Le Sommelier Depot și Design For Your Business anunță cea de-a noua ediție a Festivalului „Vin la Munte”, considerat cel mai mare festival de vinuri destinate pieței HoReCa din Transilvania. Evenimentul are loc în zilele de 13 și 14 iunie 2026 la Hotel Qosmo din Brașov.

Evenimentul reunește, în mod tradițional, crame din România și din întreaga lume, mii de vizitatori pasionați de vin și un program consistent de masterclass-uri, conferințe și degustări. Potrivit organizatorului, Daniel Bichir, ediția din acest an aduce noutăți semnificative atât în selecția de vinuri internaționale, cât și în programul cultural. Peste 80 de expozanți, producători, importatori și distribuitori, așteaptă iubitorii de vin la povești cu paharele pline.

Masterclass-uri internaționale: Supertoscane, Amarone, Corpinnat, Cava

Programul de masterclass-uri al ediției a IX-a aduce în față producători și experți cu prezență internațională.

Sâmbătă, 13 iunie:

• Ora 16:30 — Tenuta L'Impostino: vinuri Supertoscane din DOC Montecucco (Toscana);

• Ora 17:30 — Cantina Spada: vinul Amarone și gama Valpolicella (Veneto);

• Ora 18:30 — Llopart: spumante Corpinnat, susținut de Xavier Simal, Export Manager Llopart (Catalonia).

Duminică, 14 iunie:

• Ora 14:00 — Rasova Wine Experience: „De ce forma paharului contează” — susținut de Valentin Ceafalău;

• Ora 15:30 — Mastinell Winery: masterclass dedicat Cava (Catalonia).

Conferințele Uniunii Scriitorilor: Vinul și literatura, față în față

Una dintre inițiativele care definesc „Vin la Munte” ca festival cu identitate proprie este parteneriatul cu Uniunea Scriitorilor din România, care aduce în spațiul festivalului o dimensiune culturală autentică. „Ediția a IX-a găzduiește patru evenimente dedicate literaturii, culturii vinului și vieții scriitoricești brașovene, toate în Sala de conferințe a Hotelului Qosmo”, subliniază Daniel Bichir.

Sâmbătă, 13 iunie:

• Ora 14:00–15:00 — Vinul ca materie liturgică, conferință susținută de pr. Ioan Pintea. Moderator: pr. Cristian Muntean;

• Ora 15:00–16:00 — Vremea recoltei. Cărțile recente. Reviste și cărți ale scriitorilor brașoveni. Moderator: Irinel Merlușcă.

Duminică, 14 iunie:

• Ora 16:30–17:45 — Literatura și vinul ca savoir-vivre, conferință susținută de Cristian Pătrășconiu. Moderator: Adrian Lesenciuc;

• Ora 17:45–18:30 — Poezia și vinul cele de toate zilele, recital de poezie. Moderator: Cezara Răducu.

Biletele de acces sunt disponibile online: bit.ly/4wINKHB

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

VINARIUM International Wine Contest, cel mai mare concurs internațional de vinuri din Europa Centrală și de Est, a ajuns la ediția cu numărul 23. Anul acesta, evenimentul a avut loc în perioada 28 – 31 mai 2026 la Ploiești, fiind organizat cu sprijinul Consiliului Județean Prahova și al Asociației Ținutul Vinului.

Cu prilejul VINARIUM s-a oficializat înfrățirea dintre Ținutul Vinului Prahova și Échansonnerie des Papes (Châteauneuf-du-Pape), o confrerie cu tradiție multiseculară, custode al patrimoniului și identității vinurilor din această apelațiune celebră.

VINARIUM este un concurs internațional de vinuri care se desfășoară sub patronajul OIV (Organizației Internaționale a Viei și Vinului) și VINOFED (Federația Internațională a Marilor Concursuri de Vinuri), activitatea sa fiind girată de UIOE (Union Internationale des Œnologues – Uniunea Internațională a Oenologilor). Totodată, Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin (FIJEV) este partener al competiției desfășurată în România.

La VINARIUM 2026 au fost înscrise 1346 de probe din 20 ţări: Australia, Austria, Bulgaria, Canada, Cipru, Cehia, Coreea de Sud, Croația, Franța, Georgia, Germania, Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Spania, Turcia, Ungaria, Ucraina. Probele au fost înscrise de 233 operatori (producători, importatori, negocianţi, reprezentanţi ai producătorilor).

În concurs au fost introduse vinuri liniștite, vinuri efervescente şi distilate pe bază de struguri şi vin, iar 35,4% din totalul probelor înscrise au fost din afara României.

Jurizarea s-a desfăşurat cu 7 comisii a câte 5 judecători pe comisie, fiecare comisie fiind condusă de câte un preşedinte. Juriul 2026 complet: https://www.iwcb.ro/juriu-2026/. Numărul total al judecătorilor a fost 41, provenind din 16 ţări: Belgia, Bulgaria, Canada, Cipru, Danemarca, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Republica Moldova, România, Spania, Țările de Jos.

Observatorii oficiali prezenţi la Ploiești au fost dr. Monika Christmann, Germania - vicepreședinte UIOE și președinte de onoare al OIV; Marina Garcia, Spania - membru în Comitetul Executiv al VINOFED; Janna Rijpma-Meppelink, Țările de Jos - vicepreședinte FIJEV.

Media consensuală a fiecărei probe s-a calculat ca medie aritmetică a notelor date de toţi judecătorii unei comisii, după eliminarea notelor extreme (nota cea mai mică şi nota cea mai mare).

S-au acordat 21 Mari Medalii de Aur (punctaj 93 - 100); 376 Medalii de Aur (punctaj 89 - 92,9) și 19 Medalii de Argint (85 - 88,9).

Conform Regulamentului OIV, doar 30% din probele intrate în concurs pot obţine o medalie. Ultima medie pentru medalii a fost 88,67.

Au fost evaluate – hours concours – „Pelinuri” românești ca parte a demersurilor de a testa repoziționarea acestor „băuturi aromatizate”.

VINARIUM continuă competiția dedicată etichetelor de vin, un proiect care își propune să evidențieze rolul identității vizuale în construcția unui produs premium. Eticheta de pe sticla de vin este primul contact, primul mesaj și, de multe ori, primul criteriu de alegere.

Concursul internațional de etichete de vin, ENOVART by VINARIUM, este la a doua ediție, proiectul fiind susținut de IPPU Prime Label și KURZ România. Câștigătorii vor fi anunțați pe 15 iunie 2026.

Competiția etichetelor reunește pentru apreciere specialiști din zona artei, designului și comunicării vizuale și premiază cele mai reușite concepte grafice.

IPPU Prime Label & Kurz Romania oferă premii pentru excelență în design, packaging și labeling, care constau în producția a 5.000 de seturi de etichete (față și verso), realizate la standarde profesionale înalte.

Juriul internațional VINARIUM a făcut o selecție a celor mai bune 21 prezentări vizuale ale vinurilor albe, rosé și roșii (ansamblul packaging & labeling – în termenii esteticii, susținerii mesajului enologic, personalității cramei) plus maniera de realizare.

Juriul ENOVART, compus din Adrian Buga – critic de artă; Costin Tudose – creator de imagine și Miruna Ștefan – artist plastic, va desemna cele trei crame câștigătoare.

Pe 5 iunie, rezultatele VINARIUM 2026 au fost afișate online și pot fi văzute aici: https://www.iwcb.ro/vinarium-2026-rezultate-6-iunie/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La sfârșitul lunii mai, capitala Armeniei, Erevan, a găzduit sesiunea dedicată vinurilor albe și roșii din cadrul Concours Mondial de Bruxelles (CMB) 2026, una dintre cele mai importante competiții de vinuri din lume.

Cea de-a 33-a ediție a Concours Mondial de Bruxelles a aliniat la start peste 6.700 de vinuri, din 50 de țări, care au fost evaluate de un juriu internațional format din peste 350 de jurați din întreaga lume.

O revelație românească din Dobrogea

România obține un palmares remarcabil, cu 177 de vinuri înscrise și 65 de medalii (2 Mari Medalii de Aur, 28 de Medalii de Aur și 35 de Medalii de Argint), ceea ce corespunde unei rate de succes de 36,7%.

Distincția Romania Wine Revelation 2026 a fost acordată vinului 3 Hectare Cabernet Sauvignon 2022, produs de Murfatlar Vinul România, distins cu o Mare Medalie de Aur. Cea de-a doua Mare Medalie de Aur a fost acordată vinului Persu-Eminescu, produs de Domeniile Franco-Române (Muntenia, Dealu Mare), vin care nu a fost încă lansat pe piață.

Regiunea Moldova din România conduce clasamentul național cu 16 medalii, fiind cea mai premiată regiune a țării, urmată de Dobrogea (14 medalii) și de Dealu Mare (10 medalii). Transilvania își confirmă potențialul prin trei Medalii de Aur obținute de Crama La Salina pentru vinurile Issa Pinot Noir, Issa Sauvignon Blanc Barrique Experience și Issa Chardonnay, în timp ce Oltenia s-a remarcat prin Corcova Lecram 2019 (Viticola Corcova).

Pe lângă cele 65 de medalii, România a obținut și 79 de distincții suplimentare CMB MERIT, distincție acordată vinurilor care au obținut cel puțin 86 de puncte din 100 fără a câștiga o medalie. Împreună cu medaliile, acestea ridică rata totală de recunoaștere a României la 81%, ceea ce înseamnă că mai mult de patru din cinci vinuri românești înscrise au primit o formă de recunoaștere internațională pentru calitatea lor, o performanță remarcabilă și extinsă la nivelul întregului eșantion.

Concours Mondial de Bruxelles este una dintre puținele competiții de vin din lume care respectă recomandarea OIV, potrivit căreia numărul de medalii nu poate să depășească 30% din numărul total de medalii.

Vinurile din România medaliate la CMB 2026

Mare Medalie de Aur

• Persu-Eminescu - Domeniile Franco-Romane SRL

• 3 Hectare Cabernet Sauvignon 2022 - Murfatlar Vinul Romania SA

Medalie de Aur

• Prahova Valley Roșu 2021 - Domeniile Alexandrion Rhein 1892 S.A

• Val Vârtej Roze 2025 - Casa Rotărescu

• Issa Pinot Noir 2024 - Crama La Salina SA

• Issa Sauvignon Blanc Barrique Experience 2024 - Crama La Salina SA

• Issa Chardonnay 2025 - Crama La Salina SA

• Sable Noble Merlot&Cabernet Sauvignon&FeteascaNeagra 2023 - Murfatlar Vinul Romania SA

• Arezan Merlot 2023 - Murfatlar Vinul Romania SA

• Aripi Syrah 2022 - Rasova Wine

• Caii de La Letea 2024 Rară Neagră - S.C. Via Viticola SRL

• Cervus Magnus Monte Fetească Neagră 2024 - Sc Crama Ceptura SRL

• Motiv Sauvignon Blanc & Feteasca Albă 2025 - Sc Crama Ceptura SRL

• Crama Hamangia Ataman Riesling 2025 - SC Crama Hamangia SRL

• Crama Hamangia Pagaia Fume 2022 - SC Crama Hamangia SRL

• I AM Sauvignon Blanc 2025 - SC Cramele Recas SA

• Sânziana Pinot Grigio Feteasca Albă 2025 - SC Cramele Recas SA

• Bacanta Merlot Barrique 2016 - Crama Gîrboiu

• Bacanta Fetească Neagră Barrique 2017 – Crama Gîrboiu

• Magma - Selected Dried Berries 2019 - Crama Gîrboiu

• Bacanta Fetească Neagră Barrique 2022 - Crama Gîrboiu

• Tectonic - Feteasca Neagra Barrique 2023 - Crama Gîrboiu

• Frații Buzești Reserve 2020 – Crama Banul Craiovei

• Merlot-Banul Craiovei 2020 – Crama Banul Craiovei

• Triterra Cabernet Sauvignon 2023 – Crama Triterra

• Triterra Cabernet Sauvignon 2024 - Crama Triterra

• Red Iacob 2021 - Davino

• Fetească Neagră de Averești Diamond Selection Dry 2024 – Domeniile Averești

• Corcova Lecram 2019 - Corcova

• Fetească Neagră Secrets 2022 - Pandora

Medalie de Argint

• Liliac Sauvignon Blanc 2025 - Liliac Winery

• Private Selection Fetească Regală 2024 - Liliac Winery

• Ediție Limitată Via Domnului Sauvignon Blanc 2025 - Cooperativa Agricola Via Domnului

• Issa Chardonnay Barrique 2024 - Crama La Salina

• Issa Nostrum Chardonnay Barrique 2024 - Crama La Salina

• Owner's Choice Ana Sauvignon Blanc 2025 - Jidvei

• Pinot Noir Red 2021 - Jidvei

• 3 Hectare Sauvignon Blanc 2025 - Murfatlar Vinul Romania SA

• Aerosoli Feteasca Regală&Sauvignon Blanc&Muscat Ottonel 2025 - Murfatlar Vinul Romania SA

• Imperfect Fetească Albă & Fetească Regală White 2025 - Rasova Wine

• Imperfect Rose 2025 - Rasova Wine

• Sur Mer Chardonnay 2024 - Rasova Wine

• Vinosofia - Fetească Neagră Dry Red Wine P.D.O 2024 – Crama Hermeziu

• Migala Cuvée 25 Red 2021 - Via Viticola SRL

• X+Y Chardonnay 2025 - Casa de Vinuri Beciu

• Crama Hamangia Ataman Cuvee Alb 2025 - Crama Hamangia

• Crama Hamangia Ataman Merlot 2023 - Crama Hamangia

• Călușari Fetească Albă 2025 - SC Cramele Recas SA

• Sole Fetească Regală 2025 - SC Cramele Recas SA

• Noctis 2023 - SC Elite Wine SRL

• Lumea Fetească Neagră 2021 - SC Elite Wine SRL

• Constantin - Premium Red Blend 2017 – Crama Gîrboiu

• Bacanta Cabernet Sauvignon Barrique 2019 – Crama Gîrboiu

• Carpathia Fetească Neagră 2023 – Domeniile Sâmburești

• Flamboyant 2019 - Davino

• Davino Rouge 2019 - Davino

• Budureasca The Sign Pincomet Rosé 2025 - Viile Budureasca SRL

• Budureasca Cuvee Rose 2025 - Viile Budureasca SRL

• Budureasca Cuvee Blanc 2025 - Viile Budureasca SRL

• Cabernet Sauvignon Diamond Selection Dry 2019 – Domeniile Averești

• Aligote Nativus 2025 – Domeniile Averești

• Corcova Magna 2017 - Viticola Corcova SRL

• Cuvee Pandora by Florin Manoliu White 2023 - Pandora

• Cuvee Pandora by Florin Manoliu Cabernet Sauvignon & Fetească Neagră 2022 - Pandora

• Cuvee Pandora by Florin Manoliu Red 2023 - Pandora

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

BASF Agricultural Solutions România anunță câștigătorii celei de-a 11-a ediții a concursului „Povești cu vinuri românești”, competiție dedicată producătorilor mici și mijlocii de vinuri liniștite din România, cu suprafețe cultivate de până la 100 de hectare, precum și producătorilor de vinuri spumante.

Desfășurată în perioada 13–14 mai 2026, într-o singură etapă națională organizată la Ceptura, județul Prahova, ediția din acest an a concursului „Povești cu vinuri românești” a reunit aproximativ 65 de crame și circa 185 de vinuri înscrise. Participarea confirmă interesul constant al producătorilor locali pentru o competiție devenită, în timp, o platformă relevantă de vizibilitate și validare pentru industria vitivinicolă românească.

În cadrul jurizării, membrii Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) au desemnat cei patru mari câștigători ai anului 2026. Ca în edițiile anterioare, jurizarea concursului s-a realizat prin respectarea normelor sistemului internațional de evaluare stabilite de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIVV).

La categoria vinurilor albe, marele câștigător al ediției este Crama La Salina - Cuvée, sec 2025. La secțiunea vinurilor rosé, primul loc este ocupat de Crama Hamangia - Merlot + Cabernet Sauvignon 2025, demisec, în timp ce la categoria vinurilor roșii trofeul a revenit Cramei Pandora – Fetească Neagră + Merlot + Cabernet Sauvignon 2023, sec. În categoria vinurilor spumante, primul loc a fost câștigat de Crama Jidvei – brut, rosé.

„Nivelul calitativ al vinurilor înscrise în competiție este în continuă creștere, iar acest lucru reflectă transformările prin care trece industria locală. Observăm tot mai clar orientarea producătorilor către investiții în tehnologie, în controlul calității și în practici vitivinicole sustenabile. În prezent, competiția nu mai este doar un instrument de evaluare, ci oferă și o imagine relevantă asupra maturizării sectorului vitivinicol românesc și a modului în care acesta răspunde noilor provocări din piață”, apreciază Georgel Costache, președintele juriului competiției și vicepreședinte ADAR.

Ajuns la cea de-a XI-a ediție, concursul „Povești cu vinuri românești” a devenit un reper pentru producătorii locali, contribuind la promovarea vinurilor românești și la susținerea unei culturi a calității și performanței în acest sector. În perioada 2015-2026, competiția a reunit aproximativ 3.880 de vinuri evaluate conform standardelor internaționale, iar valoarea totală a premiilor oferite de BASF România a depășit 190.000 euro.

„Povești cu vinuri românești confirmă, de la an la an, potențialul extraordinar al sectorului vitivinicol local. În ultimii ani observăm o schimbare importantă în piața locală: producătorii mici și mijlocii investesc tot mai mult în calitate, tehnologie și în construirea unor branduri autentice. Într-un context marcat de provocări climatice și de nevoia permanentă de adaptare, competitivitatea vine tot mai mult din capacitatea de a inova și de a construi valoare pe termen lung. Pentru BASF, această competiție reprezintă mai mult decât un proiect dedicat industriei vitivinicole, fiind o platformă prin care susținem dezvoltarea unui sector cu un potențial important pentru agricultura românească”, a declarat Gabor Krasznai, Managing Director BASF Agricultural Solutions România și Republica Moldova.

Ediția din acest an a fost susținută de o serie de parteneri din industrie, care contribuie activ la dezvoltarea performanței în viticultură și oenologie. Companiile Agra Asigurări, Agromec Ștefănești, Klarwin și Sodinal s-au alăturat inițiativei BASF, oferind expertiză și soluții din portofoliile proprii, în sprijinul producătorilor locali de vinuri liniștite și spumante. „Implicarea acestora consolidează misiunea competiției de a susține evoluția unui sector vitivinicol performant și competitiv”, a adăugat Gabor Krasznai.

Câștigătorii concursului „Povești cu vinuri românești” 2026

Vinuri albe:

Locul 1 – Crama La Salina, Cuvée 2025, sec

Locul 2 – Crama Strunga, Chardonnay 2025, sec

Locul 2 – Crama Tata și Fiul, Tămâioasă Românească 2023, dulce

Vinuri roze:

Locul 1 – Crama Hamangia, Merlot + Cabernet Sauvignon 2025, demisec

Locul 2 – Domeniile Valea Călugărească, Cabernet Sauvignon 2025, sec

Locul 2 – Andra Minivit SRL, Merlot 2025, sec

Vinuri roșii:

Locul 1 – Crama Pandora, Fetească Neagră + Merlot + Cabernet Sauvignon 2023, sec

Locul 2 – Crama Gramma, Fetească Neagră 2022, sec

Locul 2 – Crama Unu, Fetească Neagră + Merlot 2022, sec

Spumante:

Locul 1 – Crama Jidvei, rose brut

Locul 2 – Podgoria Silvania, alb brut

Locul 3 – Crama Jidvei, alb extra dry

Locul 3 – Domeniile Bohotin, rose demisec

Locul 3 – Crama La Salina, alb brut

Locul 3 – Moșia Domnească, alb extra brut

Locul 3 – Agrogreen, alb extra dry

Locul 3 – Domeniile Bohotin, rose dulce

Industria vitivinicolă, într-o nouă etapă de maturizare

Piața vitivinicolă din țara noastră evoluează într-un context internațional marcat de provocări fără precedent pentru industrie. Potrivit datelor Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV), schimbările climatice, volatilitatea economică și transformarea comportamentului de consum continuă să redefinească piața globală a vinului. La nivel mondial, producția rămâne în scădere pentru al doilea an consecutiv, în timp ce producătorii sunt nevoiți să se adapteze unor condiții tot mai imprevizibile.

În acest context, România marchează o creștere de 3,7% comparativ cu 2024, cu un total de 3,26 milioane de hectolitri, rămânând, totuși, sub media ultimilor ani. Evoluția confirmă adaptarea continuă a sectorului local și potențialul acestuia de dezvoltare într-un peisaj internațional tot mai competitiv.

În paralel, industria traversează o schimbare de paradigmă: accentul se mută din ce în ce mai mult de la volum către valoare adăugată, diferențiere și construcția unor branduri autentice. Pentru producători, investițiile în calitate, tehnologie și practici sustenabile devin elemente esențiale pentru competitivitate pe termen lung.

„Datele din piață confirmă faptul că industria vitivinicolă intră într-o nouă etapă de maturizare. Chiar dacă provocările rămân prezente, observăm o orientare tot mai clară către investiții. Producătorii caută tot mai mult soluții care să le permită să construiască valoare pe termen lung și să răspundă unei piețe în continuă schimbare. Credem că România are premise solide pentru a-și consolida poziția în peisajul vitivinicol european, iar rolul nostru este să susținem această evoluție prin inovație și prin parteneriate pe termen lung cu producătorii locali”, a subliniat Gabor Krasznai.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Întrebarea nu este dacă vinul românesc poate reveni, ci dacă cei care îl produc, îl promovează și îl iubesc sunt pregătiți să facă împreună ceea ce nu au reușit să facă separat.

Unghiul meu, strict subiectiv, surprinde la actorii industriei aerul de superioritate, de detașare față de ideile care ar fi putut atrage atenția asupra vinului românesc, care ar fi putut lega comunități în jurul acestui produs. Notez aici lipsa totală de interes față de poziționarea României ca singura țară care găzduiește un concurs internațional gratuit. Amorțeala față de imperativul de a susține inventica domeniului (și aici readuc aminte de sunetul vinului și brain mapping ~ neurofeedback în degustare). Neînțelegerea și, pe cale de consecință, neimplicarea în proiectul Muzeul Național al Vinului, neparticiparea la proiectele de upcycling Enovart, refuzul parcursului de reabilitare vizuală a cramelor (propusă încă de acum 20 de ani!) și exemplele pot continua prin teme ca festival de film cu temă „oeno”, caravaning în enoturism, editare de carte, emisiuni radio și TV cu actualizări în online, turnirul regiunilor viticole ș.a.m.d.

Rezumând, sectorul ar trebui să reevalueze ce are cu adevărat de făcut, mai ales că are la îndemână resurse ideatice.

Minuni nu există. Strategii fundamentate, da.

O piață în stare de șoc

Piața vinului din România traversează în prezent una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă. Nu este vorba despre o simplă fluctuație de piață sau despre un efect colateral temporar al unor condiții economice nefavorabile, ci despre o criză structurală cu rădăcini adânci în decizii greșite acumulate de-a lungul anilor, într-o lipsă cronică de anticipare și viziune strategică la nivelul întregii industrii.

Vinul românesc de calitate ar fi trebuit să fie înțeles, apreciat, apropiat și... băut. Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă. Sau se întâmplă la niște cote extrem de scăzute.

Semnalele de alarmă au existat cu mult înainte ca situația să devină critică. Voci din industrie au avertizat în repetate rânduri că direcția urmată nu este sustenabilă, că ecosistemul vinului românesc nu este încurajat să se dezvolte organic și că salvările individuale nu pot substitui o strategie colectivă coerentă. Aceste avertismente au fost, în mare parte, ignorate. Astăzi, piața plătește prețul acestei neglijențe colective.

Este esențial să înțelegem că vârful „lanțului trofic” al vinului nu poate fi monopolizat exclusiv de producători. Un ecosistem sănătos presupune o rețea complexă de actori: presă de specialitate, organizații nonguvernamentale, distribuitori, somelieri, critici, promotori, un concurs finanțat de dimensiuni europene, consumatori educați și instituții de promovare. Absența sau subdezvoltarea acestor verigi a slăbit întregul lanț.

Susținerea Institutului Vinului ar fi compensat absența Agenției Naționale de Promovare a Vinului. Am fi avut un Muzeu – o instituție vie, la granița dintre știință și edutainement. Din fericire, în binele tuturor, cu sacrificii și voluntariat, a funcționat și crescut Concursul Internațional. Dar „una hirundo non facit ver”.

Anatomia crizei: cauze și mecanisme

Lipsa unui ecosistem de susținere

Una dintre cauzele fundamentale ale actualei crize este absența unui ecosistem dezvoltat în jurul industriei vinicole românești. Spre deosebire de mari țări producătoare – Franța, Italia, Spania –, unde vinul este susținut de o infrastructură legislativă și culturală vastă – reviste de specialitate, programe TV dedicate, școli de degustare, festivaluri cu tradiție îndelungată –, în România aceste structuri fie nu s-au format, fie au fost ignorate chiar de către cei pe care ar fi trebuit să îi servească, dispărând prematur.

Presa de specialitate s-a „diluat”, concursurile de vinuri sunt accesate de-a valma (după sclipici!), iar emisiunile TV dedicate nu au reușit să câștige tracțiune instituțională suficientă. Paradoxal, această alterare a venit adesea chiar din partea producătorilor, iar autoritățile au preferat să controleze mesajul, în loc să îl amplifice. Rezultatul a fost o bulă informațională în care consumatorul a rămas neinformat și, implicit, neimplicat emoțional, iar connaisseur-ul s-a distanțat de superficialitatea curentă.

Prăbușirea canalului HoReCa

Sectorul HoReCa reprezintă nu doar un canal de vânzare, ci și principala scenă de prezentare și descoperire a vinului. Un consumator care descoperă un vin bun la restaurant este, cu o probabilitate ridicată, un viitor cumpărător fidel. Prăbușirea consumului în acest sector este, prin urmare, mai mult decât o problemă de cifre de afaceri – este o criză de recrutare a noilor consumatori.

Explicațiile simplificate (rostogolite de neaveniți) care atribuie această prăbușire exclusiv prețurilor ridicate din HoReCa sunt insuficiente și înșelătoare. Realitatea este multifactorială: lipsa de educare a personalului din servicii, absența unor liste de vinuri bine structurate și explicate, lipsa totală a căilor de comunicare AR, VR, competiția băuturilor alternative (cocktailuri craft, bere artizanală), dar și eșecul producătorilor de a corecta conduita acestui canal – toate acestea au contribuit la deteriorarea situației. „Incentivele” financiare de tip taxe de dop sau taxe de listare au reprezentat un plasture expirat aplicat pe o rană care necesita o intervenție chirurgicală.

Tinerii și viitorul consumului de vin

Poate cea mai îngrijorătoare tendință pe termen lung este îndepărtarea tinerilor de cultura vinului. Generațiile tinere nu au fost cultivate ca potențiali consumatori și ambasadori ai vinului românesc. Responsabilitatea pentru acest eșec revine în primul rând departamentelor de marketing ale marilor producători, care nu au reușit să construiască o narațiune relevantă și autentică pentru publicul tânăr.

Consumul de vin nu este doar un act de „băut o băutură” – este un mod de socializare cât se poate de modern, o formă de expresie culturală, dar și o legătură cu identitatea locală și cu tradiția. Tinerii din România nu au fost invitați în acest scenariu. Li s-a prezentat vinul ca un produs al bătrânilor sau ca o băutură de lux inaccesibilă sau cu prea multe reguli, nu ca o experiență de bucurie și atractivă. Greșelile de comunicare s-au acumulat până când distanța dintre tineri și vin a devenit o prăpastie greu de traversat. Constatăm că nu știm nici cine sunt acești tineri, nici ce vor să consume. De ce sunt antialcool „generic”?

Campaniile de marketing bazate pe vedete și influenceri au ratat adesea tocmai această conectare autentică. Colaborările au generat vizibilitate superficială, dar nu au construit simpatia reală, nici notorietatea de durată a brandurilor, și cu atât mai puțin creșteri semnificative ale vânzărilor. O strategie de marketing eficientă pentru vin trebuie să fie construită în jurul experienței, convenției narative și educației – nu al imaginii. Educație înseamnă și nuanțarea relației alcool–vin. 

Responsabilitatea colectivă, un bun comun

Un aspect important, adesea neglijat în dezbaterile despre criza vinului românesc, este cel al responsabilității colective. Vinul românesc, denumirile de origine controlată, arealele viticole, moștenirea culturală a podgoriilor – toate acestea sunt bunuri comune ale națiunii, nu proprietatea exclusivă a producătorilor. Prin urmare, dreptul de a opina și de a contribui la soluționarea crizei revine tuturor celor care au o legătură cu această industrie, indiferent dacă dețin sau nu o cramă. Până și proximitatea geografică față de o Denumire de Origine (de rezidență sau antreprenoriat fără legătură „oeno”) justifică luarea de poziție.

Istoria recentă demonstrează că unele dintre cele mai bune idei au venit din afara cercului producătorilor: primele magazine specializate, primele platforme de vânzare online, inițiativele de promovare culturală. Din nefericire, în loc să fie sprijinite și integrate, aceste inițiative au fost adesea privite cu suspiciune sau chiar sabotate indirect de producători, care au căutat să le dubleze în condiții de concurență neinspirată (până mai ieri, „prețuri de producător” la poarta cramei sau, ceva mai nou, în online-ul minuscul al fiecărui producător în parte).

Marketingul vinului, unde s-a greșit

Serviciile de marketing din industria vinului românesc suferă de o problemă sistemică: în proporție covârșitoare, strategiile adoptate sunt ineficiente, costisitoare și inadaptate realităților pieței. Această afirmație nu este o critică fără fundament, ci o concluzie susținută de rezultatele concrete: scăderea consumului, lipsa de notorietate a brandurilor locale și eșecul de a conecta emoțional cu publicul tânăr. Un „ingredient” folosit des: oameni de marketing provin din afara domeniului și sunt „neaclimatizați” (neșcoliți specific). De aici, și lauda participărilor la pseudocompetiții ca Frankfurt, Lyon ș.a.m.d. (reversul ar fi: în cunoștință = bătaie de joc față de public.

Marketingul eficient al vinului nu mai înseamnă a angaja o frumusețe pentru a poza cu un pahar în mână. Înseamnă a construi o poveste autentică despre terroir, despre oamenii din spatele vinului, inclusiv despre legătura dintre loc și gust. Înseamnă educație continuă a consumatorilor, prezență consistentă în canalele de comunicare relevante și o strategie de conținut bine gândită pe termen lung. Nimic din toate acestea nu se poate cumpăra cu taxe de dop sau campanii de imagine efemere. Primul exemplu fericit care îmi vine în minte este o emisiune/podcast de tip „travel” sau „discovery”. Nici parti-pris-urile cu haterii de serviciu n-au avut rezultat. Poate că – plătind – ai scăpat de o injurie, dar „verbul” colectiv a fost inhibat.

Unele firme mari poate au resurse suficiente pentru a-și permite ocoluri costisitoare și pentru a rezista perioadelor dificile. Altele, tot mari, dar și cramele mici și mijlocii nu au acest lux. Pentru acestea, fiecare an de marketing ineficient poate însemna înghețarea întregului circuit comercial, incapacitatea de a plăti furnizorii, pierderea listărilor în magazine și restaurante (ceea ce înseamnă dispariția din ochii consumatorilor). Criza nu are același chip pentru toți jucătorii din industrie.

Un ecosistem necoagulat

De-a lungul deceniilor, au existat numeroase inițiative valoroase care ar fi putut forma nucleul unui ecosistem vibrant al vinului românesc: publicații de specialitate, coloane în reviste naționale generaliste, glossy sau axate pe diferite domenii de interes, rubrici în presa economică, emisiuni TV, cărți de vinuri, concursuri. Toate acestea au funcționat, unele cu rezultate remarcabile. Totuși, industria nu s-a coagulat niciodată în jurul lor. Au fost percepute ca proiecte ale „altcuiva”, nu ca instrumente colective de construire a pieței. Nici măcar nu s-a folosit forța industriei pentru a determina acțiuni din partea administrației sau a entităților proiectate să facă ceva pentru vinul românesc.

Această fragmentare a generat un paradox dureros: cu cât fiecare actor și-a urmărit mai exclusiv interesul individual pe termen scurt, cu atât a afectat mai mult interesul colectiv pe termen lung. Salvările individuale au erodat valoarea percepută a vinului românesc în ansamblu. Astăzi avem scadența.

Calea înainte: soluții și condiții pentru redresare

Soluțiile există, dar trebuie spus cu toată onestitatea: costul implementării lor astăzi este semnificativ mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi acționat la timp. Fiecare an de inacțiune a adăugat noi straturi de dificultate și a redus marja de manevră a industriei. Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune – mizele sunt prea mari, atât economic, cât și cultural. Adică, mize existențiale!

Reconstruirea ecosistemului informațional și de acțiune

Prima prioritate trebuie să fie reconstruirea unui ecosistem informațional solid în jurul vinului românesc. Aceasta presupune susținerea activă a presei de specialitate, nu inhibarea ei. Presupune investiție în conținut editorial de calitate – articole, podcasturi, canale video –, care să educe și să entuziasmeze consumatorii. Presupune deschiderea producătorilor față de critica constructivă și față de evaluările independente. Impune o adoptare totală și rapidă a ideilor novatoare. (Repun pe tapet modelul A7 – Autostrada Podgoriilor.)

Totodată, este necesară o relație mai matură cu autoritățile și cu administrația publică. Lobbyul pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și fiscal nu trebuie să fie lăsat exclusiv în sarcina producătorilor – care se expun prin această poziție. ONG-urile, asociațiile profesionale, jurnaliștii specializați pot fi delegați să preia o parte din această responsabilitate de reprezentare. Evident, industria este obligată să formeze un buget pentru aceste demersuri și/sau să oblige statul să permită implementarea unor idei valoroase (vezi indicatoarele turistice amplasate pe domeniul public) – lucruri care nu costă, dar care au efect.

Reconectarea cu tinerii

Reconectarea cu publicul tânăr necesită o schimbare fundamentală de abordare. Vinul trebuie prezentat ca parte dintr-un stil de viață modern, nu ca o relicvă, un simbol al trecutului sau ca un mod de viață nesănătos. Evenimentele de degustare trebuie să devină experiențe sociale atractive, accesibile și distractive. Platformele digitale – Instagram, TikTok, YouTube – trebuie exploatate cu conținut autentic și educativ, nu cu reclame tradiționale adaptate superficial.

Colaborările cu creatori de conținut autentici, pasionați de gastronomie, călătorii și cultură pot fi mult mai eficiente decât campaniile cu vedete. Autenticitatea și cunoașterea reală a produsului sunt criteriile care trebuie să ghideze alegerile de parteneriat, nu notorietatea superficială. Caravaningul ar putea sta la baza celor enunțate mai sus. (Notați, vă rog!)

Revitalizarea HoReCa drept scenă a vinului

Sectorul HoReCa trebuie reconsiderat ca o scenă de prezentare și educare, nu doar ca un canal de vânzare. Producătorii pot „forța” ca, în timp, personalul din restaurante și hoteluri să aibă pregătire specifică ca barem de clasificare pentru restaurant. Astfel, chiar în condițiile de fluctuație a lucrătorilor, investiția în profesionalizarea lor ar avea sens, dar să și ofere materiale educative atractive, să organizeze degustări cu somelieri și personal de servicii. O chelneriță care poate recomanda cu entuziasm și cunoaștere un vin local face la fel de mult pentru brandul respectiv ca o campanie publicitară. AI-ul îi poate fi un sprijin „natural”.

Concluzii: momentul adevărului

Piața vinului românesc se află la o răscruce. Criza actuală este dureroasă, dar poate reprezenta și un catalizator pentru schimbarea profundă de care industria are nevoie de mult. Condiția esențială este ca actorii relevanți să renunțe la abordările individualiste și să accepte că problemele comune necesită soluții comune.

Este momentul să se pună întrebările corecte și să se enunțe problemele cu onestitate, fără a căuta vinovați externi sau a minimiza responsabilitatea internă. Este momentul unui audit sincer al strategiilor de marketing, al relațiilor cu presa de specialitate, al modului în care industria se raportează la consumatorii tineri, la canalul HoReCa și la foarte probabile noi obiceiuri de consum.

Vinul românesc are un potențial remarcabil: soiuri autohtone și internaționale, terroir-uri valoroase, o tradiție milenară. Toate acestea reprezintă un capital natural și cultural pe care nicio criză nu îl poate șterge. Ceea ce lipsește nu este potențialul, lipsesc voința colectivă și capacitatea organizatorică de a-l valorifica. Dacă industria va reuși să construiască această voință comună, redresarea este nu doar posibilă, ci 100% viabilă.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

În perioada 27 – 29 martie 2026, în Italia, la Calabria, s-a desfășurat sesiunea dedicată vinurilor roze din cadrul Concours Mondial de Bruxelles. Rozeurile produse în România au câștigat 17 medalii, dintr-un total de 51 de probe înscrise. Procentul de 33% al ratei de succes confirmă calitatea în creștere a rozeurilor românești într-o piață extrem de dinamică.

Ca în fiecare an, Rosé Wines Session a reprezentat un moment-cheie pentru evidențierea tendințelor și a diversității producției globale de vinuri roze.

Pe parcursul a trei zile, un juriu format din profesioniști internaționali ai vinului din 20 de țări - somelieri, importatori, distribuitori și jurnaliști de specialitate - a degustat în orb peste 1.100 de vinuri roze din 30 de țări.

România a obținut un total de 17 medalii, dintre care o mare medalie de aur, șase medalii de aur și zece medalii de argint.

Una dintre cele mai prestigioase distincții ale acestei sesiuni dedicate vinurilor roze a fost acordată vinului Issa Pinot Noir Rosé 2025 al cramei La Salina, care a fost desemnat „Revelația Rosé din România”.

Vinurile românești medaliate la CMB Rosé Wine Session 2026

Mare Medalie de Aur

• Issa Pinot Noir Rosé 2025 - Crama La Salina

Medalii de Aur

• Hruba Boierului Busuioacă de Bohotin demisec 2025 – Crama Hermeziu

• Charme de la Mer demisec 2025 - Murfatlar Vinul

• Tectonic Rezerva Cuvee Rose 2025 – Crama Gîrboiu

• Schwaben Wein Roze 2025 – Cramele Recaș

• Cervus Magnus Monte Rose 2025 – Crama Ceptura

• Issa Vibe Rose 2025 - Crama La Salina

Medalii de Argint

• C'est Soir Traminer roze 2025 – Crama Hermeziu

• Charme de la Mer sec roze 2025 - Murfatlar Vinul

• Bacanta Special Edition 2025 – Crama Gîrboiu

• Castel Huniade Roze 2025 – Cramele Recaș

• Mysterium Roze Brut 2021 - Jidvei

• Jidvei Roze Brut 2021 - Jidvei

• 2 Milenii Cuvee Rose 2025 – Crama Liuta

• Strunga Terroir - Fetească Neagră Rose 2025 – Crama Strunga

• Caii de La Letea Volumul II Rosé 2025 - Via Viticola

• Caii de La Letea Princeps Rosé 2025 - Via Viticola

Fondat în 1994, Concours Mondial de Bruxelles (CMB) este o competiție internațională de vinuri, renumită pentru standardele sale riguroase și angajamentul său de a identifica cele mai bune vinuri și băuturi spirtoase din lume. Cu multiple sesiuni și selecții organizate în fiecare an, CMB evaluează peste 15.000 de probe, anual. Un juriu compus exclusiv din profesioniști din industrie asigură un proces de degustare în orb axat pe calitate, ceea ce face din CMB un punct de referință al excelenței recunoscut la nivel global.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) atrage atenția asupra unei contradicții majore: România dispune de un sector vitivinicol competitiv la nivel internațional, dar autoritățile noastre continuă să îl trateze cu spatele. Nici astăzi, sectorul vitivinicol nu beneficiază de vreo strategie coerentă din partea statului nostru.

În timp ce state precum Franța, Italia sau Spania utilizează vinul ca instrument de poziționare economică și culturală, în România acesta rămâne gestionat fragmentat, preponderent prin măsuri administrative și fiscale, fără o integrare reală într-o politică de dezvoltare. „Această abordare devine cu atât mai problematică cu cât presiunea este aplicată în special asupra segmentului deja fiscalizat, în timp ce zona care generează pierderi reale pentru buget rămâne insuficient adresată”, precizează Diana Pavelescu, secretar general ADAR.

Se estimează că, anual, în afara sistemului fiscal se comercializează aproximativ 200 de milioane de litri de vin, echivalentul unei piețe de circa trei miliarde de lei, din care TVA-ul necolectat depășește 570 de milioane de lei. „Acest fenomen este susținut de lipsa trasabilității în circulația strugurilor, de fragmentarea artificială a producției sub praguri administrative și de incoerențe legislative care permit perpetuarea unei economii paralele”, subliniază Diana Pavelescu.

În acest context, tratamentul aplicat producătorilor conformi devine disproporționat. Deși acciza asupra vinului este redusă și nu generează venituri bugetare semnificative, obligațiile administrative asociate, în special garanțiile și procedurile care blochează capital, creează o presiune reală asupra sectorului și limitează capacitatea acestuia de a investi și de a se dezvolta. Se conturează astfel un dezechilibru structural: zona fiscalizată este suprareglementată, în timp ce zona nefiscalizată rămâne insuficient controlată.

Subiectul a fost discutat pe 10 martie 2026 în cadrul Conferințelor ADAR, unde producători, oenologi și directori de crame au semnalat problemele sistemului fiscal și lipsa de trasabilitate. „În ciuda demersurilor constante ale ADAR și ale reprezentanților sectorului pentru deschiderea unui dialog cu Ministerul Finanțelor, toate propunerile de întâlnire formulate până în prezent au fost amânate, fără un rezultat concret. Această lipsă de asumare amplifică ruptura dintre decidenți și realitatea din teren”, a spus Diana Pavelescu.

În absența unei corecții de direcție, România riscă să rateze o oportunitate economică și de imagine. Vinul nu este doar un produs agricol, ci un vector de dezvoltare care poate susține turismul, exporturile și construcția unui brand de țară coerent. Valorificarea acestui potențial depinde însă de capacitatea de a construi politici publice care să distingă clar între consum propriu și activitate economică, să crească trasabilitatea în lanțul de producție și să intervină acolo unde evaziunea este reală și cuantificabilă, în paralel cu simplificarea cadrului administrativ pentru operatorii conformi.

„Vinul românesc poate fi un argument puternic pentru atragerea consumatorului și a vizitatorilor străini, iar ridicarea imaginii sale este în interesul nostru comun. Astăzi, vinificația românească a ajuns la un nivel foarte bun de performanță”, punctează Claudiu Necșulescu, președinte al ONIV și al grupului de firme Jidvei.

ADAR consideră că sectorul vitivinicol nu are nevoie de măsuri punitive suplimentare, ci de o recalibrare a abordării publice, care să alinieze controlul fiscal cu realitatea economică și să permită dezvoltarea sustenabilă a unui domeniu cu potențial strategic pentru România.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează pe 27 septembrie 2025, la Apoldu de Sus – județul Sibiu, a patra ediție a Vinea Apoldia Maior Fest, un eveniment care va reuni, ca în fiecare an, vinurile din propria plantație cu muzica și bucatele tradiționale.

Vinea Apoldia Maior Fest este o sărbătoare a recoltei de struguri, unde toți cei prezenți se bucură de mâncarea tradițională și vinurile produse la Stațiunea Viticolă a USAMV Cluj-Napoca. În cadrul evenimentului este amenajată o zonă dedicată micilor producători și meșteșugari, iar participanții au ocazia să facă plimbări și fotografii în plantația viticolă de la Apoldu de Sus.

USAMV Cluj-Napoca produce vinuri din anul 2020, în plantația Vinea Apoldia Maior situată la circa doi km de Apoldu de Sus, având astăzi în portofoliu 14 etichete, unele premiate la nivel național și internațional: Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Pinot Gris alb/rose (sec/demidulce), Riesling Italian, Muscat Ottonel, Eruditus, Docentus, Secas, Semper, Amlas, Laureatus, Madrigal și Orange Optimus. Aceste vinuri sunt apreciate datorită prospețimii, fructuozității, fineții și a bogăției de arome, potențate de o aciditate mai ridicată.

Atmosfera de la Vinea Apoldia Maior Fest 2025 va fi întregită cu spectacole și recitaluri pentru toate gusturile, susținute în acest an de Ansamblul Tradiții Someșul Napoca al universității - solistă Laura Ciupeiu, de studentele de la USAMV Cluj-Napoca - Bianca Găvan și Larisa Vasiliu, alături de Ștefan Suciu & Anamaria Urcan, Ilinca, Andra Cocian și soliști ai Asociației Culturale „Alexandru Fărcaș” - Kolcsár Katalin (soprană), Sorin Lupu (tenor), Geani Brad (bariton), Petre Burcă (bas), Péter Kolcsár (pianist acompaniator).

Festivalul își deschide porțile la ora 12.00, iar biletele pot fi achiziționate direct la locație, în ziua evenimentului, la prețul de 150 de lei. De asemenea, sunt disponibile și pachete de bilete cu reducere pentru grupuri de 4 persoane (500 lei), iar copiii sub 12 ani au acces gratuit, în timp ce pentru cei cu vârste între 12-18 ani prețul biletelor este de 50 lei. În aceste prețuri, participanților li se oferă accesul la eveniment și la spectacolele din program, precum și degustările de produse și consumația meniurilor tradiționale, alături de vinul la pahar.

Pe durata festivalului sunt disponibile spre vânzare vinuri îmbuteliate la stațiunea USAMV Cluj-Napoca și must, la prețuri speciale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În colaboare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Sebastian Olaru este un tânăr enolog care nu a ajuns întâmplător în domeniul vitivinicol, pasiunea pentru vie și vin fiind moștenire de familie. Absolvent al Facultății de Horticultură din Craiova, încă de pe băncile școlii, Sebastian Olaru a făcut practică la 7Arts Winery și a rămas aici, la crama din centrul viticol Banu Mărăcine, aproape de malul Jiului, la câțiva kilometri de Craiova și în imediata apropiere a castrului roman Pelendava.

În anul 2010 a fost replantată o suprafață de 31 de hectare pe amplasamentul vechii plantații, astăzi 7Arts Winery având șapte soiuri de struguri: patru roșii (Fetească neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah) și trei albe (Fetească albă, Tămâioasă românească și Sauvignon Blanc).

Reporter: Cum ai descrie rolul unui enolog? De reținut că, recent, ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România).

Sebastian Olaru: Așa cum un arhitect proiectează o clădire de la fundație până la finisaj, ținând cont de structură, funcționalitate și estetică, oenologul construiește vinul pas cu pas, de la alegerea momentului optim de recoltare și până la stabilirea stilului, structurii și echilibrului aromatic.

El lucrează cu materia vie – strugurele – asemenea unui arhitect care modelează spațiul, anticipând cum se va transforma în timp, ce emoție va transmite și ce experiență va oferi celui care îl „locuiește” – sau, în cazul vinului, îl degustă.

Rolul său este unul de creație, control și finețe. Fiecare decizie tehnologică – fermentație, maturare, asamblaj – este o linie trasată pe planul gustativ și aromatic al vinului, cu scopul de a reda identitatea terroir-ului, stilul cramei și emoția momentului.

Reporter: Ce te-a atras spre această meserie și care a fost parcursul tău în acest domeniu?

Sebastian Olaru: Pasiunea pentru vie și vin pot spune că am moștenit-o. Bunica mea, din partea tatălui, a plecat de acasă, dintr-un sat din județul Olt, la vârsta de 14 ani, pentru a studia la Școala de Vițe de la Blaj. După finalizarea studiilor, a plecat direct la Segarcea, unde a lucrat ca tehnician în via administrată de Domeniul Coroanei. Acolo l-a cunoscut și pe bunicul meu. O poveste similară au avut și bunicii din partea mamei, care au lucrat pentru Vinalcool de-a lungul vieții. Având aceste rădăcini, era aproape inevitabil să dezvolt o afinitate pentru acest domeniu.

Parcursul meu profesional a început cu studiile de licență și master la Universitatea din Craiova. La sfârșitul celui de-al doilea an de facultate am făcut practica la crama 7Arts, unde doamna Mirela Gheorghe mi-a întins o mână de ajutor și mi-a oferit o bază solidă de cunoștințe teoretice și practice. De atunci, fie că am fost sub îndrumarea dumneaei, fie că a trebuit să mă descurc pe cont propriu, am încercat să aduc în fiecare sticlă de vin tipicitatea arealului și a soiului, iar la final să semnez cu mândrie „7Arts Winery”.

⁠Reporter: Ai o parte preferată în procesul de vinificație?

Sebastian Olaru: Vinul nu se face doar toamna – este un proces continuu, care poate dura ani întregi. Un vin bun începe cu struguri sănătoși, dintr-o vie bine îngrijită, iar apoi își urmează drumul prin inox, stejar și, în cele din urmă, sticlă. Este un proces complex, pe care fiecare oenolog îl adaptează în funcție de zonă, soi și propria viziune asupra vinului.

Fiecare etapă din procesul de vinificație este specială, însă, din punctul meu de vedere, cea mai fascinantă este perioada recoltei. Este momentul în care strugurii sunt culeși, selectați, transformați în must și încep fermentația. Totul se desfășoară într-un ritm alert, iar deciziile trebuie luate rapid. Există momente în care lucrurile nu merg exact cum îți dorești, dar, în cele din urmă, găsești soluția potrivită.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin?

Sebastian Olaru: Cred că un consumator ar trebui să privească dincolo de vinul din pahar și să aprecieze mai multe aspecte: calitatea, aromele, echilibrul și, nu în ultimul rând, povestea din spatele fiecărei sticle.

Pentru ca un vin să ajungă la cele mai înalte standarde, în crame se depune multă muncă și dedicare. Fiecare detaliu contează, de la îngrijirea viei până la igiena impecabilă a echipamentelor și precizia proceselor de vinificație.

Reporter: În cariera ta de enolog ai un vin de care ești cel mai mândru?

Sebastian Olaru: 7Arts Fetească Neagră 2024 va fi un vin etalon. Momentan se odihnește în butoaie de stejar românesc și mai are de stat acolo o perioadă, dar sunt sigur că îl vom degusta cu plăcere peste 2-3 ani.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Cristian Tudor, enolog Domeniul Aristiței: „În spatele unui pahar cu vin este foarte multă muncă.”

Veronica Gheorghiu: „Enologul este ca un bijutier care șlefuiește un diamant.”

Ovidiu Maxim, enolog crama La Salina: „Adevărata învățare vine din practică.”

Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”

Foto: ADAR

În colaboare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Astăzi, o aducem în fața dvs. pe Veronica Gheorghiu, care a fost vreo 20 de ani enologul Cramei Oprișor, iar recent s-a alăturat soțului în afacerea cu viță-de-vie și pomi fructiferi, mutându-se mai aproape de Craiova, ca să lucreze împreună cu el la fermă. Visul lor este să deschidă o cramă de tip boutique, pentru care Veronica Gheorghiu a ales și un nume, Crama Peonia, inspirat dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de fermă. Astfel, enologul a legat identitatea cramei de povestea locului.

Veronica Gheorghiu este o persoană creativă, așa încât și-a dorit să facă vinuri care să îi aducă bucurie și ei, dar mai ales celor care le degustă. Se poate mândri că i-a reușit, având cu ce se lăuda în meseria de enolog.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul unui enolog?

Veronica Gheorghiu: Dacă ne uităm în DEX, definiția enologiei – pe care o știe toată lumea – este „știința care se ocupă cu studiul și metodele de preparare, condiționare și păstrare a vinului și a produselor derivate din struguri, în scopul realizării unui produs finit, adaptat nevoilor pieței”. Mi-a plăcut mult această formulare – adaptat nevoilor pieței. Am subliniat-o tocmai pentru că sugerează că nu există vin bun sau prost, ci vin care trebuie să respecte gustul și așteptările celui care îl bea.

Din punctul meu de vedere, enologul este un artist, cel care dă viață vinului. Exact ca un bijutier care șlefuiește un diamant: dacă îl lucrează cu migală, reușește să-i dezvăluie strălucirea din orice unghi l-ai privi. Așa și enologul trebuie să scoată din mâinile sale un produs care să îl facă fericit pe consumator, care să îl încânte. Enologul este artistul din sticlă. Când este bine lucrat, vinul degajă o emoție.

Foto: Crama Oprișor

Reporter: Ce te-a atras spre meseria de enolog și care a fost parcursul tău în acest domeniu până acum?

Veronica Gheorghiu: Locul meu natal este la țară, unde mi-a plăcut foarte mult dintotdeauna, pentru că oamenii de acolo sunt simpli, cu frica lui Dumnezeu, cu mult respect și cu suflet mare. Bunicii și părinții mei aveau vie. Îi vedeam cu câtă pasiune o îngrijesc și cât de mult le plăcea toamna să-i culeagă roadele. Și bineînțeles că mă luau și pe mine să particip la recoltatul strugurilor, dar trebuie să recunosc – partea asta nu mi-a plăcut niciodată. Pentru că de pe butucii de vie se scuturau boabele. Cei mari culegeau înainte, iar noi, copiii, trebuia să rămânem în urmă și să adunăm fiecare bobiță, ca să nu se facă risipă. Mie nu-mi plăcea deloc. Ei, în schimb când mă duceam la tata în beci, mirosea așa frumos, era o aromă de fermentație, florală, de must, care mi-a rămas în minte.

Am făcut facultate și mai târziu doctorat în domeniu. Îndrumătorul meu de licență a fost doamna Camelia Munteanu, care m-a insuflat să fac vin, mai ales pe linia de rose-uri. Pe urmă, domnul profesor Popa m-a învățat să fac vinuri roșii, care sunt preferatele mele.

După terminarea studiilor nu-mi găseam locul - am mers la un abator, la o fabrică de sucuri, nu îmi plăcea nimic. Din 2001 am făcut campanie la Vinarte și mi-am zis: aici e Raiul pe pământ.

Îmi aduc aminte când fiul meu David era mic și nu voia să mănânce, îi spuneam: eu nu știu ce să fac. Eu am vinurile acolo și le înțeleg pe fiecare și știu cum să mă port cu ele, dar cu tine nu știu ce să mai fac.

În 2005, am ajuns la Crama Oprișor. Totul a pornit de la o întâmplare. Doamna Rodica Căpățână trimisese pe cineva să vadă cum arată via la Vinarte. I s-a spus că sunt doi oameni care lucrează bine – unul în vie, unul în cramă. Eram eu și soțul meu. Eram tineri, muncitori, pasionați de tot ce făceam, și se pare că asta s-a văzut. Așa că doamna Căpățână a hotărât pe loc: pe aceștia doi îi iau cu mine. Și așa a început povestea noastră la Oprișor.

În 2011, soțul meu a pornit, împreună cu un partener, o afacere cu o plantație de viță-de-vie și pomi fructiferi. Recent, eu m-am desprins de la Oprișor și m-am mutat mai aproape de Craiova, ca să lucrez împreună cu el la fermă. Visul nostru este să deschidem o cramă, iar dacă totul merge bine, cred că din toamnă îi vom da drumul. Va fi crama visurilor mele – mică, cochetă, de tip boutique. Se va numi Crama Peonia. Am ales acest nume inspirându-ne dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de noi. Mi-a plăcut ideea de a lega identitatea cramei de povestea locului.

Reporter: Munca enologului nu este rutină. Asta ai spus recent într-un interviu. Care este partea ta preferată din procesul de vinificație?

Veronica Gheorghiu: Mie îmi place foarte mult să pornesc de la bobul de strugure. Îmi place prima perioadă, aceea de coacere, s-o fac cu mare atenție - merg în vie, degust boabele de strugure și îmi fac planuri: strugurii de aici vor merge în acel vin, parcela aceasta e perfectă pentru acel cupaj, acest Sauvignon va da cel mai bine în linia aceea, Feteasca neagră va purta eticheta cutare.

Practic, le dau un rost încă din vie, le creez un drum. Îmi place să organizez materia primă de la bun început, să o culeg exact la momentul potrivit. Și cred că, dacă faci totul cu atenție și respect pentru strugure, rezultatul nu poate fi decât unul de care să fiu mândră.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin?

Veronica Gheorghiu: Eu cred că un consumator nu ar trebui să simtă niciodată povara muncii din spatele unui vin, nu trebuie să știe că ai petrecut mai puțin timp cu familia, că ți s-a defectat un utilaj exact când aveai mai multă nevoie de el, că ai dus lipsă de oameni sau că anul a fost greu pentru vie.

Vinul se vinde doar prin povești frumoase. Ce contează, în final, nu e truda din spatele sticlei, ci zâmbetul celui care îl gustă. Acel moment de mulțumire sinceră e tot ce ai nevoie ca să știi că ai făcut bine, că ai reușit să dăruiești o bucurie prin vinul tău.

Reporter: Din întreaga carieră, care este vinul de care ești cea mai mândră?

​​Veronica Gheorghiu: Asta e o întrebare grea. E ca și cum ai întreba o mamă care dintre copiii ei e preferatul – îi iubește pe toți. La fel simt și eu față de vinurile pe care le-am creat.

Mie, în general, îmi plac vinurile roșii, pentru că implică mai multă muncă, mai multă tehnică, mai multă finețe, mai multă artă. Dar nu pot spune că am un singur vin preferat. La Oprișor am creat unele branduri de care sunt foarte mândră: Passarowitz, Cabernet Sauvignon - Eticheta Roșie, Fetească Neagră – Eticheta Violet, Feteasca Neagră, Cutia Paleologu, Smerenia, Nenumita, Ispita. Fiecare are povestea și personalitatea lui. Și adevărul e că și momentul în care bei un vin contează enorm. Întotdeauna am spus că mâncarea este regina și vinul este regele, dacă nu se potrivesc, oricât de bun ar fi vinul, nu va străluci.

Reporter: Cum este să fii femeie în industria vinului, un domeniu tradițional dominat de bărbați?

Veronica Gheorghiu: Mult timp, meseria asta a fost văzută ca fiind „a bărbatului”, se spunea că el trebuie să stea în cramă, că are mai mult timp, mai multă forță. Dar eu cred că femeile aduc un plus important în enologie. În primul rând, în ceea ce privește igiena – o femeie e, prin natura ei, mai atentă la curățenie. Apoi, simțurile – gustul, mirosul, intuiția – pot fi mai fine la o femeie, iar asta contează enorm în vinificație. Sigur că și bărbații au calitățile lor, dar eu cred că o femeie enolog pune mai mult suflet și mai multă artă într-un vin. Am întâlnit, desigur, prejudecăți – ideea că „o femeie nu poate face vin”. Dar nu le-am luat în seamă. Mi-am văzut de drum, am fost mereu creativă și mi-am dorit, înainte de toate, să fac vinuri bune, care să îmi aducă bucurie mie și celor care le degustă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ovidiu Maxim, enolog crama La Salina: „Adevărata învățare vine din practică.”

Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”