelor etc. De menționat că, în acest moment, comisiile nu au un regulament de funcţionare.

Modificări ale art 31 din OUG 3/2015 privind invocarea stării de forţă majoră în raporturile dintre fermieri și APIA, după cum urmează:

Art. 31 - propunere modificare:

• Cazurile de forţă majoră şi circumstanţele excepţionale se notifică în scris APIA, în 5 zile lucrătoare de la apariția situației de forță majoră, iar notificarea va fi însoțită de copie de pe cererea depusă la sediul administrativ teritorial pe raza cărora se află terenurile, bunurile, clădirile, utilajele sau animalele calamitate sau la firma de asigurări care are polița emisă pentru respectivul risc.
• Furnizarea de dovezi relevante privind situațiile de forță majoră se va face în 15 zile de la încheierea proceselor-verbale de constatare a calamităților de către autoritățile de stat competente sau firma de asigurări, doar dacă riscul este asigurat.
• În cazul situațiilor în care din comisia de constatare a calamităților dispuse de Instituțiile Prefectului sau alte autorități de stat centrale sau locale fac parte și angajați ai APIA, prevederile alin. 2 nu se mai aplică.
• În cazul în care situațiile de forță majoră sunt constatate de firme de asigurări, depunerea la APIA a procesului-verbal încheiat care să ateste calamitatea se face în 15 zile de la încheierea acestuia, dar nu mai mult de 6 luni de la depunerea notificării de anunțare a situației de forță majoră.
• Cazurile de forță majoră privind culturile și/sau animalele calamitate și care îndeplinesc condițiile de mai jos pot fi considerate ca fiind existente în analizarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea subvențiilor, îndeplinind condițiile următoare:
• pentru culturile înființate în toamna anului anterior și cu recoltarea în anul de depunere a cererii;
• animalele calamitate cu cel mult 4 luni înainte de termenul final de înregistrare a cererii unice.

Această modificare ar permite să se ia în calcul pentru diversificare şi/sau înverzire şi culturile calamitate înainte de depunerea cererii unice.

Un alt aspect important, în opinia mea, și care ar clarifica modul de reglementare al invocării situaţiei de forță majoră, astfel încât fermierul să nu fie penalizat dacă comisia de constatare a calamităților nu întocmește procesul-verbal în 15 zile de la producerea calamităţii.

O altă măsură legislativă pe care o propun, reglementarea rambursării TVA cu control ulterior pentru exploatațiile agricole (cultură vegetală, zootehnie, legumicultură etc.) pentru sumele mai mici de 250.000 - 300.000 lei.

Plan de monitorizare și control al suprafețelor de producere de sămânță

• Acordarea de derogări de certificare pentru suprafeţele de cereale păioase unde s-a semănat C1 şi nu s-a cerut înscrierea la multiplicare.

• Valoarea înscrierii, controlului în câmp şi certificării semințelor de cereale păioase, leguminoase pentru boabe şi leguminoase perene să se facă gratuit pentru acest an.

Dacă cu toții am fi de acord asupra acestor propuneri de măsuri, care pot suferi modificări, completări sau nuanţări, am avea o şansă să ne revenim rapid în perioada care urmează. Dar pentru asta trebuie să renunţăm la ambiţii şi orgolii şi să căutăm soluţiile aşteptate de cei mulţi.

Iarna caldă și fără zăpadă din vestul țării nu a diminuat suficient rezerva de boli și dăunători din sol și pune serioase probleme fermierilor acum, la început de primăvară. Armonizarea schemei de tratament cu schimbările climatice reprezintă o adevărată provocare.

„Cel mai mare pericol în acest moment îl constituie ruginile. În momentul în care vom face primul tratament, vom avea pe lângă rugină și făinare și septorioză.”

Cultura de păioase, comparativ cu aceeași perioadă din 2019, arată foarte bine. Majoritatea soiurilor de grâu semănate în perioada optimă sunt bine înfrățite, uniform dezvoltate și cu un sistem radicular solid. Prin urmare, din punct de vedere fiziologic, situația este foarte bună.

Încălzirea globală reprezintă o temă de casă pentru fermieri, care se văd nevoiți să-și regândească de la un an la altul tehnologia de cultură. Realitatea climatică a momentului obligă la decizii. În luna ianuarie, la nivel național media temperaturilor a fost peste cea a anului trecut din aceeași perioadă, în timp ce precipitațiile au fost extrem de sărace, excepție făcând zona Banatului, la stația de la Checea, din județul Timiș, unde firma Bayer a dezvoltat un Centru de Cercetare și Inovație. Precipitațiile căzute din septembrie și până la începutul lunii februarie arată un deficit de apă de peste 100 l/mp, față de o medie de 220 l/mp. Măsurătorile făcute în aceeași perioadă, septembrie - februarie, în ceea ce privește temperaturile, comparativ cu media multianuală, evidențiază o creștere fabuloasă în iarna 2019-2020 cu 12 grade Celsius. Cu alte cuvinte, tendința de încălzire și deficitul hidric au devenit o realitate dovedită.

„Trebuie regândit planul de tratament și modul de lucru. Trebuie luată în calcul o rotație mai bună a culturilor și să regândim arăturile, pe care unii poate că le-au scos demult din tehnologia de cultură.”

Plan de tratamente, regândit

Starea optimă de dezvoltare suprapusă temperaturilor ridicate favorizează dezvoltarea bolilor și dăunătorilor. Daniel Grosz, directorul Bayer pentru zona de vest, oferă câteva soluții menite să evite sau să limiteze pagubele. „Cel mai mare pericol în acest moment îl constituie ruginile, care au nevoie de umiditate de 70-90% și temperaturi de 15-25 grade Celsius, condiții întrunite deja încă din toamnă și chiar în luna decembrie. Am întâlnit plante în care se văd fructificații ale acestei ciuperci, rugina brună, ceea ce înseamnă că presiunea la ieșirea din iarnă, dacă o putem numi iarnă, este una foarte mare. În aceste condiții, trebuie să ne gândim la un plan de tratamente asigurător. Primul tratament este foarte important pentru că el trebuie să poată lucra cu acest patogen. Deocamdată, doar acest patogen este vizibil, dar urmează obligatoriu făinarea, care se instalează în fiecare an în momentul în care are condiții, și mai avem septoriozele, care au o evoluție mai târzie la ieșirea din iarnă. Prin urmare, în momentul în care vom face primul tratament, vom avea pe lângă rugină și făinare și septorioză. Primul tratament din portofoliul Bayer este clar o recomandare pentru Falcon Pro, care pe lângă tebuconazol are și spiroxamină care lucrează foarte bine pe făinare, avem și protioconazolul, care este lider în categoria triazolilor”, arată specialistul.

Rapița, o cultură care anul trecut a fost întoarsă pe mai bine de jumătate din suprafața pe care a fost cultivată, acum arată foarte bine. Întreaga suprafață cultivată cu rapiță în epoca optimă, cu densități bune, este bine așezată pe rădăcină. Mai mult chiar, în acest an rapița a reușit să satisfacă integral regula lui 8 la iernare, în întreaga zonă de vest, cu 8 frunze, 8 mm grosimea coletului și 8 cm adâncimea de înrădăcinare. Problemele care trebuie gestionate la cultura de rapiță sunt generate mai ales de dăunători, atrage atenția Daniel Grosz. „La rapiță, dar și la păioase, riscurile sunt date din cauza lipsei tratamentului cu insectofungicide la sămânță, în special a neonicotinoidelor, care ne asigurau un control foarte bun asupra dăunătorilor de sol, care atacă în primele faze de vegetație ale culturii. Ne-am confruntat deja cu un atac foarte puternic de purici în prima fază de dezvoltare la rapiță. Similar am avut la păioase, afide-cicade. De asemenea, am avut un atac foarte puternic de muște ale sistemului radicular, Delia radicum, pe rapiță, dar și la păioase. La final de noiembrie, noi aveam încă zbor de muște ale cerealelor, vreo șase specii, care au avut vreme să-și depună ponta foarte bine. Larvele se dezvoltă pe sistemul radicular al rapiței, unde creează niște orificii care, pe lângă daunele produse rădăcinilor de rapiță, creează portițe de infestare cu boli. La grâu, de asemenea, atacul de muscă poate să fie fatal. Toate aceste probleme apar din cauza ieșirii din piață a unor verigi de tratament, pe care în momentul de față nu ai cum să le substitui. Nu prea există variante. În aceste condiții trebuie regândit foarte bine planul de tratament și modul de lucru. Trebuie luată în calcul o rotație mai bună a culturilor și să regândim arăturile, pe care unii poate că le-au scos demult din tehnologia de cultură. Ca patogeni la rapiță nu avem probleme deosebite,  pentru că majoritatea fermierilor au făcut tratamentul cu fungicid în toamnă, iar acum nu sunt probleme cu Phoma”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

ŞTEFAN GHEORGHIŢĂ, FERMIER, ADMINISTRATOR TRIAGROEXIM – JUD. BRĂILA:

În data de 16 martie 2020, ulterior în data de 23 martie şi apoi în 27 martie, Administrația Națională de Meteorologie a transmis comunicate însoţite şi de o hartă detaliată, în care arăta: ,,La data de 27 martie, rezerva de umiditate pe adâncimea de sol 0-100 cm, în cultura grâului de toamnă, prezintă valori scăzute (secetă pedologică moderată) şi deosebit de scăzute (secetă pedologică puternică şi extremă), în Dobrogea, pe suprafețe agricole extinse din Moldova și Muntenia, local în sud, est, izolat centrul și nord-vestul Transilvanei, sudul Olteniei și nordul Banatului”.

După aprecierea mea simplă, verificabilă, de altfel, am identificat judeţele din harta ANM afectate de secetă pedologică puternică şi extremă și am adunat suprafețele agricole de la statistică şi a rezultat că suprafeţele totale (includ şi ogoarele, plantaţiile pomicole și viticole) afectate de secetă se ridică la circa 4,5-4,7 milioane de hectare şi noi încă dezbatem dacă este sau nu este secetă?

Acum vreo două săptămâni şi eu am început să constat pe teren că la cultura de grâu a trecut faza de suferinţă datorată lipsei de apă și am ajuns la faza în care această cultură se usucă, iar astăzi procentul de ofilire ireversibilă a depăşit 30%.

Am început să semnalez şi eu şi soţia, acest lucru colegilor, care în prima fază au privit cu scepticism informaţia şi situaţia au pus-o pe seama gerului, pe seama diferenţelor de temperatură, până gluma s-a îngroşat şi acum din păcate toţi au depuse adrese la Primării prin care solicită comisii de constatare a calamităţilor, lucru pe care l-am făcut şi eu de altfel, deoarece grâul şi celelalte culturi de toamnă se usucă văzând cu ochii, indiferent de genetică sau tehnologie.

Demersuri am făcut peste tot, dar la început lumea doar că nu ne spunea, ,,doar voi aveţi secetă”, în condiţiile în care lângă noi apăreau alţi fermieri care spuneau ca totul este impecabil şi doar pe la ultimul rând ale interviurilor pe care le dădeau, rând pe care nu îl mai citeşte aproape nimeni, aminteau de secetă. În multe din cazurile unde situaţiile erau așa-zis bune, erau la fermieri care anul trecut au irigat sau au avut parte de ploi locale mai importante, iar în acest caz rezerva de apă din sol este un pic mai ridicată, dar în perioada următoare dacă nu va ploua vor fi în aceeaşi situaţie. Mă întreb când se prezintă situaţia la televizor sau în presă de ce nu se analizează şi aceste aspecte ? De ce nu se prezintă problema în adevăratul context, astfel încât alţi fermieri dar şi autorităţi care semnalează lucruri reale şi grave să nu fie „uşuiţi” deoarece li se ,„năzare” seceta?

Aceeaşi neîncredere am întâmpinat-o şi pe la unele „uşi mai răsărite”, ale autorităţilor sau organizaţiilor profesionale de unde am aşteptat sprijin, dar aşteptările au fost înşelate de ultimele luări de pozitie publice, unde subiectele au fost altele, gen „soia și derivatele ei” sau „nivelul plafonului achiziţiilor prin licitaţiile SEAP”? Eu nu spun că subiectele nu sunt de interes, dar acum în acest moment, noi despre asta vorbim? O putem realiza mâine sau astăzi ? Dar cu urgenţele care au apărut şi sunt specifice agriculturii cum facem?

Dar la un moment ne-am întrebat, oare eram noi primii care semnalam aceste lucruri? Astfel am încercat să văd care era situaţia şi am constatat că primele semnale erau trase încă de la începutul acestui an, din ianuarie.

Stau şi mă întreb, de ce oare nu continuăm (în cadrul organizaţiilor profesionale) luările de poziție pe care, de exemplu, le-a avut fostul lider LAPAR, Gheorghe Albu, care din ianuarie menționa: „Producția agricolă din acest an va fi cu cel puțin 30% mai mică decât ne așteptam. Semnalul de alarmă este tras de fermieri, în condițiile în care anomaliile meteorologice din ultimele luni au afectat culturile de orz, grâu, rapiță și floarea-soarelui. În 40 de ani de experiență nu am mai întâlnit o asemenea vreme iarna, cu plus 10 grade Celsius ziua și minus 4 grade noaptea”, declara la RFI, fermierul Gheorghe Albu, atunci președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România. El atrăgea atenția că, în lipsa precipitațiilor, culturile vor fi serios afectate. „Dacă sistemul de irigații ar fi fost dezvoltat la nivel național, altfel ar fi stat lucrurile”, afirma reprezentantul fermierilor pe 28 ianuarie 2020. Deci, dacă este un „fost preşedinte” înseamnă că nu mai ştie ce vorbeşte, sau i-a dispărut toată experienţa de până atunci? Oare mereu vom fi condamnaţi să vină noi presedinţi, cu noi programe şi din nou să căutăm „apa caldă” pe care nu o mai găsim de 30 de ani (mențiune importantă, nu îl cunosc personal pe Gheorghe Albu).

Până şi ministrul actual al agriculturii recunoştea în ianuarie 2020 că este secetă puternică „Seceta care se înregistrează în România este o problemă gravă pentru agricultură, afirmă ministrul de resort, Adrian Oros. Aflat astăzi la Sibiu, el a declarat că, în acest an, se va încerca mărirea suprafeţelor irigate şi chiar experimentarea folosirii staţiilor antigrindină” (RADOR 30.01.2020). De atunci ne-a inundat ploaia şi chiar nu a văzut-o nimeni, fiindcă măsuri eu personal nu am văzut, afară de vechile metehne pompieristice prin care mereu am mai făcut ceva cu irigaţiile, dar nu le mai terminăm niciodată?

Aşa cum spunea domnul Costică Măcelaru, fermier din Brăila, într-o intervenţie în presă: „De agricultură se mai ocupă careva? Știți că se usucă grâul din cauza secetei și a gerului? Oare ASAS ce face, de ce nu vine cu soluții? Ministerul Agriculturii ce face? Toată lumea nu vede decât coronavirus, dar ce mâncăm la anul?”, întreabă Costică Măcelaru, fermier din județul Brăila (Revista Fermierului www.revistafermierului.ro, 22.03.2020).

De ceva timp am început împreună cu colegii din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) Brăila demersurile pe lângă autorităţi, alte organizaţii, partide politice, oricine am crezut că ne poate ajuta, din dorinţa de a atrage atenţia că seceta aduce în discuţie o problemă foarte grea pentru noi fermierii şi care blochează orice altă iniţiativă de ajutor viitoare - lipsa cadrului legislativ pentru constituirea comisiilor locale care să constate calamităţile în agricultură.

Unii fruntaşi ai administratiilor locale ne-au contrazis invocand existenţa Ordinului 459/2019 privitor la aprobarea „Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundații, secetă hidrologică precum și incidente/accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă și poluări marine în zona costieră, din 07.03.2019”, dar care se referă doar la seceta hidrologică și care este definită ,,seceta hidrologică - este un fenomen complex, generat de instalarea unui regim puternic deficitar la nivelul apelor de suprafață, apelor subterane, un volum insuficient în lacurile de acumulare, care determină imposibilitatea asigurării debitelor de apă pentru toți utilizatorii autorizați”, deci nu are legătură cu seceta din agricultură, ci se referă la aprovizionarea populaţiei sau a altor consumatori cu apă.

Fără aceste comisii locale nimeni nu va putea demonstra starea de forţă majoră nici în contractele „futures pentru produse agricole, nici în raport cu ANAF care s-ar putea să nu recunoască dreptul de rambursare al TVA pentru culturile calamitate, nici la APIA, care s-ar putea să nu recunoască înverzirea în cazul calamitării la mazăre, nici în cazul AFIR dacă nu vom avea bani să derulăm contractele cu fonduri europene.

Propuneri APA Brăila

APA Brăila a înaintat deja către autorităţile locale şi către LAPAR un material mai amplu cu unele din propunerile de rezolvare a situaţiei pentru reglementarea comisiilor locale, doar să ne asculte şi să ne ajute cineva şi, cine ştie, poate vom şi reuşi ceva, dacă nu, ca de obicei, doar Dumnezeu să ne ajute.

Încercăm să gândim şi alte propuneri de care fermierii au nevoie să ştie că există şi că la un necaz le pot accesa sau îi vor apăra, cum ar fi:

• Linii de credit de urgenţă garantate de stat pentru cei care înregistrează calamităţi naturale (asta dacă vom reuşii reglementarea comisiilor care să constate acest lucru);

• Dobândă subvenţionată pentru liniile de credit de urgenţă;

• Modificarea și adaptarea prevederilor legale privind invocarea evenimentelor de forţă majoră la contractele din agricultură, deoarece nimeni nu poate convoca o comisie ca în 3-5 zile să constate calamitaţile în agricultură şi să obţină apoi şi certificatul de la Camera de Comert;

• Introducerea unui contract cadru de arendă, cu o durată minimă de 5 ani şi condiţii clare de derulare, inclusiv gestionarea calamităţilor agricole.

Dar când se va întampla acest lucru, adică calamitatea (ceea ce nu doresc nici celor care ar trebui sa facă ceva pentru a schimba acest lucru), să ne aducem aminte ce înseamnă să vorbeşti şi să nu gândeşti (popular se spune altfel).

Mai jos mi-am permis un mic colaj cu declarații ale unor persoane care au semnalat seceta, unele încă din luna ianuarie anul curent, şi îmi cer scuze pentru alţi mulţi fermieri care au semnalat şi ei acest lucru dar nu i-am menţionat.

Prin urmare, nu sunt singurul nebun care vede seceta!!!

 „Pentru agricultură, temperaturile mai ridicate de ceva vreme pot determina uşoare revigorări în ceea ce priveşte pornirea mult mai devreme în vegetaţie a culturilor însămânţate în toamnă sau înmugurirea la speciile cele mai timpurii, cais, piersic, care în general sunt sensibile la ferestrele calde din anotimpul de iarnă. La acest moment, vorbim pentru cele două decade de o cantitate medie de numai 2,8 l/mp, faţă de o normă climatologică de 33,6 l/mp. La un interval mare de ani, iată că vorbim de încă un record. Vom vedea cum vor evolua lucrurile. (…) Vom vedea cât de mult va ploua. Fenomenul de secetă e prezent pentru că şi toamna a fost foarte secetoasă.” - Elena Mateescu, director executiv al ANM (Fantik.ro – 29.01.2020)

„Raportările Direcţiei Agricole Buzău indică, pentru luna ianuarie 2020, o cantitate de apă în sol de 7,8 litri/mp, adică de zece ori mai mică decât necesarul estimat de agricultori. Lipsa precipitaţiilor şi diferenţa mare dintre temperaturile diurne şi cele nocturne a dus la îngălbenirea grâului, în timp ce cultura de rapiţă este compromisă pe hectare întregi.” (Bursa – 24.01.2020)

„Culturi de toamnă, precum grâul și rapița, sunt afectate de seceta prelungită. Cantitatea redusă de precipitații va reduce producțiile din 2020, așa cum s-a întâmplat și anul trecut. Fermierii se feresc, deocamdată, să avanseze cifre exacte, dar recunosc că există posibilitatea ca pierderile să se ridice la 25-30%, în absența precipitațiilor. Și culturile de primăvară, cum este cea de cartof, ar putea fi afectate, deoarece lipsa ploilor și a ninsorilor duce la secarea bazinelor subterane de apă din sol.” (Reporter Global 30.01.2020)

„Din punct de vedere al caracteristicilor agrometeorologice, conținutul de umiditate de la nivelul solului între 0 și 100 de centimetri va prezenta cele mai scăzute valori și sunt în continuă scădere. În privința culturilor de toamnă, acestea prezintă, de asemenea, cele mai scăzute valori, iar seceta pedologică ajunge la valori extreme și rezervele de apă din sol vor ajunge la o limită foarte scăzută. Ce instrumente are Comisia Europeană la îndemână pentru a veni  în sprijinul fermierilor care sunt afectați de seceta pedologică și cum ar putea să-și salveze fermierii culturile de toamnă?” - Daniel Buda, europarlamentar (interpelare Parlamentul European – 21.02.2020)

„Din păcate, anul agricol nu a început prea bine, din cauza secetei care îşi face tot mai acut simţită prezenţa. Culturile de grâu înfiinţate în toamnă au început să sufere din cauza lipsei de apă din sol. Seceta provoacă deja probleme, iar pentru a o contracara este nevoie de irigaţii. Fermierii încă nu au început să irige, dar vor începe în curând. Pregătirile pentru irigaţii sunt în plină desfăşurare”, - Traian Cişmaş, directorul Direcţiei Agricole Brăila (Obiectiv Vocea Brailei – 27.03.2020)

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Având în vedere declanșarea stării de urgență, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a decis să restricționeze accesul în instituție tuturor persoanele străine. În toată această perioadă, comunicarea între unitatea centrală, filialele teritoriale și colaboratorii săi se va face strict prin mijloace electronice: e-mail și telefon. De asemenea, nu vor mai avea loc în toată această perioadă audiențe la conducerea ANIF. Agenția transmite tuturor Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații și tuturor fermierilor că nu vor fi probleme în asigurarea apei pentru irigații în campania din acest an.  

Până la ieșirea din starea de urgență, Consiliul Tehnico-Economic al ANIF își suspendă activitatea. „De asemenea, solicităm inclusiv suspendarea lucrărilor Comisiei de atestare a persoanelor fizice și juridice care își manifestă intenția de a desfășura, pe terenuri din domeniul agricol, activități de îmbunătățiri funciare, studii, proiectare, executare de lucrări și servicii și/sau de fabricare a instalațiilor de irigat, organizată și coordonată de direcția de specialitate care răspunde de sectorul de îmbunătățiri funciare din MADR”, precizează un comunicat de presă ANIF.

Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, începând cu data de 12 martie 2020, a luat o serie de măsuri pentru a preîntâmpina răspândirea noului coronavirus (COVID – 19).  Astfel, în perioada 12-31 martie 2020, perioadă care se poate prelungi ca urmare a stării de urgență, programul de lucru la Unitatea Centrală se va desfășura în două intervale orare: luni – joi, 08.00 – 16.30, vineri: 08.00 – 14.00 și luni – joi: 10.00 – 18.30,  vineri: 10.00 – 16.00. Activitatea se va desfășura în așa fel încât să se asigure prezența a 50% din personalul fiecărui compartiment pentru fiecare interval de program. Conducerea Filialelor Teritoriale va trebui, la rândul său, să stabilească un program de lucru pentru salariați menit să prevină răspândirea noului coronavirus.

Pe durata programului de lucru, personalul ANIF are obligația să nu părăsească sediul unde își desfășoară activitatea fără acordul conducerii. Părăsirea sediului instituției se va face cu acordul șefului și se va trece în registrul de la intrarea in instituție în care se va evidenția locul deplasării, ora de ieșire și ora de întoarcere.

Personalul agenției care prezintă semne de înrăutățire a stării de sănătate va rămâne acasă, va contacta medicul de familie telefonic și își va înștiința șeful ierarhic.

În cadrul instituției, se va evita pe cât posibil contactul între salariații compartimentelor funcționale. În situația în care personalul agenției nu poate să fie prezent la locul de muncă sau vor exista restricții de circulație, se va primi acordul de a accesa, și de la domiciliu, e-mailul de serviciu.

Continuă încheierea contractelor pentru livrarea apei, aceasta fiind furnizată gratuit

ANIF transmite tuturor Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații și tuturor fermierilor că nu vor fi probleme în asigurarea apei pentru irigații în campania din acest an. Aceștia sunt încurajați să semneze, în continuare, contracte multianuale și sezoniere pentru livrarea apei. Prin urmare, în această perioadă, încheierea contractelor nu se sistează, dar contractele se vor transmite numai în format electronic, pentru evitarea contactului direct. De asemenea, lucrările de întreținere și reparații și lucrările din Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații (PNI) se vor desfășura într-un ritm normal, conform contractelor.

Punctăm că, și în acest an, apa pentru irigații până la punctele de livrare este gratuită, prin fonduri asigurate de la bugetul de stat. „Fermierii pot beneficia de apă gratuită indiferent dacă sunt persoane fizice, persoane juridice, organizați în OUAI/FOUAI sau asociație agricolă”, arată reprezentanții ANIF.

Până la ora actuală, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a încheiat cu fermierii contracte multianuale și sezoniere de irigații pentru o suprafață de 827.242 ha. Suprafață totală pe care ANIF o are pregătită pentru contractare și irigare este de 1.045.183 ha. „Încurajăm toți fermierii care încă nu au încheiat contracte pentru livrarea apei să facă pașii necesari pentru acest lucru. Perioada de încheiere a contractelor este în plină desfășurare, așa că putem ajunge să acoperim 100% din suprafață”, a specificat directorul general ANIF, Ștefan Constantin. Acesta a adăugat că, din cauza lipsei de precipitații, campania de irigații a demarat deja în acest an în județe precum Botoșani și Galați. „Potrivit informațiilor transmise din teritoriu, sunt premise ca, și în alte județe, campania de irigații să înceapă mai devreme”, a menționat Ștefan Constantin.

Până în prezent, ANIF a încheiat, prin filialele teritoriale, 742 contracte, din care 617 multianuale și 125 sezoniere. Suprafața cea mai mare pentru care s-au încheiat contracte este la Filiala Teritorială Brăila, cu 216.328 ha și 314 contracte, urmată de Filiala Teritoriala Galați, cu 101.154 ha și 26 de contracte, și Filiala Teritorială Ialomița, cu 63.507 ha și 22 contracte.  

În anul 2019, suprafața pe care s-au aplicat udări, inclusiv în luna decembrie, a fost de 747.776 ha, din care 283.644 ha udarea I, iar suprafața contractată a fost de 837.639 ha.

Pentru campania de irigații din acest an, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a alocat  39 de milioane de lei pentru lucrările de întreținere și reparații aferente infrastructurii principale de irigații aparținând ANIF, precum și 30 de milioane lei pentru energia electrică necesară funcționării stațiilor electrice de pompare de bază și repompare și trei milioane de lei pentru apa preluată din sursă (Dunăre și râuri interioare).