IPSO Agricultură continuă seria de evenimente dedicate fermierilor care își doresc să implementeze soluții moderne, eficiente și profitabile în activitatea agricolă. Astfel, joi – 23 octombrie 2025, la RDF Group din localitatea Șofronea – județul Arad, IPSO Agricultură a adus în prim-plan tehnologiile de vârf și bunele practici care pot susține performanța în agricultură, în cadrul evenimentului „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!”. Fermierii prezenți, în jur de 300, au aflat, de la specialiștii companiei, cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură.

Participarea la Precision AG TOUR oferă fermierilor oportunitatea de a descoperi cele mai noi tehnologii și soluții integrate pentru optimizarea activității agricole, de a interacționa cu experți de profil și de a împărtăși experiențe valoroase.

Evenimentul a fost structurat în jurul a cinci ateliere tematice:

• Agricultură de Precizie;
• Pregătirea Solului;
• Semănat & Protecția plantelor;
• Recoltat și Manipulare;
• Irigații.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu soluții și echipamente de agricultură de precizie de ultimă generație, finanțare personalizată și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare IPSO Service 360.

Tehnologia Centralized & Connected Support reprezintă viitorul în materie de servicii post-vânzare. Datele transmise de utilajele conectate sunt analizate în timp real de o echipă de specialiști pentru a identifica și preveni posibile defecţiuni înainte ca ele să se producă sau să se agraveze. Folosind tehnologia Expert Alerts, tehnicienii pot interveni rapid, având la dispoziție echipamentele necesare, piesa cauzatoare și întreaga procedură de reparație, asigurând astfel o intervenție eficientă și la timp pentru fermieri. Această abordare minimizează perioadele de nefuncționare a utilajelor şi sprijină fermierii în creşterea productivității şi profitabilității, prin intervenții proactive și precise.

Prin abordarea „one-stop shop”, compania IPSO oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură modernă și performantă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În prima parte a lunii iulie am ajuns în vestul țării, în județul Timiș, la Giulvăz, acolo unde Alexander Degianski era în plină campanie de recoltat la grâu. Tânărul fermier a avut timp pentru noi deoarece am nimerit într-o perioadă ploioasă, care a întârziat puțin recoltarea. Însă, ploaia a adus zâmbete pe fețele agricultorilor, fiind binevenită pentru culturile de primăvară. Alexander Degianski este un tânăr care are cu ce se mândri la vârsta de 36 de ani. În 2012, a absolvit cu media 10 Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Timișoara. Totodată, este absolvent de științe economice, din anul 2011.

Reporter: V-am găsit în plină campanie de recoltat, cum e?

Alexander Degianski: Este o campanie relativ rapidă, e drept că şi cu multe combine. Din păcate a fost o campanie extraordinar de uscată şi fierbinte, care a pus foarte mare presiune, mai ales psihică, pe mine şi pe restul colegilor, din cauza riscului uriaş de incendii. Avem două cisterne în câmp, avem maşini cu extinctoare, fiecare utilaj are două extinctoare minimum pe el, dar, dacă se întâmplă, Doamne, fereşte!, cum s-a întâmplat zilele trecute la nişte vecini de‑ai noştri, totul se poate încheia urât şi repede.

Reporter: Acum recoltaţi ce aţi însămânţat toamna trecută. Câte hectare şi cu ce culturi?

Alexander Degianski: Grosso modo, 3.000 de hectare avem de recoltat, 1.000 de rapiţă și 2.000 de grâu.

Reporter: Aţi spus că aţi avut foarte multe combine în câmp. Câte?

Alexander Degianski: Media a fost de șase combine în câmp, undeva la 200 de hectare pe zi facem cu combinele acestea.

„De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru agricultori.” 

Reporter: Cum v-aţi închis la rapiţă?

Alexander Degianski: În primul rând nu voi intra în această capcană de a răspunde cu producţiile...

Reporter: Nu neapărat de producţie, dar a fost bine pentru dvs., pentru fermă? Nu trebuie să-mi spuneţi o cifră. A fost bun anul acesta pentru rapiţă?

Alexander Degianski: Ca fermier pot zice că mulţumesc lui Dumnezeu că avem şi ce recolta şi eu spun că mereu se poate mai bine, dar să ne uităm că se poate şi mai rău. Tocmai acest lucru îndemn în continuare toţi fermierii, să lase raţiunea să învingă orgoliul şi să fie un pic temperaţi în privinţa producţiilor, să nu mai filmeze ecrane sau să se laude cu producţii. Cinste lor dacă le-au făcut sau, dacă nu le-au făcut, păcat că fac astfel de declaraţii, dar un pic mai temperaţi ar trebui să fim. De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru noi, pentru agricultori.

Foto: Alexander Degianski

„Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură.” 

Reporter: Ce fel de tehnologie aţi aplicat la culturile de toamnă?

Alexander Degianski: Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură. La rapiţă am aplicat undeva la 140 kg de îngrășământ 8, 24, 0 şi ceva sulf, iar la grâu n-am aplicat deloc complexe. La cultura de rapiţă am venit cu 200 kg de uree şi undeva la 120-130 kg de microcalcar, iar la grâu am aplicat o fertilizare cu uree undeva la 220 kg pe hectar, şi asta a fost tot.

La capitolul tratamente, am făcut un tratament pentru fuzarium, în perioada înspicatului, şi mai erau pustule de rugină, în schimb am făcut două tratamente cu insecticide, unul pentru lemă şi unul pentru afide şi ploşniţe. A fost un atac de afide extraordinar de mare în perioada înspicatului, dar l-am ţinut bine sub control. La rapiţă am făcut un singur tratament pentru Ceutorhynchus (n.r., gărgărița tulpinilor) şi nici măcar unul pentru Meligethes (n.r., gândacul lucios). Adică, am făcut aproape zero treceri în perioada înfloritului la rapiţă, dar am aplicat un fungicid.

Reporter: Cu ploile cum aţi stat în acest an agricol?

Alexander Degianski: Am avut noroc fantastic că am avut parte de lunile aprilie şi mai ploioase, care ne-au dus culturile la bun sfârşit. Pentru că realitatea din Banat, sau cel puţin din această regiune a Banatului, a fost că am avut secetă şi avem în continuare secetă pedologică, doar că ploile au venit la timpul lor şi atunci în permanenţă stratul de la suprafaţă, de înrădăcinare maximă, a fost mereu aprovizionat decent.

Reporter: Şi în ceea ce priveşte culturile de primăvară?

Alexander Degianski: Culturile de primăvară, în mare parte, sunt reprezentate de floarea-soarelui, 800 de hectare, şi undeva la 290-300 de hectare de porumb, din care jumătate irigate, jumătate nu. Floarea-soarelui o duce bine, pentru că este o plantă iubitoare de căldură şi de secetă, mai bine adaptată, am şi semănat-o mult mai devreme, când lumea râdea şi zicea că o să îngheţe, dar floarea-soarelui arată foarte bine, toată floarea semănată în perioada considerată preoptimă, am avut şi întârziere, semănat pe nişte zone mai delicate, unde arată destul de rău, pe vreo 25-30 de hectare, dar mare parte din floare este foarte bună. În schimb porumbul, partea irigată este foarte bună, partea neirigată, de la dezastruoasă la decentă.

„Îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.” 

Reporter: De ce nu irigați întreaga suprafaţă?

Alexander Degianski: Dacă plouă, peste tot irigăm. Acum, lăsând glumele la o parte, în principal nu putem iriga din cauza lipsei accesului la apă. În România este o utopie să crezi că poţi iriga 9,65 milioane de hectare de teren arabil. Se pot iriga 2,5 spre maximum 3 milioane de hectare. Dar vedem şi acum, râurile au debite foarte mici, Dunărea are debite istorice mici, există momente în care efectiv nu poţi trage apă. Iar noi irigăm din canalele de desecare. Dacă n-am avut precipitaţii suficiente, nici apă n-am avut foarte multă în canalele de desecare. Chiar acum pun lac de acumulare pentru irigaţii în spatele fermei, chiar acum am în desfăşurare proiecte ce însumează aproape 1.000 de hectare de irigaţii şi, cu timp, cu mult efort financiar, logistic şi intelectual, vom avea o suprafaţă decentă irigată în următorii 4-5 ani.

Reporter: Aveţi perdele de protecţie, forestiere. Aduc acestea beneficii culturilor agricole?

Alexander Degianski: Avem peste 550 de hectare de plantaţii. Unele dintre ele, trupuri de 40-50 de hectare, altele, perdele de protecţie, altele, în sistem hibrid agrosilvic. Adică, intercalarea rândurilor de pomi cu agricultura. Acum, ce pot să vă zic? Mereu avem parte de rezultate bune în zonele adiacente culturilor de biomasă, şi chiar dacă nu neapărat acesta este factorul determinant, factorul determinant pentru care am plantat aceste parcele a fost acela că utilizăm terenurile degradate, care oricum nu ne produceau nimic, din contră, aveam dublă pierdere. O dată că băgam banii, şi doi, nu recoltam nimic de acolo. Aşa avem o restructurare a solului, o îmbunătăţire a calităţii solului şi producem lemn care, mai uşor sau mai greu, îl valorificăm.

Reporter: Mai e mult până se termină anul acesta agricol. Credeţi că-l veţi încheia mai bine decât în ultimii ani, care au fost destul de grei pentru agricultura românească?

Alexander Degianski: Acum trebuie să-mi definiţi dvs. ce înseamnă bine.

Reporter: Să fiţi pe profit, un profit care să vă bucure, să vă facă să zâmbiţi așa cum vă face ploaia de acum.

Alexander Degianski: Vă pot zice că ultimii trei ani s-au anulat reciproc. Deci, practic, ultimii trei ai au fost pe un zero barat. Anul acesta, DACĂ, şi acest dacă e scris cu majuscule, bolduit şi cu luminiţe în jur, lucrurile vor evolua normal până la final, rapiţa am închis-o, grâul e aproape închis, deci am o imagine relativ clară, floarea-soarelui o consider o cultură reuşită până în acest moment, dacă preţurile nu o vor lua la vale catastrofic, s-ar prefigura un an decent pentru noi.

Eu, de cele mai multe ori, sunt un om franc şi nu pot fi acuzat de nimeni de vreun fel de partizanat, altfel decât pentru ferme şi fermieri. Am fost luat la mişto de unii şi de alţii, mai puţin sau mai mult importanţi în acest domeniu al agriculturii, dar eu cred că toate aceste anomalii, pentru că aşa sunt, anomalii, dacă acum câţiva ani primeam preţul Matif minus 10-15 euro, acum să ţi se ofere la poarta fermei Matif minus 50-60 de euro, să se considere ca şi cum ar fi normal, daţi-mi voie să nu cred în balivernele acestea şi să fiu îndreptăţit în a crede că există nişte înţelegeri mai bine puse la punct din partea celor care efectiv manipulează stocuri mai mari de cereale.

Reporter: Ce aţi decis cu producţiile? Ştiu că aveţi capacitate de depozitare. Cum v-aţi gândit strategia de vânzare?

Alexander Degianski: Rapiţa am vândut-o la un preţ care să-mi fie mie mulţumitor, grâul îl voi mai ţine, pentru că sunt convins că trebuie să existe un echilibru, pentru că an de an preţul în timpul campaniei este mic, presiunea de recoltare duce la scăderea preţurilor, şi în al doilea rând nu sunt nevoit din punct de vedere financiar să vând grâul, şi n-aş face-o. Şi îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, pentru că toată lumea are nevoie de bani în aceste perioade, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.

„Cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le-am mai găsit loc în fermă. Din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.” 

Reporter: S-a micşorat şi perioada de pauză între campanii. Până acum câţiva ani se recoltau culturile de toamnă, se făceau nişte lucrări, mai pleca fermierul un pic în concediu la sfârşit de iulie, început de august. Sunt fermieri care încep semănatul rapiței chiar și înainte de mijlocul lui august...

Alexander Degianski: Nu, eu nu voi mai face greşeala de a semăna rapiţa în august, rapiţa se seamănă în septembrie. Bineînţeles, ne uităm şi noi pe nişte prognoze, dar vedem că toamnele sunt mult mai lungi, în schimb s-a decalat foarte mult recoltatul florii-soarelui şi al porumbului. Adică, când eram copil ţin minte că floarea-soarelui niciodată n-o recoltam în timpul vacanţei de vară, care se termina undeva prin 15 septembrie, de-abia după aceea începeam recoltatul la floarea-soarelui, iar porumbul de cele mai multe ori ne punea probleme mari că nu mai apucam să semănăm grâul. Anul trecut s-a întâmplat la mine în zonă ceva total neverosimil acum câţiva ani, și anume, am recoltat o parcelă de aproape două hectare în 29 iulie. Porumb! Şi este o anomalie totală, iar floarea-soarelui în ultimii ani, perioada ei de recoltat a fost 10-15, maximum 20 august, în condiţiile în care, în fiecare an, începea în 25 august – 1 septembrie.

Personal, sunt relativ conservator în lucrurile care mă satisfac, şi anume am doi hibrizi de floarea-soarelui şi vreo trei de porumb, care an de an se stabilizează în jurul unor valori bune şi care în perioadele mai grave au fost mereu vârfuri. Şi atunci e normal să fiu un pic mai puţin hapsân, să vând blana ursului din pădure şi să îmi pun din start o realizare mai normală, mai mică poate, decât să merg către hibrizi cu potenţiale foarte mari, dar şi cu consum foarte mare de apă sau foarte tardivi.

Reporter: Ce preferaţi, sămânță românească sau străină?

Alexander Degianski: Din păcate, şi cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le‑am mai găsit loc în fermă, pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine. Şi nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Şi am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.

„Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.” 

Reporter: Până la urmă, tot la cantitate vă uitaţi, nu neapărat la caracteristicile de calitate...

Alexander Degianski: În fiecare an, imediat după recoltat, vin tot felul de traderi sau intermediari care întreabă: ce calităţi ai la grâu? – 77 hectolitric şi 11 proteină. – Ăla e grâu furajer! Şi nu vând. Dar în ianuarie se întorc, vin la fermă şi-l iau panificabil, şi nu mai fac nazuri. Sau la porumb. Aflatoxină, nu-mi ia nimeni porumbul, însă după trei luni e perfect porumbul, aceiaşi traderi. La floarea-soarelui, n‑are nu ştiu ce conţinut – Nu. Este totul un joc şi o cacealma de cele mai multe ori a traderilor cu fermierii, pentru că ştiu că în România realitatea este că fermierii au nevoie de bani cât mai repede.

Reporter: Şi, până la urmă, dvs., pentru a avea profit, urmăriţi să cheltuiţi cât mai puţin, vă manageriaţi cheltuielile astfel încât să ieşiţi pe un plus.

Alexander Degianski: Asociatul meu zice un lucru foarte mare, şi anume că un milion de euro bine cheltuiţi e mult mai bine decât o mie de euro prost cheltuiţi. Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.

„Terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum.” 

Reporter: Cum vedeţi viitorul agriculturii? Mai ales pentru tinerii care acum intră mai adânc în afacerile familiilor.

Alexander Degianski: Viitorul agriculturii româneşti şi europene va fi unul al schimbărilor, al schimbărilor de mentalităţi, tehnologii şi culturi. Pentru că, dacă acum 20 de ani, în zona Lovrin, Grabaţ, Comloş, nimeni nu-şi punea problema că nu face producţii de la 10 tone de porumb în sus fără mari eforturi, iată că acum, după atâta secetă prelungită, se întâmplă să nu recolteze nimic în anumite zone. Şi terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum, pentru că aşa este firesc.

Iar în privinţa fermierilor tineri, desigur, cei care moştenesc o fermă ar trebui să înţeleagă valoarea terenului, a fermei şi a businessului. Chiar mai mult, ar trebui să înţeleagă cât de norocoşi sunt să moştenească aşa ceva, pentru că, la modul cel mai obiectiv vorbind, astăzi, acum, un absolvent, un tânăr care nu are nimic pe numele lui în afară de voinţa de a face agricultură, este aproape imposibil să ajungă la un nivel de performanţă. Au trecut anii în care terenul era disponibil, utilajele erau relativ simple şi ieftine, în care inputurile erau ieftine şi desfacerea era relativ stabilă. Acum să porneşti o fermă de familie, şi eu consider o fermă de familie care are doar agricultură mare, deci excludem zootehnia sau legumicultura, sau procesarea, strict cultură mare, trebuie să ai undeva la 150 de hectare ca să poţi să-ţi susţii familia. Iar ca să porneşti cu aşa ceva, ai nevoie de mulţi bani pentru utilaje, arendă, inputuri şi capital de lucru în general.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2025

Abonamente, AICI!

În agricultura modernă, care se concentrează pe optimizarea randamentelor și păstrarea sănătății solului, sezonul de recoltare este unul dintre cele mai critice momente. Echipamentele grele, cum ar fi combinele, își fac treaba în condiții de operare adesea dificile, iar anvelopele sunt supuse unui stres intens și continuu. Aceasta înseamnă o dublă provocare: pe de o parte, asigurarea eficienței operaționale și, în același timp, protejarea solului de daunele cauzate de compactare.

Producătorul BKT (Balkrishna Industries Ltd) a dezvoltat recent o nouă anvelopă cu scopul de a aborda provocările asociate nevoilor de recoltare prin combinarea performanței ridicate, fiabilității și respectării mediului.

În timpul fazelor de recoltare, variațiile de sarcină datorate umplerii și golirii rezervorului de cereale pot provoca o presiune considerabilă asupra anvelopelor, ducând la uzură accelerată și, în cel mai rău caz, la daune, cum ar fi tăieturi sau perforații din cauza reziduurilor sau resturilor de pe sol. În plus, compactarea solului este o preocupare majoră pentru fermieri, deoarece utilajele grele pot deteriora structura solului, reducând randamentul culturilor pe termen lung.

O soluție rentabilă, care nu compromite viitorul terenurilor

Noua anvelopă Agrimax Proharvest integrează soluții tehnice avansate pentru a asigura eficiență și fiabilitate maximă. Datorită tehnologiei VF (Very High Flexion ), anvelopa poate transporta cu până la 40% mai multă sarcină decât o anvelopă standard la aceeași presiune de umflare, permițând astfel o distribuție mai largă și mai uniformă a greutății pe sol, reducând semnificativ riscul de compactare și promovând conservarea solului, care este esențială pentru menținerea fertilității și a productivității agricole.

Pentru condiții de funcționare solicitante, Agrimax Proharvest dispune de o carcasă din poliester ranforsată combinată cu trei straturi de curele de oțel care asigură o rezistență mai mare la deformare și o protecție superioară împotriva solicitărilor mecanice, prelungind astfel durata de viață a anvelopei chiar și în caz de sarcini mari și ciclice.

De asemenea, s-a acordat o atenție deosebită formulei compuse, dezvoltate pentru a oferi o rezistență ridicată la tăiere și așchie, precum și împotriva daunelor cauzate de miriștea reziduală sau alte materiale abrazive de pe sol, minimizând astfel riscul de perforare și reducând costurile de întreținere.

Banda de rulare a anvelopei Agrimax Proharvest are un design inovator cu umăr deschis care îmbunătățește tracțiunea pe teren accidentat și umed, îmbunătățind în același timp proprietățile de autocurățare. Eliberarea rapidă a noroiului și a resturilor este asigurată în timpul transferurilor pe teren și pe drum, contribuind astfel la menținerea unor niveluri ridicate de siguranță și performanță în fiecare etapă a operațiunilor.

Noua anvelopă de la BKT nu performează doar pe câmpuri, Agrimax Proharvest oferă, de asemenea, o manevrabilitate excelentă pe șosea, asigurând o uzură uniformă, un control mai bun al direcției, precum și un confort remarcabil la condus, elemente care fac transferurile rutiere mai sigure și mai puțin obositoare pentru operator, crescând în același timp productivitatea generală a utilajului.

Tehnologia CFO (Cyclic Field Operations – Operațiuni agricole ciclice) reprezintă un alt plus de valoare, permițând anvelopei să tolereze supraîncărcările temporare peste capacitatea sa, așa cum apare atunci când rezervorul combinei atinge umplerea maximă și apoi revine la condițiile standard de funcționare odată ce sarcina este redusă, prevenind deteriorarea structurală și asigurând un ciclu de viață mai lung al produsului. „Datorită designului său inovator, Agrimax Proharvest abordează aceste provocări prin reducerea presiunii exercitate asupra solului, deoarece are o amprentă mai mare. Acest lucru nu numai că păstrează sănătatea solului, dar promovează și randamente agricole mai mari și mai durabile”, arată Dilip Vaidya, președinte senior și director de tehnologie la BKT.

În plus, durata de viață mai lungă a anvelopei, care a fost posibilă datorită alegerilor de proiectare specifice, cum ar fi compusul durabil și structura ranforsată, ajută la reducerea impactului general asupra mediului prin limitarea nevoii de înlocuiri frecvente și scăderea cantității de materiale și resurse necesare pentru producție și gestionarea ciclului de viață al produsului.

Anvelopa Agrimax Proharvest este o soluție avansată din punct de vedere tehnologic și rentabilă pentru toți operatorii din industria agricolă care doresc să maximizeze productivitatea fără a compromite viitorul terenurilor lor.

Pe măsură ce lumea continuă să facă față efectelor vremii extreme și ale perturbărilor economice, securitatea alimentară rămâne una dintre cele mai presante priorități globale. Potrivit Raportului Global privind Criza Alimentară 2025¹, aproape 295 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută anul trecut, o creștere uluitoare față de anii anteriori. Din acest motiv, România, asemenea multor alte țări europene, își adaptează practicile agricole pentru a contribui atât la reziliența locală, cât și la cea globală.

Conform Indicelui Global al Securității Alimentare din 2022, elaborat de Divizia de Cercetare și Analiză a The Economist Intelligence Unit și susținut de Corteva Agriscience, compania internațională de știință și tehnologie agricolă, România s-a clasat pe locul 29 din 113 țări. A obținut un scor general de 72,4 din 100 pe baza a patru dimensiuni-cheie: accesibilitatea alimentelor, disponibilitatea acestora, calitatea și siguranța, precum și sustenabilitatea și adaptarea. În timp, România și-a menținut constant o poziție solidă printre națiunile europene în ceea ce privește inițiativele de securitate alimentară.

Printre soluțiile remarcabile adoptate de fermierii din țara noastră, precum inovațiile pentru culturi rezistente și practici sustenabile, cultivarea rapiței a devenit un element-cheie în managementul fermelor. Rapița este o cultură din ce în ce mai recunoscută nu doar pentru valoarea sa agronomică, ci și pentru beneficiile semnificative asupra sănătății, oferind o sursă sigură de ulei și proteină vegetală, în timp ce susține utilizarea responsabilă a terenurilor și strategiile de rotație a culturilor.

Cercetările recente^2,3 evidențiază faptul că decizia de a cultiva rapiță este în mare parte motivată de beneficiile sale pentru sănătate, deoarece uleiul de rapiță este recunoscut pentru conținutul ridicat de acizi grași Omega-3 și Omega-6, nutrienți esențiali pentru menținerea sănătății inimii și a sistemului cardiovascular. Mai mult, consumul regulat de ulei de rapiță este asociat cu un risc redus de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și alte afecțiuni cronice⁴. Astfel, cultivarea rapiței aduce și avantaje economice, susținute de cererea constantă de uleiuri vegetale și proteine din plante.

O cultură potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din țara noastră

Rapița se remarcă prin adaptabilitatea sa remarcabilă la o gamă largă de tipuri de sol și condiții climatice, fiind potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din România. Această versatilitate, combinată cu reziliența culturii, face din rapiță o opțiune atractivă pentru fermierii români. Ciclul său de creștere relativ scurt permite o utilizare eficientă a terenurilor și sprijină rotația eficientă a culturilor, esențială pentru menținerea fertilității solului. Astfel, alegerea cultivării rapiței reflectă o decizie strategică și sustenabilă care sprijină atât protejarea mediului, cât și prosperitatea agricolă pe termen lung.

În acest context, adoptarea hibrizilor inovatori de rapiță consolidează angajamentul față de un viitor alimentar sigur și prosper, iar evoluția recentă a producției de rapiță din România destinată uleiului susține puternic această direcție.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale⁵, între 2020 și 2023, România a înregistrat o creștere spectaculoasă de 77% a suprafeței cultivate cu rapiță (de la 362.865 ha la 641.425 ha) și o creștere de 129% a producției totale (de la 780.155 tone la 1.789.667 tone). Aceste creșteri semnificative evidențiază atât importanța tot mai mare a rapiței în agricultura națională, cât și eforturile industriei de a optimiza productivitatea în condiții agronomice diverse. De exemplu, hibrizii Pioneer^® PT314 și PT315, dezvoltați de Corteva Agriscience, oferă avantaje de ultimă generație precum un conținut foarte ridicat de ulei, eficiență superioară în utilizarea azotului și o rezistență ridicată la boli. Acești hibrizi sunt deosebit de valoroși pentru fermierii care vizează randamente ridicate, mai ales în situații în care rotația optimă a culturilor nu este posibilă.

În județul Alba, la Sebeș, Nicolae Oprița a obținut rezultate remarcabile în 2024, semănând hibridul PT314 pe o suprafață de 25 ha. Fermierul spune că cea mai bună parcelă din fermă și cel mai mare randament, de 4.380 kg/ha, au fost obținute cu hibridul Pioneer. „Cultura premergătoare a fost grâul. Am făcut o lucrare superficială a solului, astfel că terenul a fost pregătit cu discul și combinatorul, apoi am fertilizat cu îngrășământ complex 18.46.0, în doză de 200 kg/ha. Semănatul a avut loc la început de septembrie 2023, iar în toamnă am aplicat un singur fungicid. Recoltarea s-a realizat la începutul lunii iulie, anul trecut, și pot spune că a fost o cultură profitabilă, mai ales având în vedere conținutul ridicat de ulei al PT314, care îi crește semnificativ valoarea pe piață. Este important și pentru consumatori, știind că uleiul pe care îl producem contribuie la o alimentație mai sănătoasă, motiv pentru care am ales din nou PT314 pentru sezonul 2024 - 2025”, a arătat Nicolae Oprița.

Pe măsură ce peisajele agricole se transformă pentru a răspunde cerințelor actuale privind securitatea alimentară, România se poziționează în prima linie a unei agriculturi reziliente și orientate spre sănătate, datorită în parte importanței crescânde a rapiței. Astfel, Corteva rămâne dedicată consolidării sectorului agricol prin echiparea fermierilor români cu soluții inovatoare care sporesc profitabilitatea și contribuie totodată la securitatea alimentară generală.

Autor: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) a transmis două scrisori deschise către Președintele României, Nicușor Dan, și către ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, prin care își exprimă îngrijorarea față de propunerea de eliminare a mecanismului de taxare inversă la TVA pentru comerțul cu cereale.

Forumul APPR atrage atenția că eliminarea taxării inverse, chiar și temporar, riscă să reactiveze rețelele de evaziune fiscală, să elimine din piață firmele corecte, să accentueze concurența neloială și să afecteze grav capacitatea fermierilor de a-și finanța activitatea. „Sistemul actual – bazat pe taxare inversă și o cotă de TVA de 9% – este funcțional, echilibrat și a contribuit decisiv la transparentizarea unui sector strategic pentru economia națională”, transmite Forumul APPR.

Revenirea la un model fiscal anterior anului 2011, cunoscut pentru lipsa de transparență și abuzurile din piață, ar însemna o regresie administrativă și economică, cu consecințe directe asupra competitivității agriculturii românești. „Forumul APPR își reafirmă disponibilitatea pentru dialog și colaborare tehnică cu autoritățile competente, în vederea conturării unor politici fiscale echilibrate, care să susțină un sector agricol performant, onest și predictibil.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Grupul SDF (Same Deutz-Fahr), unul dintre liderii globali în producția de tractoare, utilaje de recoltat, tractoare electrice autonome și motoare diesel, a inaugurat o nouă clădire care găzduiește departamentele de vânzări, administrative, service și cercetare-dezvoltare, la sediul din Lauingen, Germania.

Noua clădire asigură spațiu pentru 80% dintre angajații care își desfășoară activitatea în locația din Lauingen, pe o suprafață de 1.700 mp. Acest proiect face parte dintr-un amplu plan de dezvoltare început în 2017, odată cu lansarea unității de producție DEUTZ-FAHR Land, dedicată producției de tractoare de mare putere, de până la 340 CP.

Etapele dezvoltării au continuat cu inaugurarea Arenei DEUTZ-FAHR – un centru inovator dedicat clienților, care cuprinde un muzeu spațios în interior, un cinematograf, un showroom, precum și săli de conferințe și training. Noua clădire completează armonios ansamblul existent, aliniindu-se la liniile de design arhitectural și oferind spații interioare luminoase, în care soluțiile moderne contribuie la o organizare optimă a activităților.

Conceptul de spațiu deschis promovează comunicarea și colaborarea între echipe, oferind în același timp zone dedicate pentru munca individuală. În plus, zonele de pauză desemnate oferă oportunități suplimentare de schimb și interacțiune activă între angajați.

Materialele extrem de sustenabile și infrastructura IT de ultimă generație asigură un mediu interior profesional, modern și orientat spre viitor. Noua clădire este completată de o zonă exterioară de aproape 4.000 mp de spațiu verde nou creat, care include plantarea a 32 de copaci noi.

Construită conform standardului înalt de eficiență energetică KfW 40 EE, clădirea îndeplinește cele mai stricte cerințe de sustenabilitate și eficiență. Un sistem fotovoltaic de 53 kWp, combinat cu o pompă de căldură modernă, permite o alimentare cu energie în mare parte autosuficientă.

„Noua clădire inaugurată este o dovadă suplimentară a angajamentului SDF de a investi în sediul Grupului din Germania, care include DEUTZ-FAHR Land și DEUTZ-FAHR Arena. Ne străduim nu doar pentru excelență în design, producție și tehnologie, ci și pentru a crea un mediu de lucru primitor care să încurajeze colaborarea între diferite echipe”, a declarat Lodovico Bussolati, CEO al SDF, care a adăugat că, în acest context, marca Deutz-Fahr se confirmă ca brandul emblematic al Grupului.

„Noua clădire reprezintă un mediu de lucru modern, funcțional și orientat spre viitor. Soluțiile de construcție pe care le-am adoptat asigură o eficiență energetică excelentă și sustenabilitate, în conformitate cu cele mai înalte standarde din industrie”, a subliniat Alessandro Sapio, director operațional al Same Deutz-Fahr Germania.

Grupul SDF (Same Deutz-Fahr) este reprezentant în România de către NHR Agropartners, companie care, în prezent, deţine o reţea de 13 filiale, oferind o gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii, mai mult de 200 de angajați şi în portofoliu mărci de top distribuite exclusiv cum ar fi Deutz-Fahr, Same, JCB, Hardi, Bogballe, Poettinger, Sfoggia, Einboeck pentru a numi doar câteva dintre acestea.

„În activitatea NHR Agropartners pilonii de bază îi reprezintă stabilitatea şi sustenabilitatea, respectul faţă de client, încrederea în relaţiile construite, seriozitate şi, cu certitudine, perspectiva în viitor”, punctează Anamaria Damian, director general al companiei NHR Agropartners.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În județul Ilfov, la Grădiștea, tânărul Cosmin Iancu lucrează circa 1.100 de hectare. Ferma a fost înființată de bunicul lui Cosmin în urmă cu vreo 30 de ani. Afacerea agricolă a familiei Iancu s-a dezvoltat încet şi sigur, iar astăzi vorbim despre un business în care nimic nu s-a întâmplat peste noapte, ci cu economii pentru vremuri grele și pentru investiții, fără credite sau leasinguri periculoase, ce pot îngreuna activitatea unui fermier.

Pentru tânărul fermier Cosmin Iancu, 2024 a fost unul dintre anii cei mai grei. De altfel, pentru tot ceea ce înseamnă agricultură, în special în sudul și sud-estul României, dacă analizăm ce s-a întâmplat din punct de vedere climatic, al costurilor și al valorificării culturii, vom observa că rezultatele nu au fost tocmai îmbucurătoare. „Pentru ferma noastră, anul 2024 s-a concretizat în a fi cel mai prost an de când existăm. De pildă, la cultura de porumb, cultură la care noi eram campioni, care ne aducea cele mai mari satisfacţii şi ne capitaliza ca entitate economică, acum la o cheltuială de 4.500 de lei pe hectar şi cu un randament de 700-800 kg este dezastruos, nici nu mai are rost să mai facem socoteala”, ne-a zis Cosmin Iancu, care reprezintă a treia generație de fermieri, într-un business de familie, înființat de bunicul său.

„Am reuşit să facem o brumă de profit la rapiţă, la grâu şi, prin eforturi foarte mari, am avut posibilitatea de stocăm marfă.”

Dar fenomenul nu a fost izolat, ci s-a manifestat la nivel de țară. Producția de porumb, sorg și floarea-soarelui a României a scăzut în 2024 la un nivel istoric, cu 5,6 milioane de tone de porumb și sorg și 1,3 milioane de tone de floarea-soarelui, conform datelor Institutului Național de Statistică. Comparativ, în 2023, producţia naţională a fost de 10,3 milioane de tone de porumb, mai mare decât cea din anul anterior, de 8,7 milioane de tone, dar mai mică decât cea din 2018 (18,6 mil. tone) sau cea din 2019 (17,4 mil. tone), cauzele fiind seceta şi lipsa irigațiilor.

„Cât să conteze România, în contextul în care America vine cu cea mai mare recoltă de porumb, în jur de 390 de milioane de tone de porumb? Nici la celelalte culturi nu a fost grozav, totuși am reuşit să facem o brumă de profit la rapiţă, la grâu şi, prin eforturi foarte mari, am avut posibilitatea de stocăm marfă. Avem un spaţiu de depozitare de circa 10.000 de tone care ne conferă o oarecare lejeritate în negociere, o oarecare independenţă în a face vânzările, că nu suntem dependenţi de anumite silozuri, de anumiţi parteneri. Stocăm marfa, o punem pe „căprării”, o analizăm şi după aia încercăm să găsim variante s-o vindem la preţ mai bun. Faptul că am reuşit să ţinem marfă este îmbucurător, preţurile s-au mai apreciat la toate culturile, având în vedere şi faptul că nu a fost producţie”, a arătat tânărul fermier.

Deficitul a fost însă și la nivelul Uniunii Europene, dar și în Rusia sau Ucraina, unde producţiile au fost mai mici cu milioane de tone. Mai mult, preţurile sunt la un nivel foarte scăzut. Spre exemplu, la recoltat, floarea-soarelui 1,80-1,90 lei, pentru ca apoi să ajungă la 2,70-2,80 lei/kg.

„Singurul lucru pe care-l pot gestiona şi-l pot dirija într-o oarecare măsură îl reprezintă costurile.”

Managementul costurilor

Producţiile slabe din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, i-au făcut pe fermieri să-și îndrepte atenţia către o gestionare cât mai bună a costurilor. „Chiar dacă facem o producţie mai mică, încercăm să temperăm costurile, pentru că de fapt despre asta este vorba. Suntem meteo-dependenţi, vremea n-o putem controla, iar preţul se formează la bursă și este extrem de volatil. Singurul lucru pe care-l pot gestiona şi-l pot dirija într-o oarecare măsură îl reprezintă costurile. Și aici trebuie să lucrăm noi, pentru că până în momentul acesta sau până în anii în care a fost bine, noi, fermierii, nu am acordat o atenţie riguroasă asupra costurilor”, a explicat Cosmin Iancu, subliniind că reducerile la inputurile agricole nu ar trebui să fie și la calitate. Riscul este însă ca prin folosirea de produse de protecţie a plantelor generice sau mai ieftine să pierzi la producție și calitate.

„România, din punct de vedere economic, trece printr-o perioadă foarte grea.”

Fermierii trebuie să aibă în vedere o producţie minimă dorită, care să asigure un randament pe fiecare cultură, cu o investiţie minimă – îngrăşăminte, fertilizanţi şi produse de protecţie a plantelor –, pentru a obține o cultură sănătoasă care să le permită negocierea unui preţ cât mai bun. Mai mult, în condițiile climatice ale anului trecut, subvenția dată de statul român, menită să compenseze pierderile de recoltă cauzate de secetă, se ridică la suma de 1.000 de lei pe hectar, destinată agricultorilor care au înregistrat pierderi majore în anul agricol 2023-2024. „Primim bani pe despăgubiri, dar îi dăm înapoi cu trei mâini pe Ordonanţa „Trenuleţ” şi pe alte programe şi proiecte care, asta este, vor avea loc. Din păcate, România, din punct de vedere economic, trece printr-o perioadă foarte grea. Este foarte simplu: gândiţi-vă cum ar fi ca eu la mine la prăvălie, la SRL, să produc 100.000 de lei şi să am cheltuieli de 150.000 de lei! Merge o dată, banca te împrumută o dată, de două ori, dar la un moment dat se înfundă. Acelaşi lucru se întâmplă şi era de aşteptat să vină un moment în care tragi linie, eşti pe marginea prăpastiei şi trebuie să iei măsuri drastice. Revenind la partea de costuri, trebuie să existe o redefinire a costurilor, în măsura în care trebuie acordate foarte bine cu contextul climatic. Din păcate şi de fapt din sărăcie, foarte mulţi fermieri au semănat anul acesta agricol fără îngrăşăminte complexe”, a arătat fermierul din Ilfov.

În perioada sărbătorilor, costurile cu îngrăşămintele au crescut cu 20%. Dar fără o fertilizare echilibrată sau PPT-uri, cu programe fitosanitare inadecvate, pierderile sunt inevitabile. „Am cumpărat îngrăşăminte azotoase, uree, înainte de sărbători, cu 2.015 lei plus TVA tona, ca apoi să discutăm despre valori de peste 2.400 de lei plus TVA. Şi vorbim la cash”, a adăugat Cosmin Iancu.

Chibzuință și investiții făcute din economii

În prezent, în ferma administrată de Cosmin Iancu se lucrează în jur de 1.100 de hectare. Însă începuturile au însemnat 20 de hectare și multă voință. „După ’89, cu o serie de împrumuturi, de credite defectuoase la vremea aceea, bunicul a reuşit să procure ceva utilaje. Oamenii, pentru că-l cunoşteau şi aveau încredere, au venit şi i-au spus bunicului meu să le lucreze terenul. Uşor, uşor, lucrurile au început să capete o altă anvergură, pentru că am intrat în UE, am gustat şi noi ce înseamnă tehnologie străină, fonduri europene, şi atunci a început o aşa-zisă dezvoltare, care a făcut o tranziţie de la o agricultură de semisubzistenţă, cu nişte costuri haotice, cu consumuri mari de combustibil, la o agricultură performantă, bazată pe ceea ce înseamnă tehnologie de ultimă generaţie”, povestește tânărul fermier care a crescut printre mecanizatori, de altfel aceiași oameni alături de care lucrează și în prezent. Microbul agriculturii l-a luat de pe câmp, iar dragostea pentru pământ l-a făcut să se specializeze și să urmeze studiile Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, unde a terminat Facultatea de Agricultură. „După care am făcut un master în Agricultură durabilă şi, nu în ultimul rând, astăzi, sunt doctorand în cadrul USAMV București. Deci, iată, un domeniu în care este nevoie de o continuă specializare, lucrăm cu organisme vii, lucrurile se schimbă, vremea se schimbă, produsele se schimbă, legislaţia se schimbă şi toate aceste lucruri trebuie să ne ţină într-un permanent contact”, punctează Cosmin Iancu.

Deviza în cadrul fermei ilfovene a fost una simplă: încet şi sigur, iar acum vorbim despre un business care se întinde pe trei decenii, în care nimic nu s-a întâmplat peste noapte, ci cu economii pentru vremuri grele și pentru investiții, fără credite sau leasinguri periculoase, ce pot îngropa un fermier. „Sincer să fiu, cred că este o suprafaţă suficientă ca să poată să fie gestionată cu resursele pe care le am, cinci mecanizatori care deservesc această suprafaţă, eu, în calitate de inginer agronom, de specialist al fermei, şi aparatul auxiliar, secretariat, director economic etc. Suntem, zic eu, într-un echilibru cu costurile şi, atunci, problema cea mai mare rămâne în continuare acest factor limitativ – vremea”, spune Cosmin Iancu.

Irigațiile rămân doar un vis

Dar capriciile vremii sunt dublate în județul Ilfov de lipsa irigațiilor, județ care nu va fi niciodată prioritar pentru realizarea unui sistem. În urmă cu 30 de ani, câmpurile de la Grădiștea erau irigate, dar acum acest lucru nu se mai face pentru că modalitatea era una destul de complicată. „Exista un sistem de tubulaturi, de ţevi care alimentau câmpurile din lacul Căldăruşani, conducta era îngropată pe sub întregul teritoriu al comunei Grădiştea. Acest proiect nu poate fi refăcut de mine cu încă doi vecini de-ai mei, şi atunci sigur că nu văd un viitor, din păcate, în realizarea irigaţiilor în zona noastră”, menționează fermierul.

În zonă nu există o sursă de apă, iar soluția puțurilor nu este fiabilă. „Dacă la noi exista un canal cu apă, ceva, nici nu mă mai interesa, era o investiţie sigură, mă puteam duce la bancă cu toată încrederea și spuneam că de aici încolo, zece ani, nu mai investesc în altceva şi mă canalizez spre irigaţii. Dar, din păcate, nu există sursă de apă. Varianta asta, a puţurilor forate, este o întreagă nebunie, pentru că ştim cu toţii ce înseamnă să te autorizezi. Mai nou, nu ai voie să iei apă din pânza freatică, deci doar până la a doua pânză, de unde nu ai debit. Se creează un joc în care cheltuiala e mare, resurse risipite şi rezultat dezamăgitor”, a completat Cosmin Iancu.

„Tehnologiile moderne sperăm să ne ducă spre obținerea acelei brume de profit de care avem cu toţii nevoie.”

Bani în plus, dar nu în buzunarul muncitorilor

Într-un an în care multe ferme au fost scoase la vânzare, iar sectorul agricol sângerează la propriu, Ordonanța „Trenuleț” a făcut ceea ce agricultorii preconizau. „Suntem în anul în care tot auzim de această nebunie cu băncile care execută, preluări de ferme etc., deci este o situaţie în care eşti în groapă, încerci să te ridici şi mai vine cineva şi-ţi mai dă un picior în cap şi spune: ridică-te! Cam asta se întâmplă. Mai ales în agricultură, unde veniturile sunt destul de modeste, în care oamenii oricum o duc destul de greu. Noi am încercat an de an să fim aproape de oamenii noştri, să facem treabă alături de ei, ei cu noi şi noi cu dânşii, şi, când am putut, am majorat veniturile. Spre exemplu, la un mecanizator, pentru a-i menţine acelaşi nivel al salariului, trebuie să-i măresc brutul cu 1.000 de lei. O mie de lei ori câţi suntem mă costă într-un an 150.000 de lei, bani de care omul nu beneficiază deloc”, a explicat Cosmin Iancu, mulțumit că se află în situația fericită în care își permite astfel de majorări.

Progresul tehnologic vine în ajutorul fermierilor și este unul dintre pariurile cu care speră că vor fi câștigători. „Dacă dăm timpul înapoi, o să vedem că în anii 2000 lucram o suprafaţă cu zece tractoare româneşti. Când începea campania de arat, se ara două luni. Acum, în 4-5 zile, lucrăm aceeaşi suprafaţă cu trei tractoare, cu forţă de muncă mult mai redusă, o lucrare de mult mai bună calitate şi cu costuri mult mai mici. Deci, iată, progresul a existat şi cu siguranţă progresul nu se opreşte aici şi va avansa. Un apetit şi o deschidere din partea noastră, a fermierilor, către tehnologiile moderne, cu resurse mai puţine și cu costuri mai reduse, sperăm să ne ducă spre obținerea acelei brume de profit de care avem cu toţii nevoie”, ne-a zis în încheiere Cosmin Iancu.

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

A apărut lucrarea „Economic impact of birds' attacks on sunflower crops - case study” (Impactul economic al atacurilor păsărilor asupra culturii de floarea-soarelui - studiu de caz) în revista Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol.25, Issue 1, 2025. Revista este clasificată în ESCI edition (quartila Q3) și are factorul de impact 1. Autorii lucrării sunt Otilia Cotuna, Veronica Sărățeanu, Mirela Paraschivu, Ion Dumitrescu, Doru Laieș, Ramona Ștef. Lucrarea prezintă interes pentru fermieri, motiv pentru care am făcut un rezumat în rândurile ce urmează.

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este puțin studiat în România și în general la nivel mondial. În studiul de față au fost analizate trei culturi de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara.

Scopul studiului a fost de a evidenția pierderile economice produse de păsări în timpul răsăririi sau imediat după semănat, cât și cele de dinaintea recoltatului. Hibrizii cultivați au fost NK Neoma și SY Futura AR. Daunele au fost estimate atât după răsărire, cât și înainte de recoltat. Efectivele de păsări au fost apreciate vizual prin observații directe în câmp, în timpul hrănirii. Speciile de păsări identificate au fost Columba livia livia și Corvus frugilegus.

Pierderile economice s-au calculat ținând cont de toate verigile tehnologice. Daunele au fost de 100% în sola A521 (2,5 ha) și 90% în A519 (6,5 ha). Sola A136 (14,84 ha) nu a fost atacată de păsări. Cheltuielile au fost de 3826,7lei/ha în anul 2024. Producțiile au fost de 0 kg (A521), 277 kg (A519) și 2670 kg (A136). Profit s-a realizat doar în sola A136 în cuantum de 1342,3 lei. Prețul de vânzare a fost de 1,8 lei/kg în 2024.

Extras din lucrare

În ultimii ani, păsările au devenit o problemă reală pentru multe zone agricole din România.

Cele mai mari pagube se înregistrează cel mai des în solele situate în apropierea așezărilor urbane și rurale, a drumurilor, pădurilor, lizierelor, parcurilor. În aceste zone există arbuști și copaci unde păsările pot cuibări liniștite, iar hrana este accesibilă. Dintre plantele cultivate, floarea-soarelui este cea mai susceptibilă a fi atacată, fiind preferată de vrăbii, mierle, porumbei și ciori [Sausse & Levy, 2021]. Preferința păsărilor pentru floarea-soarelui față de alte plante cultivate (porumb, grâu, orz etc) este raportată și de Klosterman et al. (2013).

Studiile cu privire la atacul păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui sunt puține deoarece estimarea daunelor este de multe ori anevoioasă, mai ales dacă păsările nu sunt văzute în momentul hrănirii. Cele mai multe fac referire la atacul păsărilor după înflorit și în timpul maturării semințelor și foarte puține la daunele produse în timpul germinării și răsăririi plantelor de floarea-soarelui [Linz et Hanzel, 1997). Aceeași autori arată că, la nivel mondial, speciile de păsări care atacă floarea-soarelui fac parte din familiile Corvidae, Columbidae, Icteridae, Psittacidae, Passeridae și Cacatuidae.

În Europa, pagubele sunt produse la floarea-soarelui de Passeridae (Passer montanus, Passer hispaniolensis), Columbidae (Streptopelia decaocto, Streptopelia turtur) și Corvidae.

Mențiuni despre pagubele produse de păsări la floarea-soarelui în timpul răsăririi apar în Franța, Italia și Elveția [Sausse et Levy, 2021]. În Franța au fost raportate atacuri ale păsărilor din familiile Corvidae și Columbidae în timpul răsăririi.

Sausse et al. (2021) arată că, în ultimii ani pagubele raportate sunt tot mai mari în timpul înființării culturilor.

În România, Arion (1958) menționează mai multe specii de păsări dăunătoare agriculturii: Corvus cornix L. (cioara cenușie vestică), Corvus cornix sardomus Kleinem (cioara cenușie estică), Corvus frugilegus L. (cioara de semănătură), Pica pica pica L. (coțofana), Passer montanus L. (vrabia de câmp), Passer domesticus L. (vrabia de casă). Aceleași specii sunt menționate și de Rădulescu & Săvescu (1967). Perju (1999) aduce în atenție speciile Columba livia livia L. (porumbelul domestic) și Streptopelia turtur L. (guguștiucul).

Dintre speciile de Columbidae, cele mai des întâlnite în arealele agricole din România sunt Columba livia livia și Columba palumbus, iar dintre Corvidae, Corvus frugilegus [Georgescu, 2023]. Aceste păsări produc pagube importante la floarea-soarelui și porumb atât în timpul răsăritului, cât și înainte de recoltat în zonele de sud, sud - est și vest ale României. Georgescu et al. afirmă că, în perioada 2021 - 2022, cioara de semănătură a atacat masiv culturile de porumb și floarea-soarelui, producând pagube importante.

Dacă în Europa atacul păsărilor este mai puțin studiat, pe continentul american se fac multe cercetări cu privire la metodele de evaluare a daunelor, cât și cele prin care acestea pot fi îndepărtate de zonele agricole. Ernst et al. (2019) evaluează într-un studiu efectuat în Dakota de Nord pagubele economice produse de păsări la floarea-soarelui. Acesta arată că, pierderile în producție au fost cuprinse între 5 - 15% (considerate semnificative). Din punct de vedere financiar, pagubele înregistrate au fost de 28,6 milioane dolari [Ernst et al., 2019].

În Argentina sunt raportate pierderi între 5% și 20% în producție, atunci când plantele de floarea-soarelui sunt atacate la maturitate. Incidența plantelor atacate se situează între 21 - 35% [Bernardos et Farell, 2012; Vitti et Zuil, 2012].

Fermierii din România raportează mai rar pagubele produse de păsări în timpul răsăririi plantelor de floarea-soarelui. Cel mai des sunt raportate daunele din timpul maturării plantelor, când păsările se hrănesc masiv. Lupta cu păsările este cel mai adesea pierdută de către fermieri, care nu le pot ține sub control cu nici o metodă cunoscută. În trecut, insecticidele neonicotinoide utilizate la tratarea semințelor asigurau o scurtă protecție în timpul răsăririi. În prezent acestea sunt interzise, iar daunele cresc. Fermierii sunt nevoiți uneori să renunțe la cultura florii-soarelui din cauza păsărilor flămânde [Abid, 2019].

Acest studiu a fost realizat pe baza unei situații excepționale din anul 2024, când două parcele de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara au fost compromise de păsări imediat după semănat. Această situație a fost analizată comparativ cu o parcelă de floarea-soarelui care nu a fost atacată de păsări fiind înființată la distanță mai mare. Au fost estimate și daunele din perioada premergătoare recoltatului. Scopul studiului a fost de a evidenția pagubele în producție, costurile cu semănatul și reînsămânțările ulterioare, cât și cu alte verigi tehnologice. Concluzia studiului a fost că, impactul economic al atacurilor păsărilor în perioada de răsărire este major.

În solele situate în apropierea orașului Timișoara (A519 și A521), severitatea atacurilor păsărilor a fost foarte ridicată în anul 2024. Într-una din sole, imediat după semănat, sute de păsări flămânde au consumat semințele. În câteva zile, viitoarea cultură de floarea-soarelui a fost compromisă total. La fel s-a întâmplat și după prima reînsămânțare, precum și după a doua. Această parcelă nu a mai fost cultivată cu nici o plantă în anul 2024 din cauza agresivității păsărilor. În cazul de față, atacul în faza de răsărire a compromis cultura în totalitate (o situație excepțională). După Clark et al. (2015), păsările care atacă floarea-soarelui se hrănesc cu semințe și tinere plăntuțe în faza de cotiledon. Hrana păsărilor din familia Columbidae constă în semințe și ierburi, pe când cele din Corvidae sunt omnivore și oportuniste, fiind în strânsă legătură cu sistemele de cultură ale plantelor, cu anotimpul, cât și cu resursele disponibile în mediu.

Distrugerea timpurie a semănăturilor de floarea-soarelui este o problemă importantă pentru fermierii din Europa, deoarece ei pot renunța să mai cultive floarea-soarelui [Sausse & Robert, 2017].

Într-o altă solă, în urma atacului din perioada de răsărire s-au pierdut 75% din plante. Plantele rămase (25%) au vegetat foarte bine formând calatidii mari. După înflorit a început atacul păsărilor (predominant Corvidae) care au început să consume achenele. O primă evaluare a fost făcută la data de 04.08.2024 când s-a constatat că toate calatidiile erau atacate, păsările consumând achenele de la margine. Procentual, atacul în această perioadă s-a situat între 20 - 30% semințe lipsă din calatidii.

A doua evaluare s-a realizat la data de 04.09.2024, înainte de recoltat. Calatidiile nu mai aveau semințe în procent de 80% - 90%, unele chiar 100%. Producția/ha a fost de 277 kg/ha, iar cea totală de 1800 kg (pe 6,5 ha). Costurile/ha au fost de 3826,7 lei, iar pierderile de 3328,2 lei. Vânzarea s-a realizat la prețul pieței (1,8 lei/kg), obținându-se 498,5 lei/ha.

Daunele produse de păsări în solele de floarea-soarelui au fost de 100% pe 2,5 ha și 90% pe 6,5 ha. Localizarea acestora în zona periurbană, prezența perdelelor forestiere în apropiere, împădurirea unor zone pentru a crea un habitat natural pentru păsări sunt factori care au dus la creșterea populațiilor de păsări.

Se cunoaște că păsările produc pagube în toate zonele agricole din lume. Rezultatele studiului de față sunt în acord și cu ale altor cercetători. Gül et al. (2018) au raportat daune cuprinse între 10 și 51,19% la floarea-soarelui. După Ilter (1982), pagubele pot crește cu 60% când culturile sunt înființate în apropierea pădurilor, lizierelor, așezărilor urbane și rurale.

În România, în partea de Vest, Sud și Sud - Est (Georgescu, 2023), în ultimii cinci ani, frecvent sunt raportate pagube produse de păsări (Columbidae și Corvidae) la floarea-soarelui (și nu numai) în timpul germinării și răsăririi. Dacă în trecut se cunoștea că păsările atacă plantele la maturitate, consumând achenele din calatidii, acum pagubele din timpul răsăririi sunt tot mai dese. De cele mai multe ori, fermierii sunt nevoiți să reînsămânțeze sau chiar să renunțe a mai cultiva floarea-soarelui în anumite areale, în special în cele situate în apropierea așezărilor urbane.

În revizia lui Saussa & Levy, publicată în 2021 se arată că, în Europa de Vest, „daunele care odată erau limitate la plantele de floarea-soarelui maturate devin acum vizibile la răsărire”. Aceeași autori evidențiază în urma amplei documentări că asistăm la un fenomen în această privință. Ei susțin că modificările climatice la nivel global influențează tehnologiile agricole și implicit activitatea păsărilor dăunătoare agriculturii. Suntem în acord cu aceste aspecte.

O problemă actuală în Câmpia Banatului este că suprafețele de teren din apropierea orașelor rămân de multe ori necultivate din cauza atacurilor păsărilor. Predominant s-au înmulțit excesiv specii din familiile Corvidae și Columbidae, sedentare și oportuniste care se înmulțesc continuu deoarece găsesc foarte ușor surse de hrană și cuibărit în zonele limitrofe așezărilor urbane și rurale (gospodării, gropi de gunoi, terenuri agricole, pășuni, liziere, parcuri etc).

Metodele de control utilizate pentru alungarea păsărilor de pe semănături nu mai dau rezultate deloc. Nu le mai sperie nimic. Ies în evidență speciile de Corvidae care sunt recunoscute pentru inteligența lor. Ele sunt capabile să găsească cu precizie semințele proaspăt semănate. Consumă semințe și plăntuțe imediat după răsărire. Când plantele de floarea-soarelui sunt maturate, mănâncă semințele și lasă cojile în calatidii și pe sol. Prin comparație, speciile de Columbidae nu excelează din punct de vedere cognitiv, bazându-se mai mult pe simțuri. După semănat aceștia consumă plăntuțe tinere și cotiledoane [Dufour et al., 2012].

Pierderile economice apărute în câmpurile studiate au strânsă legătură cu înființarea culturilor pe terenuri din apropierea orașului Timișoara unde păsările sunt prezente an de an. La asta se adaugă și faptul că, în apropiere există o lizieră unde păsările pot cuibări nestingherite.

Concluzii

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este uriaș în apropierea orașelor, satelor, pădurilor, lizierelor etc. An de an, fermierii reclamă pierderi economice mai mici sau mai mari. Pierderile financiare sunt în strânsă legătură cu amplasarea culturilor, efectivele de păsări din zonă și sursele de hrană.

Pagubele produse de păsări în cele două culturi de floarea-soarelui amplasate în apropierea orașului Timișoara au fost ridicate, acestea fiind compromise total. În zona analizată, astfel de evenimente au loc în fiecare an, indiferent de plantele cultivate. Atacurile produse de Corvidae și Columbidae sunt tot mai dese și mai agresive în ultimii ani în Banat, deoarece populațiile au crescut, mai ales cele de Columba livia livia și Corvus frugilegus. Floarea-soarelui este mult mai vulnerabilă la atacul păsărilor, de aceea nu ar trebui cultivată în apropierea zonelor locuite.

În România, studiile cu privire la daunele produse de păsări în culturile agricole nu există sau dacă există nu sunt publice, deși zonele de cuibărire ale diferitor specii de păsări se cunosc, existând hărți în acest sens.

În viitor sunt necesare studii în toate zonele agricole ale României pentru estimarea populațiilor de păsări și a pagubelor produse.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

Monitorizarea dăunătorilor porumbului

De ce se albesc spicele de grâu?

Joi – 15 mai 2025, la sediul IPSO Alexandria au ajuns peste o sută de fermieri pentru a explora tehnologiile și soluțiile inovatoare care susțin performanța în toate domeniile agricole. În prim-plan au fost aduse cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură. IPSO Agricultură a lansat oficial Manitou MLA-T 533, un telescopic articulat, versatil și inovator, ideal pentru diverse lucrări agricole. Specialiștii companiei au prezentat soluții inovatoare și pentru gestionarea resurselor de apă, cu tehnologii de irigații inteligente, care contribuie la o agricultură mai sustenabilă și mai eficientă.

Evenimentul „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!” a reunit, la sediul din Alexandria - județul Teleorman, fermieri și specialiști din cadrul companiei IPSO Agricultură. Au avut loc prezentări, ateliere de prezentare utilaje și sesiuni de networking. „IPSO Agricultură este aproape de fermieri în fiecare sezon, oferind soluții complete pentru toate nevoile lor, de la utilaje de ultimă generație, până la servicii personalizate de finanțare, post-vânzare și suport tehnic constant”, a declarat Dan Gîdea, director marketing.

Precision AG TOUR este structurat în jurul a cinci ateliere tematice: recoltat; irigații; Precision AG (agricultură de precizie); semănat & protecția plantelor; pregătirea solului, în cadrul cărora sunt prezentate atât echipamente performante, cât și soluții inovatoare, care răspund provocărilor actuale din agricultură.

Noutățile ediției

IPSO Agricultură a lansat oficial încărcătorul articulat Manitou MLA-T 533, un utilaj versatil, robust și eficient, conceput pentru a răspunde celor mai exigente cerințe din fermă.

De asemenea, la evenimentul Precision AG TOUR de la Alexandria, fermierilor le-a fost prezentată oferta specială pentru combinele din seria T, care vine cu o finanțare cu 0% dobândă, prețuri promoționale și finanțare subvenționată în primii trei ani. Pe lângă acestea, beneficiarii vor avea garanție de trei ani sau 1.500 de ore, iar campania Harvest Promise garantează livrarea pieselor de schimb în maximum 24 de ore, sau oferirea unei combine la schimb în caz de necesitate, asigurând astfel continuitatea activității agricole.

În cadrul atelierului dedicat irigațiilor au fost lansate trei noi tehnologii inovatoare, care susțin o gestionare inteligentă, sustenabilă și eficientă a resurselor de apă:

IRRICONTROL App – Smart Irrigation Control:

• Operare și monitorizare a sistemului de irigare de oriunde și oricând, reducând costurile și deplasările inutile;

• Gestionare precisă a consumului de apă și energie, pentru o agricultură sustenabilă;

• Acces facil la date exacte despre consum și nivelul apei, pentru decizii rapide și bine fundamentate.

NEXUS – Panou de Control și Monitorizare pentru Pivot Central:

• Compatibil cu orice pivot, datorită conceptului „Plug and Play”;

• Transmitere instantanee și securizată a datelor prin radio sau 4G, cu stocare automată în caz de întreruperi;

• Protecție avansată împotriva supratensiunilor și descărcărilor electrice, reducând riscurile și costurile de mentenanță.

SAF – Sistem de Alarmă pentru Pivot și Pompă:

• Monitorizare 24/7 și notificare imediată în caz de incident;

• Funcționare independentă de rețeaua electrică, cu alimentare solară și pe baterii, garantând continuitatea operațiunilor.

În cadrul fiecărui atelier, specialiștii IPSO Agricultură au oferit fermierilor informații despre fiecare utilaj expus sau soluție folosită în fiecare sezon agricol.

Atelier Recoltat. Au fost prezentate următoarele utilaje: combina John Deere T660i, heder 725X, heder SUN 8 + CHOP, presa de balotat John Deere V451M, Manitou MLT 741, Manitou MLA-T 533.

Atelier Irigații. În cadrul acestuia, fermierii au aflat totul despre tamburii Bauer, tamburii Ferbo, piramida pivot, rolele Rivulis (soluții picurare).

Atelier Precision AG. Fermierii au aflat de la specialiștii în Agricultura de Precizie cum pot optimiza lucrările solului și cum pot reduce consumul de combustibil, timpul și resursele.

Atelier Semănat & Protecția plantelor. Vedetele acestui atelier, prezentate pe-ndelete au fost tractorul John Deere 6M 220, tractorul John Deere 6M 155, Kuhn Axis 50.2 H-EMC-W, sprayer-ul John Deere R732i.

Atelier Pregătirea solului. Aici, fermierii au aflat totul despre tractorul John Deere 8R 310, tractorul John Deere 6R 250, Kuhn Cultimer L 350, Kuhn Performer 4000 Select.

Conceptul IPSO Agricultură - Precision AG TOUR - este dedicat promovării soluțiilor moderne, eficiente și profitabile pentru activitatea agricolă. Totodată, aduce în prim-plan tehnologii de ultimă generație, bune practici și echipamente menite să sprijine fermierii în creșterea performanței și optimizarea fiecărei etape din fermă.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu echipamente de ultimă generație, soluții de finanțare personalizate și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare. Prin abordarea „one-stop shop”, compania oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură mai performantă.

CITEȘTE ȘI: Noua serie de tractoare John Deere 6M s-a lansat la expoziția Agraria

Combinele digitale John Deere S7 aduc tehnologia viitorului în fermele din România

Soluții de irigații oferite de parteneriatul IPSO Agricultură și Rivulis Irrigation

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Martie este luna femeii, iar astăzi venim către dumneavoastră, cititorii noștri, cu o doamnă care activează de 20 de ani în agricultură, mai exact de două decenii face parte din echipa NHR Agropartners, companie care comercializează în țara noastră branduri consacrate pe piața mondială a utilajelor: Deutz-Fahr, JCB, Poettinger, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck etc. Cu Anamaria Damian, director general al companiei NHR Agropartners am povestit despre dificilul an 2024, însă la 2025 să privim cu optimism.

Reporter: Cum a fost anul 2024 pentru compania NHR Agropartners?

Anamaria Damian: De felul nostru, suntem optimişti şi încercăm să ne concentrăm pe ce a fost bine. E adevărat că au fost foarte multe provocări anul trecut. Eu lucrez de 20 de ani şi în agricultură, şi în NHR Agropartners şi pot să spun cu cea mai mare convingere că, probabil, 2024 a fost cel mai complicat an de până acum, din toate punctele de vedere.

Agricultura se face sub cerul liber și depinde de condițiile meteorologice. Demult mi-a zis un fermier o frază care mi-a rămas întipărită în minte, „cel mai bun inginer agronom este Dumnezeu”.

Da, 2024 a fost greu, mai ales că venea după un alt an dificil, 2023, cu fermieri care acumulaseră anumite datorii. Au crescut dobânzile, a existat inflaţie şi singurul loc în care inflaţia nu şi-a făcut simţită prezenţa a fost în preţul cerealelor. Ajutoarele statului, promise în perioada protestelor fermierilor de acum un an, se cam lasă așteptate. Mulți așteptau toamna trecută „Rabla la tractoare”, program care sperăm să porneacă cât mai repede.

Reporter: Pentru că aţi amintit de „Rabla”, înţeleg că e cerere mare la NHR Agropartners pentru tractoarele Deutz-Fahr...

Anamaria Damian: Este un interes deosebit pentru programul acesta, foarte mulți fermieri fiind interesați de tractoarele Deutz-Fahr și Same. NHR Agropartners a ajuns la un acord cu fabrica Deutz-Fahr pentru a asigura un număr suficient de tractoare odată ce programul începe să fie implementat. În cadrul programului „Rabla pentru tractoare”, cel mai cautat tractor Deutz-Fahr este modelul 5105 Keyline Plus care beneficiază de echipare de top la cel mai mic preț.

Este clar că încă există o nevoie mare de mecanizare în agricultura românească, iar programul „Rabla pentru tractoare” e un ajutor important. Până la urmă, ceea ce este foarte important este ca fermierii să se dezvolte, să avem mult mai multe ferme mici și mijlocii dotate cu tehnică modernă.

Reporter: Imediat după pandemia de COVID 19, producătorii de utilaje au avut probleme cu livrările. Azi, înțeleg că încep să aibă alte probleme, au utilaje dar cererea e în scădere, din cauza lipsei de fonduri din ferme.

Anamaria Damian: A existat o oarecare lipsă de componente, de materiale şi atunci stocurile noastre ale tuturor furnizorilor de utilaje agricole erau destul de reduse şi timpii de livrare erau foarte mari, atunci cu pandemia. Încercând să rezolve această problemă, toţi producătorii au investit masiv şi au găsit diverse soluţii, în aşa fel încât acum este producţie peste tot. Deci asta nu mai este niciun fel de problemă. Însă, cererea şi capacitatea fermierilor de a achiziţiona utilaje nu mai este aceeaşi. S-a creat aici o oarecare discrepanţă. Dar, cred că prin absorbţia fondurilor europene de la AFIR ar trebui să reuşim să mergem cu toţii mai departe şi să fie bine în 2025 pentru agricultura românească în general, că nu e vorba doar de distribuitorii de maşini agricole sau de fermieri.

Reporter: În fermele din țara noastră, de mai bine de cinci ani seceta creează mari probleme. Și compania pe care o conduceți are în portofoliu echipamente pentru irigat, însă acest domeniu se mișcă încet, nu-i așa?

Anamaria Damian: Avem în portofoliu destul de mulţi producători germani, iar Beinlich este unul dintre aceia care au cele mai înalte standarde de calitate. Este cerere pentru echipamentele de irigat, dar nu aşa cum ne-am fi aşteptat noi. Asta din cauza infrastructurii de irigații care e partea cea mai complicată, că până să ajungem la investiţia finală, de tamburi, pivoți a fermierului efectiv, este un drum lung şi nu întotdeauna parcurs. Fermierul își cumpără echipamentele și n-are de unde să-şi ia apa. Aici sunt problemele cele mai mari. La NHR suntem pregătiţi şi oricând putem să satisfacem nevoia clienţilor care doresc să irige.

În acelaşi timp, observăm preocuparea fermierilor spre tehnologiile care pot să coserve apa în sol, no-till, minim-till, strip-till. Da, paşii sunt mici, dar este o evoluţie, nu se poate întâmpla chiar aşa, de pe o zi pe alta.

Reporter: Către acest domeniu al tehnologiilor de conservare a apei în sol, NHR Agropartners a mai făcut un pas anul trecut, în 2024, când a devenit importator şi distribuitor pentru semănătorile directe strip-till, precum și pentru utilajele de prelucrat solul de la producătorul Claydon din Marea Britanie.

Anamaria Damian: Claydon a revoluționat agricultura prin introducerea conceptului de strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului. Devenind liderul pieței europene pe segmentul semănătorilor directe strip-till, Claydon își extinde constant aria de influență, operând astăzi în peste 30 de țări din întreaga lume.

Anul trecut am făcut foarte multe demonstraţii în ferme din toată țara. Suntem foarte activi pe partea asta, ce e bine pentru agricultură încercăm să fim acolo, să fim prezenţi, să vedem, să cercetăm dacă se poate, pentru că, evident, orice tip de tehnologie e adaptată unor anumite tipuri de condiţii. Nu merge aceeaşi tehnologie peste tot, nu există o soluţie universală, şi atunci trebuie să poţi să ai în fiecare variantă câte o soluţie adecvată fermierului.

Suntem foarte încântaţi de noul nostru partener Claydon, de ceea ce am făcut, de demonstraţiile pe care le‑am făcut împreună cu ei şi am vândut deja utilaje din portofoliu. Suntem convinşi că anul acesta se vor vedea roadele, adică vor vedea clienţii care este diferenţa şi atunci vor şti ce să aleagă.

Agricultura, afacerea agricolă se bazează mai mult pe relaţia interumană şi pe comunitate, şi de aceea noi susţinem în continuare prezenţa pe teren, alături de fermieri, aproape de ei. Cred că va trece foarte mult timp până când vom cumpăra un tractor de pe internet şi vom vorbi cu un robot, şi nici nu cred că fermierii îşi doresc asta. Iar noi, NHR Agropartners, suntem structuraţi în modul ăsta mai comunicativ, aproape de clienți, prezenţi, asta este ce ne dorim şi am vrea să nu fim obligaţi să ne schimbăm. Bineînţeles că trebuie să te adaptezi vremurilor, că nu poţi rămâne în urmă, şi că avem proiecte legate de digitalizare foarte multe în cadrul companiei, dar credem în continuare în relaţia de zi cu zi cu fermierul, de apropiere şi de a te vedea, de a discuta faţă-n faţă, eventual la câmp, adică pe pământ, în fermă.

Reporter: Cum vedeţi anul 2025, piața utilajelor agricole?

Anamaria Damian: Nu se aşteaptă nimeni la o mare explozie, dar toată lumea este optimistă într-un fel rezervat. Toată lumea are un optimism rezervat, în sensul că noi sperăm că se va recupera un pic din să nu zicem pierderea de anul trecut, dar din declinul anului 2024.

Sperăm că 2025 va fi un an în care lumea va reporni motoarele, să se uite spre viitor. Şi vremea pare să ne ajute deocamdată, pare să fie ok, acum nu ne permitem să facem pronosticuri şi prognoze, dar credem că, dacă condiţiile meteorologice sunt favorabile, dacă preţurile la cereale sunt cele corecte, dacă nu se mai întâmplă alte distorsiuni pe piaţă, pentru că nu ştii niciodată, ar trebui să fie un an de recuperare rezervată, un an ok pentru toată lumea.

Se pare că ultima perioadă înseamnă un moment în care toată lumea trebuie să înveţe câte ceva şi noi suntem primii care suntem dispuşi să învăţăm lucruri, aşa încât încercăm să ne orientăm foarte mult pe eficientizarea proceselor noastre, să vedem dacă putem să facem cu resursele pe care le avem mai multe lucruri, mai bine, să fim mai aproape de clienţi, să fim mai pregătiţi a răspunde nevoilor lor. Acesta este planul nostru. Trebuie să ne gândim mereu ce putem face ca să fim şi mai buni, şi mai aproape de fermieri, şi mai economici. Asta este provocarea cu care ne confruntăm.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Foto: NHR Agropartners

CITEȘTE ȘI: Mai mult decât o semănătoare

Agricultură conservativă: NHR Agropartners a devenit unic importator în România al utilajelor Claydon

Păstrarea rezervei de apă în sol, esențială pentru recolta următoare