Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor (SCDCB) Arad a fost înființată în anul 1893. De atunci și până acum a trecut prin multe transformări, chiar la un moment dat, după 1989, a rămas complet fără animale, însă și-a revenit și își duce existența exact pentru ceea ce a fost creată, desfășoară activități de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul creșterii şi ameliorării bovinelor. Astăzi, SCDCB Arad produce și comercializează animale cu un înalt potențial genetic, iar rezultatele cercetării ajung în fermele din întreaga țară. Despre ameliorare și despre stațiune am stat de vorbă cu directorul SCDCB Arad, Gheorghe Săplăcan.

Reporter: Stațiunea de la Arad se ocupă cu cercetarea în domeniul creșterii bovinelor, mai exact aici aveți două rase, Bălțată Românească și Brună de Maramureș. Astăzi, care este situaţia la SCDCB Arad?

Gheorghe Săplăcan: La ora actuală, staţiunea deţine un efectiv de 850 de bovine din două rase, fond genetic al României, Bălţata Românească şi Bruna de Maramureş. Multă lume se întreabă cum a rezistat staţiunea de la Arad, pentru că au fost zeci de ani în care cercetarea agricolă românească a fost ultima din ce s-a dorit în agricultura românească, a fost „uitată”, între ghilimele sau voit uitată, pentru că staţiunile şi institutele de cercetare de sub tutela ASAS au deţinut la un moment dat un fond şi o suprafaţă de terenuri valoroasă, şi toată lumea a dorit să desfiinţăm încetul cu încetul, să putem lua terenurile, să satisfacem solicitările în funcţie de coloratura politică.

„De la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.”

Noi am rezistat, deşi în 1990 staţiunea avea un efectiv de 5.000 de bovine din care 2.000 de capete din rasa Bălţată Românească, vaci cu lapte, până în anul 1992, când această staţiune a intrat în DDD, cum spun eu, deratizare, asanare, deci la vremea respectivă n-am mai avut niciun capăt. Tot ce s-a acumulat într-o perioadă de peste douăzeci de ani s-a distrus în doi ani, adică s-au invocat fel de fel de motive, că ar fi o boală, că ar fi alta, şi s-a lichidat tot efectivul. Din 1993 toamna – 1994, s-a început repopularea la staţiunea din Arad, subsemnatul venind în 1996 la sfârşitul lunii martie, când staţiunea deţinea un efectiv de 42 de capete. De acolo am pornit, sunt aproape 30 de ani de cercetare pe cele două rase, pornind de la cele 42 de capete, staţiunea deţine efectivul de 850 de capete de bovine, din care 350 vaci cu lapte şi celelalte categorii aferente, produse aici.

Reporter: Câte sunt din rasa Brună și câte din Bălțată?

Gheorghe Săplăcan: Din Bruna de Maramureș avem 170 de capete şi diferenţa de 680 sunt rasa Bălţata Românească. Deci, pornind de la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.

Reporter: Care era producția de lapte la vremea celor 42 de capete bovine și care este situația azi?

Gheorghe Săplăcan: Producţia medie pe animal era în jur de 3.200-3.300 litri de lapte/an. Bălțata Românească provenea de la staţiunea de la Târgu-Mureş, iar Bruna de Maramureş, de la staţiunea de la Sighetu Marmaţiei. Au fost animale cu genetică în ele, cât s-a putut la vremea respectivă. Pe acest efectiv am lucrat noi, l-am multiplicat, am lucrat ştiinţific, după tot ceea ce prevede ameliorarea raselor de bovine, în sensul că am folosit cei mai valoroşi tauri, ca să-i dăm o conformaţie, o înălţime, o adâncime, o îmbrăcare în carne, am lucrat pentru uger, ca să aducem ugerul, deoarece la vremea de început mulsul se făcea la bidon, după aceea sigur că a trebuit să ne aliniem prevederilor UE, am făcut investiţii, o hală de muls, şi atunci sigur că gândindu-ne că trebuie să facem o hală de muls, am zis: trebuie să lucrăm pe uger, ca să aducem ugerul să fie pretabil la mulsul mecanic. Am folosit tauri amelioratori, dar în toată această perioadă până ce a existat Semtestul de la Timişoara am achiziţionat material seminal de la Timişoara, apoi a dispărut Semtestul de la Timişoara şi am achiziţionat materialul seminal de la Semtestul de la Târgu Mureş, folosind cei mai valoroşi tauri, cel mai mare grad de ameliorare pe direcţiile pe care noi le-am dorit: lapte, fiind o rasă mixtă, şi una, şi cealaltă am lucrat genetic, cu specialiştii noştri din staţiune, toţi sunt de aici veniţi de pe băncile facultăţii şi crescuţi aici, deci eu lucrez cu unii dintre ei de aproape 30 de ani.

„Suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă.”

Reporter: Ați investit în genetică, în ameliorare, însă încă aveți de pus la punct adăposturile, tehnologia...

Gheorghe Săplăcan: Da, încă avem de lucrat la adăposturi, pentru că trebuie să subliniez că, până în 1997, când a apărut HG 685 care a clarificat ce este staţiunea de la Arad şi cum funcţionează şi se finanţează staţiunea de la Arad, până în acel moment această staţiune n-a primit niciun leu de la bugetul de stat pentru a creşte sau a-şi continua activitatea, sau a putea face retehnologizare, sau pentru a construi adăposturi noi, sau pentru a construi bazine pentru colectarea dejecţiilor sau depozite pentru păstrarea cerealelor şi pentru alte multe probleme care sunt şi  le-am avut în această perioadă, şi pe care le avem acum în derulare. În martie, anul trecut, ni s-a aprobat un proiect mare, 21 de milioane de lei, în care să reamenajăm jgheaburile de furajare, suprafaţa unde vacile sunt furajate, acoperişurile, să construim două bazine pentru colectarea dejecţiilor, pentru a putea aduna aici tot ce înseamnă dejecţii şi a le lua cu cisterna, şi a le împrăştia pe câmp. Noi folosim gunoiul de grajd pentru a-l împrăştia pe câmp, a îngrăşa câmpul, a lucra la structura solului prin asta, că ştiţi cum e pământul, îţi dă, dar trebuie să ai şi grijă de el, să lucrezi puţin şi la structura solului, şi multă lume ne întreba: ce faceţi cu gunoiul? Noi îl ducem pe câmp, îl împrăştiem, îl încorporăm în sol şi cu această ocazie sigur că îmbunătăţim solul şi creştem şi producţiile de cereale pe care le folosim în hrana animalelor.

Staţiunea deţine acum 1.240 de hectare de teren total, din care 1.019 teren agricol, pe această suprafaţă îşi produce necesarul de furaje pentru efectivul pe care-l are, şi aici lucrând în calitate de cercetători, şi cu cercetătorii valoroşi, cu profesorii de la Timişoara, suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă. Odată, la o întâlnire cu profesori la Universitate, m-au întrebat: mai este cultura de borceag de toamnă? Sigur că mai este, la Arad o vedeţi în fiecare an, borceag de toamnă semănat, ca în luna aprilie să poată animalele să beneficieze de primele cantităţi de masă verde până creşte lucerna, la sfârşitul lui aprilie-mai, deja noi cu acest borceag de toamnă venim şi suplimentăm vitamino-mineral în combinaţie cu silozurile hrana efectivului pe care-l avem.

„Obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Laptele pentru noi este un produs secundar, care ne aduce venituri suplimentare.”

Reporter: Ce înseamnă să faci ameliorare în România?

Gheorghe Săplăcan: Legat de această întrebare, trebuie să punctez că Staţiunea nu este producătoare de lapte, ci este staţiune de cercetare fundamentală şi aplicată, iar obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Am avut perioade destul de grele în care am fost nevoiţi să vindem şi chiar o sută de juninci gestante cu fond genetic în ele, staţiunea a vândut în toate judeţele ţării, începând de la Tulcea, în Moldova, Maramureş, Bihor, Alba, partea de sud a ţării, pentru că animalele produse aici au genetică în ele şi răspund la ceea ce crescătorul individual doreşte. Să vă dau un exemplu, un crescător de bovine a cumpărat zece juninci gestante de la staţiunea din Arad, cu pedigri. Asta înseamnă că el beneficiază şi de subvenţia acordată de APIA, având toate documentele de provenienţă, şi de aceea le-a cumpărat. I-au fătat toate zece juninci 11 viţei, şi la un moment dat mă întreba unul: cum 11 viţei? – una a fost gemelară şi de aia au fost 11 – mulţumit omul, la prima fătare peste 20 de litri de lapte la juninci. După o perioadă de câţiva ani, a venit şi a mai cumpărat zece juninci de la staţiune. Sigur că a fost o perioadă în care era programul de minimis, în care totuşi cei care conduceau Ministerul Agriculturii s-au gândit: ca să creştem şi să stimulăm, şi să creăm interes pentru creşterea bovinelor şi a vacilor, pentru că ţara are nevoie, indiferent ce se zice, cât poluează vaca atmosfera – atunci sigur că acel program de minimis, în acea perioadă am avut foarte multe solicitări pentru că era benefic. Omul cumpăra zece juninci de la staţiune cu un preţ, că sigur şi aceste juninci au un preţ, având genetică în ele, compară preţurile cu junincile aduse din Austria, Elveţia, Ungaria sau de unde se găsesc, că nu toată lumea produce şi vinde juninci gestante cu potenţial genetic în ele şi cu valoare de ameliorare în ele, şi cu conformaţie, cu aspect fizic; cele de la noi sunt aclimatizate aici, produse aici şi de aia crescătorii care-şi doresc să aibă în efectiv Bălţată Românească au solicitat acest lucru staţiunii.

De multe ori, am avut discuţii şi cu factorii de control, cei care spuneau că „dvs. faceţi şi comerţ”. Noi nu facem comerţ, noi nu producem lapte, noi producem juninci gestante. Laptele pentru noi este un produs secundar. Fraţilor, vreţi să-l dăm la canal ca produs secundar sau să-l vindem şi să realizăm venituri suplimentare, venituri proprii? Pentru că finanţarea se face mixt, din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat. Trebuie să se înţeleagă că nu este staţiunea nici a directorului, nici a celor care lucrează, este a ţării. Toţi cei care lucrează aici sunt profesionişti. Nu pot eu să mă bat cu mâna în piept că sunt mare director dacă n-am în spate personalul bine pregătit şi care are dragoste de vacă. Dacă nu ai dragoste de vacă, n-ai ce căuta la Arad, la stațiune, și nici în creșterea bovinelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Antraxul este o boală infecțioasă produsă de Bacillus anthracis și este întâlnită la mai multe specii de animale domestice și la om, cu caracter sporadico-enzootic și evoluție obișnuit supraacută și acută. 

Boala se manifestă clinic prin tulburări generale grave de tip septicemic, precum hipertermie intensă, anorexie, frisoane, transpirații, cianoza mucoaselor aparente, accelerarea marilor funcțiuni, cord pocnitor cu sunet mecanic, meteorisme, colici și diaree sangvinolentă. Uneori se observă apariția de edeme serohemoragice subcutanate în diverse regiuni (antrax cu tumori) sau în regiunea glosofaringiană (glosantrax). Anatomopatologic se constată leziuni de diateză hemoragică, sânge negru, asfixic necoagulat, hipertrofia splinei cu ramolismentul țesutului splenic. 

Cele mai sensibile la antrax sunt erbivorele (caprine, ovine, taurine, cabaline), fiind urmate de porcine și carnivore. La păsări, boala apare în mod excepțional. Omul este, de asemenea, receptiv la boală.

Agentul etiologic este Bacillus anthracis un germen Gram pozitiv, imobil, sporulat și capsulat. Forma vegetativă are aspect de bastonaș, cu capetele drepte, de 3 - 10 / 1 – 1,3 microni dispus în lanțuri. În organismul animalelor infectate, formele vegetative își formează capsulă care se evidențiază ușor prin colorația Gimsa. Sporul este așezat central și nu deformează forma vegetativă. Sporularea se produce numai în contact cu aerul atmosferic, la temperaturi cuprinse între 14 – 42 ^oC. Legea sanitară veterinară interzice deschiderea cadavrelor bănuite de antrax. 

Tratament

Acesta se administrează cât mai precoce. Dintre antibiotice, se pot folosi cu bune rezultate preparatele pe bază de penicilină, eritromicină, ampicilină și tetraciclină, precum AMOXYLROM 10% s.a. (soluție injectabilă), AMPICILINĂ 10% s.a. (soluție injectabilă) sau OXITETRACICLINĂ (soluție injectabilă). Se recomandă ca, simultan, să se administrează ser anticărbunos (i.v., i.m., s.c.), în doză de 20 – 50 ml la animalele mici și 100 – 500 ml la animalele mari. Dacă starea animalului nu se ameliorează, doza de ser se repetă după 5 - 6 ore.

Tratamentul cu antibiotice va fi susținut cu tonice generale, antitoxice și vitamine.

Profilaxie specială

Prevenirea bolii se poate face cu vaccinul CARBOROMVAC, un vaccin viu, concentrat, constituit dintr-o suspensie de spori (3 x 10⁷ spori / ml) ai tulpinii 1190 R de Bacillus anthracis, într-un excipient care conține glicerină și saponină. Vaccinul se folosește în prevenirea și combaterea antraxului la toate speciile de animale receptive. Se administrează conform schemelor oficiale, în următoarele doze: 0,1 ml pentru caprine în vârstă de peste 2 luni; 0,2 ml pentru ovine și porcine în vârstă de peste 2 luni și cabaline de peste 6 luni și 0,5 ml la bovine de peste 2 luni.

Se vor respecta următoarele contraindicații și precauții: instrumentarul folosit la vaccinare se va steriliza numai prin fierbere. Se va evita vaccinarea animalelor febrile, în gestație avansată (ultima lună), fătate recent (primele 3 săptămâni) sub vârsta de 2 luni, cu 7 zile înainte sau după tunderea generală (oile) sau după îmbăierea antiparazitară.

După vaccinare pot apărea edeme reduse la locul inoculării sau scăderi pasagere ale producției de lapte. În condiții predispozante, la unele animale pot apărea și fenomene de tip anafilactic care se vor combate prin administrarea de antihistaminice (ALERGOTRAT soluție injectabilă). În cazul reacțiilor foarte puternice, cu febră persistentă și edeme mari cu tendință de extindere, se va administra ser anticărbunos și antibiotice.

Inocularea accidentală cu vaccin a personalului operator în orice zonă corporală necesită consult și supraveghere medicală de urgență. 

Timpul de așteptare pentru tăiere este de 6 săptămâni de la data vaccinării.

Vaccinul se păstrează la temperatura de 4 – 8 ^oC, la întuneric.

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șef Laborator de Diagnostic Romvac Company

Creșterea vacilor de carne din rasa Angus atrage tot mai mulţi investitori, mai ales dintre fermierii care au cultură mare și vor să valorifice o parte din vegetal în zootehnie. În județul Timiș, la Sânmartinu Sârbesc, sat care face parte din comuna Peciu Nou, familia Apopi a investit în zece juninci din rasa Aberdeen Angus, în anul 2017, ajungând azi la un total de 150 de taurine Angus. Și nu s-a oprit la creșterea animalelor, ci și-a făcut propria carmangerie și un magazin la poarta fermei.

Nicolaie Apopi a pornit afacerea agricolă în anul 2000, după ce s-a întors de la un curs de specializare în Germania. A con­struit două companii care se ocupă cu producţia şi comerţul de cereale, exploatând în total circa 2.700 de hectare.

Astăzi, ferma de animale suplimentează veniturile din sectorul vegetal, carnea și produsele obținute în carmangeria Angus Farm Banat fiind apreciate și căutate de consumatori. „În 2017 am cumpărat zece juninci gestante. Voiam să încerc să‑mi valorific lucerna care rezulta din cultura mare, deoarece pentru a ne îndeplini condiţiile de eligibilitate la APIA şi neavând ce să facem cu lucerna, ne-am gândit să luăm animale. Am discutat cu mai mulţi prieteni care aveau deja taurine din rasa Aberdeen Angus şi așa am decis investiția. În timp, am crescut numărul de juninci gestante, am mai achiziţionat, plus ce s-au înmulţit ele, apoi ne-am achiziţionat şi un taur de prăsilă de valoare genetică înaltă, adus din Germania. Astfel am reuşit să ajungem astăzi la un efectiv total de 150 de capete, pe care dorim să-l mai creştem, în condiţiile în care ne va fi favorabilă afacerea pe care am început-o, carmangeria şi vânzările către clientul final”, povestește Nicolaie Apopi.

De ferma zootehnică până la măcelărie, inclusiv, se ocupă Florin, fratele lui Nicolaie Apopi, iar cumnata, Adelina, are în grijă magazinul de la poarta fermei. Ioana, fiica lui Nicolaie Apopi, are în responsabilitate marketingul și contabilitatea.

Cumpărarea de animale de prăsilă necesită sprijin

Când au fost achiziționate primele juninci din rasa Angus nu a fost necesară și o investiție suplimentară într-un spațiu cu adăposturi pentru animale, deoarece familia Apopi deținea încă de prin 2006-2007 fosta fermă zootehnică din Sânmartinu Sârbesc, ale cărei grajduri au fost transformate în depozite pentru cerealele obținute în ferma vegetală, iar din 2017 aici se cresc din nou animale.

Zootehnia nu e ușoară, ne-a zis Nicolaie Apopi: „Nimic nu e uşor, totul este complex, avem o mare responsabilitate, ceea ce înseamnă creşterea şi multiplicarea lor, inclusiv dacă ne gândim la sănătatea lor, la spaţiul în care trăiesc şi se înmulţesc. Mai simplu spus, trebuie să asigurăm acel slogan „rasă, casă, masă”, pentru a avea produşi de calitate şi implicit produse de calitate la măcelăria noastră. Avantajul e că Angus este o rasă destul de rustică, foloseşte foarte bine toate furajele ca lucernă, fân, paie de orz, de ovăz, dar venim şi cu furaje din cultura noastră, porumb, adăugăm şrot de soia sau chiar un furaj preparat de o firmă specializată pentru finisarea tăuraşilor pregătiţi pentru tăiere”.

Tăurașii se sacrifică abia după 20-22 de luni, când ajung să cântărească 650-700 kg.

L-am întrebat pe Nicolaie Apopi dacă o fermă zootehnică, în speță creșterea taurinelor din rasa Aberdeen Angus, este o afacere rentabilă pentru o familie din satul românesc. Iată răspunsul: „Posibil să fie rentabilă, dar nu cred că în zona de câmpie, ci mai degrabă în zonele de deal şi munte, unde pot fi utilizate fâneţele, păşunile, în aceste zone poate fi o afacere rentabilă. În zonele de câmpie, o fermă de vaci Angus trebuie să fie legată de sectorul vegetal, de cultura mare, așa cum este în cazul nostru, sau de o altă afacere”.

Cererea în creștere de carne și preparate Angus determină familia Apopi să mărească efectivul de animale, lucru deloc simplu, având în vedere costurile care nu sunt de neglijat. Junincile și taurii de reproducție au preț destul de mare, iar sprijin din partea statului nostru ori de la Uniunea Europeană nu există pentru achiziție de animale. „Dacă se mizează pe genetică bună, crescătorii ar trebui ajutați cu fonduri nerambursabile pentru cumpărare de juninci gestante sau chiar tauri de reproducţie de valoare mare. Parţial ar putea veni şi fermierul cu o plată. Un astfel de ajutor ar fi de mare folos pentru a putea creşte şi mări efectivul mai repede. Pentru că parcursul tuturor vitelor, inclusiv de Angus, este destul de lung până animalele ajung la maturitate, să facă viţei sau să ajungă la tăiere. Chiar dacă acum traversăm, ca țară, o perioadă de criză, guvernanții trebuie să gândească soluții și să găsească bani ca să sprijine sectorul zootehnic”, afirmă Nicolaie Apopi.

Plusvaloare adusă de carmangerie și magazin

La începutul afacerii zootehnice, animalele erau vândute în viu, finisate, către abatoare, însă câștigul nu era mulțumitor. „De aceea am trecut la un alt nivel al businessului şi am făcut o carmangerie prin care valorificăm producţia noastră. Încă nu avem o producţie care să ne asigure constant cerinţele, dar încercăm să creştem efectivul de animale, pentru a putea să facem faţă cererii, ca să răspundem clienţilor care ne caută, marfa noastră fiind o marfă de calitate şi cu foarte multă atenţie tranşată şi pregătită pentru consum. La început, am zis că noi în România nu prea consumăm carne de vită, dar am văzut o readucere a clienţilor care consumau carne de vită în trecut, iar acum, cunoscând firma noastră şi ştiind că este o producţie locală, s-au îndreptat către noi. Da, este o categorie de clienţi care consumă. Chiar ne-am speriat la începutul carmangeriei, că n-avem ce face cu oasele, cu părţile secundare, dar să ştiţi că toate au o cerinţă foarte mare, fiecare are nişa lui în bucătărie”, subliniază Nicolaie Apopi.

Carmangeria și magazinul Angus Farm Banat se află chiar la poarta fermei, aici venind zilnic cumpărători. De asemenea, produsele Angus Farm Banat ajung la restaurante și măcelării din Timișoara, oraș în care se fac livrări direct la clienți finali, persoane fizice, cu mașina specială frigorifică a fermei.

Despre produsele obținute de la animalele Angus crescute în comuna Peciu Nou – Timiș ne-a dat detalii chiar cel care are în grijă Angus Farm Banat, Florin Apopi: „Din tranşare obţinem produse de înaltă valoare, iar piese ca T-Bone, tomahawk, antricot, muşchiuleţ sunt maturate de la 21 de zile în sus. Desigur, ne-am dus şi către procesare uşoară, avem câteva produse proprii cu care ne putem mândri, avem mici sută la sută din carne de Angus. Mulţi clienţi se miră cum de un mic din carne de vită poate să fie atât de suculent şi atât de savuros, dar iată că am găsit reţeta şi suntem foarte mândri de această reţetă care se vinde săptămânal destul de bine. Avem cârnaţi picanți de grătar, avem chifle de burger şi încercăm să facem acum chiftele, pe care gospodinele să nu mai stea acasă să le pregătească, să le ia direct pregătite”.

Grupul Agroland, prezent pe piața de retail, agribusiness, producție alimentară și nutriție animală, anunță că intenționează să contracteze prin Raiffeisen Bank o finanțare în valoare de 15 milioane euro, prin programul Băncii Europene de Investiții „Recovery and Resilience Plan”, cu o garanție de portofoliu emisă de Banca Europeană de Investiții în favoarea Raiffeisen Bank, ce va acoperi 80% din creditul acordat.

Creditul la care intenționează să apeleze Agroland este destinat unei investiții în divizia Food a Grupului și va fi direcționat către construcția și dotarea cu echipamente a 12 hale grupate cu o capacitate totală de 600.000 găini, pe o platformă adiacentă platformei avicole existente la Mihăilești, în județul Giurgiu. Investiția totală în acest proiect va fi de 20 de milioane euro, diferența fiind acoperită din fonduri proprii.

La începutul lunii august compania a anunțat și achiziția unui teren în valoare de 785.000 de euro situat în vecinătatea platformei avicole de la Mihăilești pentru construcția acestor hale.

Proiectul vizează rezultate ambițioase pe termen mediu prin triplarea capacității de producție față de nivelul actual, și atingerea nivelului de un milion de găini ouătoare până la sfârșitul anului 2027, precum și consolidarea poziției Agroland ca cel mai mare producător de ouă cage-free, free-range și bio din sudul României.

„Această investiție strategică va marca  un moment cheie în execuția planului nostru de creștere pe termen lung și în consolidarea poziției de lider a Grupului Agroland pe piața agroalimentară din România. Strategia noastră se concentrează pe dezvoltarea unui ecosistem alimentar sustenabil prin investiții țintite care să stimuleze producția locală, inclusiv prin extinderea capacităților proprii de producție de ouă ecologice. Obținerea acestei finanțări  prin programul BEI Recovery and Resilience Plan, cu garanția Băncii Europene de Investiții, este un semnal de încredere, de data aceasta din partea instituțiilor financiare europene, pentru direcția pe care ne-am ales-o. Pentru noi, aceasta înseamnă că suntem pe drumul cel bun și că planurile noastre de dezvoltare pe termen lung sunt realiste și bine fundamentate”, a declarat Horia Cardoș, fondator și CEO Agroland Group.

Consiliul de Administrație al Agroland Business System SA convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor pentru data de 29 septembrie 2025, având pe ordinea de zi aprobarea contractării creditului și constituirea garanțiilor aferente.

Adunarea Generală va mai avea pe ordinea de zi și constituirea unui pachet comprehensiv de garanții care include ipoteca imobiliară asupra terenului intravilan arabil în suprafață de 211.600 mp (nr. cadastral 32455) și asupra construcțiilor viitoare, ipoteca mobiliară asupra echipamentelor și utilajelor ce vor fi achiziționate, precum și ipoteca mobiliară asupra conturilor curente deschise la Raiffeisen Bank SA și asupra creanțelor ce vor fi încasate prin aceste conturi.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Gastrita înseamnă și reflectă inflamația stomacului. Totuși gastrita limitată la nivelul stomacului este relativ rară, inflamația coexistând cu inflamația intestinelor: gastroenterita.

Gastritele primare se întâlnesc relativ frecvent la monogastrice, îndeosebi la carnivore. La rumegătoare, acestea pot apărea în condițiile exploatării intensive (abomazite).

Iritațiile masei gastrice pot fi determinate de iritațiile mecanice provocate de corpuri străine, ingerate sau pot fi de ordin chimic, fiind provocate de produse chimice ingerate accidental, plante toxice, nutrețuri mucegăite etc..

Gastritele secundare se pot produce consecutiv celorlalte gastropatii, a enteritelor, a bolilor prestomacelor, faringitelor, stărilor congestive de ordin general, unor boli renale, hepatice și chiar pulmonare.

Gastritele simptomatice se întâlnesc la bovine, în contextul diareii virotice (boală a mucoaselor), în pestă, salmoneloză și colibaciloză, în timp ce la porcine, acestea apar pe fondul gastroenteritei transmisibile, a pestei clasice și africane și colibacilozei, la câini, a parvovirozei canine, iar la pisici, în panleucopenie.

Apariția și dezvoltarea bolii

Acționând prin iritația locală pe filieră neurovegetativă sau circulatorie, factorii etiologi ai gastritelor provoacă la nivelul mucoasei, congestie, catar, inflamație, iar, în cazul iritațiilor grave, leziuni profunde, iar în forme cornice, scleroză. Apar modificări funcționale: hipermotilitate cu apariția vomei prin expulzarea conținutului alimentar sau pe cale intestinală. Vomitările exagerate conduc la deshidratare și alcaloză „hidroclorică”, chiar șoc.

Morfopatologic, leziunile din gastritele acute pot fi de ordin congestiv, cataral, hemoragic, fibrinos, ulceros sau flegmonos. Pe lângă aceste leziuni, pot apărea și leziuni consecutive de deshidratare, enterita sau alte leziuni ale bolilor primare.

Tabloul clinic al bolii

În gastrita catarală acută, apare o ușoară stare de abatere, astenie, disapetență, limbă încărcată și ușoare colici.

La bovine, se observă slăbire, polidipsie și alternarea diareii cu constipație.

La viței, apare meteorismul ruminal recidivant.

La suine și carnivore, apar inapetența, neliniștea, retragerea pe locuri reci, vomitări alimentare, durere și retragerea la palpația stomacului, gemete și tendința la bradicardie. 

La cal, gastroduodenita evoluează cu subicter și hipertermie, tendință la constipație și colici din cauza dilatației gastrice prin spasm piloric.

Diagnosticul, prevenirea bolii și tratamentul

Diagnosticul se bazează în principal pe vomitare, durere gastrică și restul manifestărilor tipice.

Diferențierea clinică se face față de dispepsiile independente de gastrite, obstrucții esofagiene sau intestinale.

Gastritele se pot preveni prin administrarea de furaje de bună calitate și deparazitări periodice.

Ca tratament, în gastrita catarală acută, se recomandă ca 1 - 2 zile, să se procedeze la semiînfometare, prin cantități reduse de alimente ușor digestibile, administrate în doze mici: fân de bună calitate, grăunțe prăjite, iaurt și pâine prăjită.

Dacă vomitările persistă, se suspendă alimentația pentru 12 - 24 de ore, asigurându-se hidratarea cu apă rece, cu ser fiziologic (intravenos, subcutanat sau oral) sau Perfuzol (inclusiv oral, la alegerea medicului).

Ca medicație calmantă, în special la colici evidente, se recomandă Drotavet (im/iv: cal – 8 ml; vaci: 6 – 8 ml, ovine, porci: 2 - 4 ml; câini, pisici: 0,5 – 1 - 2 ml).

În cazul gastritelor corozive, este utilă spălătura gastrică sau administrarea de vomitive și antidot specific dacă toxicele sunt identificate. Se recomandă și Romzeofort (zeoliți) în hrană sau și individual RomEnteroprotect, pastă antidiareică și gastro protectoare.

Sub raport etiologic, se vor înlătura cauzele care au declanșat gastrita, instituindu-se medicație specifică antiparazitară, antiinfecțioasă sau antitoxică.

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șef Laboratorul de Diagnostic Romvac Company

Am vizitat recent ferma de porci din rasele Mangalița și Bazna a lui Ioan Rășinar, de la Pâncota, județul Arad. Am avut o discuție interesantă din care am ales pentru dumneavoastră câteva păreri pe care vă invităm să le citiți în continuare.  

Ioan Rășinar este vicepreședinte al Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Bazna și Mangalița și are aproximativ 600 de capete de porci, incluzând scroafele (100 de Mangalița și 20 de Bazna) și vierii (10 de Mangalița și 3 de Bazna), organizați pe linii genetice diferite. 

O pasiune din copilărie

A ales această rasă pentru că a crescut într-un mediu în care porcii Mangalița făceau parte din viața cotidiană a familiei: „Sunt născut în Munții Apuseni, la Răchițele, în județul Cluj, și părinții mei au crescut cu Mangalița. Deci eu de copil, de mic, am poze cu mangalița, din 1968, 1970, și după ce ne-am mutat aici, la Pâncota, am cumpărat trei scrofițe și un vier, dintr-o întâmplare, în 2012, și am ajuns azi, de la un hobby, la 600 de capete”.

Crescut în libertate

Ferma este clasificată ca fermă de elită de tip A, conform Ordinului 132/2023 al ANSVSA și Legii Porcului, având activități de creștere, îngrășare și reproducție în sistem semideschis. Porcii sunt crescuți în aer liber, chiar și pe timp de iarnă. Noi l-am mai vizitat chiar și în perioadă de iarnă și porcii erau afară, deși au adăposturi construite. Au o suprafață foarte mare unde pot circula în voie. „Acum a plouat, e noroiul un pic mai mare, dar ei până la minus 20°C rezistă afară, și dacă plouă ei nu intră în adăpost, rămân afară. Numai dacă plouă 3, 4, 5 zile, atunci e o problemă, dacă e frig afară. Dacă nu-i frig, nu e nicio problemă. Le plac noroiul, balta, libertatea, n-au stres. Fătările încep prin februarie-martie, deci nu am probleme să zici că fată afară, am maternități, le bag acolo și, după două luni, când scot purceii, încep trierea unii la livrare, alții… ce-i frumos rămâne pentru reproducție, restul la îngrășare.”

O afacere totuși profitabilă

Mangalița are un ritm de creștere mai lent, care presupune un interval mai mare pentru ca un exemplar să atingă greutatea optimă de sacrificare. „Ca să sacrifici un porc de Mangalița trebuie să aibă minimum 130 kg, până la 170, 180, 200 kg, atunci ai randament. Ca să-l faci la 150 kg să zicem, îți trebuie cam 17 luni. Deci eu calculez în felul următor: de la fătare până la 17 luni, cam 8-10 kg pe lună.”

Hrana este exclusiv naturală, fără furaje concentrate. „Cu lucernă, porumb și triticale, atât, fără premixuri. De fapt, ei nici nu mănâncă premix, nici nu se uită la el. Am încercat furaj concentrat, dar dau cu botul în el, nu le place. Le place porumbul întreg. Și cu cocean, dacă este.”

Ioan Rășinar zice că nu ține o socoteală strictă a profitului, dar crede că afacerea sa este una profitabilă: „Ca să câștigi, purceii se vând foarte bine. Deci am comenzi de purcei până la 100 de purcei la o comandă, sunt înscriși pe listă, cu 50, cu 20, cu 10 purcei, pentru că oamenii își fac ferme mari. Aici e valoarea, în materialul pentru reproducție, aici se câștigă foarte bine. Apoi se câștigă bine la procesare. La procesare câștigi, cum se spune la noi, la jambon. Că vinzi un jambon la 700 de lei, înmulțit cu 4, înseamnă ceva. Și restul îți rămâne. Deci, dacă te gospodărești bine și lucrezi și în familie, cum lucrez eu, mai mult cu familia, ajungi dintr-un porc de 130-150 kg să scoți până la 6.000 de lei. Iar din 6.000 vii în jos cu cheltuielile, și cât îți rămâne. Bine, e și munca de a-l procesa. Dar, acum când dau drumul la abator, o să dau purceii la diferite persoane ca să crească și apoi îi iau înapoi. Și atunci am livrare spre București, spre Timișoara, colaborez cu un băiat din asociație de la Câmpeni și le dau carcasă. La carcasă, i-ai dat-o, la revedere! Nu te blochezi cu untura. Că mulți s-au blocat în asociație, cu untura. Dar eu, împreună cu domnul Mihai Motora de la Câmpeni, el are o carmangerie, ne-am gândit ce să facem cu untura și cu osânza. El cu soția și-au deschis o firmă și au făcut haioșuri din osânză și cornulețe din Mangalița. Și se vând extraordinar. Eu nu sunt blocat, alții sunt blocați, dar eu ce să le fac? Pe viitor, când își dă drumul la Câmpeni, o să mai facem comerț și prin Asociație, cu cei care au acte și totul în regulă, nu, că am și eu 2 kg. Deci cu autorizație, cu carmangerie, cu medici.”

În ceea ce privește prețul obținut din vânzarea către populație a cărnii „de mangaliță”, Ioan Rășinar spune că prețul este mai bun în zona de sud a României. „În jur de 40-50% din asociație sunt în Arad, și noi nu vom putea vinde aici, că omul are. Zona unde se vinde bine este în sud. De exemplu, la noi e 20 lei/kg viu și în Dâmbovița e 25. Carcasa la noi e 30, în Dâmbovița e 40-45.”

Pentru ca o astfel de activitate să fie profitabilă, este esențial să o faci profesional și cu o dimensiune minimă a efectivului – în jur de 20-50 de scroafe. „Să ai o biosecuritate ca lumea, să faci tot ce-ți cer medicii, că vine DSV-ul. Eu am medic veterinar care se ocupă, fac burceloza, iau analiză de sânge din trei în trei luni, vieri autorizați, apoi luăm din trei în trei luni analiză pentru PPA, deci la mine totul e sub control. La mine în fermă nu intră necaz, Doamne ferește!, decât din cauza păsărilor, țarca și cu cioara. Dacă cineva în zonă ar avea ceva porc cu pestă și l-ar arunca pe câmp sau chestii din astea, nu l-ar îngropa sau n-ar spune, dar în rest m-a ferit Dumnezeu și n-am avut probleme.”

Sprijinul statului a fost reinvestit

Activitatea fermei s-a dezvoltat în paralel cu creșterea Asociației, care de la 15–20 de membri a ajuns la circa 200, iar efectivele de scroafe cu origine au crescut de la câteva sute la 2.000–3.000 pentru Mangalița și în jur de 500 pentru Bazna. Gazda noastră se arată mulțumit de evoluția, atât a breslei, cât și a sa personală: „Mergem în sus, mergem foarte bine, și încep să se facă ferme mari, nu mai mergem pe ferme mici. Pe gospodăria populației, neavând voie să faci reproducție, nu se poate. Și atunci m-am tot dezvoltat, pe banii de la minimis primiți de la Guvernul României, că am primit bani frumoși în fiecare an, indiferent cine a fost ministru. Acum se dau și 2.000 de lei pe scroafă la vânzare de 4 purcei, plus 150 de euro pe scroafă de la APIA, de la UE. Deci pleci cu un avantaj de 2.750 de lei pe scroafă. Dacă vă fac un calcul la Bazna, că primești acum 2.700, și dacă-ți mai fată 10 purcei și-i vinzi numai cu 1.000 de lei, ai 2.500 de euro!”.

Banii obținuți din subvenții i-a reinvestit constant. A reușit să construiască un abator de capacitate mică pentru ovine, caprine și porcine (200 de capete/lună), pe care tocmai l-a finalizat; o carmangerie funcțională și un magazin dedicat produselor din Mangalița în Arad. „Am un circuit bun, vând foarte bine, că în ultimul timp se caută. Nu numai carne, ci și produse din carne de Mangalița. Slănina e extraordinară, având și analizele făcute la slănină, are colesterolul bun 70% față de porcul celălalt, care are 30-35%.”

Un consumator avizat

Ioan Rășinar este atât producător, cât și consumator, chiar dacă problemele de sănătate nu l-ar fi lăsat să profite de pe urma activității sale. „Eu consum slănină de Mangalița din 2012, fără probleme, chiar și untură. Untura merge foarte bine la cei care au diabet, ei vin și cumpără, ei zic că se mențin la același nivel. Am făcut și eu un experiment, pe 3 ani. Am avut colesterol 182, doctorul mi-a recomandat, având și stent la inimă, mi-a recomandat să nu mănânc, să iau medicamente, dar eu n-am luat niciun medicament. Și în fiecare an l-am avut 182, am buletinele acasă. Dar bine, nu fac nici abuz, mănânc în fiecare dimineață, nu seara, iau 40-50 g, o ceapă roșie, un usturoi, și toate la un loc fac o treabă bună.”

La finalul discuției noastre l-am întrebat ce-i place cel mai mult de la Mangalița. Răspunsul vine fără ezitare: „Mușchiulețul! La un porc de Mangalița, la 150 kg, mușchiulețul e 0,7 kg. Deci 700 de grame, ăla nu-l vând. Eu vând slănina, untura cu boia și cu ceapă, cârnațiul, jumările, din fiecare câte un pic”. Iar despre pomana porcului, crescătorul zice râzând: „La mine e în fiecare zi!”.

Senzația pe care ne-a lăsat-o această vizită la ferma lui Ioan Rășinar a fost că am primit o lecție, nu neapărat despre cum transformi pasiunea în afacere, ci mai degrabă o lecție despre perseverență, respect față de natură și autenticitate, într-o lume în care fast-foodul și industrializarea cuceresc totul. Este o lecție predată de un om care, la rândul său, a învățat în copilărie că lucrurile bune se fac încet, cu suflet și cu rost.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2025

Abonamente, AICI!

Aberdeen Angus este recunoscută ca una dintre cele mai emblematice și valoroase rase de bovine pentru carne la nivel global. Originară din Scoția, această rasă se remarcă prin faptul că se adaptează ușor la climă și la rețetele furajere. Și, poate de aceea creșterea vacilor Angus a prins avânt și în țara noastră. În județul Olt, aproape de Dunăre, la Cilieni, se află ferma lui Marcel Olteanu, cel care face agricultură de 20 de ani și de 15 ani a adus zootehnia alături de cultura mare. Mai precizăm că Marcel Olteanu este președintele Asociației Aberdeen Angus România, precum și președinte al Secretariatului European Aberdeen Angus.

Să fii antreprenor azi nu este ușor, mai ales când vorbim de afaceri agricole. Însă, cu voință, cu pasiune, cu muncă și cu optimism se poate răzbi. Marcel Olteanu, inginer constructor la bază, a demonstrat că este un bun antreprenor în agricultură, domeniu pentru care și-a luat și diploma de inginer agronom.

Născut și crescut între Gara de Nord şi Piaţa Victoriei, din Bucureşti, Marcel Olteanu spune că a cumpărat primele juninci din Germania, în 2012. Efectivul cu care se mândrește, în prezent, numără aproximativ 500 de capete de Angus, cu 230 de mame.

Rasa Angus a devenit tot mai atractivă pentru fermieri şi marea majoritate a celor care se ocupă cu zootehnia astăzi fie renunţă la creşterea vacii de lapte, fie renunţă la creşterea oilor şi se îndreaptă către vacile pentru carne. „Unii renunţă, unii se apucă. Avem o emulaţie bună în zona asta. Merită să fructificăm producţia agricolă în zootehnie”, a explicat fermierul care ne-a mărturisit că nu s-a considerat suficient de pregătit să se apuce de creșterea vacilor de lapte. „Am dezvoltat o afecţiune pentru rasa asta şi o admiraţie, pentru că sunt nişte vaci brave şi care răspund foarte bine la o îngrijire bună, fără să fie extraordinară. Pe de altă parte trebuie repetat, pentru a nu ştiu câta oară, vacile de Angus nu cresc în balcon şi nu se ţin numai cu paie și cu apă, cum îşi imaginează unii”, a mai explicat acesta. Dar fără păşune, vacă de Angus nu se poate face. Problema însă o reprezintă faptul că păşunea „te lasă” din iunie încolo şi crescătorul trebuie să fie pregătit.

Schimbările climatice afectează și acest sector, iar asigurarea furajării a devenit, cu precădere în zona de sud, mai dificilă.

Dacă îl întrebi pe Marcel Olteanu dacă ar alege altă rasă, îți va da numeroase motive pentru care merge în continuare cu Angus. Este o rasă versatilă, docilă se adaptează uşor la schimbările climatice, la cele de reţetă și de furajare, fată ușor, valorifică furajul și, ca în cazul argentinienilor sau al portughezilor, poate fi crescută uşor şi pe păşune.

Dar fără un supliment alimentar nu ar da un randament satisfăcător pentru crescători și pentru ca lucrurile să evolueze trebuie să lucrezi doar cu specialiști. „Nimic nu se face după ureche. Nenorocirea în România este că sunt foarte mulţi care în continuare merg aşa. Românul se pricepe de la fotbal la politică, la vaci”, a spus Marcel Olteanu, care de 20 de ani face agricultură, iar de 15 zootehnie.

România, fruntașă în creșterea rasei Angus

În registrul genealogic al rasei Angus, astăzi, avem 127.000 de capete, care ne situează pe primul loc în Europa, iar activitatea valoroasă din România și rezultatele obținute au fost motive întemeiate pentru ca preşedintele Asociaţiei Aberdeen Angus România, Marcel Olteanu, să preia Președinția Secretariatului European Aberdeen Angus. „În anii trecuţi am avut o serie întreagă de vizite de la colegii noştri cu mai multă experienţă din Anglia, din Germania, din Irlanda, din Elveţia. La Forumul european Angus de anul trecut, care a avut loc în Germania, cu şedinţa finală la Berlin, a trebuit ales un nou preşedinte pentru următorii doi ani. Am fost la concurenţă cu colegul meu din Portugalia şi cu cel din Danemarca. Şi în unanimitate – cele două abţineri şi-au revenit în ultimul moment – au zis: da, hai să-l punem pe românul ăsta că e înalt, mare, simpatic, vorbeşte bine şi a făcut treabă la el acolo, slavă Domnului. Într-adevăr registrul nostru e foarte bun, iar activitatea asociaţiei la fel”, a povestit Marcel Olteanu.

Asociaţiile de Registru genealogic au ca principal obiectiv ameliorarea rasei, ocupându-se de la controlul de reproducţie, la obținerea de reproducători buni și evaluări genetice performante. De valorificarea viţeilor din ferme trebuie să se ocupe doar crescătorul, care ar trebui să nu mai fugă de asociere. „Un lucru care la noi nu e foarte bine înţeles, pentru că a rămas întipărit undeva în memoria colectivă faptul că asocierea şi cooperativele sunt un lucru care fac rău. Nu fac rău, domnule, fac bine! Am văzut nişte bijuterii de asociaţii în Germania, care sunt compuse din crescători, din producătorii de lapte, din supermagazine şi sunt toţi într-o cooperativă mare şi funcționează. La fel se întâmplă şi în Franţa, şi asta independent de subvenţii, de relaţia cu Bruxellesul şi de cărţile de rasă. Cărţile de rasă asta trebuie să facă: să obţină performanţă, să-i înveţe să aibă animale performante. Că mă mai întrebau alţi colegi: ce ne tot apăsaţi ca SMZ-ul – sporul mediu zilnic –, să treacă de un anumit prag? Păi, primul lucru care te apasă este realitatea economică. Una e să târăşti un viţel după tine un an şi la capătul anului să aibă 290 kg, şi alta e să aibă 500 kg”, a arătat președintele Asociație Aberdeen Angus.

Program unic de ameliorare, la nivel european

În prezent se urmărește realizarea unui singur program de ameliorare pentru rasa Angus la nivel european. Președintele Secretariatului European Aberdeen Angus își dorește ca pe timpul mandatului său să aducă la aceeași masă, cât mai des, pe reprezentanții europeni pentru a gândi un program care să satisfacă toate cerinţele acestor ţări, ce au condiții și cerințe diverse. „Cred că suntem aproape de acest deziderat. La anul, la finele lunii mai, vom organiza în România Forumul European Angus 2026. Asta înseamnă că, o săptămână, mulţi fermieri şi cunoscători ai rasei Angus din Europa şi probabil şi din America vom face vizite în diverse ferme, în diverse organizaţii care fac inclusiv prelucrare de carne de Angus. Sperăm că la finalul Forumului de la anul să concluzionăm adoptarea unui program european de creştere a rasei Angus, în care să venim toţi cu informaţiile genetice ale animalelor noastre, ca să putem intra într-o oală mare în care să facem mult mai uşor legătura dintre vacile şi taurii cu cea mai bună legătură genetică, pentru a obţine produşi performanţi”, a detaliat Marcel Olteanu.

La nivel european, s-au făcut mereu testele de ADN, în special pentru taurii de reproducţie, dar şi pentru anumite vaci şi viţele performante, iar acum se urmărește realizarea testărilor genetice pentru aceste animale, pentru a le putea integra într-un program care să ofere cunoştinţe fundamentale legate de capacităţile de transmitere.

Lipsa zăpezii, adevărata problemă din ultimii ani

Însă zootehnia este susţinută de partea de vegetal, predominantă în sudul Olteniei, dar şi provocatoare, mai ales în ultimii doi ani, din cauza schimbărilor climatice. După un an dificil, a urmat altul și mai dificil, iar agricultorii au fost nevoiți să limiteze pierderile și investițiile. Ani secetoși au mai fost și în 2002, 2007, dar și 1947,1951 şi 1952, iar recordul de temperatură din sudul ţării nu a fost încă atins. Recordul valabil în România este de plus 44,5 grade Celsius la umbră și datează de la 10 august 1951, înregistrat în comuna Ion Sion, județul Brăila. Primul record de temperatură ridicată pe teritoriul țării noastre a fost înregistrat oficial în 1896, plus 42,8 grade Celsius la Giurgiu, doborât după două decenii, cu plus 42,9 grade Celsius. Următorul înregistrat, în septembrie 1946, este de plus 43,5 grade Celsius, la Strehaia.

Noutatea o reprezintă lipsa zăpezii pe timpul iernii, iar dincolo de reducerea investițiilor, sistemele de irigații rămân soluția. „Sistemele au fost făcute, sunt într-un stadiu destul de avansat de reabilitare. Avem vecini la 10 km, 7 km, la sud de noi, care irigă deja pentru că reabilitarea a ajuns până la ei. Din nefericire, zona în care ne aflăm aici – Cilieni, Potlogeni, Tia Mare – este exact la capătul sistemelor de irigaţii dinspre Dunăre şi la capătul sistemelor de irigaţii dinspre Stoeneşti Olt. Suntem între două mari sisteme, ele vor ajunge până aici, dar probabil mai durează un an-doi. Suntem și membri în mai multe OUAI-uri care tot repară şi construiesc”, ne-a zis Marcel Olteanu.

Ani grei, soluții aplicate

Legat de anul trecut, Marcel Olteanu afirmă că a ieșit „prost”, dar pentru că a anticipat această situație din urmă cu doi ani, a redus cantitatea de îngrăşăminte administrată şi numărul tratamentelor. „În toamna lui 2024, pe fostele sole în care n-am preluat aproape nimic, n-am mai venit cu niciun fel de îngrăşăminte, că au rămas acolo toate complexele puse. Dacă de 20 de ani ai fost cuminte şi ai tot dat câmpului, ai pe ce să te bazezi să porneşti. Și am pornit mai vioi anul acesta, ne-a dat 170-180 de litri la sfârşitul lui noiembrie şi decembrie, deci câmpul este bunicel. Acum, Ordonanța „Trenulețul” ne-a dat în cap. Pentru mine, care am o fermă de 1.700 de hectare şi 500 capete de vite, impactul este pe lună de 25.000 lei. Deci pe an sunt 300.000 de lei, cheltuială în plus. N-ai cum să o acoperi din nimic, că nu creşte preţul la nimic, nu fată nici vaca trei viţei odată, nu ajungi nici să faci zece tone, deci ai 300.000 lei gaură cu care pleci din start. Iar noi suntem una din societăţile care a hotărât să nu lăsăm ca ordonanţa să impacteze asupra salariului net al oamenilor şi, atunci, va trebui să-l susţinem noi dintr-o creştere a brutului şi o creştere a taxelor. Asta este!”, ne-a spus fermierul, fericit că la finele anului trecut nu avea nicio datorie, ci doar leasinguri.

Îndrăgostit de pământ

Pasionat de tot ceea ce face, Marcel Olteanu merge mai departe. Dacă până la mai bine de 20 nu ştia nici dacă porumbul se seamănă primăvara sau toamna sau să deosebească orzul de grâu, după 2001, când a recuperat terenurile familiei, a fost pătruns „de treaba asta cu pământul, când am venit să-l văd. Te loveşte o nebunie şi zici: gata, mă apuc! M-am îndrăgostit. E ca atunci când ţi se luminează ochii şi intri şi-ţi găseşti iubita vieţii”. Și pentru că agricultura mare poate o fi provocare, a ales să studieze în facultate de profil şi a obținut diploma de inginer agronom. „Mulţi au zis că ce legătură are cu construcţiile? Păi are, pentru că şi la construcţii n-am făcut proiectare, planşetă, birou, ci şantiere mari. Am avut şantiere şi de 400 de oameni, am lucrat pe trei continente şi acolo neprevăzutul lucra de zor, că nu ştiai niciodată ce se întâmplă. A fost o provocare. Şi agricultura la fel, este o provocare, lucrezi cu oameni, afară, e minunat”, povestește Marcel Olteanu pentru care Oltenia nu e doar parte a numelui, ci adânc înrădăcinată în ființa sa. „De generaţii întregi suntem de pe pământul ăsta, 300 de ani cel puţin. Sunt biserici construite de strămoşii mei”, a mai spus fermierul, pentru care acum cea mai mare bucurie o reprezintă nepoțelul Radu Alexandru, care în vară va împlini 4 ani și care deja dă de mâncare la viței alături de bunic.

Iubirea pentru pământ și animale se transmite mai departe. „Asişti în permanenţă la această minune de renaştere a naturii şi asta iar te apropie de îndumnezeire, ceea ce este o chestie extraordinară. Oamenii trăiesc numai între betoane şi sticlă şi conectaţi mai mult la online decât la pământ, nu înţeleg necesitatea fundamentală a legăturii cu aceste trei aspecte fundamentale: familia, patria, Dumnezeu. Dacă înţelegi lucrurile astea, te îmbraci în ele, nu ai cum să greşeşti şi-ţi dau o putere extraordinară de supravieţuire şi de răzbatere!”, ne-a zis în încheiere Marcel Olteanu, fermierul care își mai dorește și echilibru pentru cei care iau decizii pentru țară.

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Când populismul bate știința

Alegerile pe care le pot face agricultorii

Progres genetic pentru rentabilitate

Activitatea de ameliorare este foarte importantă pentru zootehnia unei țări, pentru că, la animalele de fermă, prin ameliorare se îmbunătățesc calități cum ar fi: producția, fertilitatea, ratele rapide de creștere, rezistența la boli, la condiții de stres, reducerea consumului de furaje pe unitate de creștere, proporții mai bune ale diferitelor părți ale corpului etc. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas - Constanța desfășoară activități de cercetare la nivel național în patru domenii: nutriție, tehnologii de creștere, exploatare genetică și ameliorare-reproducție. Despre ameliorarea la speciile ovine și caprine am stat de vorbă cu Radu Răducu, director general ICDCOC Palas.

Radu Răducu: Ca efectiv total de ovine, suntem pe locul trei în Europa. Însă în ceea ce privește ameliorarea spre o anumită producție, spre o performanță productivă, fie lapte, fie carne, fie prolificitate, România a lăsat și încă lasă de dorit. Spun acest lucru pentru că decenii la rând activitatea de creștere a oilor era axată în principal pe producția de lână. Ajungând acum la preocuparea și la situația unităților de cercetare din domeniu, trebuie spus că o preocupare a institutului nostru de la înființarea lui și până la această dată a fost să creăm progres genetic care să fie folosit de crescători să-și îmbunătățească performanțele, pentru o anumită producție sau alta, la efectivele pe care le dețin, în felul acesta stimulându-i să mențină și să transmită mai departe, continuatorilor lor, urmașilor lor, preocuparea sau dorința de a dezvolta această specie, de ovine, dar și de caprine, că și ele sunt în preocupările noastre.

„Ăsta este rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației.”

Reporter: Adică de a face rentabilă creșterea oilor și caprelor.

Radu Răducu: Da. Ăsta este și rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației. Că altfel n‑ar mai continua această activitate. Problema este că, de-a lungul timpului, noi am demonstrat că suntem creatori de produs genetic, avem creații noi biologice omologate, foarte bine stabilizate genetic, cu performanțe care ne încântă. Nu ne încântă numai performanța obținută în cadrul unității noastre, ci chiar și la crescătorii care au luat de la noi animale de reproducție, masculi și femele. Facem noi ce facem, dar efortul pe care-l facem este mic la scară națională, pentru că oricât ar fi, cu efectivul pe care îl avem noi nu putem să acoperim întreaga cerință de progres genetic care ar fi normal să fie la această specie. Și de aceea trebuie neapărat – e în gândirea noastră, dar știu că era și în gândirea Ministerului Agriculturii – faptul că trebuie înființate acele ferme de elită care, utilizând progresul genetic realizat de noi, să-l multiplice și să-l distribuie la crescători.

Reporter: Iar fermele de elită au rămas doar la stadiul de idee, nu?

Radu Răducu: Așa este, dar niște încercări totuși sunt. Spun încercări pentru că nu s-a făcut o acțiune organizată, stabilită concret: facem atâtea ferme sau ceva. Au apărut câteva ferme de elită, ferme cu care noi colaborăm, în sensul că mai mult a venit din partea crescătorilor. A venit crescătorul și a zis: vreau să iau rasa asta de carne de la dvs., să o dezvolt la mine în unitate și mai departe să produc animale de reproducție cu genealogie cunoscută și performanță stabilită și să dau mai departe la crescători. Ei, cu aceste exploatații cărora le-am dat animale suntem într-o strânsă legătură și colaborăm. Adică facem controale ale producției pe care le obțin, îi ajutăm în întocmirea actelor planului de potrivire a perechilor în campania de reproducție, îi sprijinim în momentul în care trebuie făcută bonitarea, împreună cu asociația crescătorilor de ovine. Prin urmare, la toate acțiunile astea institutul nostru participă fără niciun fel de reținere sau să fie în vreun fel plătit.

„Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată.”

Reporter: Institutul de la Palas a creat și omologat rase de ovine, dar și de caprine.

Radu Răducu: Am creat și omologat trei rase noi de ovine românești, cu niște performanțe deosebite.

În același domeniu acționăm în ceea ce privește caprinele. Se știe foarte clar că în România este capra Carpatină, capra Albă de Banat și mai multe rase. Nu există o rasă de specialitate pentru producția de carne. Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată. Mai trebuie trei - patru generații de control și de selecție în cadrul acestei populații ca să îndeplinim condițiile și să facem documentația de omologare.

„Am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine. Ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană.”

Mai mult decât atât, noi, când vrem să facem ceva, în primul rând vedem care este situația în țară, de ce are nevoie țara, și după aia ne uităm să vedem ce este în lume realizat deja care ne-ar putea sprijini, ajuta în realizarea unei noi creații biologice sau a unei tehnologii performante. Și suntem acum în situația că am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine, noi ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană de carne, o rasă care să fie axată în principal spre producția de carne. Dar creșterea, sporirea producției de carne se face atât prin prolificitate, cât și prin performanța sau aptitudinile pentru producția de carne a acestei noi creații biologice.

Am plecat de la utilizarea oilor din rasa prolifică Palas, rasa noastră, care dă o prolificitate de 170-180%, și cu o rasă de carne din Franța, Rouge de l'Ouest, care are o prolificitate de peste 200% și aptitudini pentru producția de carne foarte bune. Avem realizat la această dată un efectiv de circa 400 de femele de diverse generații, prima generație având acum vârsta de cinci ani, deci mai merg cel puțin un an sau doi la reproducție. Dar pe noi ne interesează să realizăm mărimea efectivă pentru a putea intra în izolare reproductivă a acestei populații, și performanțele pe care le-am măsurat și le-am constatat până acum sunt deosebit de încântătoare. Ba mai mult decât atât, ca o completare, de la Centrul de selecție din Franța de la care am luat berbecii din rasa Rouge de l'Ouest, le-am trimis un filmuleț cu prima generație pe care am obținut-o. În răspunsul lor – și-l avem pus pe site-ul institutului – spune clar că cea mai bună reușită dintre toate încercările care s-au făcut la nivel de Europa sau chiar din lume utilizând rasa lor, Rouge de l'Ouest, este cea pe care am obținut-o noi. Ne-a bucurat foarte mult această laudă.

Reporter: Ce înseamnă un reproducător care ameliorează și un reproducător care doar arată bine?

Radu Răducu: O aparență te poate înșela. Care este diferența între un reproducător care are calitate și unul care arată calitate este faptul că cel care are calitate este rezultatul unei munci de selecție și de urmărire a evoluției lui, a dezvoltării corporale, a stării de sănătate, a funcției de reproducție zeci de ani. Nu poți să spui că, într-adevăr, obținerea unui hibrid, a unui metis de primă generație între o rasă locală și una amelioratoare îți dă un rezultat spectaculos, dar aici este vorba de vigoarea hibridă. Este vorba de performanță. Că această performanță trebuie măsurată și controlată generații la rând, mai ales făcându-se testarea după descendență, care înseamnă un număr de ani în care fiecare produs să fie urmărit sub toate aspectele, să vezi care pot fi și consecințele unor rezultate mai puțin concludente. Deci, dacă nu se face o muncă în care să fie un plan stabilit, de la ce pleci, unde trebuie să ajungi și etapele intermediare pe care trebuie să le controlezi, nu poți fi sigur de o performanță stabilă și care să aducă beneficii celui care folosește reproducătorul respectiv.

Să luăm cazul nostru. Anual, la Palas plecăm de la efectivul de oi-mame de circa 2.200 de capete, împărțit pe cele șase rase pe care le avem în gestiune la Palas. Deci, în ceea ce privește mărimea genetică și mărimea efectivă a raselor suntem acoperiți, adică avem cel puțin 350-400 de capete femele de reproducție. Automat, aritmetic vorbind, de la aceste 2.200 se obțin 2.200 de miei; tot aritmetic vorbind, 50%, masculi, 50% femele, deci 1.100 de miei. Nouă la Palas, de exemplu, ne trebuie ca reproducători de înlocuire un 30% din ceea ce obținem, și am avea în felul ăsta cam 700 de capete anual, tineret ovin, mascul și femel, din toate rasele, de valorificat la crescători. Fiind finanțați din surse proprii, și cea mai mare pondere din sursele proprii o constituie valorificarea animală, vânzarea de animale, automat suntem obligați să stabilim un preț care trebuie să acopere și să depășească prețul de cost cu care realizăm animalul până la vârsta respectivă. Vine partea cealaltă mai sensibilă: crescătorul este amator, îi place, vrea un berbec din rasa de lapte, un berbec din rasa Merinos, unul din rasa de carne, când îi spui că-l costă cam 3.000 de lei – cam atât ar fi cheltuiala și-ți faci calculul ca totuși să acoperi partea de venituri proprii pe care ești obligat s-o faci – spune: eu nu am atâția bani! În situația asta noi, institutul, am fi de acord să-l dăm la un preț acoperitor măcar cu cheltuielile sau chiar sub prețul de cost, numai că suntem și noi întrebați, și pe bună dreptate: cheltuiala de unde ți-o acoperi? De ce am făcut remarca asta? Aș face o propunere: noi tot suntem unități din domeniul public al statului, finanțate parțial de la bugetul de stat. S-ar putea foarte bine să se facă un calcul: am nevoie Palas să-mi dea anual 1.000 de reproducători masculi și femele, ca să dau la 50 de exploatații, câte 20 la fiecare exploatație, unde vreau să introduc progresul genetic, unde vreau să fac nucleul de fermă de elită. Cât ar trebui să dau Palasului în plus pentru asta? Două milioane de lei. Cu astea două milioane de lei – și cu obligația să furnizăm materialul și la calitatea respectivă – în felul acesta s-ar putea introduce progresul genetic în foarte multe exploatații, n-ar mai fi reținerea crescătorului că „n-am atâția bani să iau animalul”. În plus, asta ar fi și pentru noi o satisfacție a datoriei împlinite și ne-ar ajuta foarte mult în a avea puterea să „controlăm” evoluția acestor efective la diverși crescători.

Este totuși o constrângere. Vă dau exemplul de anul ăsta: la ora actuală avem 1.500 de reproducători în institut în plus față de ce ne-ar trebui, pentru că din cauza pestei micilor rumegătoare nu am putut să vindem tineretul mascul și femel de reproducție la crescători. Suntem blocați până prin noiembrie. Iar perioada propice a cam trecut. E păcat să iei animalul acum, animal cu performanță, și să-l dai la abator. Sunt niște chestii care s-ar putea discuta și înțelege. Dar vă spun, eu, cel puțin, și cunosc foarte bine rolul și colegii, și colectivul, am fi în stare să răsturnăm munții ca să facem treaba asta. Deci cu seriozitate și răspundere deplină ne asumăm într-o astfel de treabă.

Reporter: Iată o propunere interesantă. Sperăm să audă cei care trebuie să ia această măsură.

Radu Răducu: Făcându-ne cunoscute realizările, problemele, dvs., presa, ne-ați ajutat, astfel că am avut și rezultate. Sperăm să fim auziți și de data aceasta. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Unde este zootehnia românească?

Cercetarea care hrănește România

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca va fi prezentă la ediția aniversară Agraria 2025, care marchează 30 de ani de la lansarea târgului din inima Transilvaniei. În perioada 10-13 aprilie, la Jucu (jud. Cluj), universitatea clujeană participă cu standuri educaționale, oferă consultanță, organizează workshop-uri și demonstrații în domeniile agricole și zootehnice.

Și la ediția din acest an, prin parteneriatul dezvoltat cu Agraria, USAMV Cluj-Napoca oferă vizitatorilor evenimente atractive, informații importante în domeniul educațional, o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri în domeniul pășunatului, precum și vânzare de vinuri din producția Stațiunii Viticole Apoldia Maior.

Astfel, pe toată durata târgului, USAMV Cluj-Napoca va avea la standul educațional prezentarea ofertelor pentru admiterea din 2025 la cele șase facultăți, iar informațiile și consultanța vor fi oferite de către cadre didactice și studenți voluntari.

Facultatea de Agricultură va amenaja un stand de prezentare de tehnologii agricole: lucrări ale solului, aplicare în siguranță a produselor de protecție a plantelor sau utilizare în condiții de siguranță a resurselor din agricultură. Vor avea loc și mici demonstrații de testare și diagnosticare a mijloacelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor.

O componentă importantă a participării USAMV Cluj-Napoca la Agraria 2025 este reprezentată și de susținerea a trei workshop-uri cu tematică extrem de interesantă pentru participanți. Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii va susține două evenimente de acest fel, în 10 aprilie: „Provocări în producerea cărnii de porc” – ora 13.00, prezentare susținută de conf. dr. Ioan Ladoși; „Servicii de consultanță și parteneriate cu fermieri oferite de Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii” – ora 14.00, prezentare susținută de conf. dr. Cristian Coroian.

Al treilea workshop este organizat în 11 aprilie de către Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, iar programul include mai multe prezentări, precum și o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri, participanți în concursul Grazing4AgroEcology.

Astfel, între orele 12.00 – 14.00, sub titulatura „Sunt măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea?”, participanții vor asista la:

• Premierea concursului Grazing4AgroEcology (G4AE): „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”;

• Prezentarea proiectului Grazing4AgroEcology (G4AE), susținută de prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală;

• Discuții privind măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea;

• Măsuri de politică publică pentru susținerea pășunatului, prezentare susținută de Silvia Hicea (DAJ, Cluj);

• Perspectiva unui fermier, susținută de Sebastian Vaida (fermier PFN G4AE);

• Sesiune interactivă privind propuneri legislative pentru susținerea pășunatului, moderată de Adrian Gliga și Vlad Isarie (USAMV Cluj-Napoca & AgroTransilvania Cluster).

Workshop-ul este organizat în cadrul proiectului european Grazing4AgroEcology (G4AE - https://grazing4agroecology.eu/), proiect finanțat prin Programul Orizont 2020, o inițiativă care urmărește promovarea practicilor agricole sustenabile și a pășunatului inovativ, adaptat nevoilor actuale ale fermierilor și mediului rural.

În plus, participanții vor avea ocazia să afle poveștile de succes ale câștigătorilor concursului „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”, concurs lansat anul trecut de USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu UBM Feed Romania, cea mai mare fabrică de furaje independentă din țară situată în comuna Sânpaul, județul Mureș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 20 martie 2025, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), în care au fost dezbătute teme de interes pentru membri. Totodată, a fost aleasă conducerea asociației pentru perioada 2025 – 2028.

În Adunarea Generală a membrilor APCPR au fost aleși președintele, vicepreședinții și membrii Consiliului Director pentru un nou mandat pe perioada 2025-2028.

Componența Consiliului Director al APCPR:

• Președinte - Adrian Balaban;

• Vicepreședinți: Adrian Iorgulescu, Ioan Ladoși, Sorin Lupașcu;

• Membri ai Consiliului Director: Ioan Antoci, Marius Boc, Ionel Chiriac, Cătălin Ene, Tudor Neculoiu, George Scarlat, Goran Panici, Iosif Pazuric.

Obiectivele prioritare ale Consiliului Director pentru perioada 2025-2028 au fost stabilite ținând cont de principalele provocări cu care se confruntă, în prezent, sectorul de producere a cărnii de porc, transmite APCPR. Dintre acestea, amintim: prezența activă în relațiile cu autoritățile naționale și europene, colaboratori și mass-media pentru promovarea și susținerea intereselor membrilor asociației; demararea campaniei de promovare a cărnii de porc produsă în România; continuarea activității APCPR în proiectul european WelFarmers.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!