Pentru România, floarea-soarelui este o cultură specială deoarece aici au fost creați, în premieră mondială, primii hibrizi care s-au răspândit în cultură cu rezultate superioare. Până în 1990, floarea-soarelui se cultiva pe 450.000 – 500.000 de hectare, iar acum a depășit un milion de hectare. În anul 2019, spre exemplu, România s-a aflat pe primul loc în Uniunea Europeană cu 1,3 milioane de hectare și o producție totală de semințe de 3,5 milioane de tone.

Modificarea evoluției climatice în țara noastră impune măsuri de adaptare care să asigure, în noile condiții, recolte cu valoare economică ridicată.

Într-o primă fază, fermierii s-au orientat mai mult spre culturile de toamnă, reducând din suprafețele însămânțate în primăvară, în special suprafețele cu porumb și floarea-soarelui, care ocupau în trecut peste o treime din suprafața arabilă a României.

Referindu-ne la floarea-soarelui, ea poate fi cultivată și în condiții de stres hidric, având însușiri morfo-fiziologice care îi asigură o mai bună rezistență la secetă, și anume:

- Are rădăcină pivotantă puternic ramificată care ajunge la 2-2,5 m adâncime și lateral se întinde pe o rază de 0,70-1,25 m. Rădăcina crește puternic în primele faze, ajungând la 32 cm după 7 zile și la 77 cm după 21 de zile. Pe rădăcină se găsesc mulți perișori absorbanți care sunt prevăzuți cu o lamelă pectică și prin gelificarea substanțelor pectice se asigură un contact intim cu particulele de sol, ușurând absorbția apei. La aceasta contribuie și concentrația mai mare a sucului celular din vacuolele perișorilor absorbanți, crescând forța osmotică de absorbție a apei reținute cu forțe mari de sol.

- Tulpina este prevăzută cu peri scurți și aspri, reducând din procesul de transpirație al plantelor. În interior este plină cu măduvă care înmagazinează cantități mari de apă cu care menține un echilibru fiziologic în perioadele de stres hidric, când planta își poate continua activitățile metabolice.

- Frunzele sunt mari, aspre la pipăit, în număr de 25-40 pe plantă. Suprafața frunzelor este de patru ori mai mare decât suprafața de teren ocupată de floarea-soarelui, acoperind bine terenul și reducând din consumul de apă prin:

• înăbușirea buruienilor mari consumatoare de apă;

• se menține în lanul de floarea-soarelui o umiditate atmosferică ridicată, reducând atât evaporarea apei din sol, cât și transpirația plantelor.

Frunzele suportă bine fenomenul de ofilire temporară și își revin repede fără influență prea mare, negativă, asupra recoltei. O frunză are circa 130 de milioane de stomate (750-850/mm²) și procesul de închidere-deschidere a acestora este bine reglat și cu participarea potasiului (K) în nutriție.

La secetă, floarea-soarelui reacționează prin reducerea numărului de frunze și a suprafeței foliare cu până la 60%, la răsucirea frunzelor, și prin aceasta se reduce fenomenul de transpirație a plantelor.

Sensibilitate maximă la secetă are cu 20 de zile înainte și 20 de zile după înflorit. Este important să se reducă numărul semințelor seci din centrul calatidiului provocat de lipsa apei și arșiță și care influențează direct nivelul și calitatea recoltei. La temperaturi mai mari de 30°C este influențată vitalitatea polenului.

În condițiile când pot lipsi polenizatorii, există hibrizi autofertili. Calatidiul pendular are posibilitatea să se ascundă între frunzele superioare, prin aceasta reducând temperatura cu 3-5°C și ușurând procesele de polenizare-fecundare.

Fenomenul de secetă dereglează procesele de sinteză și fosforilare ale glucidelor și, în acest caz, un rol important îl au microelementele care contribuie la formarea compușilor fosforilați frânți de secetă.

Este important că la floarea-soarelui transpirația plantelor depășește absorbția apei din sol în prima jumătate a zilei, iar în a doua jumătate se absoarbe mai multă apă din sol decât se pierde prin transpirație, anulând deficitul și astfel menținând o activitate metabolică continuă.

În general, rezistența la secetă se datorează faptului că protoplasma celulelor suportă deshidratări avansate fără vătămări, iar pe de altă parte, amidonul, prin hidroliză, se transformă în zaharuri solubile care se acumulează în vacuole, crescând forța osmotică cu care pot extrage și apa reținută cu forțe mai mari de către sol.

Recomandări pentru fermieri

În cele de mai sus am văzut ce oferă plantele pentru a rezista la secetă. Acum să vedem ce poate oferi fermierul pentru a menține și spori rezistența la secetă.

1. În primul rând este necesar un asolament diversificat din care să nu lipsească plantele leguminoase și în care floarea-soarelui să revină pe aceeași suprafață după cel puțin patru ani. În mod normal, ea pretinde intervale de 6-7 ani, însă hibrizii mai toleranți pot reveni după patru ani fără riscuri.

2. Foarte importantă este rezerva de apă din sol acumulată în perioada de toamnă-iarnă. În această perioadă cad cantități mai mari sau mai mici de precipitații, dar ele trebuie să fie înmagazinate și conservate cât mai bine în sol. Solul trebuie menținut afânat, fără straturi impermeabile, și la intrarea în iarnă să fie mărunțit și nivelat astfel încât la desprimăvărare să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme și să nu fie necesară nicio intervenție până la pregătirea patului germinativ.

Prezența materiei organice în sol reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. Totodată, humusul și activitatea biologică intensă din sol asigură o structură hidrostabilă care generează un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

3. Înainte de semănat, o singură trecere cu combinatorul special care mobilizează solul numai până la adâncimea de semănat unde se menține „patul tare” cu Da (densitate aparentă) 1,30 g/cm³ pe care se așază sămânța și unde beneficiază de aportul capilar al apei, iar deasupra este stratul afânat „plapuma moale” cu Da 1,0-1,1 g/cm³, prin care pătrund aerul și căldura și ușurează străbaterea tinerelor plante (fig. 1).

La Institutul de la Fundulea am experimentat diferite moduri de pregătire a patului germinativ și de semănat (fig. 2) cu sămânță de sfeclă de zahăr, însă este valabilă pentru toate semințele, mai ales cele cu germinație epigeică, din care rezultă:

a) Într-un teren tasat-compact este pregătit patul germinativ pe adâncime mai mare și sămânța a fost așezată pe patul tare, unde a avut apă, dar puțin aer și căldură, nefiind suficient afânat. Sămânța a putrezit.

b) Patul germinativ corect, dar prea adânc. Sămânța a fost așezată la adâncimea necesară, dar nu pe pat tare. Are aer și căldură, dar nu are apă și sămânța stă „ca în sac”. Dacă apare o ploaie bună, va germina și va răsări. Dacă ploaia este de câțiva mm, poate germina, dar nu are umiditatea suficientă și germenul se usucă (mințirea colțului). De aceea, semănătoarea nu trebuie să aibă limitatori de adâncime, limita trebuie să fie patul tare.

c) Pat germinativ tot adânc și sămânța așezată pe pat tare. Au apă, aer și căldură, germinează, crește, dar se epuizează rezerva din sol înainte de a ieși din sol pentru fotosinteză și tânăra plantă se usucă în sol.

d) Pat germinativ mai adânc decât necesită sămânța. Are condiții de germinare, răsare, dar cu rezerva din sol epuizată, plantă firavă, debilă, epuizată, greu de luptat cu buruienile.

e) Pat germinativ la adâncime corectă, dar realizat prin lucrări energice care au provocat prăfuirea solului (grapa rotativă). Sămânța are condiții de germinare, crește, dar la suprafață solul prăfuit a format crustă și nu mai este capabil să o străbată. Se usucă în sol.

f) Pat germinativ corect, germinarea și răsărirea explozivă, cu plante viguroase capabile să lupte cu buruienile. Așa trebuie pregătit un pat germinativ.

4. Trebuie ales hibridul cel mai corespunzător zonei respective (observat în câmpurile demonstrative), cu perioadă de vegetație mai scurtă și mai tolerant la stresul hidric, astfel încât procesele de polenizare-fecundare să se desfășoare înainte de apariția arșiței puternice. Aceasta, deoarece temperatura peste 30°C și atmosfera uscată provoacă sterilizarea polenului.

5. Se preferă sămânță mare (eventual aleasă la masă), deoarece germinația în câmp la sămânța cu MMB 30 g a fost 62%, iar la cea cu MMB 80 g a fost 91%.

6. Epoca de semănat, pe cât posibil, mai timpurie, prezența cojilor și conținutul ridicat de ulei necesită mai multă apă la germinare, iar înflorirea are loc mai devreme, înainte de instalarea arșiței. Urmărit atent prognozele meteo și la temperatura de 7°C se seamănă, chiar dacă după răsărire apar temperaturi de scurtă durată de minus 6°C chiar minus 8°C. Le suportă.

Nu se așteaptă luna aprilie, dr. ing. Dumitru Manole, în jud. Constanța, a semănat la sfârșit de februarie cu bune rezultate.

7. Adâncimea de semănat mai mică (5 cm) pentru a ușura încălzirea și răsărirea, cu condiția ca la adâncimea respectivă să se găsească patul tare.

8. Densitatea este indicat să fie mai mică, pornind de la ideea că va fi secetă, iar pe parcursul vegetației se va interveni cu măsuri conform evoluției climatice. Rezultatele privind densitatea se urmăresc în tabelul următor.

-        Densitatea de 40.000 plante/ha, socotită optimă, are producția cea mai mare, cu indici calitativi buni;

-        Densitatea de 20.000 plante/ha are producția mai mică cu 16%, însă are semințe mari și puține seci;

-        Densitatea de 70.000 plante/ha are producția mai mică cu 24%, indici calitativi inferiori și aproape un sfert din semințe seci.

Capacitatea mare de compensare a plantelor de floarea-soarelui recuperează eventuala densitate mai mică. În măsura în care se poate reduce distanța între rânduri la 60 cm sau 50 cm, va crește distanța între plante pe rând și fiecare plantă va beneficia de un spațiu mărit.

Există semănători de mare precizie, care pot distribui fiecare sămânță la jumătatea intervalului față de rândurile vecine.

Prin urmare, cu ce oferă planta, cu ce oferă fermierul, floarea-soarelui poate asigura recolte justificate economic cu menținerea suprafețelor necesare.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Genetica semințelor joacă un rol central în agricultură, reprezentând fundamentul pe care se construiesc productivitatea, stabilitatea și eficiența. Progresele continue în ameliorarea plantelor au permis dezvoltarea de hibrizi capabili să ofere un potențial de producție mai ridicat, răspunzând totodată mai bine factorilor de stres de mediu, precum seceta, variabilitatea temperaturilor și limitările solului. În contextul agricol actual, în care variabilitatea climatică afectează din ce în ce mai mult performanța culturilor, genetica rezilientă a devenit un instrument esențial pentru fermierii care urmăresc rezultate constante.

Agricultura românească a resimțit tot mai acut efectele volatilității climatice, cu secete prelungite pe timpul verii în anii 2020, 2022 și 2024, care au redus semnificativ productivitatea culturilor, în special la porumb. Datele Institutului Național de Statistică¹ indică fluctuații accentuate ale producției, de la 3,31 t/ha în 2022 la 3,59 t/ha în 2023, urmate de o scădere la aproximativ 2,5 - 2,6 t/ha în 2024, ceea ce evidențiază necesitatea unor hibrizi capabili să își mențină performanța în condiții de stres și să îi ajute pe fermieri să își stabilizeze rezultatele în sezoane imprevizibile. În acest context, mulți fermieri s-au orientat către soluții genetice inovatoare, precum semințele Pioneer^®, parte din portofoliul companiei internaționale de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, dezvoltate special pentru a răspunde provocărilor agronomice locale. Un exemplu relevant îl reprezintă hibrizii de porumb Pioneer^® Optimum^® AQUAmax^®, concepuți pentru a face față uneia dintre cele mai persistente constrângeri din România – stresul hidric în cele mai sensibile stadii de creștere.

Rezultatele din câmp din ultimii ani demonstrează suplimentar valoarea geneticii reziliente. În sezoane marcate de secetă severă, fermierii care au cultivat hibrizi Pioneer^® Optimum^® AQUAmax^® au raportat o supraviețuire mai bună a culturilor și producții mai stabile comparativ cu media națională la porumb. De exemplu, datele interne din câmp ale Corteva, colectate în perioada 2020- 2025, arată că fermierii care au utilizat hibrizi de porumb Pioneer^® în sisteme neirigate au obținut producții medii de aproximativ 8 - 9 tone la hectar, în timp ce cei care au aplicat irigații au înregistrat niveluri de producție cuprinse între 12 și 15 tone la hectar.

Una dintre cele mai puternice confirmări ale performanței Pioneer^® în condiții extreme vine de la Al Dahra Agricost, cea mai mare exploatație agricolă din Insula Mare a Brăilei, unde hibridul Pioneer^® P1332 a depășit 17 tone la hectar în 2025.

„Deoarece avem un sistem de irigații, mărim puțin grupa de maturitate cu hibridul P1332, ceea ce ne permite să atingem producții de top. Anul 2025 a fost cel mai dificil din ultimii cinci ani, cu secetă extremă. Dunărea a avut, de asemenea, o influență foarte puternică asupra noastră, fiind la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. În perioada de vegetație am avut doar 128 mm de precipitații, iar totalul irigațiilor aplicate a fost de 420 mm. Inovăm de la an la an, iar astfel am reușit să obținem o producție de peste 17 tone la hectar cu acest hibrid”, descrie experiența sa directorul tehnic de la Al Dahra Agricost, Ionuț Vicliuc.

Hibrizii Pioneer^® sunt dezvoltați pentru a sprijini fermierii atât în sezoane favorabile, cât și în cele dificile. Prin toleranță avansată la stres, caracteristici agronomice solide și performanță dovedită în medii de producție diverse, această genetică ajută la menținerea productivității chiar și atunci când condițiile de mediu devin imprevizibile. În acest an, brandul Pioneer^® marchează un moment important, sărbătorind 100 de ani la nivel global și 50 de ani de prezență în România.

Pe măsură ce agricultura românească se adaptează schimbărilor climatice și condițiilor de piață, inovația rămâne esențială, iar Corteva Agriscience joacă un rol-cheie în sprijinirea fermierilor pentru a rămâne productivi. Prin brandul Pioneer^®, Corteva oferă genetică avansată pentru semințe, care susține recolte constante și profitabile în regiuni diverse, iar prin eforturile sale mai ample de cercetare pune la dispoziția fermierilor instrumente și tehnologii moderne care protejează culturile, securizează producțiile și consolidează stabilitatea pe termen lung.

 ¹ https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/prod_veg_r24.pdf

Autor: Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Zootehnia românească are nevoie de o autoritate tehnică stabilă și specializată, capabilă să asigure aplicarea legislației europene, coordonarea programelor de ameliorare genetică și conservarea resurselor genetice animale, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare într-o adresă către Parlamentul României, în care solicită menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie și modernizarea activității acestei instituții aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis o adresă către comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului sesizate pentru raport și avizare în cadrul procesului legislativ al Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2025 privind reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții aflate în subordinea acestuia.

Astfel, AAC își exprimă poziția privind menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu” ca instituție distinctă, cu personalitate juridică, în subordinea MADR, concomitent cu implementarea unor măsuri de reformă instituțională și eficientizare a activității acesteia.

Alianța atrage atenția că toate statele membre ale Uniunii Europene au câte o singură autoritate competentă în domeniul zootehniei, responsabilă de aplicarea reglementărilor europene și de colaborarea cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. În aceste condiții, fragmentarea atribuțiilor la nivelul direcțiilor agricole județene ar crea disfuncționalități majore și ar pune România în dificultate în ceea ce privește aplicarea legislației europene.

Totodată, AAC subliniază că propunerea de desființare a Agenției Naționale pentru Zootehnie, după aproape o sută de ani de la înființarea instituției (8 noiembrie 1926), sub forma Institutului Național Zootehnic, transmite un mesaj negativ pentru întreg sectorul zootehnic românesc, pentru fermieri și operatorii din domeniul însămânțărilor artificiale, dar și pentru profesia de zootehnist și pentru facultățile de zootehnie.

„Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) are un rol important în aplicarea legislației europene în domeniul zootehnic. Conform Regulamentului (UE) 2016/1012 privind ameliorarea animalelor, ANZ este autoritatea competentă desemnată de România pentru implementarea normelor zootehnice și genealogice, pentru recunoașterea și controlul societăților de ameliorare și pentru efectuarea controalelor oficiale privind programele de ameliorare. Activitatea instituției este raportată Comisiei Europene, iar autoritatea română face parte din sistemul autorităților competente ale statelor membre. Totodată, în sectorul apicol, ANZ are atribuții în implementarea Programului Național Apicol și în raportarea datelor către Comisia Europeană, iar în domeniul identificării și înregistrării ecvinelor administrează baza națională de date și sistemul de emitere a pașapoartelor pentru aceste animale, activitate care a fost evaluată în cadrul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Pe lângă atribuțiile prevăzute de legislația europeană, ANZ desfășoară activități importante pentru sectorul zootehnic din România, printre care autorizarea și controlul operatorilor însămânțători din România, responsabili de obținerea noilor generații de animale, autorizarea și controlul programelor de ameliorare pentru toate speciile de animale de interes zootehnic și evaluarea competențelor profesionale pentru ocupația de operator de însămânțări artificiale.

Instituția gestionează, de asemenea, programele de conservare a resurselor genetice animale, banca națională de gene pentru material genetic animal și centrul național de biotehnologii de reproducție. Totodată, în cadrul ANZ funcționează Centrul Național de Formare Profesională în Zootehnie, structură unică în România, iar laboratorul acreditat RENAR pentru analiza calității laptelui crud operează prin patru puncte regionale ca laborator independent pentru garantarea parametrilor calitativi ai laptelui. Agenția administrează și baza națională de date pentru ecvidee și emite pașapoartele pentru cabalinele de rasă prin opt centre de printare existente la nivel național.

Toate aceste activități sunt realizate cu aproximativ 230 de angajați la nivel național, ceea ce confirmă caracterul tehnic și specializat al instituției.

Potrivit Alianței pentru Agricultură și Cooperare, economia bugetară care ar putea rezulta din reorganizarea instituției ar fi nesemnificativă în raport cu riscurile și pierderile pe care sectorul zootehnic le-ar putea înregistra. În toate statele cu zootehnie dezvoltată există autorități zootehnice funcționale și puternice, care coordonează, susțin și controlează întreg sistemul de producție animală.

În același timp, AAC susține necesitatea modernizării și eficientizării activității Agenției Naționale pentru Zootehnie, în concordanță cu concluziile studiului de impact privind ameliorarea raselor de animale realizat la nivel guvernamental cu sprijinul Băncii Mondiale. Printre direcțiile de reformă propuse se numără simplificarea structurii organizatorice, organizarea instituției pe servicii tehnice regionale, digitalizarea și interconectarea bazelor naționale de date din zootehnie cu sistemele ANSVSA și APIA, consolidarea capacităților științifice ale instituției și dezvoltarea laboratorului de genetică animală, precum și modernizarea băncii naționale de germoplasmă animală.

De asemenea, Alianța consideră necesară elaborarea unei strategii naționale de dezvoltare a zootehniei, corelată cu planificarea strategică și bugetară, astfel încât sectorul zootehnic românesc să își poată valorifica potențialul și să rămână competitiv.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 26 februarie, la Agri Trade Summit 2026, Corteva Agriscience a subliniat rolul strategic al geneticii Pioneer^® în consolidarea agriculturii românești. Cu 100 de ani de expertiză globală în inovarea hibrizilor și cinci decenii de prezență continuă în România, Pioneer^® reprezintă astăzi un reper pentru performanță, fiabilitate și parteneriat pe termen lung în agricultură.

În prezentarea sa, pe scena Agri Trade Summit 2026, Maria Cîrjă - director de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova, a abordat provocările tot mai mari pe care fenomenele meteo extreme le-au generat pentru producția de porumb din România în ultimii ani. Expertul Corteva a punctat că ultimele sezoane au pus la încercare sistemele agricole din întreaga țară, accentuând importanța geneticii capabile să protejeze producția în condiții de stres hidric și să asigure performanță constantă, în special în zonele neirigate. „Astfel, nevoia de hibrizi rezilienți, de înaltă performanță, capabili să ofere stabilitate în fața secetelor recurente și a volatilității climatice în creștere, a devenit esențială. În acest context, hibrizii Pioneer^®, în special portofoliul Optimum^® AQUAmax^®, au demonstrat performanțe constante peste mediile naționale în fermele românești. Datele interne Corteva Agriscience arată că între 2020–2025 fermierii au obținut, în medie, 8–9 tone/ha în sistem neirigat și 12–15 tone/ha în fermele irigate, reflectând o stabilitate ridicată a producțiilor și o toleranță crescută la stresul hidric”, a arătat directorul de marketing.

Privind către sezonul 2026, Maria Cîrjă a subliniat că nivelul favorabil al apei din sol oferă oportunități importante pentru fermieri, însă volatilitatea vremii rămâne o provocare locală ce necesită genetică de înaltă performanță, capabilă să protejeze potențialul de producție în condiții de secetă.

Directorul de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova a prezentat cele mai importante repere ale brandului la nivel global și local și, totodată, a evidențiat angajamentul de durată al Pioneer^® față de fermierii din țara noastră prin investiții locale, capacități integrate de producție și o rețea națională puternică de suport. Maria Cîrjă a menționat dezvoltarea stației de procesare semințe din Afumați, județul Ilfov, investițiile cumulate de 84 de milioane USD și capacitatea de producție de două milioane de unități, toate contribuind la o prezență solidă în agricultura românească. De asemenea, a subliniat poziția de lider a Pioneer^® pe piața porumbului din România din 2020 până în prezent și sprijinul acordat unui număr de peste 20.000 de fermieri.

„În agricultură, adevărata performanță începe în câmp — cu semințe care înțeleg solurile locale, clima locală și provocările reale ale fermierilor. În România, prioritatea noastră la Corteva este să sprijinim fermierii cu puterea geneticii Pioneer, susținută de producție locală, agronomie dedicată și sfaturi practice pe tot parcursul sezonului. Debutul puternic al acestui sezon le oferă fermierilor optimism, dar reziliența rămâne esențială. Rolul nostru este să oferim hibrizi care transformă condițiile favorabile în recolte stabile și care continuă să performeze chiar și atunci când clima devine imprevizibilă”, a declarat Maria Cîrjă, adăugând că, pentru sezonul următor, hibrizii Pioneer^® de la Corteva Agriscience continuă să extindă portofoliul cu soluții fiabile, adaptate diversității mediilor agricole din România, susținând fermierii în menținerea productivității, profitabilității și rezilienței pe termen lung.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Marți, 24 februarie 2026, Comisia pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală din Senatul României a găzduit o sesiune de dezbateri privind proiectul de reorganizare a instituțiilor aflate în subordinea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

În cadrul discuțiilor au fost analizate implicațiile reorganizării instituționale asupra funcționării structurilor de specialitate și impactul pe care aceste modificări îl pot avea asupra fermierilor și sectorului agroalimentar. „Am constatat absența ministrului Agriculturii de la dezbateri, în contextul în care clarificările privind fundamentarea și implementarea reformei sunt esențiale pentru asigurarea unui proces legislativ transparent și predictibil”, transmite Comisia pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală din Senatul României.

Sindicatul Liber Ameliorarea a participat la ședința Comisiei din Senat, în care reprezentanții angajaților Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu” (ANZ) au susținut argumentele care justifică menținerea instituției ca structură unitară cu personalitate juridică, aflată în subordinea MADR.

„Un subiect central al dezbaterii l-a constituit situația ANZ, membrii Comisiei analizând impactul reorganizării asupra controlului de stat în zootehnie, asupra programelor de ameliorare și asupra fluxului subvențiilor destinate crescătorilor de animale. Am adus la cunoștința tuturor celor prezenți preocupări serioase privind menținerea coerenței instituționale și a capacității administrative într-un domeniu strategic pentru securitatea alimentară a României”, precizează Ion Roșu, președintele Sindicatului Liber Ameliorarea.

Principalele argumente pentru menținerea ANZ:

• Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 85/2024 a fost propusă desființarea Agenției Naționale pentru Zootehnie. Ulterior, Parlamentul României, în exercitarea rolului său constituțional de autoritate legiuitoare, a adoptat Legea nr. 314/2024, prin care a abrogat expres articolul referitor la desființarea ANZ, consfințind astfel menținerea acesteia ca organism de referință al zootehniei românești;

• Agenția a fost deja supusă unui proces de reorganizare în conformitate cu Legea nr. 296/2023, în urma căruia au fost desființate 47 de posturi, reprezentând aproximativ 19% din totalul posturilor ocupate;

• ANZ este o agenție desemnată prin legislația în vigoare ca autoritate competentă în sectorul zootehnic. De asemenea, toate statele membre ale Uniunii Europene dispun de organisme similare, cu atribuții în domeniul ameliorării și reproducerii animalelor;

• Desființarea ANZ și transferul fragmentat al atribuțiilor și al personalului către MADR și către structuri subordonate acestuia (DAJ) riscă să producă efecte contrare obiectivului declarat de debirocratizare și simplificare administrativă;

• În ultimii 15 ani, au fost investite sume considerabile pentru consolidarea zootehniei românești și alinierea la normele europene. Bazele naționale de date coordonate și gestionate de Agenția Națională pentru Zootehnie au o structură unitară la nivel național. Desființarea Agenției ar putea conduce la pierderea acestor baze de date unice și specifice;

• Desființarea Agenției Naționale pentru Zootehnie ar impune modificarea unui amplu pachet legislativ național (legi, ordonanțe, hotărâri și ordine), notificarea Comisiei Europene, regândirea mecanismelor de audit și reorganizarea activităților curente. Toate acestea ar putea genera un blocaj instituțional pe termen lung, cu efecte directe asupra programelor destinate fermierilor, aplicării legislației și îndeplinirii angajamentelor României privind implementarea normelor și regulamentelor europene.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Crescătorii de ovine și caprine au din acest an o nouă organizație națională creată pentru a-i reprezenta, promova și a le apăra interesele, Uniunea Oierilor. Cunoscutul fermier Maniu Vonica este președintele Uniunii Oierilor.

Pe 18 ianuarie 2025, la Poiana Sibiului, a luat ființă Uniunea Oierilor. „Recentul eveniment de înființare a organizației naționale a avut loc ca urmare a unor demersuri începute anterior, concretizate în două întâlniri ale fermierilor spre finalul anului trecut. Prima s-a desfășurat pe 30 octombrie 2025 la București, unde peste 50 de forme asociative au dat curs invitației. Apoi, pe 5 decembrie 2025, la Sibiu au participat peste 120 de crescători de ovine și reprezentanți ai asociațiilor de profil din întreaga țară. Așa s-au pus bazele acestei organizații, stabilind direcțiile de acțiune, obiectivele și structura de conducere”, ne-a povestit fermierul Maniu Vonica, ales să conducă Uniunea Oierilor.

Noua organizație profesională a fost constituită de persoane fizice și persoane juridice, alături de asociații ale crescătorilor de ovine din întreaga țară, având calitatea de membri fondatori. „Aceștia provin strategic din mai multe regiuni ale României, printre care Arad, Timiș, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Sibiu, Satu Mare, Vâlcea, Gorj, Constanța și Vaslui, fapt care confirmă caracterul reprezentativ și acoperirea națională a organizației încă de la momentul constituirii”, subliniază Maniu Vonica.

Conducerea Uniunii Oierilor este asigurată de un Consiliu Director format din 11 membri, „structură care garantează o organizare funcțională și o capacitate operațională adecvată obiectivelor asumate”.

Maniu Vonica, ales în funcția de președinte al Uniunii Oierilor, este originar din Poiana Sibiului, fermier din tată în fiu, fiind cunoscut pentru atașamentul față de animale și pentru implicarea constantă în susținerea intereselor crescătorilor de ovine.

De asemenea, Maniu Vonica este membru în Consiliul Director al Clubul Fermierilor Români și a deținut funcția de președinte al Clubului în perioada ianuarie – iunie 2024, mandat exercitat prin rotație, pentru o durată de șase luni.

Experiența sa practică, acumulată direct în activitatea din teren, precum și implicarea în structuri asociative la nivel național, oferă Uniunii Oierilor o conducere solidă, conectată la realitățile sectorului ovin.

Uniunea Oierilor își propune să devină cea mai mare și reprezentativă organizație din domeniul ovin și caprin la nivel național. „În acest sens, în perioada imediat următoare, toți crescătorii de ovine și caprine care se regăsesc în obiectivele, scopul și valorile Uniunii sunt invitați să se alăture organizației și să devină membri activi. Prin coagularea tuturor crescătorilor din sector și unirea forțelor oierilor din România, Uniunea Oierilor urmărește să asigure o reprezentare unitară și o voce comună, capabilă să exprime clar și ferm interesele reale ale fermierilor, atât la nivel național, cât și în relația cu partenerii externi”, a precizat Maniu Vonica, președintele Uniunii Oierilor.

Obiectivele Uniunii Oierilor

• Reprezentarea și apărarea intereselor crescătorilor de ovine și caprine în relația cu autoritățile publice, instituțiile statului, precum și cu organismele naționale și internaționale de profil.

• Consolidarea sectorului ovin și caprin din România ca domeniu strategic al agriculturii naționale, prin politici coerente, dialog instituțional și cooperare între fermieri.

• Creșterea competitivității fermierilor prin facilitarea accesului la finanțare, programe de dezvoltare, investiții și promovarea bunelor practici agricole.

• Promovarea produselor românești din sectorul ovin și caprin pe piața internă și pe piețele externe, inclusiv prin protejarea denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a produselor tradiționale.

• Susținerea dezvoltării durabile a exploatațiilor agricole, prin încurajarea practicilor responsabile față de mediu, respectarea bunăstării animalelor și utilizarea eficientă a resurselor.

• Implicarea activă în elaborarea politicilor agricole și a cadrului legislativ care vizează sectorul ovin și caprin, în interesul direct al crescătorilor.

• Promovarea formării profesionale și a transferului de cunoștințe către fermieri, în scopul creșterii nivelului de calificare și al adaptării la cerințele actuale ale pieței.

• Valorificarea superioară a produselor și subproduselor rezultate din sectorul ovin prin susținerea procesării locale, creșterea valorii adăugate și dezvoltarea unor lanțuri scurte de comercializare.

• Asigurarea și dezvoltarea piețelor de desfacere pentru produsele și subprodusele din sectorul ovin și caprin, prin crearea de parteneriate comerciale stabile și mecanisme funcționale de valorificare.

• Uniunea Oierilor va acționa pentru susținerea exportului de animale vii și produse procesate, precum și pentru prevenirea și deblocarea situațiilor care pot afecta accesul fermierilor la piețele interne și externe, în vederea asigurării continuității activității economice în sector.

„O voce a celor care nu au voce, a celor care, de-a lungul timpului, au fost răsplătiți din belșug cu nedreptate și ignoranță.”

La evenimentul de înființare a Uniunii Oierilor a participat și primarul comunei Poiana Sibiului, Adrian Pavel Iovi, care a salutat și a susținut inițiativa crescătorilor de ovine, exprimându-și sprijinul concret prin punerea la dispoziție a unui spațiu destinat sediului și activităților de birou ale noii organizații profesionale.

Edilul a amintit, totodată, de importanța istorică a momentului, punctând că un eveniment similar a avut loc în anul 1925, tot la Poiana Sibiului, când s-a format Reuniunea economiilor de oi și a Economiilor în genere din Poiana, iar la 21 noiembrie 1935, la inițiativa învățătorului Nicolaie Munteanu din Poiana Sibiului, s-a desfășurat la Sibiu primul Congres al Oierilor din România unde s-a înființat o organizație similară, numită atunci Uniunea oierilor din toată țara.

În intervenția sa, primarul a evidențiat importanța acestei inițiative pentru dezvoltarea economică locală și regională și și-a exprimat dorința ca Uniunea Oierilor, înființată la Poiana Sibiului, să devină „o voce a celor care nu au voce, a celor care, de-a lungul timpului, au fost răsplătiți din belșug cu nedreptate și ignoranță”.

Președintele Uniunii Oierilor, Maniu Vonica, a conchis: „Evenimentul de la Poiana Sibiului marchează un moment de referință pentru oieritul românesc și pentru continuitatea unei tradiții transmisă din generație în generație, prin asumarea unei reprezentări ferme, unitare și responsabile la nivel național”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Anul 2026 începe cu o nouă serie de simpozioane de iarnă BASF, organizate în opt orașe din principalele zone agricole, așa încât să aibă posibilitatea de a participa fermieri din întreaga țară. Evenimentele, al căror start se dă pe 13 ianuarie, aduc împreună agricultori, distribuitori și experți din domeniu, pentru a descoperi cele mai noi tehnologii și soluții pentru protecția plantelor.

De-a lungul anilor, simpozioanele de iarnă organizate de compania BASF au devenit un reper pentru comunitatea agricolă din România. În fiecare început de an, aceste evenimente reunesc fermieri, specialiști și parteneri din întreaga țară, oferind un cadru dedicat schimbului de experiență, prezentării celor mai noi tehnologii și consolidării relațiilor profesionale. „Pe scurt, inovație, performanță și parteneriat pentru agricultura viitorului. Simpozioanele BASF au contribuit la dezvoltarea unei agriculturi moderne și performante, fiind așteptate cu interes de toți cei implicați în domeniu”, transmite compania.

În cadrul întâlnirilor va fi lansat noul program de beneficii GO BASF, despre care fermierii din toată țara vor afla informații amănunțite.

Totodată, specialiștii companiei vor prezenta în detaliu atât produse deja cunoscute de fermieri (Pictor^® Revy, Architect^®), cât și noutăți din portofoliul BASF (Osiris^® Pro, Revyflex^®, Biathlon^® Flex, Fastico^® Plus).

Calendarul simpozioanelor de iarnă BASF 2026

• Constanța – 13 ianuarie, Hotel Iaki

• Brăila – 16 ianuarie, Regal Events

• Alexandria – 20 ianuarie, Hotel Edma

• Călărași – 23 ianuarie, Centrul Cultural Județean

• Craiova – 27 ianuarie, Meliss Events

• Iași – 30 ianuarie, La Castel

• Timișoara – 3 februarie, Venue Events

• Oradea – 6 februarie, Opera Events

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor (SCDCB) Arad a fost înființată în anul 1893. De atunci și până acum a trecut prin multe transformări, chiar la un moment dat, după 1989, a rămas complet fără animale, însă și-a revenit și își duce existența exact pentru ceea ce a fost creată, desfășoară activități de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul creșterii şi ameliorării bovinelor. Astăzi, SCDCB Arad produce și comercializează animale cu un înalt potențial genetic, iar rezultatele cercetării ajung în fermele din întreaga țară. Despre ameliorare și despre stațiune am stat de vorbă cu directorul SCDCB Arad, Gheorghe Săplăcan.

Reporter: Stațiunea de la Arad se ocupă cu cercetarea în domeniul creșterii bovinelor, mai exact aici aveți două rase, Bălțată Românească și Brună de Maramureș. Astăzi, care este situaţia la SCDCB Arad?

Gheorghe Săplăcan: La ora actuală, staţiunea deţine un efectiv de 850 de bovine din două rase, fond genetic al României, Bălţata Românească şi Bruna de Maramureş. Multă lume se întreabă cum a rezistat staţiunea de la Arad, pentru că au fost zeci de ani în care cercetarea agricolă românească a fost ultima din ce s-a dorit în agricultura românească, a fost „uitată”, între ghilimele sau voit uitată, pentru că staţiunile şi institutele de cercetare de sub tutela ASAS au deţinut la un moment dat un fond şi o suprafaţă de terenuri valoroasă, şi toată lumea a dorit să desfiinţăm încetul cu încetul, să putem lua terenurile, să satisfacem solicitările în funcţie de coloratura politică.

„De la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.”

Noi am rezistat, deşi în 1990 staţiunea avea un efectiv de 5.000 de bovine din care 2.000 de capete din rasa Bălţată Românească, vaci cu lapte, până în anul 1992, când această staţiune a intrat în DDD, cum spun eu, deratizare, asanare, deci la vremea respectivă n-am mai avut niciun capăt. Tot ce s-a acumulat într-o perioadă de peste douăzeci de ani s-a distrus în doi ani, adică s-au invocat fel de fel de motive, că ar fi o boală, că ar fi alta, şi s-a lichidat tot efectivul. Din 1993 toamna – 1994, s-a început repopularea la staţiunea din Arad, subsemnatul venind în 1996 la sfârşitul lunii martie, când staţiunea deţinea un efectiv de 42 de capete. De acolo am pornit, sunt aproape 30 de ani de cercetare pe cele două rase, pornind de la cele 42 de capete, staţiunea deţine efectivul de 850 de capete de bovine, din care 350 vaci cu lapte şi celelalte categorii aferente, produse aici.

Reporter: Câte sunt din rasa Brună și câte din Bălțată?

Gheorghe Săplăcan: Din Bruna de Maramureș avem 170 de capete şi diferenţa de 680 sunt rasa Bălţata Românească. Deci, pornind de la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.

Reporter: Care era producția de lapte la vremea celor 42 de capete bovine și care este situația azi?

Gheorghe Săplăcan: Producţia medie pe animal era în jur de 3.200-3.300 litri de lapte/an. Bălțata Românească provenea de la staţiunea de la Târgu-Mureş, iar Bruna de Maramureş, de la staţiunea de la Sighetu Marmaţiei. Au fost animale cu genetică în ele, cât s-a putut la vremea respectivă. Pe acest efectiv am lucrat noi, l-am multiplicat, am lucrat ştiinţific, după tot ceea ce prevede ameliorarea raselor de bovine, în sensul că am folosit cei mai valoroşi tauri, ca să-i dăm o conformaţie, o înălţime, o adâncime, o îmbrăcare în carne, am lucrat pentru uger, ca să aducem ugerul, deoarece la vremea de început mulsul se făcea la bidon, după aceea sigur că a trebuit să ne aliniem prevederilor UE, am făcut investiţii, o hală de muls, şi atunci sigur că gândindu-ne că trebuie să facem o hală de muls, am zis: trebuie să lucrăm pe uger, ca să aducem ugerul să fie pretabil la mulsul mecanic. Am folosit tauri amelioratori, dar în toată această perioadă până ce a existat Semtestul de la Timişoara am achiziţionat material seminal de la Timişoara, apoi a dispărut Semtestul de la Timişoara şi am achiziţionat materialul seminal de la Semtestul de la Târgu Mureş, folosind cei mai valoroşi tauri, cel mai mare grad de ameliorare pe direcţiile pe care noi le-am dorit: lapte, fiind o rasă mixtă, şi una, şi cealaltă am lucrat genetic, cu specialiştii noştri din staţiune, toţi sunt de aici veniţi de pe băncile facultăţii şi crescuţi aici, deci eu lucrez cu unii dintre ei de aproape 30 de ani.

„Suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă.”

Reporter: Ați investit în genetică, în ameliorare, însă încă aveți de pus la punct adăposturile, tehnologia...

Gheorghe Săplăcan: Da, încă avem de lucrat la adăposturi, pentru că trebuie să subliniez că, până în 1997, când a apărut HG 685 care a clarificat ce este staţiunea de la Arad şi cum funcţionează şi se finanţează staţiunea de la Arad, până în acel moment această staţiune n-a primit niciun leu de la bugetul de stat pentru a creşte sau a-şi continua activitatea, sau a putea face retehnologizare, sau pentru a construi adăposturi noi, sau pentru a construi bazine pentru colectarea dejecţiilor sau depozite pentru păstrarea cerealelor şi pentru alte multe probleme care sunt şi  le-am avut în această perioadă, şi pe care le avem acum în derulare. În martie, anul trecut, ni s-a aprobat un proiect mare, 21 de milioane de lei, în care să reamenajăm jgheaburile de furajare, suprafaţa unde vacile sunt furajate, acoperişurile, să construim două bazine pentru colectarea dejecţiilor, pentru a putea aduna aici tot ce înseamnă dejecţii şi a le lua cu cisterna, şi a le împrăştia pe câmp. Noi folosim gunoiul de grajd pentru a-l împrăştia pe câmp, a îngrăşa câmpul, a lucra la structura solului prin asta, că ştiţi cum e pământul, îţi dă, dar trebuie să ai şi grijă de el, să lucrezi puţin şi la structura solului, şi multă lume ne întreba: ce faceţi cu gunoiul? Noi îl ducem pe câmp, îl împrăştiem, îl încorporăm în sol şi cu această ocazie sigur că îmbunătăţim solul şi creştem şi producţiile de cereale pe care le folosim în hrana animalelor.

Staţiunea deţine acum 1.240 de hectare de teren total, din care 1.019 teren agricol, pe această suprafaţă îşi produce necesarul de furaje pentru efectivul pe care-l are, şi aici lucrând în calitate de cercetători, şi cu cercetătorii valoroşi, cu profesorii de la Timişoara, suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă. Odată, la o întâlnire cu profesori la Universitate, m-au întrebat: mai este cultura de borceag de toamnă? Sigur că mai este, la Arad o vedeţi în fiecare an, borceag de toamnă semănat, ca în luna aprilie să poată animalele să beneficieze de primele cantităţi de masă verde până creşte lucerna, la sfârşitul lui aprilie-mai, deja noi cu acest borceag de toamnă venim şi suplimentăm vitamino-mineral în combinaţie cu silozurile hrana efectivului pe care-l avem.

„Obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Laptele pentru noi este un produs secundar, care ne aduce venituri suplimentare.”

Reporter: Ce înseamnă să faci ameliorare în România?

Gheorghe Săplăcan: Legat de această întrebare, trebuie să punctez că Staţiunea nu este producătoare de lapte, ci este staţiune de cercetare fundamentală şi aplicată, iar obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Am avut perioade destul de grele în care am fost nevoiţi să vindem şi chiar o sută de juninci gestante cu fond genetic în ele, staţiunea a vândut în toate judeţele ţării, începând de la Tulcea, în Moldova, Maramureş, Bihor, Alba, partea de sud a ţării, pentru că animalele produse aici au genetică în ele şi răspund la ceea ce crescătorul individual doreşte. Să vă dau un exemplu, un crescător de bovine a cumpărat zece juninci gestante de la staţiunea din Arad, cu pedigri. Asta înseamnă că el beneficiază şi de subvenţia acordată de APIA, având toate documentele de provenienţă, şi de aceea le-a cumpărat. I-au fătat toate zece juninci 11 viţei, şi la un moment dat mă întreba unul: cum 11 viţei? – una a fost gemelară şi de aia au fost 11 – mulţumit omul, la prima fătare peste 20 de litri de lapte la juninci. După o perioadă de câţiva ani, a venit şi a mai cumpărat zece juninci de la staţiune. Sigur că a fost o perioadă în care era programul de minimis, în care totuşi cei care conduceau Ministerul Agriculturii s-au gândit: ca să creştem şi să stimulăm, şi să creăm interes pentru creşterea bovinelor şi a vacilor, pentru că ţara are nevoie, indiferent ce se zice, cât poluează vaca atmosfera – atunci sigur că acel program de minimis, în acea perioadă am avut foarte multe solicitări pentru că era benefic. Omul cumpăra zece juninci de la staţiune cu un preţ, că sigur şi aceste juninci au un preţ, având genetică în ele, compară preţurile cu junincile aduse din Austria, Elveţia, Ungaria sau de unde se găsesc, că nu toată lumea produce şi vinde juninci gestante cu potenţial genetic în ele şi cu valoare de ameliorare în ele, şi cu conformaţie, cu aspect fizic; cele de la noi sunt aclimatizate aici, produse aici şi de aia crescătorii care-şi doresc să aibă în efectiv Bălţată Românească au solicitat acest lucru staţiunii.

De multe ori, am avut discuţii şi cu factorii de control, cei care spuneau că „dvs. faceţi şi comerţ”. Noi nu facem comerţ, noi nu producem lapte, noi producem juninci gestante. Laptele pentru noi este un produs secundar. Fraţilor, vreţi să-l dăm la canal ca produs secundar sau să-l vindem şi să realizăm venituri suplimentare, venituri proprii? Pentru că finanţarea se face mixt, din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat. Trebuie să se înţeleagă că nu este staţiunea nici a directorului, nici a celor care lucrează, este a ţării. Toţi cei care lucrează aici sunt profesionişti. Nu pot eu să mă bat cu mâna în piept că sunt mare director dacă n-am în spate personalul bine pregătit şi care are dragoste de vacă. Dacă nu ai dragoste de vacă, n-ai ce căuta la Arad, la stațiune, și nici în creșterea bovinelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Divizia Crop Science a companiei Bayer anunță implementarea unei noi identități vizuale care va consolida prezența mărcii și va îmbunătăți experiența clienților în era digitală. Această actualizare strategică vine ca răspuns la evoluția rapidă a industriei agricole, caracterizată prin cicluri de inovare mai rapide și complexitate crescută.

În contextul în care agricultura evoluează rapid, fermierii au nevoie de claritate, consecvență și încredere în soluțiile pe care le aleg. Noua identitate vizuală va înlesni identificarea și utilizarea inovațiilor Bayer, oferind fermierilor acces mai intuitiv la întregul portofoliu de produse și soluții agricole.

Jennifer Gilberg, Country Division Head Crop Science pentru Grupul de țări România, Bulgaria & Republica Moldova, subliniază: „Această transformare reflectă angajamentul nostru de a rămâne în avangarda inovației în agricultură. Nu este doar o schimbare de design, ci este o dovadă a modului în care ne adaptăm și evoluăm pentru a răspunde provocărilor din agricultura modernă, consolidând în același timp încrederea pe care fermierii și partenerii noștri o au în brandul Bayer”.

Noul sistem de design introduce o prezență digitală îmbunătățită prin intermediul unui design adaptat pentru platformele digitale, oferind o navigare intuitivă în portofoliul de produse și o experiență unitară pe toate canalele de comunicare. Recunoașterea sporită a brandului este asigurată prin vizibilitatea crescută a binecunoscutului logo Bayer pe toate liniile de produse, împreună cu un sistem vizual unificat pentru întregul portofoliu.

„Agricultura modernă necesită soluții moderne, iar noua noastră identitate vizuală reflectă perfect această realitate. Noul design răspunde nevoilor unei industrii în continuă schimbare și ne ajută să fim mai aproape de clienții noștri pe toate canalele de comunicare, de la platformele digitale până la materialele tipărite”, precizează Ruxandra Drăgan, Campaign Management & Brand Communication la Bayer România.

Pentru a preveni contrafacerea și a asigura autenticitatea produselor, noul design va include elemente de branding verificate. Compania va pune la dispoziție materiale educaționale și comparații directe pentru a ajuta clienții să identifice cu ușurință produsele autentice Bayer.

Implementarea noului design se va realiza treptat, asigurând o tranziție lină și predictibilă pentru toți partenerii companiei Bayer.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au ajuns la un acord provizoriu privind simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC), un pas considerat important pentru creșterea flexibilității și eficienței intervențiilor destinate fermierilor.

Astfel, pachetul privind simplificarea PAC prevede extinderea eligibilității investițiilor finanțate prin fonduri europene, ceea ce va permite și cumpărarea de animale în cadrul Planurilor Strategice PAC, măsură promovată de România la nivelul Consiliului de Miniștri ai Agriculturii de la Bruxelles. Prin urmare, statele membre vor putea sprijini investițiile în reproducție, genetică și modernizarea fermelor zootehnice, asigurând în același timp trasabilitatea și bunăstarea animalelor.

Acordul provizoriu la nivel european urmează să fie adoptat formal de către Consiliul UE și Parlamentul European în perioada următoare, iar ulterior prevederile vor fi integrate în regulamentele aplicabile pentru perioada de programare 2023–2027.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) va adapta, în consecință, intervențiile din Planul Național Strategic pentru a oferi fermierilor posibilitatea de a accesa sprijin financiar pentru achiziția de animale, consolidând în acest fel un sector vital pentru economia agricolă națională.

„Fermierii români au nevoie de sprijin real pentru a-și dezvolta efectivele și a crește competitivitatea fermelor. De aceea, am propus la Bruxelles ca achiziția de animale să devină eligibilă prin Planul Național Strategic, iar această propunere a fost acceptată la nivel european. Este o decizie corectă și echitabilă, care răspunde nevoilor reale din zootehnie și va permite tinerilor fermieri să își dezvolte fermele cu finanțare europeană”, a precizat ministrul Florin Barbu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!