Dan Hurduc, director general al Evel‑H Company, preia funcția de președinte al Clubului Fermierilor Români pentru perioada 1 ianuarie – 1 iulie 2026. Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă rămâne atașat principiului reprezentativității și al echilibrului, prin mecanismul președinției rotative, introdus pentru prima dată la nivelul organizațiilor profesionale din România.

Dan Hurduc, unul dintre cei mai experimentați antreprenori din agribusinessul românesc, administrează compania Evel‑H Company, o societate cu capital românesc înființată în 1999. Aceasta s‑a dezvoltat de la o firmă de consultanță în biotehnologii la o afacere agricolă semi-integrată, specializată în exploatarea terenurilor agricole și în servicii de automatizare a silozurilor, condiționare și depozitare a cerealelor și oleaginoaselor. Experiența sa în managementul fermei și în tehnologii avansate constituie un atu important pentru poziția de președinte al Clubului Fermierilor Români. În prezent, Dan Hurduc lucrează 2.200 de hectare în județul Vaslui.

„În fața provocărilor climatice, a presiunii concurenței neloiale internaționale, a politicilor publice pe termen scurt, a gradului major de îndatorare a fermierilor, precum și a lipsei de finanțare adecvată a sectorului - o criză fără precedent în accesul la finanțare al fermierilor - vom pune fermierii români în centrul deciziilor, promovând accesul la tehnologie, piețe echitabile și produse de creditare avantajoase pe termen mediu și lung. Clubul Fermierilor Români a demonstrat că poate fi o voce puternică și profesionistă, vom continua să construim pe această temelie, pentru o agricultură românească competitivă, digitală și durabilă”, a declarat Dan Hurduc.

Noi obiective, dar și continuitate în proiectele Clubului

Anul 2025 a fost marcat de proiecte strategice majore ale Clubului Fermierilor Români, respectiv formarea tinerilor lideri și a antreprenorilor în agricultură, lansarea programului național AGRI4FUTURE România: Obiectiv 2035 și demararea celor patru proiecte‑pilon – (1) reducerea deficitului balanței comerciale pentru produse agroalimentare, (2) noi mecanisme de finanțare a agriculturii, (3) sistemul național de gestionare a riscurilor climatice și de piață și (4) digitalizarea agriculturii.

Clubul a organizat opt Forumuri Regionale, reunind peste 1.500 de participanți, în urma cărora a construit o strategie integrată pentru agricultură performantă, într-un orizont 2035. De asemenea, conferința națională AGRI4FUTURE din luna octombrie a adus împreună peste 700 de fermieri, reprezentanți guvernamentali și europeni și comisarul european pentru Agricultură și Alimentație, Christophe Hansen, pentru a dezbate actuala și viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC).

În actualul mandat, Dan Hurduc va continua acțiunile inițiate și urmărite de Consiliul Național de Coordonare al Clubului, dar își propune să atingă și următoarele obiective specifice zonei agricole în care activează:

• Promovarea unei viziuni strategice, integrate, pe termen lung, pentru dezvoltarea agriculturii românești, în cadrul procesului AGRI4FUTURE România – Obiectiv 2035, care cuprinde acțiuni și proiecte vizând integrarea lanțului valoric agroalimentar, finanțarea, digitalizarea și managementul riscului, cu scopul de a construi o agricultură performantă, sustenabilă și investibilă;

• Desfășurarea campaniei naționale de consultare multi-partenerială a tuturor actorilor din sectorul agroalimentar, pentru o poziție coerentă, asumată și favorabilă a României în ce privește viitoarea Reformă PAC post-2027;

• Promovarea și sprijinirea identificării și lansării unor noi instrumente de finanțare și facilitare a accesului la finanțare, pentru gestionarea actualei crize de finanțare a capitalului de lucru și pentru investiții în agricultură (MADR, FGCR, BID);

• Promovarea unui mecanism național de gestiune integrată a riscurilor climatice care afectează agricultura, care să includă la rubrica de riscuri majore seceta și arșița;

• Promovarea la nivel național a unor modele testate de utilizare a noilor tehnologii digitale și AI pentru integrarea proceselor în fermă în luare deciziilor, gestiunea cheltuielilor, managementul culturilor, realizarea de investiții;

• Extinderea masivă a informării beneficiilor agriculturii conservative în zonele secetoase.

Proiectele Clubului care vor continua în timpul mandatului lui Dan Hurduc sunt următoarele:

• Reprezentarea activă și constantă a intereselor fermierilor, prin dialog instituțional, întâlniri oficiale, poziții publice, scrisori, consultări și utilizarea tuturor instrumentelor legale necesare pentru apărarea competitivității și predictibilității sectorului agricol;

• Formarea noii generații de lideri și antreprenori în agricultură, prin programele de educație dedicate Tineri Lideri pentru Agricultură și Antreprenor în Agricultura 4.0, care susțin profesionalizarea fermelor, reînnoirea generațională și dezvoltarea competențelor de management, leadership și reprezentare;

• Organizarea și continuarea seriei de conferințe regionale pentru Viitorul Agriculturii, desfășurate în toate regiunile strategice ale României, ca platforme de dialog și consultare pentru viitorul agriculturii românești. Evenimentele reunesc fermieri, autorități, instituții financiare, mediul academic și parteneri din agribusiness, abordând teme-cheie precum politici agricole, finanțare, managementul riscului, digitalizare, energie, irigații și dezvoltarea lanțului agroalimentar. Evenimentele își propun să creeze un parteneriat multi-sectorial pentru integrarea lanțului agroalimentar românesc în context european;

• Dezvoltarea și consolidarea parteneriatelor strategice cu instituții naționale și europene, mediul academic, parteneri comerciali și agenții publice, în vederea susținerii investițiilor, inovării și transferului de know-how către fermieri.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor (SCDCB) Arad a fost înființată în anul 1893. De atunci și până acum a trecut prin multe transformări, chiar la un moment dat, după 1989, a rămas complet fără animale, însă și-a revenit și își duce existența exact pentru ceea ce a fost creată, desfășoară activități de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul creșterii şi ameliorării bovinelor. Astăzi, SCDCB Arad produce și comercializează animale cu un înalt potențial genetic, iar rezultatele cercetării ajung în fermele din întreaga țară. Despre ameliorare și despre stațiune am stat de vorbă cu directorul SCDCB Arad, Gheorghe Săplăcan.

Reporter: Stațiunea de la Arad se ocupă cu cercetarea în domeniul creșterii bovinelor, mai exact aici aveți două rase, Bălțată Românească și Brună de Maramureș. Astăzi, care este situaţia la SCDCB Arad?

Gheorghe Săplăcan: La ora actuală, staţiunea deţine un efectiv de 850 de bovine din două rase, fond genetic al României, Bălţata Românească şi Bruna de Maramureş. Multă lume se întreabă cum a rezistat staţiunea de la Arad, pentru că au fost zeci de ani în care cercetarea agricolă românească a fost ultima din ce s-a dorit în agricultura românească, a fost „uitată”, între ghilimele sau voit uitată, pentru că staţiunile şi institutele de cercetare de sub tutela ASAS au deţinut la un moment dat un fond şi o suprafaţă de terenuri valoroasă, şi toată lumea a dorit să desfiinţăm încetul cu încetul, să putem lua terenurile, să satisfacem solicitările în funcţie de coloratura politică.

„De la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.”

Noi am rezistat, deşi în 1990 staţiunea avea un efectiv de 5.000 de bovine din care 2.000 de capete din rasa Bălţată Românească, vaci cu lapte, până în anul 1992, când această staţiune a intrat în DDD, cum spun eu, deratizare, asanare, deci la vremea respectivă n-am mai avut niciun capăt. Tot ce s-a acumulat într-o perioadă de peste douăzeci de ani s-a distrus în doi ani, adică s-au invocat fel de fel de motive, că ar fi o boală, că ar fi alta, şi s-a lichidat tot efectivul. Din 1993 toamna – 1994, s-a început repopularea la staţiunea din Arad, subsemnatul venind în 1996 la sfârşitul lunii martie, când staţiunea deţinea un efectiv de 42 de capete. De acolo am pornit, sunt aproape 30 de ani de cercetare pe cele două rase, pornind de la cele 42 de capete, staţiunea deţine efectivul de 850 de capete de bovine, din care 350 vaci cu lapte şi celelalte categorii aferente, produse aici.

Reporter: Câte sunt din rasa Brună și câte din Bălțată?

Gheorghe Săplăcan: Din Bruna de Maramureș avem 170 de capete şi diferenţa de 680 sunt rasa Bălţata Românească. Deci, pornind de la 42 de capete în 1994, astăzi efectivul este de 850, produs în staţiune.

Reporter: Care era producția de lapte la vremea celor 42 de capete bovine și care este situația azi?

Gheorghe Săplăcan: Producţia medie pe animal era în jur de 3.200-3.300 litri de lapte/an. Bălțata Românească provenea de la staţiunea de la Târgu-Mureş, iar Bruna de Maramureş, de la staţiunea de la Sighetu Marmaţiei. Au fost animale cu genetică în ele, cât s-a putut la vremea respectivă. Pe acest efectiv am lucrat noi, l-am multiplicat, am lucrat ştiinţific, după tot ceea ce prevede ameliorarea raselor de bovine, în sensul că am folosit cei mai valoroşi tauri, ca să-i dăm o conformaţie, o înălţime, o adâncime, o îmbrăcare în carne, am lucrat pentru uger, ca să aducem ugerul, deoarece la vremea de început mulsul se făcea la bidon, după aceea sigur că a trebuit să ne aliniem prevederilor UE, am făcut investiţii, o hală de muls, şi atunci sigur că gândindu-ne că trebuie să facem o hală de muls, am zis: trebuie să lucrăm pe uger, ca să aducem ugerul să fie pretabil la mulsul mecanic. Am folosit tauri amelioratori, dar în toată această perioadă până ce a existat Semtestul de la Timişoara am achiziţionat material seminal de la Timişoara, apoi a dispărut Semtestul de la Timişoara şi am achiziţionat materialul seminal de la Semtestul de la Târgu Mureş, folosind cei mai valoroşi tauri, cel mai mare grad de ameliorare pe direcţiile pe care noi le-am dorit: lapte, fiind o rasă mixtă, şi una, şi cealaltă am lucrat genetic, cu specialiştii noştri din staţiune, toţi sunt de aici veniţi de pe băncile facultăţii şi crescuţi aici, deci eu lucrez cu unii dintre ei de aproape 30 de ani.

„Suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă.”

Reporter: Ați investit în genetică, în ameliorare, însă încă aveți de pus la punct adăposturile, tehnologia...

Gheorghe Săplăcan: Da, încă avem de lucrat la adăposturi, pentru că trebuie să subliniez că, până în 1997, când a apărut HG 685 care a clarificat ce este staţiunea de la Arad şi cum funcţionează şi se finanţează staţiunea de la Arad, până în acel moment această staţiune n-a primit niciun leu de la bugetul de stat pentru a creşte sau a-şi continua activitatea, sau a putea face retehnologizare, sau pentru a construi adăposturi noi, sau pentru a construi bazine pentru colectarea dejecţiilor sau depozite pentru păstrarea cerealelor şi pentru alte multe probleme care sunt şi  le-am avut în această perioadă, şi pe care le avem acum în derulare. În martie, anul trecut, ni s-a aprobat un proiect mare, 21 de milioane de lei, în care să reamenajăm jgheaburile de furajare, suprafaţa unde vacile sunt furajate, acoperişurile, să construim două bazine pentru colectarea dejecţiilor, pentru a putea aduna aici tot ce înseamnă dejecţii şi a le lua cu cisterna, şi a le împrăştia pe câmp. Noi folosim gunoiul de grajd pentru a-l împrăştia pe câmp, a îngrăşa câmpul, a lucra la structura solului prin asta, că ştiţi cum e pământul, îţi dă, dar trebuie să ai şi grijă de el, să lucrezi puţin şi la structura solului, şi multă lume ne întreba: ce faceţi cu gunoiul? Noi îl ducem pe câmp, îl împrăştiem, îl încorporăm în sol şi cu această ocazie sigur că îmbunătăţim solul şi creştem şi producţiile de cereale pe care le folosim în hrana animalelor.

Staţiunea deţine acum 1.240 de hectare de teren total, din care 1.019 teren agricol, pe această suprafaţă îşi produce necesarul de furaje pentru efectivul pe care-l are, şi aici lucrând în calitate de cercetători, şi cu cercetătorii valoroşi, cu profesorii de la Timişoara, suntem probabil singura staţiune care în fiecare toamnă înfiinţează 15-20 de hectare de borceag de toamnă. Odată, la o întâlnire cu profesori la Universitate, m-au întrebat: mai este cultura de borceag de toamnă? Sigur că mai este, la Arad o vedeţi în fiecare an, borceag de toamnă semănat, ca în luna aprilie să poată animalele să beneficieze de primele cantităţi de masă verde până creşte lucerna, la sfârşitul lui aprilie-mai, deja noi cu acest borceag de toamnă venim şi suplimentăm vitamino-mineral în combinaţie cu silozurile hrana efectivului pe care-l avem.

„Obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Laptele pentru noi este un produs secundar, care ne aduce venituri suplimentare.”

Reporter: Ce înseamnă să faci ameliorare în România?

Gheorghe Săplăcan: Legat de această întrebare, trebuie să punctez că Staţiunea nu este producătoare de lapte, ci este staţiune de cercetare fundamentală şi aplicată, iar obiectul principal este producerea de juninci gestante cu gestaţie între 3-6 luni şi difuzarea lor către producătorii individuali în toată România. Am avut perioade destul de grele în care am fost nevoiţi să vindem şi chiar o sută de juninci gestante cu fond genetic în ele, staţiunea a vândut în toate judeţele ţării, începând de la Tulcea, în Moldova, Maramureş, Bihor, Alba, partea de sud a ţării, pentru că animalele produse aici au genetică în ele şi răspund la ceea ce crescătorul individual doreşte. Să vă dau un exemplu, un crescător de bovine a cumpărat zece juninci gestante de la staţiunea din Arad, cu pedigri. Asta înseamnă că el beneficiază şi de subvenţia acordată de APIA, având toate documentele de provenienţă, şi de aceea le-a cumpărat. I-au fătat toate zece juninci 11 viţei, şi la un moment dat mă întreba unul: cum 11 viţei? – una a fost gemelară şi de aia au fost 11 – mulţumit omul, la prima fătare peste 20 de litri de lapte la juninci. După o perioadă de câţiva ani, a venit şi a mai cumpărat zece juninci de la staţiune. Sigur că a fost o perioadă în care era programul de minimis, în care totuşi cei care conduceau Ministerul Agriculturii s-au gândit: ca să creştem şi să stimulăm, şi să creăm interes pentru creşterea bovinelor şi a vacilor, pentru că ţara are nevoie, indiferent ce se zice, cât poluează vaca atmosfera – atunci sigur că acel program de minimis, în acea perioadă am avut foarte multe solicitări pentru că era benefic. Omul cumpăra zece juninci de la staţiune cu un preţ, că sigur şi aceste juninci au un preţ, având genetică în ele, compară preţurile cu junincile aduse din Austria, Elveţia, Ungaria sau de unde se găsesc, că nu toată lumea produce şi vinde juninci gestante cu potenţial genetic în ele şi cu valoare de ameliorare în ele, şi cu conformaţie, cu aspect fizic; cele de la noi sunt aclimatizate aici, produse aici şi de aia crescătorii care-şi doresc să aibă în efectiv Bălţată Românească au solicitat acest lucru staţiunii.

De multe ori, am avut discuţii şi cu factorii de control, cei care spuneau că „dvs. faceţi şi comerţ”. Noi nu facem comerţ, noi nu producem lapte, noi producem juninci gestante. Laptele pentru noi este un produs secundar. Fraţilor, vreţi să-l dăm la canal ca produs secundar sau să-l vindem şi să realizăm venituri suplimentare, venituri proprii? Pentru că finanţarea se face mixt, din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat. Trebuie să se înţeleagă că nu este staţiunea nici a directorului, nici a celor care lucrează, este a ţării. Toţi cei care lucrează aici sunt profesionişti. Nu pot eu să mă bat cu mâna în piept că sunt mare director dacă n-am în spate personalul bine pregătit şi care are dragoste de vacă. Dacă nu ai dragoste de vacă, n-ai ce căuta la Arad, la stațiune, și nici în creșterea bovinelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Grup Șerban Holding SA (BVB: GSH) a inaugurat marți, 25 noiembrie 2025, ferma avicolă Moldavia, un proiect în valoare de 11,5 milioane euro. Localizată în satul Scurta, comuna Orbeni, județul Bacău, ferma compusă din zece hale are o capacitate de peste 50 milioane ouă pe an. Popularea halelor a început în luna noiembrie a.c., iar primele ouă – cod 2, provenite de la găini crescute la sol, vor fi disponibile pe piață începând cu anul 2026.

Investiția în ferma de găini ouătoare, crescute la sol, marchează o nouă etapă în dezvoltarea diviziei zootehnice a holdingului Grup Șerban, acesta construind un lanț agroalimentar complet, sustenabil și competitiv, de la cultivarea cerealelor până la comercializarea produselor finite.

„Prin acest proiect, continuăm să investim în dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar românesc, prin tehnologii moderne, standarde europene de bunăstare animală și un angajament constant pentru calitate”, declară Nicolae Șerban, CEO și fondator Grup Șerban Holding.

Noua fermă, amplasată pe un teren cu o suprafață totală de 54.794 mp și proiectată conform celor mai ridicate standarde europene de bunăstare, biosecuritate și eficiență energetică, include opt hale pentru găini ouătoare adulte, cu o capacitate totală de 160.000 capete, precum și două hale pentru tineret de înlocuire, cu 40.000 capete.

Ferma Moldavia este dotată cu tehnologie de ultimă generație, care optimizează confortul păsărilor și performanța producției, iar infrastructura aferentă dispune de drumuri de acces, rețele de utilități și spații verzi.

Investiția totală a ajuns la 11,5 milioane euro, din care 7,5 milioane euro reprezintă fonduri nerambursabile acordate de Guvernul României, prin programele dedicate dezvoltării sectorului avicol.

„Am dezvoltat o exploatație comercială modernă, aliniată la cerințele europene privind bunăstarea animalelor și protecția mediului, investiție care atinge obiectivul nostru privind eficientizarea energetică și reducerea impactului asupra mediului. Prin lansarea unui nou brand românesc – Moldavia, dedicat produselor proaspete și de calitate superioară, se diversifică portofoliul Grupului Șerban. Totodată, creștem valoarea adăugată în lanțul integrat agroalimentar al Grupului”, punctează Nicolae Șerban.

Prin punerea în funcțiune a noii ferme avicole, Grup Șerban Holding estimează o producție anuală de aproximativ 50 milioane ouă, echivalentul a 2.750 tone, contribuind astfel la consolidarea securității alimentare naționale și la dezvoltarea economiei locale.

Grup Șerban Holding, în cifre:

• peste 15.600 ha de culturi agricole lucrate în trei județe: Vaslui, Bacău și Vrancea;

• 500 de hectare irigate și 13.000 de hectare lucrate cu tehnologia no-till;

• 20 tone/24h capacitate producție panificație, patiserie, cofetărie;

• peste 162.000 de tone capacitate totală de depozitare a cerealelor, plantelor oleaginoase și 21.500 de tone capacitate totală de depozitare a legumelor;

• 11 baze de depozitare a cerealelor, platelor oleaginoase și legumelor;

• peste 1.000 tone/oră capacitate de recepție a cerealelor;

• 300 tone/24h capacitate de uscare a cerealelor;

• 7 tone/h, 30.000 tone/an, capacitate producție a Fabricii de Nutrețuri Combinate;

• peste 400 de angajați;

• capacitate de peste 1.500 bovine Aberdeen Angus;

• capacitate de peste 1.500 de ovine Ile de France și 5.600 de miei;

• 8 hale pentru găini ouătoare adulte, cu o capacitate totală de 160.000 capete, precum și 2 hale pentru tineret de înlocuire, cu 40.000 capete.

Holdingul Grup Șerban, listat la Bursa de Valori București, este o afacere de familie în plină expansiune, care și-a început activitatea în Onești, în anul 1994, astăzi fiind una dintre cele mai dinamice companii prezente în piața de agribusiness din țara noastră.

Structura grupului este integrată și are următoarele domenii de activitate: agribusiness (cultura cerealelor și a legumelor, comerț cu cereale, plante oleaginoase și legume); zootehnie (fermă bovine Angus și ovine Ile de France, fermă de găini ouătoare); panificație; patiserie-cofetărie; alimentație publică; prestări servicii (distribuție și transport).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu ocazia Forumului Național pentru Viitorul Agriculturii, eveniment organizat pe 5 iunie 2025 de Clubul Fermierilor Români la București, l-am întâlnit pe fermierul clujean Emil Turdean cu care am vorbit despre actualul an agricol, dar și despre culturile de nișă spre care s-a îndreptat pentru a fi pe plus în afacerea agricolă pe care o deține încă din 1994.

Pasiunea pentru agricultură, deschiderea spre cercetare și evoluție, dorința de a învăța, de a se informa și de a aplica în afacerea agricolă orice apare nou, modestia și hărnicia, toate îl caracterizează pe Emil Turdean, fermier din județul Cluj. Pe cele două exploataţii agricole, cea de la Luna de Jos şi cea de la Turda, lucrează peste 1.500 de hectare.

La început de iunie, în ferma lui Emil Turdean, culturile arătau bine. „Grâu, rapiţă, secară, orzoaică de primăvară, floarea-soarelui toate sunt extraordinare”, ne-a zis fermierul. În schimb, porumbul, ca talie, e rămas în urmă cu cel puţin o lună, din cauza frigului, iar acum, dacă intră perioada secetoasă, porumbul va rămâne de un metru, iar cultura va fi compromisă. „În rest, culturile, la cei care au făcut tehnologie, sunt în top. Cei care n-au făcut, n-au fertilizat şi n-au făcut tratamente fitosanitare vor avea probleme, pentru că sunt boli. Dar acum fiecare face după cum crede că e bine în ferma lui, numai să nu ne văităm că nu suntem rentabili şi nu suntem eficienţi. Diferenţa între a face un al treilea tratament pentru boli, care costă 56 de lei, şi să nu-l faci, înseamnă o cultură compromisă pe care n-o poţi da decât la furaj. Totdeauna trebuie calculat cu costurile unde te afli. Dacă costul acela îţi mai aduce minim încă pe atât, înseamnă că trebuie făcut. Pentru că e o presiune fantastică de boli pe cereale, eu am optat pe trei tratamente cu fungicide, insecticide, am avut un atac fantastic de insecte în primăvara asta, de când au venit căldurile. Rapiţa la mulţi colegi a îngheţat, cei care au folosit mult azot din toamnă, adică n-au fertilizat echilibrat şi au avut azot mai mult, a crescut tija florală, a îngheţat şi a rămas rapiţa pitică. Cei care ne-am dus cu fosfor, potasiu mai mult din toamnă şi azot cât e necesar, 20 kg, rapița s-a făcut viguroasă, rădăcinile au rămas jos, a venit îngheţul, a mai murit câte o frunză, dar tija centrală n-a murit. Avem cultură de rapiţă care arată foarte bine”, povestește Emil Turdean.

Oportunități de câștig cu in, cânepă și fasole

În ferma lui Emil Turdean, 60% din păioasele de toamnă înseamnă secară. „Toată lumea produce grâu, eu am pus secară, care e un produs din ce în ce mai cerut, pentru că toată lumea vrea să mănânce pâine de secară. În piață sunt hibrizi de secară care au potenţial de 10-12 tone la hectar. Preţul la secară în primăvara asta a fost mai mare ca la grâu. Mai am orzoaică de primăvară, de bere, unde iar, într-o perioadă foarte scurtă, poţi face 8 tone de orzoaică de bere. Cu un leu s-o dai, e tot mai rentabil decât să faci porumb 6 tone. Cultura de floarea-soarelui rezistă foarte bine la secetă, dar am schimbat tehnologia de semănat, nu mă mai duc pe rânduri largi, mă duc pe rânduri de 45 cm la 45 cm 3 boabe. Acoperă mai bine pământul, calatidiul creşte mai mare. Și rapiţa o seamăn la rânduri de 45 cm, valorifică ploile din iarnă-primăvară, în ultimii ani am făcut sub 4,5 tone media la rapiţă. Deci ne adaptăm şi noi”, arată fermierul.

Din această toamnă, Emil Turdean vrea să cultive in și cânepă. „Inul e o cultură foarte bună. Am avut în cultură, am făcut 4.000 şi ceva de kilograme la hectar la in. Vreau să intru pe cânepă de fibră, fibra o cumpără cei de la Orăştie, sămânţa de cânepă ne rămâne unde trebuie. De asemenea, caut terenuri unde pot iriga, vreau să pun și fasole, produs pe care țara noastră îl importă masiv. Sunt soiuri de fasole unde faci 7 tone de fasole boabe la rânduri de 45 cm. Tot timpul vin oportunităţi. Trebuie să fii atent, informat.”

Perdele forestiere pentru protecția culturilor agricole

Emil Turdean intenționează să investească, din banii proprii, în perdele forestiere, pentru că ajută foarte mult culturile agricole. „Am observat că peste tot unde sunt roată împrejurul parcelelor arbori, culturile se comportă mult mai bine. Vreau să-mi plantez perdele de protecție roată împrejur la toate parcelele mele, pe cheltuiala mea, n-am nevoie de nimeni. Am văzut anul trecut în Bulgaria, când am fost cu un coleg, ce înseamnă în Bulgaria floarea-soarelui cu perdele de protecţie. Era bine. Am văzut ce e dincoace la noi, era tristă, ofilită, voia să moară. Până la urmă, trebuie să mai scoatem un ban din buzunar şi-l băgăm înapoi în natură, ca natura să ne apere pe viitor. Ciclul acela trebuie să-l facem să fie funcţional.”

Ca arbori, vrea să planteze platan, mesteacăn, stejar, paltin, nuc negru, cireș sălbatic.

Din cauza faptului că nu mai avem ierni cu zăpadă, pământul se usucă rapid primăvara. „Am avut vânturi puternice în această primăvară, iar unde erau pomi, pâlcuri de pomi, pământul nu era mișcat. Însă, în multe locuri tot pământul l-a dus vântul și l-a pus pe pășuni, că mișcă terenurile. De aceea, consider că perdelele forestiere sunt necesare și utile”, a încheiat Emil Turdean.

CITEȘTE ȘI: Cultura mare și zootehnia, mână-n mână

Viitorul agriculturii, între experiment și reziliență. Viziunea unui fermier veteran

Inul și cânepa, culturi valoroase care necesită atenție în politica agricolă a țării

Porumbul este una dintre cele mai importante culturi la nivel mondial, reprezentând materie primă pentru produsele obținute în alimentația oamenilor, se foloseșete în furajarea animalelor și are întrebuințări în industrii de biocombustibili sau celuloză, iar unele părți ale acestuia, cum ar fi mătasea porumbului, sunt folosite în scop medicinal.

În anul 2025, porumbul este a doua cultură ca importanță în țara noastră și, odată cu atingerea condițiilor optime, fermierii vor începe semănatul. De asemenea, refacerea rezervei de apă din sol în majoritatea zonelor agricole din țară, importanța economică a porumbului și rolul său în rotația culturilor stau la baza cultivării acestuia.

Alături de soia și sfecla de zahăr, porumbul este cultura cu cea mai mare sensibilitate la concurența cu buruienile în prima parte a vegetației, pierderile de producție fiind însemnate și ireversibile deoarece planta de cultură își planifică potențialul de producție prin procese fiziologice ce determină numărul de rânduri cu boabe ale știuletelui.

Distanțele mari între rândurile și plantele de porumb răsărite lasă spațiu și loc concurențial buruienilor pentru apă, elemente nutritive și lumină, vitale pentru tinerele plante de porumb. De asemenea, gradul mare de îmburuienare timpurie a terenurilor din țara noastră, impune folosirea de erbicide în preemergență și postemergență timpurie.

Summit Agro România este o companie cu un portofoliu complex de erbicide pentru combaterea buruienilor dicotiledonate și graminee din cultura porumbului și continuă să investească resurse importante în dezvoltarea de soluții și produse pentru această cultură.

Printre acestea se numără Click Trio, un erbicid de top pentru cultura porumbului, cu puternică acțiune foliară și reziduală la sol, ce combate un număr mare de buruieni cu frunză lată și graminee, dintre care amintim: Chenopodium album (căprița), Portulaca oleracea (iarba grasă), Abutilon theophrasti (teișorul), Polygonum persicaria (ardeiul broaștei), Sonchus arvensis (susai), Setaria viridis (mohor verde), Echinochloa crus-galli (iarba bărboasă), Sorghum halepense (costreiul din sămânță), Digitaria sanguinalis (meișorul), Poa annua (hirușor).

Are în componența sa trei substanțe active cu mod diferit de acțiune și are o formulare modernă – amestec de suspensie concentrată și micro-capsule în suspensie.

Clomazona este microîncapsulată în formularea de suspensie concentrată a produsului, ceea ce înseamnă că aderă puternic la suprafața țesuturilor buruienilor, dar și a solului, se eliberează treptat și conferă rezistență la spălare și stabilitate la nivelul solului. Astfel se reduce fenomenul de degradare a produsului. Este absorbită în timpul germinației semințelor prin hipocotil și epicotil, prin rădăcini și lăstari/frați și apoi translocată sistemic, acropetal, la nivelul frunzelor.

Mezotriona este absorbită în principal foliar, dar și radicular, și apoi translocată rapid în țesuturile în creștere. Primele efecte ale produsului apar după 5-7 zile de la tratament, urmând ca buruienile să fie distruse după aproximativ 14 zile.

Terbutilazina face parte din grupa triazinelor, fiind preluată de buruieni prin rădăcini și frunze, apoi este translocată în plantă prin xilem, acumulandu-se în vârfurile de creștere și frunze. Buruienile se îngălbenesc, apoi se necrozează.

Această substanță activă este utilizată la scară largă de cultivatorii de porumb datorită eficacității și efectului rezidual la sol ce nu mai permite buruienilor să răsară și să se dezvolte.

Click Trio se aplică din preemergență până la 4 frunze ale culturii de porumb, iar doza omologată este de 1,5 – 2,0 L/ha.

Datorită modului de acțiune al produsului, cele mai bune rezultate pot fi obținute prin aplicare în preemergență, imediat după semănat. În acest fel, culturile de porumb erbicidate cu Click Trio vor putea să beneficieze, fară concurență, de tehnologia aplicată de fermieri și să-și atingă maximul potențialului de recoltă.

Volumul de soluție recomandat la unitatea de suprafață de 1 ha este de 200-400L.

În acest an, noutatea din portofoliu este erbicidul Iseran, pe bază de Mezotrionă (150g/L) și Clomazonă (80g/L), o combinație de substanțe nouă și unică pe segmentul erbicidelor actuale disponibile pe piață.

Iseran este un erbicid inovator, formulat modern, microîncapsulat, cu acțiune sistemică și reziduală la sol ce controlează buruieni greu de combătut din cultura porumbului, cum ar fi: Chenopodium sp. (căpriță), Xanthium strumarium (cornaci), Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Hibiscus trionum (zămoșiță), Abutilon theophrasti (teișor), Setaria sp. (mohor), Echinochloa crus-galli (iarba bărboasă) etc.

Clomazona aderă puternic la țesuturile buruineilor și pe suprafața solului, iar datorită inovației formulării (încapsularea) se reduc fenomenele de spălare sau degradare la lumină ale produsului.

Este absorbită în timpul germinației semințelor prin hipocotil și epicotil, prin rădăcini și lăstari/frați și apoi translocată sistemic, acropetal, la nivelul frunzelor.

Mezotriona este absorbită în principal foliar, dar și radicular și apoi translocată rapid în țesuturile în creștere. Primele efecte ale produsului apar după 5-7 zile de la tratament, urmând ca buruienile să fie distruse după aproximativ 14 zile.

Datorită combinației și modului de acțiune al celor două substanțe active, este recomandat să se aplice în postemergență timpurie, atunci când buruienile sunt în faze mici de vegetație și în perioada de dezvoltare activă. Doza omologată este de 0,85-1 L/ha, iar volumul de soluție recomandat este de 200 – 400 litri de apă pentru un hectar de porumb erbicidat.

Click Pro este un erbicid ce conține două substanțe active: terbutilazină (326 g/L) și mezotrionă (50 g/L), asigurând un spectru larg de combatere a buruienilor din cultura porumbului.

Rezultatele apar după 3-4 zile de la aplicare, prin decolorarea frunzelor buruienilor, urmată de necrozarea completă.

Click Pro este un erbicid cu dublă acțiune - peliculară și sistemică, iar aplicarea în postemergență asigură o combatere a buruienilor monocotiledonate anuale ca Echinochloa crus-galli (iarba bărboasă), Digitaria sanguinalis (meișor), Setaria spp. (mohor).

Pentru un control bun al buruienilor menționate, recomandăm ca aplicarea să se facă până la stadiul de înfrățire al buruienilor.

Produsul combate și principalele specii de buruieni dicotiledonate întâlnite în cultura porumbului, cum ar fi: Amaranthus spp. (știr), Chenopodium spp. (căpriță), Xanthium strumarium (cornaci), Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Polygonum convolvulus (hrișca urcătoare).

În postemergență, produsul poate fi aplicat până la stadiul de 8 frunze ale plantei de porumb, asigurând în acest caz și combaterea buruienilor cu emergență târzie - Abutilon theophrasti (teișor), Helianthus annuus (samulastră de floarea-soarelui), Solanum nigrum (zârnă).

Doza omologată este de 2 - 2,3 L/ha, iar volumul de soluție recomandat este de 200-400 litri de apă pentru un hectar de porumb erbicidat.

Tratamentele trebuie făcute doar cu produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe detalii despre Click Trio, Iseran sau Click Pro, cât și despre întreg portofoliul de produse, apelați cu încredere la reprezentanții din teritoriu ai Summit Agro România sau vizitați site-ul nostru: www.sumi-agro.ro.

Articol de: ing. IONUȚ MOCANU, director vânzări Summit Agro România pentru zona de Sud-Est a țării

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Doi regi la aceeași masă

Nutriție completă pentru plante sănătoase, cu Sulfomax Fluid

Soluția japoneză cu eficiență dovedită în culturile de rapiță

Joi, 30 mai 2024, caravana conferințelor FAPPR ajunge la Comana, în județul Constanța, în ferma lui Theodor Ichim, președintele Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.

Forumul APPR transmite că vor avea loc o serie de discuții despre cum trebuie să utilizeze fermierii practicile sustenabile ca veritabile instrumente de optimizare a profitului în fermă. Totodată, se va vizita silozul Unigrains Trading și se va face turul fermei gazdă.

Conferința tehnică a FAPPR are ca temă „Practicile sustenabile – instrumente moderne pentru profitabilitatea fermei”, iar în cadrul evenimentului de la Comana – Constanța, Daniel Omet – director regional de vânzări la compania KWS - va vorbi despre alegerea hibrizilor potriviți pentru practicile sustenabile și cum poate fi folosită digitalizarea în tranziția către agricultura durabilă.

De asemenea, în contextul schimbărilor climatice cu care se confruntă agricultura în toată lumea, reprezentantul producătorului german de mașini agricole Horsch, Philipp Horsch aduce în discuție adaptarea producătorilor de tehnică agricolă, dar și a fermierilor, în anul 2024.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan păstrează un apetit ridicat pentru investiții cu fonduri europene. Cei 27 de fermieri mici și mijlocii din județul Arad, membri ai cooperativei, au ajuns la concluzia că nu trebuie să se limiteze la producția și vânzarea de cereale. Au înțeles că o cooperativă înseamnă mult mai mult, înseamnă depozitare, înseamnă FNC, înseamnă procesare, înseamnă plusvaloare pentru bobul de grâu, în cele din urmă. În felul acesta, au arătat ce înseamnă forța grupului și cum se pot transforma 27 de ferme mici într-o fermă mare și puternică. Astfel, un demers bazat pe încredere, onestitate și multă muncă este încununat acum de succes.

Am povestit, de curând, cu inginerul Milan Kelo, președintele Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan, despre investițiile aflate în derulare, despre proiecte și despre scutul pe care-l oferă cooperativa membrilor săi în vremurile complicate pe care le trăiește agricultura prezentului.

„Avem multe investiții făcute. Cea mai mare parte din aceste investiții este suportată din profitul cooperativei. Sunt proiecte obținute cu finanțări de la Uniunea Europeană. Fermierii, pe cont propriu, niciodată n-ar fi reușit să-și facă asemenea capacități de depozitare din profitul fermei.”

Reporter: Dacă vorbim despre pierderi, cât de greu se susțin proiectele pe care le derulați? Ați investit mulți bani, peste trei milioane de euro, într-un siloz modern de vreo 10.000 de tone capacitate, bani care trebuie până la urmă amortizați cumva.

Milan Kelo: Vorbind strict despre producția agricolă și dacă facem o medie a ultimilor doi ani, fermele sunt pe pierdere. Chiar dacă anul trecut am avut un mic profit, asigurat de producții relativ normale pentru zona noastră, el a fost anulat de anul 2022, atunci când am produs scump, am fost nevoiți să vindem ieftin și am avut parte de o secetă crâncenă.

Într-adevăr, avem multe investiții făcute. Cea mai mare parte din aceste investiții este suportată din profitul cooperativei, or, în acest moment, încercăm să susținem ratele generate de creditele contractate cu băncile. Sunt proiecte obținute cu finanțări de 70-80-90% de la Uniunea Europeană. E clar că fermierii, pe cont propriu, niciodată n-ar fi reușit să-și facă asemenea capacități de depozitare din profitul fermei. La noi în cooperativă, cel mai mic fermier lucrează 12 ha și cel mai mare lucrează 600 ha. În total, suntem 27, în majoritate fermieri mici. În momentul în care tremură baza cooperativei, fermierul, tremură și cooperativa care-l reprezintă. Din fericire, deocamdată, niciunul dintre fermierii noștri nu a avut scadențe pe care să nu le achite sau cooperativa să nu-și poată achita obligațiile financiare către furnizori. Dar toată lumea a făcut credite sau chiar a scos subvenția de la APIA în avans pe cinci ani, pentru a putea funcționa mai departe. Din păcate, fermierul se decapitalizează de la o lună la alta. În 2022, cum spuneam, au fost probleme grave cu seceta și cu prețurile din piață, iar anul trecut, în 2023, problemele din piață s-au agravat, pentru că am produs scump și am vândut ieftin.

Reporter: În aceste condiții în care fermierii fac sacrificii de la o lună la alta, au fost discuții în contradictoriu? Au fost fermieri care au vrut să renunțe?

Milan Kelo: Nu am avut discuții de genul ăsta în cadrul cooperativei, dar să știți că în zona Nădlacului sunt fermieri care își închid fermele. Personal cunosc doi fermieri care au închis și au dat terenurile în arendă, pentru că le-a fost teamă să nu piardă totul. Au proprietăți cu care au garantat la bancă și nu au vrut să riște un nou an agricol pe minus. Din fericire, noi în cooperativă am reușit să evităm aceste probleme pentru că atât partea de achiziții, cât și cea de vânzări este coordonată la cantități mai mari, ceea ce ne-a asigurat prețuri ceva mai bune și la vânzare, și la cumpărare. Silozul ne-a ajutat foarte mult, pentru că am reușit să creăm cantități de cereale omogene. În alte condiții, fiecare dintre cei 27 de fermieri ar fi trebuit să depoziteze individual, ceea ce ar fi dus la diferențe de calitate, de la o fermă la alta. În momentul în care facem licitație pentru câteva mii de tone, oferim o marfă omogenă, trecută prin trior, la umiditate optimă, și avem o viteză de încărcare foarte bună. Dacă trebuie să încărcăm o mie de tone pe zi, nu avem nicio problemă. Se simte un plus, așadar, cu siguranță fermierii merită să se asocieze.

„Poate cel mai important beneficiu pentru fermierii noștri în 2023 a fost faptul că am avut contracte ferme încheiate cu clauze bine negociate de ambele părți.”

Reporter: Ca să  înțeleagă toată lumea, să luăm ca etalon grâul. Ați reușit să-l vindeți cu 800 de lei tona. Din această sumă, ce a însemnat plusul pe care l-a adus silozul?

Milan Kelo: Există cu siguranță un plus, dar acest plus nu se datorează doar depozitării. Repet, se datorează și faptului că am vândut împreună și am avut cantități omogene. Diferențele sunt de la 10 lei până la 50 de lei pe tonă. Depinde de momentul în care se face licitația și de conjunctura din piață. Dacă facem o medie de 25-30 de lei pe tonă, chiar dacă la prima vedere nu pare o sumă importantă, la tonele care se comercializează prin cooperative, plusul este unul semnificativ. Poate cel mai important beneficiu pentru fermierii noștri în 2023 a fost faptul că am avut contracte ferme încheiate cu clauze bine negociate de ambele părți. În condițiile în care piața de cereale a fost blocată sau au fost întârzieri la preluarea mărfii de către beneficiar, noi am reușit să preluăm cerealele de la toate cele 27 de ferme, atunci când ceilalți fermieri din zonă au rămas cu marfa pe stoc. Cu alte cuvinte, am reușit nu doar să omogenizăm marfa, am reușit să facem niște contracte avantajoase, în baza cărora fermierii din cooperativă și-au  vândut cerealele, și-au încasat banii și și-au plătit la vreme ratele la bănci și furnizorii. Și noi am avut întârzieri la preluarea mărfii, dar am prevăzut în contract și penalizări pentru aceste întârzieri, care au acoperit costurile de depozitare.

„În afara faptului că producem și condiționăm cereale, avem și un FNC care este deja construit și care din ianuarie 2024 produce furaje. În paralel, lucrăm și la proiectul tehnic, pentru o fabrică de procesarea lucernei.”

Salamul de Nădlac, brandul care închide circuitul

Reporter: Nu ați pus toate ouăle în același coș și ați încercat să diversificați activitatea cooperativei. Ați  investit într-un FNC și pregătiți un abator și o carmangerie. În ce fel se justifică aceste investiții din punct de vedere economic?

Milan Kelo: În afara faptului că producem și condiționăm cereale, avem și un FNC care este deja construit și care din ianuarie 2024 produce furaje. În paralel, lucrăm și la proiectul tehnic, pentru o fabrică de procesarea lucernei. În combinație cu cerealele pe care le producem, vom face niște peleți foarte căutați pentru hrana animalelor. Sperăm ca din acest an să începem și construcția ei.

Cu abatorul este o altă poveste. O parte din membrii cooperativei vegetale, care și-au dorit și procesare, au hotărât să facă o altă cooperativă, prin care să producă bunătățile noastre tradiționale de la Nădlac. Cine nu a auzit de salamul de Nădlac, un adevărat brand al nostru? Facem însă și parizer, lebăr, șonc, tobă etc., toate, produse tradiționale din carne de porc.

Reporter: Sunt produse tradiționale, pe care făbricuțe mai mici sau mai mari încearcă să la facă, însă nu cu foarte mult succes. Ce le lipsește?

Milan Kelo: Produsele noastre au un mic secret. Marea majoritate a fermierilor din cooperativă își produce acasă propriile mezeluri, care din punct de vedere gustativ seamănă foarte bine între ele. Însă nimeni, niciodată, nu a reușit să adune acești oameni într-un grup și să reușească astfel să ajungă pe piață. Noi avem în construcție un abator și o carmangerie în care ne propunem să procesăm în jur de 50 de porci pe lună. Este o cantitate foarte mică, dar dacă am crește cantitatea, am pierde la calitate, or, noi vrem să mergem exact pe produsul tradițional pe care îl avem acasă în cămară. Asta vrem să oferim și cumpărătorilor, un produs de nișă, care cu siguranță nu va fi ieftin, însă va avea gustul original.

Reporter: Mă gândesc că o contribuție importantă la gustul autentic al salamului de Nădlac îl are carnea de porc folosită.

Milan Kelo: Așa este. Degeaba avem o rețetă foarte bună, degeaba o respectăm cu strictețe, degeaba vom tăia puțini porci pe lună, dacă aceștia nu sunt crescuți ca acasă.  Asta este, până la urmă, micul-marele secret, porcul de casă, pentru că toate bunătățile de Nădlac își bazează gustul pe un porc crescut în sistem tradițional și sacrificat când cântărește peste 200 kg. Asta înseamnă că porcul se aduce la greutatea de  sacrificare în mai mult de un an. De aici și calitatea cărnii, care nu se compară cu cea a porcilor crescuți în sistem intensiv și sacrificați cântărind maximum 120 kg. De aceea vom colabora cu câțiva fermieri mici din zonă, care vor deveni partenerii noștri și de la care vom cumpăra minimum 600 de porci pe an. Ne vom baza pe fermierii mici, care pot asigura calitatea de care avem nevoie.

„Acest mic abator și carmangeria ne costă aproximativ 1.200.000 de euro, fără TVA. În piață sunt acum multe produse care pretind că au gust de Nădlac. Noi respectăm nu doar gustul, ci și clientul, cu un produs cu trasabilitate certă și cu norme de igienă respectate la sânge.” 

Reporter: Haideți să vedem dacă am înțeles mecanismul. Dacă vorbim despre plusvaloare, prețul cel mai mare la kilogramul de grâu este dat de acel baton de salam. Dumneavoastră produceți în cooperativă cerealele și furajele, care se valorifică spre partenerii care cresc porcii pe care mai apoi îi sacrificați în abatorul propriu și îi transformați în mezeluri în carmangerie. Va fi un fel de business circular, corect?

Milan Kelo: Corect! Încercăm să facem un lucru care va implica zeci de fermieri. Profitul nu se va regăsi la o singură persoană în buzunar, el se va împărți între toți cei implicați. De la cei 27 de membri ai cooperativei care produc cerealele și furajele concentrate, la microfermele în care se cresc porcii și până la produsul final care închide lanțul, inclusiv la cei care-l vor comercializa, toată lumea ar trebui să aibă de câștigat.

Reporter: Cât de stufoasă este documentația pentru un abator și o carmangerie și la cât se ridică o astfel de investiție?

Milan Kelo: Pfffff. Costurile sunt foarte mari, nu ne așteptam… Nici nu luăm în calcul profitul în primii șapte ani. Dacă reușim să ne plătim ratele la bănci suntem mulțumiți. Acest mic abator și carmangeria ne costă aproximativ 1.200.000 de euro, fără TVA. Ca să respectăm toate regulile impuse de DSV și DSP și clientul să aibă garanția că ceea ce pune în farfurie este un produs sigur, trebuie să faci niște investiții imense. În piață sunt acum multe produse care pretind că au gust de Nădlac, chiar dacă au uneori proveniență incertă. Noi respectăm nu doar gustul, ci și clientul, cu un produs cu trasabilitate certă și cu norme de igienă respectate la sânge. Aceste norme însă costă mult, tocmai de aceea produsele de calitate nu au cum să fie ieftine.

Reporter: Când se finalizează investiția?

Milan Kelo: Construcția va fi finalizată probabil în luna aprilie. Toate echipamentele necesare sunt deja livrate și sperăm noi ca la începutul verii să testăm în piață primele produse. În abator și în carmangerie vom avea patru sau cinci angajați, dar circuitul va fi mult mai amplu, pentru că vom încerca să franșizăm produsul către comercianți care vor vinde în marile orașe produsele noastre, vom avea contracte și cu magazinele de tip băcănie, mai sunt și alte variante de piață la care ne gândim.

Reporter: Impresionant portofoliu de proiecte. Mai aveți resurse și pentru altele?

Milan Kelo: Lucrăm acum la un alt proiect pe cooperativa Fermierul Nădlăcan, un proiect care vizează extinderea capacității de depozitare și extinderea laboratorului. Prin implementarea lui, uscătorul de cereale va putea funcționa și pe bază de baloți de paie, nu doar pe gaz, ceea ce va însemna o reducere semnificativă a costurilor de funcționare. Avem experiență cu astfel de proiecte, avem un punctaj mare, singurul lucru de care ne temem este că proiectul va fi aprobat, iar noi nu vom avea bani pentru cofinanțare. Finanțarea de la Uniunea Europeană este de 65% și, poate, partea noastră de cofinanțare de 35% o să vi se pară puțin, dar dacă adăugăm dobânda băncii plus ROBOR-ul, în cinci-șase ani suma finală pe care trebuie să o plătim va fi mult mai mare. Va trebui să cântărim foarte bine această investiție.

Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan s-a înființat în anul 2015, pornind cu opt membri și ajungând azi la 27 de fermieri membri cooperatori, care exploatează în total circa 3.500 ha. Din 2016, cooperativa este recunoscută și ca grup de producători, iar din 2018 Fermierul Nădlăcan a devenit parte din UNSCV (Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal).

Ambiția susținută cu care pornești în carieră, munca și pasiunea cu care i te dedici agriculturii te pot ajuta să devii tot mai puternic și mai mare. Dacă din primul moment parcurgi în acest fel, neîncetat, o viață întreagă, ajungi să deprinzi cea mai nobilă formă a înțelepciunii antreprenoriale, având posibilitatea de a depăși, chiar și prin profit, perioadele dificile ale pieței industriei agricole.

Marsat SA Roman este un lider al pieței agricole din Moldova, cu unele dintre cele mai mari și mai performante silozuri din această zonă, și are ca obiect principal de activitate depozitarea și producția agricolă în sectorul vegetal.

Administratorul acestei afaceri agricole este inginerul Vasile Balcan, un agronom veritabil, ajuns astăzi la onorabila vârstă de 67 de ani. Domnia sa conduce cu mână de fier și cu blândețea firii deopotrivă această întreprindere agricolă. Societatea a avut încă din anul 2015 o cifră de afaceri de peste 21 de milioane de euro. În prezent, Marsat are în derulare contracte și colaborări, în domeniul agricol, cu peste o sută de mici agricultori și cu peste 50 de societăți comerciale de profil.

„Vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar autonome.”

Vasile Balcan face agricultură din 1981, începând această carieră profesională imediat după absolvirea Facultății de Agronomie. În prima parte a îndelungatei sale profesii s-a ocupat numai de mecanizare, dar din 1995 a trecut la lucrarea terenurilor și înființarea culturilor vegetale mari. De atunci face numai acest lucru, iar în toată această perioadă de aproape jumătate de secol a activat numai în domeniul agricol. „Agricultura, așa cum am susținut dintotdeauna, reprezintă motorul care pune în funcțiune întreaga economie a regiunii și a țării. Faptul că societatea Marsat e cotată ca fiind una dintre firmele de prim rang din agricultura județului Neamț este benefic atât pentru producători, cât și pentru comercianți”, spune Vasile Balcan. Spre exemplu, pentru activitatea desfășurată pe parcursul anilor trecuți în domeniul agricol, societatea a ocupat locul I în județul Neamț la categoria întreprinderi mijlocii și locul II pe țară la categoria Agricultură, Silvicultură și Pescuit, întreprinderi mijlocii, activitate auxiliară agriculturii și activități post-recoltare. De asemenea, societatea a primit o diplomă de excelență în afaceri pentru ocuparea locului I timp de șapte ani consecutiv la aceeași categorie. „Societatea Agromec Roman SA se ocupă numai cu lucrări și producție vegetală, iar societatea Marsat, numai cu comercializare, fiindcă la raportul comerț-producție depășeam 30% și nu mai eram eligibil pentru subvenția APIA, și a trebuit să mutăm toate contractele”, precizează inginerul Vasile Balcan.

Circa 2.600 ha exploatate, 700 ha în proprietate

Fiind un fermier cu o vastă experiență, trecut prin toate sistemele politice și agricole, am vrut să aflăm de la Vasile Balcan despre evoluția agriculturii în zona dumnealui. „Ca profesie, sunt la bază inginer mecanic agricol, practic lucrez în domeniu din 1981 și am trecut de la lucrări de mentenanță și exploatare de utilaje la exploatare agricolă, respectiv la lucrări în câmp efectiv și la producții vegetale. E clar că în decursul acestor ani am parcurs cam tot ceea ce a însemnat evoluția mecanizării în agricultură. Începând de la combinele tractate și până la combinele de ultimă generație de la această dată, așa că progresul în domeniu l-am simțit pe toată această perioadă.”

În prezent, Vasile Balcan lucrează circa 2.600 de hectare pe raza a două județe, având patru ferme dispuse în așa fel încât condițiile climaterice să nu îi fie total nefavorabile în anumite perioade. Suprafețele agricole sunt și în zona colinară și de munte, în zona localităților Roman și Bucecea din județul Neamț.

„Anul acesta, au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli.”

Vasile Balcan a specificat că nu intenționează să mărească suprafața exploatată. „Noi avem 700 de hectare în proprietate și restul suprafeței este în arendă. Am lucrat la un moment dat vreo 3.500 de hectare. A mai fost și zona localității Sascut (n.r. la sud de Bacău), la care am renunțat fiind mai îndepărtată în executarea lucrărilor. Ca tendință, este clar că în perioada următoare, având în vedere și lipsa de personal calificat, vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar și autonome, în vederea executării lucrărilor. Vrem să rezolvăm problema fertilizării și a erbicidării care sunt foarte importante, apoi trebuie să urmărim cât mai repede să ne echipăm cu utilaje de ultimă generație.”

Irigațiile, speranța pentru producții profitabile

În opinia lui Vasile Balcan, 2023 este un an total atipic. „Nu am avut un an ca acesta în niciunul dintre cei pe care i-am parcurs. Și asta, din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere climateric, este clar că am avut secetă aproape în fiecare an. În schimb, anul acesta au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli, în sensul în care s-au produs cereale oleaginoase cu cheltuieli foarte mari la hectar. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli. Practic, când e să tragi acum linie, chiar dacă ne dă 1-1,1 lei/kg de grâu, noi îl vindem cu 0,85 lei/kg. Și bineînțeles că nici producțiile nu ne-au ajutat prea mult anul acesta. Am avut în primăvară două luni de secetă, dar exact când trebuia apă. De exemplu, la cereale nu am avut apă și ne-a diminuat foarte mult producția. Normal că la cheltuielile pe care le-am avut eu trebuia să am producții de cel puțin 7.500 kg/ha. Am făcut 5.700 kg/ha. Ca atare, deja e diferență din producție nerealizată. Dacă înmulțesc cu 850 este pierdere. Or, acest lucru se întâmplă în condițiile în care noi avem niște facilități în aprovizionare și alte avantaje. Adică nu-s aceleași cheltuieli ca la orice producător, care mai are și creditare, și alte greutăți.”

„Probabil că vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară facem arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator.”

Ca structură de culturi, pentru a realiza asolamentele, la Marsat se cultivă rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui, porumb, sfeclă. Despre aceasta din urmă, Vasile Balcan încă nu știe dacă s-o continue în structura de culturi. „Sunt culturi care ne ajută în primul rând la realizarea asolamentelor și a tehnologiilor pentru fiecare cultură în parte.”

Pentru cereale, Marsat își produce sămânța necesară achiziționând bază și cultivând C1 și cultură permanentă. „Probabil în perioada următoare vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară efectuăm arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator”, a menționat inginerul Vasile Balcan, care a ținut să accentueze că din cauza războiului din Ucraina o să fie tot mai greu pentru agricultură. „Foarte multe societăți agricole vor fi afectate, în special cele mai mici. S-au aventurat anul trecut, pentru că au avut cheltuieli mici și valorificare, nu și-au făcut rezerve și acum le este aproape imposibil. Suntem de acord cu ajutorul acordat Ucrainei, dar până la un  punct. Anul trecut, firma noastră a fost printre primele care a trimis ajutoare în Ucraina, așa cum a făcut toată țara, fiecare contribuind cu ce s-a putut. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ni se respecte și nouă drepturile la nivel de Comunitate Europeană, unde nouă ni se impun reguli drastice.”

Și pentru că Vasile Balcan a amintit seceta cruntă din zona Moldovei, fermierul ne-a zis că Marsat a demarat deja un proiect de irigații, respectiv irigare cu alimentare din Siret – stație proprie. „Au fost demarate două proiecte și ne-am oprit cu cel din stânga, de lângă râul Moldova, și bine am făcut. Acolo am pierdut 50 de hectare din cauza construcției noii autostrăzi (n.r., Autostrada Moldovei A7). Practic, ne-a anulat în diagonală toate terenurile. Acum o să ne fie foarte greu la lucrări, să vedem pe unde o să ne ducă drumurile. Am vrut autostrăzi, dar uite că de data asta o să fim cei mai afectați. Scriptologia pentru irigații este foarte, foarte, foarte grea. Noi încă din februarie anul trecut am demarat proiectul, am căutat obținerea aprobărilor și a tuturor avizelor și nici la această dată nu sunt în totalitate obținute. Vom face primele 150 de hectare irigate mai mult ca sigur, în perioada următoare.”

Puterea medie în fermă, 400 CP

Având în vedere profesia interlocutorului nostru, inginer mecanic, nu puteam să nu abordăm și domeniul tehnicii agricole. „Dacă ar fi să fac o comparație la nivelul anului 1990, la acel moment aveam un parc enorm de tractoare, fiind și directorul fostei SMA Bâra (n.r., Stațiunea pentru Mecanizarea Agriculturii Bâra), pe care am privatizat-o ulterior, devenind societatea Marsat SA de astăzi. Pe timpuri aveam vreo 270 de tractoare în parc, cu puteri cuprinse între 45 și 110 CP. Totodată, aveam 67 de combine Gloria. Practic, în decursul anilor a mai scăzut și suprafața lucrată, față de momentul anului 1990, dar și randamentele tractoarelor și mașinilor agricole au crescut foarte mult. Astăzi, de exemplu, lucrăm 2.600 de hectare cu patru combine, din care două de ultimă generație: Case IH Axial-Flow 7250 și 9250 (n.r. AFS Harvest Command)”, arată Vasile Balcan.

În ceea ce privește tractoarele, Marsat are un parc de 12 unități. „Dar nu lucrăm cu toate la capacitate maximă. Dacă în urmă cu nu mai târziu de zece ani lucram cu o gamă de putere medie de 200 CP, acum creșterea puterii medii a ajuns la 400 CP. Bineînțeles că gama de cultivatoare, semănători și alte utilaje am adaptat-o la puterea tractoarelor. În decursul anilor am avut cam toate mărcile de utilaje. Am trecut la Case IH datorită performanței oferite de aceste utilaje, în special datorită raportului bun între calitate și consum. Consumul de carburant este foarte important în relația economică de la această dată”, ne-a spus în încheiere inginerul Vasile Balcan.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023

Abonamente, AICI!

Pe un deal în apropierea orașului Turda am găsit o fermă cum nu vezi multe pe la noi, curată, ordonată. Aici, în exploatația agricolă vegetală gestionată de Emil Turdean, înțelegem semnificația proverbului „omul sfințește locul”, pentru că fermierul din județul Cluj face cinste locului în care trăiește și muncește. Pasiunea pentru agricultură, deschiderea spre cercetare și evoluție, dorința de a învăța, de a se informa și de a aplica în afacerea agricolă orice apare nou, modestia și hărnicia, toate, le-a transmis copiilor. Emil Turdean are doi băieți care, piloți de linie fiind, când nu colindă pământul dintr-un colț în altul, lucrează cot la cot cu tatăl lor în fermă. O fermă pe care o dăm exemplu pentru că merită.

Reporter: Suntem deasupra oraşului Turda, dacă pot să spun aşa. La ce înălţime ne aflăm aici, în fermă?

Emil Turdean: 350 de metri altitudine faţă de nivelul mării. 

Reporter: Câte hectare exploataţi?

Emil Turdean: Pe cele două exploataţii agricole, cea de la Luna de Jos şi cea de aici, de la Turda, aproape de 1.500 de hectare.

„Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung.”

Reporter: De când faceţi agricultură?

Emil Turdean: Din ’94, profesionist. Și am făcut, pot să zic, de când mă ştiu, pentru că fiind de la ţară totdeauna, eram copii, eram puşi să dăm mâncare la tăuraşi, ne ocupam de găini, mergeam la cartof, mergeam la viţă-de-vie, aveam livadă, trebuia curăţată livada, tata lucra la SMA, mama era casnică, dar aveam mult pământ, proprietate şi atunci, aveam grădină mare intravilan, plus loturi ajutătoare. Deci, de când ne ştim eram puşi la lucrul câmpului.

Reporter: De profesie ce sunteţi?

Emil Turdean: Am fost mecanic de locomotivă până în ’94, din 1994 m-am apucat să fac agricultură mai profesionist, cu cartof, cu ceapă, iar în 1996 am urmat cursurile unui program finanţat de Guvernul Olandei pentru tinerii fermieri, trebuia să fii sub 35 de ani, să fii proprietar de terenuri şi prietenii noştri olandezi ne instruiau cum să administrăm fermele, cum să lucrăm în ferme, cum să facem să fim eficienţi. N-o să uit niciodată cum mi-a zis un profesor olandez că rentabilitatea în fermă apare când ai 1,2 cai putere la un hectar. În momentul ăla ai maximum de eficienţă, nici supradotat, nici subdotat la munca câmpului. Am avut multe lucruri de învăţat de la olandezi şi, precum se vede, am „furat” de la ei lucrurile bune, adică în cap, am văzut cum arată la ei fermele, am văzut cum lucrează, am venit acasă, am început să le implementez. Din păcate, nu putem implementa şi la nivel mare. Ar trebui să avem perdele de protecţie plantate, copaci pe lângă drumuri, pentru că… iar ne întoarcem, şi de câte ori am ocazia mă întorc la cadastrul general terminat şi la gradarea terenurilor, pentru că de acolo încolo deja poţi să dezvolţi. Din păcate, nu avem o ţară verde, frumoasă, nu avem o ţară îngrijită. Eu vă spun, lucrurile astea s-ar putea face dacă instituţiile statului, care-s plătite din banii contribuabililor, şi-ar face treaba. Adică, cei de la Garda de Mediu, uitaţi-vă ce dezastru ecologic e peste tot, se aruncă gunoaiele din construcţii, din moloz în mijlocul câmpului, în verdeaţă. Măi, frate dragă, ai poliţie locală, ai mediu, scoate-i afară din birouri să meargă în teren, i-ai prins – i-ai ars! Îi confişti maşina! Dar sunt mână în mână instituţiile statului cu infractorii, fără nicio jenă! Și dacă avem legi, nu se aplică, pentru că „cine-i ăla? Pe cine are în spate? Al cui e ăla?”. Lucrurile nu aşa merg.

Eu vă spun încă o dată şi vă dau un exemplu. În Ucraina, amenda rutieră, orice ai comis, îţi vine pe telefon şi-ţi ia banul. La noi de ce nu se poate implementa? L-am întrebat pe un  ucrainean: de ce este la voi aşa? Mi-a zis: „De aia, că atât era de coruptă poliţia, că trebuia pe toţi să-i dea afară, rămânea statul fără poliţişti”. Ce le-a luat? Le-a luat banul, ca să nu aibă acces la ban. Punct! Instituţiile publice, în primul rând, ar trebui să fie de îndrumare, îndrumare şi control. Adică, dacă te-a prins prima dată, îţi dă un avertisment şi te monitorizează pe urmă.

Primarii fac lucruri în așa fel încât să nu deranjeze, că după aia nu iau voturi. Sunt ferme autorizate şi neautorizate, da? În fermele care-s autorizate, toţi te calcă, Garda de Mediu, Arme şi muniţii pentru pesticide, alea, alea. Nu ştiu ce pregătire are poliţistul respectiv să vină să-mi verifice erbicidele, ar trebui să fie însoţit de unul care are studii pe fitosanitar. Deci nu funcţionăm şi nu funcţionează, unde dai de statul român, apare handicapul deja. Slab pregătiţi funcţionarii, deci în funcţii, mulţi sunt şi rău intenţionaţi, mulţi sunt indolenţi, nepăsători, şi avem o ţară plină de mizerie, oriunde te uiţi, curge mizeria.

„Încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.”

Reporter: Revenind la dvs. şi la ferma pe care o administrați, remarcăm igiena, curăţenia, ordinea. Când aţi început cu agricultura, v-aţi gândit că veţi ajunge la stadiul la care sunteţi astăzi? V-aţi luat un asemenea obiectiv?

Emil Turdean: Da. Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung. Pentru că n-ai cum să ştii toate lucrurile. De exemplu, nu ştiu contabilitate – am contabil angajat. Ai o problemă de construit? Cauţi cel mai bun constructor. Restul, curăţenia şi ce vedeţi aici, ţine de ce ai în cap – aia e şi pe lângă tine. Dacă ai gândirea ordonată şi nu eşti un tip avar după bani, că mulţi aleargă după bani, dar şi banul aleargă, deci trebuie făcut, ai făcut, ai rezultate, îţi vine şi banul.

Culturile de nișă, profitabile

Reporter: Cum gândiţi structura de culturi? Aţi avut culturi pe care le-aţi încercat şi aţi renunţat la ele de-a lungul timpului? Sau vă gândiţi să încercaţi de acum înainte alte culturi?

Emil Turdean: Nu cultiv mult porumb, pentru că nu este de viitor, pentru mine, cel puţin. Merg pe culturi de nişă, încerc să adaptez culturi de nişă. Am sfeclă de zahăr, am muştar, am pus in în premieră anul ăsta, sunt cotaţii mult mai mari la culturile astea, faţă de cereale.

Reporter: Şi cum le valorificați? Unde vindeți?

Emil Turdean: Muştarul se caută în toată Uniunea Europeană, nici nu se pune problema că rămân cu el pe stoc. Inul se caută şi pleacă; orzoaica de bere se vinde; sfecla de zahăr – contract sigur cu Luduşul, cu grâul nu-mi fac probleme, că dacă faci proteină multă, peste 14, şi gluten, automat trece şi ăla la grâu premium. Nu cultiv rapiţă, nici nu se pune problema, încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.

Eu am o vorbă: porumbul e cultura omului sărac. Asta nu mi-o schimbă nimeni. Oricine ştie să facă un porumb, toată lumea îl seamănă, îi dă un erbicid şi uită să mai meargă acolo. Clar, dacă se pornesc sistemele de irigaţii o să trec înapoi pe cartof şi legume.

„Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă.”

Reporter: Cum și când vindeți recoltele?

Emil Turdean: Am spaţii de depozitare. De regulă, grâul nu-l vând nici într-un an mai repede de sfârşit de mai – început de iunie. Erau ani când am recoltat grâul nou şi atunci am vândut grâul vechi. E nevoie de grâu vechi, pentru că nu poţi din grâul nou să lucrezi, că dă boala întinderii.

Reporter: Ce capacitate de depozitare aveţi?

Emil Turdean: În total, 25.000 de tone.

Reporter: Mai stocaţi şi pentru alţi fermieri din zonă?

Emil Turdean: Da. Stocăm. Şi acolo, la Luna de Jos, la cealaltă fermă administrată de băieţii mei, au prins copiii un proiect şi construiesc şi acolo depozite de cereale.

„Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.”

Reporter: Mai vreţi să cumpăraţi teren, să mai măriţi ferma?

Emil Turdean: Da, negreşit. Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă. La criza de forţă de muncă de acum, nu găseşti un bun inginer de câmp şi care să fie ca mine de trei ori pe zi pe câmp, a plouat aici – mă duc la parcela cealaltă. Greu găseşti oameni buni care să fie implicaţi, şi atunci până în 2.000 de hectare controlăm noi trei, eu cu băieţii.

Reporter: Angajaţi aveţi?

Emil Turdean: Avem în total șase angajaţi, cu şoferul de pe camion. Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Băieţii se dau jos din avion, îşi termină zborurile şi la muncă pe tractor, pe combină, pe ce e de lucru. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.

„De 15 ani nu ar, semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară.”

Reporter: Aşa e. Şi când lucrezi şi într-un mediu curat…

Emil Turdean: Îţi creezi tu să fie curat. Ca să-ţi fie curat, trebuie să investeşti nişte bani, să plantezi pomi, să-ţi pui beton ca să nu ridici praful, mai ales pe unde circulă camioanele, deci ambientalul ţi-l creezi tu, că-ţi petreci 70% din viaţă la locul de muncă.

Lucrări minime, tehnologie adecvată și curaj

Reporter: De-a lungul anilor ați făcut investiţii considerabile, mai ales în dotarea tehnică.

Emil Turdean: Pe banii noştri am făcut cam totul. Am avut un singur proiect FEADR la început, de 70.000 de euro, restul a fost făcut cu banii noştri. Am reinvestit profitul, am mai făcut credite, leasinguri, însă tot ce e făcut aici e făcut din bani proprii.

Reporter: Dacă vorbim de tractoare, la ce capacităţi aţi ajuns în momentul acesta?

Emil Turdean: 400 de cai-putere, sunt cele două tractoare mari care fac lucrările grele, scarificat, disc mare. Pe urmă, avem un tractor de 265 CP, mai avem două de 200 de cai-putere, două de 156 şi unul de 100 CP. Deci avem 8 tractoare, lucrăm cu ele în jur de 500-600 de ore pe an. Nu fiecare. Cel mic, de 100 de cai, ăla lucrează puţin, pe ăla îl folosesc mai mult la lucrările de înierbat, trage remorca cu echipamentul de hidroînsămânţare.

Reporter: Referitor la lucrările solului, sunt de ceva vreme discuții cu privire la arat, la lucrări minime...

Emil Turdean: Eu de 15 ani nu ar. Eventual, fac această lucrare după cocenii de porumb. Dar dacă e toamnă uscată îi dau un disc greu, îl mărunţesc bine şi pe urmă-i dau o scarificare.

De 15 ani semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară. Şi depinde. La sfeclă scarific mai adânc, 50-60 cm; unde vine porumb sau altă cultură, 30 cm scarificare.

Reporter: Ce beneficii ați remarcat? Există?

Emil Turdean: Să ştiţi că în primii doi-trei ani nu se vede, pentru că rezerva de buruieni o învârţi cu scarificatorul, primii 15 cm tu tot acolo îi roteşti. Dar pe urmă putem merge să vedeţi teren arat versus teren nearat. Pe teren arat toată lumea intră mai greu, că nu-l nivelează din toamnă, pe teren scarificat şi nivelat din toamnă intri mai repede, că apa-ţi circulă în sus şi-n jos. Când e secetă, unde e scarificat terenul pe puţin cu 10-15 cm, cultura de porumb e mai înaltă, mai viguroasă; unde e arat, când a dat de talpă, de harpan, se simte. Sunt avantaje, dar îţi trebuie tehnologie, îţi trebuie curaj. Mulţi nu lucrează în sistemul ăsta, dar eu aşa lucrez de 15 ani. N-am decât un plug de patru trupiţe şi v-am spus, recurg la arătură doar după tulei, când nu pot utiliza scarificatorul. În rest, toate terenurile vin fertilizate din toamnă, fosfor-potasiu, vin nivelate. Şi primăvara numai cu azot lucrăm, deci aplicăm azot. Prin urmare, grosul pleacă din toamnă, fosforul şi potasiul. Adun de pe la oieri gunoiul de oaie, mai am acces la gunoi de pasăre, pe unde găsesc îngrăşământ organic încerc să aduc şi dacă 30-50 de hectare pot pe an, dar încerc să dau şi îngrăşământ organic. Resturile vegetale le îngropăm înapoi în sol, de exemplu paiele le balotez de la colegii care n-au tocătoare de paie la combină, iar paiele mele le toc înapoi în pământ.

„Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie.”

Reporter: Ce părere aveţi despre noua Politică Agricolă Comună, mai exact, cum vedeți acel procent de 10% pentru culturile fixatoare de azot?

Emil Turdean: Va fi o mare porcărie. Cel puţin în zonă neirigată degeaba pui soia sau mazăre, că nu faci. N-o să faci acele 1.350 kg şi s-ar putea să pierzi. Eu zic că România a negociat foarte, foarte prost acolo. Noi puteam face să fixăm carbonul atmosferic, să plantăm peste tot perdele de protecţie şi să ţină cont de treaba asta sau, dacă ai terenuri erodate, în pantă, să faci pâlcuri de vegetaţie forestieră şi să încercăm. 10% din suprafaţa fermei poate să fie rata ta de profitabilitate.

„Nu trebuie să fim toţi întreprinzători”

Reporter: Ce părere aveți despre asociere, despre cooperative?

Emil Turdean: Nu trebuie confundată Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP) cu cooperativele agricole din prezent. Cooperativele acum sunt mai mult pe marketing axate şi pe a construi împreună ceva pentru a ne valorifica produsele din fermă. În alte țări cooperativele funcționează foarte bine, fiecare în ferma lui îşi face strategia lui. Dar deja sunt cooperative unde se face şi strategia de fermă în comun. Îşi cumpără parcuri de maşini împreună. Cumperi o autospecială din asta de stropit care ajunge să coste 400.000 - 500.000 de euro. Nu-i utilizată la randament maxim într-o fermă care are 1.000 de hectare sau 1.500. La utilajul ăsta trebuie 4.000 – 5.000 de hectare, ca să fie utilizată la maximum. Atunci o cumperi în grup cu colegii din cooperativă. Sau cumperi o maşină de recoltat sfeclă, că tractor fiecare are nevoie, e clar, dar sunt utilaje pe care le poţi cumpăra în comun. Spaţii de depozitare le poţi face pe cooperativă, poţi face procesare împreună. Cauţi un manager pe care-l numeşti acolo. Tu, Consiliu de Administraţie, dai direcția managerului: „De aici până acolo fă-ţi treaba, furnizează”.

Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie. Am fost în Austria, în Munţii Tirol, am fost la nişte fermieri care obțineau 10.000 de litri de lapte/vacă, cele trei familii aveau împreună undeva la 500 de vaci cu lapte. Şi cum lucrau? O săptămână deservea o familie toate cele trei ferme, ca să aibă timp liber şi pentru ei. Deci o săptămână celelalte două familii erau libere. Dacă era forţă majoră sau ceva, interveneau. El îşi putea face până atunci furajul, putea merge la coasă, putea să meargă în oraş, în Viena, să se simtă bine. Noi, până ajungem acolo, mai avem, dar eu sper că individualismul ăsta foarte fixat la noi în cap trebuie să iasă şi trebuie să ne luăm de braţ şi să împingem împreună la deal căruţa.

Suntem într-o piaţă comună, care are nişte reguli foarte bine definite, şi cei care nu cred în construcţia acestei pieţe comune numite UE să meargă în Anglia şi să vorbească cu fermierii din Anglia, să întrebe când a fost mai bine pentru Anglia? Cât erau în UE sau acum? Plâng englezii cu produsele pe stoc, nu se vinde porcul, nu se vinde nimic pentru că este în UE Danemarca şi alţii care furnizează la preţuri mici.

Reporter: Ce trebuie să facă fermierul român ca să trăiască decent pe o asemenea piață comună?

Emil Turdean: Să facă tehnologie, să caute soiuri care aduc valoare bună, adică proteină, gluten, să încerce să-şi poziţioneze ferma în aşa fel încât dacă ai terenuri care nu produc, că atât e randamentul terenului, lasă-l acolo, fă-ţi plantaţii forestiere pe el, că vin bani, fă altceva, utilizează terenurile, ţine-ţi-l rezervă pe ăla, fă ceva pe el, utilizează-ţi terenurile care aduc plusvaloare, respectă-le, nu le omorî cu chimicale la infinit, şi fiecare în ferma lui să-şi facă strategia de eficienţă. Adică, acum sunt doi ani când am vândut la preţuri uriaşe, n-am plâns că uite preţuri, ne-am bucurat. Asta înseamnă capitalism. Noi, din păcate, mulţi încă, spun când este bine că suntem capitalişti; când ajungem la greutăţi, „să vină statul să ne dea…”. De ce să ne dea statul? Dar noi am dat impozite şi taxe în plus statului român când am făcut profit uriaş? N-am dat! Exact ăia 16% i-am dat. Trebuie să înţelegem că lucrurile aşa funcţionează în capitalism. Nu vine cu cozonaci numai capitalismul, vine şi cu greutăţi. Noi am decis. Nu mai vrei să lucrezi, laşi ferma, vine altul care are managementul mai bun, are o gândire mai bună şi te poţi angaja, că se caută muncitori peste tot. Nu trebuie să fim toţi întreprinzători.

Tinerii trebuie să aibă răbdare, cunoștințe și să nu fie lacomi de bani

Reporter: Băieţii dvs. sunt piloţi de avioane de linie. În același timp, ei lucrează de mici în fermă. Cum i-aţi făcut să meargă acolo, în cer, dar să rămână cu picioarele pe pământ?

Emil Turdean: De mici i-am luat cu mine la zbor. Cred că de acolo a fost scânteia. Cel mare voia să facă medicină şi era o perioadă destul de slabă cu medicii, salarii mici, şi a venit cu ideea: „Mă duc şi-mi fac carieră de pilot”. De acolo a plecat. Cel mic, şi el, s-a luat după cel mare, iar acum amândoi sunt piloţi de linie.

„Școala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea.”

Reporter: Şi viitori fermieri la pensionarea dvs…

Emil Turdean: Nu ştiu. Ei ştiu care le e țelul. Ferma cealaltă de la Luna de Jos, comuna Dăbâca, este a lor. Ei o conduc, conlucrăm, colaborăm cu parcul de utilaje, colaborăm cu forţa de muncă, cu tot ce trebuie, dar eu acolo nu iau nicio decizie, iar aici, la Turda, ne mai consultăm, însă aici eu iau deciziile. Ne consultăm şi acolo, la ferma lor, dar nu iau eu deciziile. Să ştiţi că le spun orice pas care se întâmplă în fermă şi trebuie să cunoască şi aici totul, pentru că viaţa poate să fie gata în următoarele secunde, iar atunci ei trebuie să fie pregătiţi pentru orice.

Reporter: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii fermieri din România?

Emil Turdean: Să aibă răbdare şi să nu fie lacomi de bani, că nu te poţi îmbogăţi de pe o zi pe alta. Răbdare, cunoştinţe, să pună mâna să fie şi autodidacţi, pentru că şcoala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Nu trebuie să fii inginer, nu trebuie să fii doctor în ştiinţe agricole, fă o şcoală agricolă, nu este în România – du-te afară, încearcă să faci cursuri la distanţă, dar învaţă pentru tine, nu pentru note. Lasă notele. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea. Studentul nu este capacitat să aibă interes. Nu ştiu cum să vă spun, studenții azi sunt apatici. Vin în practică și întreb: „Unde stai?” – „În vârful blocului.” – „Şi ce cauţi la facultatea de agronomie? Ce vrei să fii?” – „Fac şi eu o facultate”. Nu de aia faci facultate. Du-te la lucru, du-te ăia patru ani în care ai tăiat frunze la câini la facultate, du-te într-o fermă, lucrează şi, dacă crezi că-ţi place ferma, du-te şi fă facultatea, că poţi să faci şi pe urmă facultatea, dacă chiar îţi trebuie neapărat să ai titluri că eşti inginer, doctor sau nu ştiu ce în ştiinţe agricole.

Reporter: Astăzi, mai poţi să faci o fermă de la zero, nu s-o moşteneşti?

Emil Turdean: Nu prea găseşti terenuri. Dar ar trebui odată făcută legea şi la noi, astfel încât în prag de pensionare ori vinzi ferma, ori o dai moştenire la copii, pentru că nu se poate să avem fermieri de 75, 80, 85 de ani care nu mai au energie şi blochează activitatea pentru că nu se pot adapta la noutăți, astfel de oameni sunt o piedică în faţa celor care ştiu și pot să alerge.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că până la data de 11 mai 2023, inclusiv, primește Cereri de acordare a sprijinului financiar de urgență pentru producătorii agricoli din sectorul cereale.

Această schemă de susținere financiară are ca obiectiv asigurarea unui grant financiar acordat pentru compensarea cheltuielilor angajate de producătorii agricoli din sectorul cereale pentru depozitarea în spaţii proprii sau depozitarea în custodie la terţi a cantităţilor de grâu obţinute din producţia proprie a anului 2022 şi înregistrate în aceste spaţii la data de 1 februarie 2023.

Resursele financiare totale alocate sunt de 99.233.700 lei şi reprezintă echivalentul sumei de 20.100.000 euro stabilit la cursul de schimb de 4,9370 lei pentru un euro, care se asigură astfel: 49.616.850 lei, echivalentul sumei de 10.050.000 euro, finanţare externă nerambursabilă prin Fondul European de Garantare Agricolă; 49.616.850 lei, echivalentul sumei de 10.050.000 euro, care se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2023.

Cererile se depun/transmit (prin fax/poştă/eletronic) la Centrele APIA. Documentele justificative depuse/transmise în copie vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către solicitantul sprijinului, însușite prin semnătura și vor purta sintagma “conform cu originalul”.

Beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:

a) Să fie înregistraţi în evidenţele APIA cu cererea unică de plată 2022 din care se identifică culturile înfiinţate în anul agricol 2021-2022, precum şi suprafeţele de teren aferente culturii de grâu, determinate în urma tuturor controalelor administrative şi pe teren;

b) Să fi depozitat producţia proprie de grâu a anului 2022 în spaţii de depozitare pentru produse agricole proprii sau în spaţii de depozitare ale terţilor, la data de 1 februarie 2023.

c) Beneficiarii nu pot solicita grantul care se acordă potrivit prezentei scheme pentru cantităţile de grâu depozitate la data de 1 februarie 2023 în spaţii proprii de depozitare pentru produse agricole care provin din achiziţii de la terţi şi nu din producţia proprie.

Documentele care însoțesc cererea de acordare a unei măsuri de sprijin de urgență sunt:

a) În cazul depozitării la terţi, copia contractului de depozit custodie temporară şi prestări servicii, încheiat între deponentul producător agricol şi depozitar, certificată prin semnătură purtând sintagma “conform cu originalul”.

b) Copie a documentului de coordonate bancare, în condiţiile în care acestea sunt diferite faţă de cele înscrise în cererea unică de plată 2022; copiile documentelor de identificare existente la dosarul cererii unice de plată depuse la APIA pentru anul de cerere 2022, în cazul în care nu sunt modificate, rămân valabile şi pentru acordarea prezentului ajutor.

c) Declaraţie pe propria răspundere în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, prin care se susţine situaţia privind stocul de grâu la data de 1 februarie 2023.

Cuantumul unitar al grantului se exprimă în lei/tonă şi se calculează de către APIA prin raportarea sumelor alocate la cantităţile totale depozitate stabilite şi comunicate de către Centrele Judeţene ale APIA, respectiv Centrul APIA din Municipiul Bucureşti, ca fiind eligibile la plată după verificarea solicitărilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html