siloz - REVISTA FERMIERULUI

Astăzi, 13 ianuarie 2021, Clubul Fermierilor Români a publicat un raport de piață special dedicat WASDE (World Agricultural Supply and Demand Estimates), raport al Departamentului de Agricultură al Statelor Unite ale Americii. Reamintim că, rapoartele privind piața cerealelor sunt realizate de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist. În rândurile de mai jos sunt informații despre producția, consumul și stocurile la nivel mondial pentru grâu, porumb și soia.

În regiunea Mării Negre, Rusia raportează o creștere a stocurilor de grâu cu 1,3 milioane tone, în timp ce Ucraina este neutră din acest punct de vedere, cu o producție de 25,5 milioane tone de grâu. În planul exportului, Rusia este cotată mai jos cu un milion de tone, adică cu 39 milioane tone în loc de 40 milioane tone, deși, din cauza taxelor de export, potențialul lor este deja redus până la nivelul de 36 milioane tone, conform analiștilor din domeniu. „Ucraina rămâne neutră și în planul exporturilor de grâu, cota fiind setată la 17,5 milioane de tone, conform memorandumului agreat și semnat cu exportatorii la data de 1 octombrie 2020. În cazul porumbului, ambele țări rămân neutre, cu același nivel de producție indicat în decembrie 2020 și același nivel estimat de export de 24 milioane Ucraina și 3,1 milioane Rusia”, precizează Cezar Gheorghe.

Grâu

Stocurile la nivel global sunt diminuate, spune analistul Cezar Gheorghe. „Astfel, conform raportului NASS (Serviciul Național de Statistică Agricolă), SUA au o diminuare a stocurilor de 26 milioane busheli, adică un minus în stocuri de 707.600 tone. Producția redusă în China și Argentina (minus 500.000 tone) a compensat creșterea raportată de Rusia, dar consumul mondial a crescut cu 1.800.000 tone, în special în partea de furaj în China.”

Exporturile rusești scad, în timp ce UE + Marea Britanie au o creștere de 500.000 tone. Canada, de asemenea, crește potențialul de export cu 500.000 tone. Amândouă compensează în cifre reducerea din potențialul rusesc și alimentează cererea Chinei, de circa 9.000.000 tone în această lună.

„Stocurile mondiale scad cu 3.300.000 tone, până la nivelul de de 313.200.000 tone, însă informația pe care trebuie să o ținem minte este că China deține 51% din stocurile mondiale de grâu (circa 160.000.000 tone), iar India deține 10% din stocurile mondiale de grâu (circa 31.500.000 tone)”, punctează Cezar Gheorghe.

Porumb

Producția SUA a fost revizuită negativ cu circa 8.240.000 tone, provenind din productivitatea la hectar. De asemenea, exportul SUA a fost revizuit negativ cu circa 2.500.000 tone, până la nivelul de 64.770.000 tone, față de un potențial inițial de peste 67.000.000 tone.

„În emisfera sudică, Argentina a revizuit în continuare în sens negativ producția de porumb, ajungând la un nivel de 47.500.000 tone, față de o estimare inițială de 51.000.000 tone. Și Brazilia a revizuit negativ, cu 1.000.000 tone, până la nivelul de 109.000.000 tone. Perspectivele porumbului argentinian plantat sunt îngrijorătoare din cauza efectelor uscăciunii din zonele plantate. UE-27 reduce perspectivele de import cu 1.000.000 tone, până la nivelul de 18.000.000 tone, în timp ce China este creditată cu o creștere a importului cu 1.500.000 tone, până la nivelul de 17.500.000 tone, deși previziunile analiștilor rămân constante la cifra de 23.000.000 tone”, arată Cezar Gheorghe.

Stocurile mondiale scad cu 5.100.000 tone, de la 288.960.000 la 283.830.000 tone.

Soia

Recolta chinezească a fost mai ridicată, în timp ce recolta americană a fost diminuată cu circa 950.000 tone, reduceri determinate de randamentul scăzut de producție la hectar. „Previziunile de export ale SUA cresc până la un nivel de 60.700.000 tone, în timp ce ale Argentinei scad din cauza lipsei de precipitații. Producția de soia scade în Argentina cu 2.000.000 tone, până la un nivel de 48.000.000 tone, în timp ce Brazilia ramâne cu o producție setată la 133.000.000 tone. Pe fondul acestor scăderi, compensarea intervine din China, care anunță o creștere a producției cu 2.100.000 tone, până la nivelul de 19.600.000 tone”, apreciază consultantul Casei de Trading a Fermierilor.

Stocurile globale de soia au scăzut cu 1.300.000 tone, până la 84.300.000 tone, cu stocuri mai mici pentru Argentina și SUA, care sunt parțial compensate de stocuri mai mari pentru China.

Pentru raportul special privind piața cerealelor din data de 13 ianuarie 2021, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-special-13-ianuarie-2021/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Anul acesta, sub sloganul „Onorați trecutul - fiți viitorul”, Pöttinger sărbătorește 150 de ani de existență pe piața tehnicii agricole. Afacerea care a început într-un mic atelier din localitatea Grieskirchen – Austria, s-a transformat într-una de succes, Pöttinger fiind azi un producător de utilaje agricole de renume la nivel internațional.

Totul a început la un festival, unde Franz Pöttinger, un ceasornicar din secolul al XIX-lea, inovator și cu viziune, a prezentat teoria conform căreia precizia unui ceas ar putea fi aplicată și mașinilor agricole pentru a ușura munca grea a fermierilor. Acest lucru a marcat apariția mașinii de tocat furaje. Și pentru aceasta, el a primit Medalia de Argint la Linz Festival (Austria) în 1871. S-a întâmplat acum 150 de ani, în același an în care compania Pöttinger a fost fondată. De atunci, Pöttinger a servit cu succes industria tehnologiei agricole.

În plus, în afara mașinii de tocat furaje, compania a produs prese și sortatoare de fructe, mașini de recoltat siloz și furaje, tocătoare de resturi vegetale și mașini de recoltat cartofii. În anii 1950, una dintre cele mai vândute mașini a fost un încărcător pentru fân, paie, iarbă și frunze de sfeclă. Câțiva ani mai târziu, grebla transportatoare a revoluționat agricultura pajiștilor. Acest lucru a deschis calea către „gama de produse ecologice”.

În urma dezvoltării continue, încărcătorul pentru fân a devenit în scurt timp precursorul remorcii cu autoîncărcare. Pöttinger a fost de atunci liderul pieței mondiale pe acest segment.

Achiziționarea, în 1975, a unei fabrici de pluguri din regiunea Bavaria (Germania) a deschis ușa pentru Pöttinger de a intra pe piața utilajelor de lucrări ale solului. Grapele cu discuri, cultivatoarele și plugurile au fost apoi adăugate la gama de produse.

Al treilea domeniu cheie de competență adus în portofoliul companiei a fost tehnologia semănătorilor. Producătorul austriac a intrat cu succes pe această piață în 2001 prin preluarea fabricii Rabe din Bernburg (Germania).

Steagurile Pöttinger, ridicate în toată lumea

După primele expoziții la târgurile din Austria și țările vecine, succesul internațional a început în 1999, odată cu înființarea primei filiale de vânzări din Franța. Alte 14 filiale din Europa, SUA și Asia au urmat, cea mai recentă realizare fiind deschiderea filialei din Polonia în 2020.

Întotdeauna alături de fermieri

Evenimentele recente au arătat cât de important este ca toată lumea să aibă o cantitate suficientă de alimente de înaltă calitate. „La Pöttinger lucrăm pentru succesul clienților noștri de mai bine de 150 de ani. Fiind o companie de familie, Pöttinger își asumă responsabilitatea pentru generațiile viitoare și pentru mediu. Este datoria noastră să dezvoltăm tehnologia agricolă care să permită și să promoveze toate aspectele legate de agricultură și în viitor”, astfel prezintă strategia companiei pentru viitor Gregor Dietachmayr, purtătorul de cuvânt al echipei de management.

Utilajele agricole Pöttinger sunt comercializate în România de către NHR Agropartners, importator de utilaje agricole de înaltă calitate care deţine o reţea de 13 filiale, oferind o gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii.

NHR Agropartners are mai mult de 230 de angajați şi un portofoliu bogat în mărci de top distribuite exclusiv, cum ar fi: Deutz-Fahr, JCB, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck etc.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Piața cerealelor (grâu, porumb, soia și floarea-soarelui), la data de 14 decembrie 2020, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Piața românească este una apatică în aceste zile, susține Cezar Gheorghe. Cumpărătorii afișează prețuri, însă loturile tranzacționate nu sunt efervescente. „Este firesc în contextul în care așteptările sunt diminuate pe fondul scăderii prețurilor și astfel oferta (ASK) este mult diferită față de cerere (BID). Suntem în momentul în care și piața internă este acoperită din punct de vedere al consumului pentru următoarele două luni calendaristice, decembrie 2020 și ianuarie 2021, iar sărbătorile de iarnă, chiar dacă se vor desfășura cu restricțiile generate de pandemie, aplatizează comerțul.”

Potrivit raportului USDA din decembrie 2020, în planul recoltelor viitoare, previziunile actuale arată UE + Marea Britanie la un nivel de 147.000.000 tone, cu circa 2.000.000 tone mai mult decât sezonul 2018-2019. În regiunea Mării Negre, Rusia a semănat cu grâu un total de peste 19.000.000 hectare, mai mult decât anul trecut cu circa 800.000 de hectare, însă întâmpină dificultăți din cauza lipsei acute de precipitații și a frigului. „Estimările actuale sunt de pierderi de producție, față de acest sezon când au înregistrat un record de producție de circa 85.000.000 tone, iar aceste pierderi pot fi între 9.000.000 și 12.000.000 tone grâu. SUA întâmpină, de asemenea, probleme serioase. Lipsa precipitațiilor conduce spre secetă, iar efectele La Nina se conturează deja în recolta americană de grâu a anului viitor. Avem deci un interval de observare, între 15 decembrie 2020 și 20 februarie 2021, timp în care estimările se pot coagula sau disipa, în funcție de condițiile meteorologice, apă și zăpadă versus deficit, iar acest factor este definitoriu pentru prețurile mărfurilor în sezonul următor”, spune analistul.

Cotațiile de astăzi în paritatea CPT Constanța sunt în jurul valorii de 170 euro/tonă pentru recolta nouă NC (New Crop).

Comparativ cu luna noiembrie, producția globală crește cu 1.280.000 tone din următoarele surse:  Rusia cu 500.000 tone, Australia cu 1.500.000 tone și Canada cu 200.000 tone. Totul se balansează cu țările în care producția a scăzut, Argentina fiind principala locație care a diminuat producția.

Consumul a crescut cu 5.000.000 tone față de luna precedentă, cu 3.000.000 tone creștere adăugată Chinei prin consum zootehnic și rezidual. Diferența se împarte între Australia și UE, creșterea consumului provenind tot din zootehnie și rezidual.

Stocurile la nivel mondial scad față de noiembrie cu circa 4.000.000 tone, de la 320.000.000 la aproximativ 316.500.000. „Ne aflăm în decembrie și această scădere a stocurilor se va reflecta, cu siguranță, în piață în decursul lunii ianuarie, ținând cont și că decembrie este o lună de consum generat de sărbătorile de iarnă”, punctează Cezar Gheorghe, analistul concluzionând că, după o perioadă flat, cu o scădere a prețului în medie de 4-6 USD/tonă, grâul începe să recapete valențe în preț. „Bursele au reacționat în consecință și creșterea înregistrată de USDA a fost de 2 euro/tonă în Euronext, cotație martie 2021 (MAR21), până la nivelul de 204,75 USD/tonă. În acest moment, cotația MAR21 este de 209,25 USD/tonă. Prețurile grâului vor avea o traiectorie pozitivă în următoarele două luni, stocurile diminuate și consumul crescut sunt cei doi factori care agregați vor constitui nucleul de energie care va alimenta prețul. La acestea se mai adaugă tangențial faptul că Republica Chineză cumpără grâu franțuzesc cu mare apetit, însă nimeni nu ia astăzi în seamă acest lucru, deși impactează cu circa 2.000.000 tone în volum de tranzacții.”

PORUMB

Piața de export românească este pur și simplu tăcută. „Cumpărătorii din paritatea FOB Constanța lipsesc, mutându-se în zona de originare mai ieftină, adică SUA, unde prețul este mai mic cu circa 10 USD/tonă, în contextul în care ajutorul unui dolar slab acționează ca un combustibil în accelerarea exportului din Statele Unite. Cu logistica Golfului și cu ajutorul canalului Panama, ruta spre China și Asia este facilă. De aceea, cotațiile la porumb sunt reduse în aceste zile. Traficul comercial se efectuează la nivel de nave coaster și handy 5.000-10.000 tone capacitate, pentru Grecia în mod special”, precizează Cezar Gheorghe.

Orientativ, 184-187 euro/tonă CPT Constanța este indicația de preț.

În același timp, din Ucraina răzbat informații cum că procesatorii interni doresc să fie restricționat exportul la porumb din cauza dimensiunii reduse a recoltei.

Conform raportului USDA din decembrie 2020, față de luna noiembrie, există un deficit de producție la nivel global de circa un milion de tone. Acest lucru este generat de balanța creată între nivelul de producție din Ucraina (+ 1.000.000 tone) și Argentina (-1.000.000 tone) și Uniunea Europeană cu minus 500.000 tone.

Consumul crește cu 1.500.000 tone la nivel global, pentru zootehnie și uz rezidual. China este cotată cu 17.000.000 tone cotă de import, estimându-se 23.000.000 tone import porumb de către China.

Stocurile la nivel mondial scad față de luna trecută cu 2.500.000 tone, lucru care va avea ecou în cotațiile bursiere, dar nu imediat.

Concluziile analistului Casei de Trading a Fermierilor: „Porumbul va reprezenta în continuare un pol de interes. Cumpărătorii, astăzi absenți din bazinul Mării Negre, se vor întoarce la originare în bazin din două motive: potențialul de export american și brazilian se va diminua, iar acest lucru va genera prețuri mai mari; Bazinul Mării Negre va trebui să suplinească și Uniunea Europeană, care are un potențial anual situat între 17.000.000-22.000.000 tone, impactat fiind de pandemia Covid-19. Februarie ar trebui să fie luna în care cumpărătorii să fie prezenți efectiv în bazinul Mării Negre. Prețurile vor crește, cu siguranță. Cererea Chinei va dezechilibra în continuare prin creșterea prețului, piața porumbului. SUA are ca țintă de export 67.000.000 tone. Terminalele din Golf lucrează sub presiune spre a suplini serviciile de transbord. Ucraina, în schimb, reduce costul de transbord la 5-7 USD/tonă din cauza deficitului de materie primă oferită spre export. Brazilia a recepționat circa 50 de litri de apă în ultimele zile, însă această cantitate nu este suficientă. Câmpurile au nevoie de precipitații în perspectiva celei de-a doua recolte de porumb.”

SOIA

Comparativ cu luna noiembrie, se înregistrează un minus de 600.000 tone la nivel global din cauza scăderii de producție în Argentina (minus 1.000.000 tone), contrabalansată parțial cu surplusul din Canada și Uruguay, arată Cezar Gheorghe. „De acest aspect beneficiază soia americană, care își menține ritmul de export. Producția braziliană rămâne la nivelul de 133.00.000 tone.”

Consumul crește față de luna trecută cu 700.000 tone, „bazat pe cererea chinezească, în ciuda faptului că au existat câteva contracte care au avut parte de wash-out din cauza cumpărătorilor chinezi, care au considerat prețul prea mare”.

Stocurile, de la lună la lună, scad cu 880.000 tone, lăsând mai puțin loc de gândire în perspectiva aprovizionării.

„Soia este în ceea ce privește relația dintre cele trei componente (producție, stocuri și consum). Orice schimbare în sens negativ va genera costuri mai mari de aprovizionare în viitorul apropiat”, concluzionează specialistul.

FLOAREA-SOARELUI

Unitățile de procesare sunt acoperite din punct de vedere al materiei prime pentru Q1. „Cotațiile porturare au scăzut în același trend. Oferta pentru livrare în port se situează în jurul nivelului de 575 USD/tonă. Tranzacții spot se mai derulează în țară. Loturi de 2.000-3.000 de tone s-au tranzacționat la nivel de 595 USD/tonă DAP procesator, cu livrare și plată în ianuarie 2021. Rusia a impus taxe de export la semințele de floarea-soarelui de 30%, dar nu mai puțin de 165 euro/tonă”, încheie Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 14 decembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-14-decembrie-2020/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Titan Machinery România

Publicat în Eveniment

Piața pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, la data de 2 decembrie 2020, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Prețurile se mențin la aceleași niveluri pentru piața de export ca și pentru cea internă. Obligațiile de plată, scadențele și necesitățile din fermă încep să se coaguleze, făcând loc vânzărilor. „Loturi de 1.000-5.000 tone au fost tranzacționate zilele trecute, cu o pondere mai mare înspre piața de export. Piața internă își echilibrează ofertele în vederea lunii decembrie, o lună de cerere mai mare decât ultimele două luni, în principal pe fondul sărbătorilor de iarnă”, spune Cezar Gheorghe.

În ceea ce privește recolta 2021, lucrurile încep să capete contur. Recolta nouă, cu livrare iulie 2021, este deja monetizată la un nivel de Euronext mai mic cu 20-17 euro/tonă. „În cifre exacte, discutăm despre 172-175 euro/tonă CPT Constanța, care se traduce în moneda națională printr-un nivel de 840-855 lei/tonă. Avem deja exemple de contractare la aceste niveluri, cu volume de 3.000-5.000 de tone pe contract, însă cu foarte mare prudență, lucru pe care-l recomand în mod special: maximum o tonă la hectar în acest moment”, adaugă analistul.

Bursele grâului fluctuează la nivelul de rezistență 210 euro/tonă.

PORUMB

În România, umiditatea dă bătăi de cap în continuare fermierilor din nord-vestul și din nord-estul tării. 20-22% este nivelul umidității în lan, ceea ce distorsionează imaginea vânzării. „Dacă reperul portului Constanța rămâne la nivel de 930 lei/tonă, zonele despre care discutăm originează la nivel de 740 lei/tonă FCA – 780 lei/tonă DAP baze/silozuri în vestul țării și 700 lei/tonă FCA în zona de nord a Moldovei, cu umiditate 20%, precizează Cezar Gheorghe, consultantul completând că, în piața internă, lucrurile evoluează cu greu. „Lipsa mărfurilor și prețul lor fac ca ritmul aprovizionării să fie unul foarte lent. Clienții mari din industria zootehnică refuză ofertele din licitațiile organizate de ei din cauza prețurilor. Însă viitorul nu va aduce nimic mai bun. Tendința prețului nu este una descrescătoare, ci, din contră, cu cât mai mult se va scurge timpul, marfa va deveni mai scumpă din cauza costurilor de depozitare și finanțare a stocurilor. Fermierii din sudul României au setat așteptarea la nivel de 900 lei/tonă FCA.”

La nivel regional, Ucraina, rezervorul principal de porumb, reduce încă o dată nivelul cu circa trei milioane de tone, conform ministerului de resort, de la 33 milioane la 30 de milioane, însă toată piața lucrează cu cfire de 29-30 de milioane de ceva vreme, iar prețurile în echivalent CPT porturi ucrainene au scăzut cu 100-150 UAH/tonă (hryvna ucraineană), adică 3-4,5 euro/tonă.

La nivel mondial, deși apetitul de cumpărare există la aceleași cote, cumpărătorii sunt deja într-o așteptare, pe fondul prețurilor foarte mari din Ucraina și Brazilia. Se așteaptă informații privind ritmul de recoltare al Statelor Unite ale Americii, unde prețul este mult mai apetisant față de originile enumerate mai sus.

Cotațiile pentru porumb cu livrare septembrie 2021 în porturile ucrainene indică un nivel de 155-160 euro/tonă, însă, întreabă analistul, cine are curaj să își asume, după acest an secetos?!

După ploile apărute în Brazilia, cotațiile porumbului în CBOT se relaxează pe un trend corectiv descrescător.

FLOAREA-SOARELUI

Lichiditatea foarte mică, presiunea Turciei pe achiziții și un dolar american slăbit fac ca nivelul de originare plătit în CPT Constanța să ajungă la 605-610 USD/tonă. Convertit în lei, avem un echivalent de 2.500 lei/tonă. „Cei care au stocuri vor exploata un potențial la care nu s-au gândit nicio clipă”, crede Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile Euronext pentru august 2021 calibrează deja așteptări. Procesatorii mari sunt atenți și oferă un nivel de preț pentru marfa premium mult mai scăzut față de anii precedenți: în jur de minus 8 euro/tonă pentru august 2021. „Un calcul simplu ne relevă un preț CPT procesator sau Port Constanța de 383 euro/tonă, respectiv 1.870 lei/tonă. Încă o dată, îndemn la ponderație și o vânzare în aceste zile de maximum 500-700 kg/ha”, spune Cezar Gheorghe, consultant senior și analist pentru Casa de Trading a Fermierilor.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 2 decembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-2-decembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Vă prezentăm un raport de piață pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, din data de 17 noiembrie 2020, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

În piața internă, prețurile generate de cererea cumpărătorilor se apropie de 1.000 lei/tonă. „Zona din care se originează marfa generează costuri de transport mai mici sau mai mari, care se adaugă la costul final”, precizează Cezar Gheorghe.

În piața de export, situația rămâne, de asemenea, setată în jurul valorii de 205 euro/tonă CPT Constanța.

Fermierii români însă, rămân setați pe obiectivele culturilor de toamnă, mai exact pe finalizarea procesului de semănat pentru grâu, care se va încheia în câteva zile, susține analistul.

„În plan regional, au apărut informațiile așteptate referitoare la cota de export a Rusiei. Aceasta va consta într-un maxim de 15 milioane de tone, setată pentru perioada februarie 2021- iunie 2021, compusă din grâu, porumb și orz. Până la această oră, Rusia a exportat circa 16,3-16,5 milioane de tone de grâu, iar, în mod normal, nivelul de export nu depășește 40 milioane de tone. Acest aspect ne arată o fereastră de oportunitate, care va veni pe un trend de limitare a ofertei în timpul acestei perioade, cererea rămânând constantă și, luând în considerare dimensiunea recoltei europene, mult diminuată”, arată consultantul.

În continuare, Cezar Gheorghe este de părere că piețele rămân dinamice. „Oferta își face loc în zone mai greu accesibile din cauza condițiilor de calitate și a diferenței logistice, iar un bun exemplu rămâne intrarea Rusiei pe piața Algeriei, în mare parte datorită deficitului de recoltă din Franța, de altfel un vânzător tradițional în protectorat”.

Prețurile grâului rusesc în paritatea FOB gravitează în jurul valorii de 255 USD/tonă, nivel care generează suficientă competiție și din partea pieței interne rusești, dată fiind paritatea rublă-dolar – 76,2 RUB/1 USD.

Însă, pentru moment, în valul de licitații din ultimele zile, prețurile au urcat ușor, ca mai apoi să revină la cotațiile Euronext de dinainte de raportul WASDE. Nivelul de rezistență la care grâul continuă să primească suport este de 210 euro/tonă în condiția decembrie 2020.

În plan global, ajustările își fac loc din nou în locurile unde sezoanele de recoltat sunt încă în curs de desfășurare, mai precis în Argentina, care coboară încă o dată nivelul de prognoză la 16,7 milioane tone, versus 21 milioane prognoză inițială și 17 milioane ultima prognoză editată de USDA.

Prețuri regionale și globale pentru grâu:

  • FOB Ucraina, 11,5% proteină: 252 USD/tonă

  • FOB Rusia, 12,5% proteină: 256 USD/tonă

  • FOB Baltic 12,5% proteină: 252,5 USD/tonă

  • FOB Germania 12,5% proteină: 257,5 USD/tonă

  • FOB Australia: 261 USD/tonă

  • FOB Argentina: 248 USD/tonă

  • FOB US Golf HRW 11% proteină: 270 USD/tonă

  • FOB Canada 13,5%: 271 USD/tonă

PORUMB

În opinia lui Cezar Gheorghe, România se caracterizează în aceste zile ca o piață de cerere și vedem aici efervescența jucătorilor din ambele segmente, piața internă și cea de export, în căutare continuă de volume pentru a acoperi necesarul în unitățile de creștere și procesare a puilor și a porcilor, precum și cererea de export determinată de nivelul scăzut al recoltelor la nivel regional.

În România, nivelul de recoltă rămâne setat pe 10-10,4 milioane de tone. În unele zone ale țării, încă se recoltează sau se așteaptă momentul optim pentru a putea intra la recoltat.

Prețurile în condiția de paritate CPT Constanța au un reper de 190 euro/tonă, în timp ce piața internă generează niveluri de 920-940 lei/tonă.

„În plan regional, ca urmare a recunoașterii de către USDA a diferenței enorme între cele două rapoarte, 10 octombrie vs 10 noiembrie 2020, și anume un minus de 8 milioane de tone în dreptul recoltei ucrainene, se vede aceeași efervescență a dorinței de trade, acum cifrele fiind validate și deci constituind o bază certă de prognoză.

Pe de altă parte, continuă saga celor 7 milioane de tone în default. Părerile sunt împărțite între pro și contra, nivelul pierderilor între prețul forward de 150-160 USD/tonă și spot de 210-220 USD/tonă este estimat la 360 milioane de dolari și aici este, de fapt, miza”, explică analistul.

Prețuri regionale și globale pentru porumb:

  • FOB Ucraina: 239 USD/tonă

  • CPT Ucraina: 232 USD/tonă

  • FOB Brazilia: 232 USD/tonă

  • FOB SUA Golf: 215,5 USD/tonă

  • CIF Vietnam: 251 USD/tonă

  • CIF Japonia: 255 USD/tonă

  • CIF Coreea de Sud: 252,5 USD/tonă

FLOAREA-SOARELUI

Prețul semințelor de floarea-soarelui a cunoscut o creștere semnificativă, alimentată din mai multe surse, susține consultantul Cezar Gheorghe. Portul Constanța plătește un nivel de 550 USD/tonă în CPT, iar prețul FOB este de 560 USD/tonă.

„Motivele principale care țin de aceste creșteri sunt corelația cu complexul uleiurilor vegetale, palmier și soia, care au avut, la rândul lor, corecții pozitive, în special uleiul de soia. Acesta din urmă a fost puternic influențat de raportul USDA, precum și de ritmul de plantare redus din America de Sud, Argentina atingând un nivel de 19,9% din estimare. În acest sens de creștere, a intervenit și calculul final al nivelurilor de recoltă din Ucraina, Rusia și România, fiecare generând un efect negativ asupra volumelor, după cum urmează: Ucraina - minus 3 milioane tone; Rusia - minus 1,2 milioane tone și România - minus 0,8 milioane de tone.

În Ucraina, unde impactul se dovedește a fi cel mai mare, a intervenit un efect compus din doi factori, unul generat de lipsa lichidității în acoperirea vânzărilor de ulei brut, iar cel de al doilea din previziunea lipsei de lichiditate a materiei prime viitoare, care a generat un efect de spirală ascendentă în termen de prețuri.

Semințele de floarea soarelui vor exercita un pol de atracție irezistibil datorită lipsei de lichiditate și a cererii constante din Europa, Turcia, Egipt și India. Este o marfă care se originează numai în Europa și regiunea Mării Negre, cu un spot de producție în America de Sud, respectiv Argentina. Dar Europa nu este acoperită de recolta proprie, nu numai în acest an, ci în general, iar cererea intra-comunitară și de import este constantă în țări precum Spania și Franța în special, precum și în regiunea ARAG din nordul Europei, care condensează unități de procesare de volum mare”.

RAPIȚĂ

Semințele de rapiță beneficiază de un trend pozitiv. Cotațiile pentru lunile februarie 2021 și mai 2021 sunt la niveluri de 407-408 euro/tonă, respectiv 405-406 euro/tonă. „În ceea ce privește recolta nouă, 387-388 euro/tonă pentru august 2021 este un nivel ridicat, iar premiumul se îngustează pe fondul cererii existente încă de pe acum, el rezonând cu -10 / -8 USD/tonă față de cotația indicativă august 2021. Acest aspect se traduce în prețuri de 1.836-1.845 lei/tonă în paritate DAP/CPT unități de procesare sau port Constanța”, punctează analistul Cezar Gheorghe.

Indicații preț:

  • FOB RPS Marea Neagră: 487,5 USD/tonă

  • RPS OIL Rotterdam: 840 EUR/tonă (+15 euro/tonă)

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 17 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-17-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment
Luni, 26 Octombrie 2020 20:50

Piața porumbului nu dă semne de echilibru

Vă prezentăm raportul din 26 octombrie 2020 privind piața cerealelor, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe - consultant senior și analist.

GRÂU

Grâul continuă să fie marfa cu o creștere stabilă în termen de cerere și ofertă. În plan național, intensificarea cererii dă roade. „Loturi de marfă își găsesc cumpărătorii la prețuri de 1.000 lei/tonă, preț care conține și opțiunea de stocare pe 2-3-5 luni, însă, după cum spune și numele, este o opțiune. Vânzătorul poate cere livrarea când dorește. Destinația mărfurilor este un mix între piața internă (aproximativ 40%) și cea de export (aproximativ 60%). Calitatea fizico-chimică a mărfii influențează prețul contractual prin penalizările care se pot aplica din cauza condiției calitative a mărfii. Plata în regim de certificate de depozit este foarte atractivă pentru fermieri. Atragerea capitalului înainte de livrare este un element ce conduce la finalizarea înțelegerii, în contextul în care fermierii primesc 90-95% din prețul mărfii înainte de livrare”, arată Cezar Gheorghe.

În plan regional, lider este bazinul Mării Negre, cu ultimele vânzări de 175.000 tone de grâu în Turcia, după o licitație TMO. Prețurile variază în funcție de porturile de descărcare, între 269,8 USD/tonă și 277,3 USD/tonă pentru grâu de origine rusească. „Singura excepție este portul de descărcare Samsun, unde Cargill va livra un lot de 25.000 tone la prețul de 267,5 USD/tonă. Costul de transport până în porturile turcești se situează între 13-14 USD/tonă. De asemenea, notăm ridicarea barierelor vamale pentru grâu, porumb și orz, în ceea ce privește accesul în Turcia, cu efect imediat și cel puțin până la 31 decembrie 2020. Taxele de import sunt zero în acest moment”, spune specialistul.

O altă licitație a ținut atenția vânzătorilor, și anume OAIC Algeria, cu 720.000 tone la prețul de 275-276 USD/tonă pentru livrări CIF în decembrie.

Licitația GASC Egipt a adus trei loturi de câte 55.000 tone (în total 165.000 tone): LDC (Dreyfuss) 55.000 livrare 1-10 decembrie 2020 – 262,97 USD/tonă FOB + 14,9 USD/tonă transport și asigurare; LDC 55.000 livrare 10-20 decembrie 2020 – 263,97 USD/tonă FOB + 14,9 USD/tonă transport și asigurare; ADM 55.000 livrare 10-20 decembrie 2020 – 263,97 USD/tonă FOB + 14.9 USD/tonă transport și asigurare. Toate cele trei loturi au termen de plată 180 zile.

„Dacă totalizăm cifrele, aducând în adunarea matematică și cele 50.000 de tone licitate și cumpărate de Tunisia la prețul de 278,98 USD/tonă, avem 1.100.000 de tone grâu vândute în două-trei zile. La bursa Mării Negre, indicația pentru livrări de grâu în noiembrie este de 259 USD/tona de marfă în paritatea FOB porturi Marea Neagră (echivalent 219 euro/tonă). Valoarea Euronext se situează la 209 euro/tonă”, explică Cezar Gheorghe.

PORUMB

Piața porumbului românesc rămâne în tiparele est-europene. Același complex de situații, după cum arată analistul:

  • Efectele secetei pedologice și producție redusă drastic în mare parte din țară;

  • Recoltare greoaie și apariția micotoxinelor în vestul țării (Banat-Bihor-Mureș);

  • Defaulturi contractuale în sudul țării;

  • Exod al intermediarilor în vestul României, fapt ce alimentează stări ieșite din context, cu marfa cumpărată la fizic, deci fără parametri standardizați, cu umidități de până la 18%;

  • Prețurile variază pe o plajă foarte mare între cerere și ofertă, plecând de la 710-720 lei/tonă la „fizic” (adică fără a se aplica prevederile manualului de gradare în ceea ce privește baza și maximul pentru umiditate, pentru corpuri străine și spărtură) și terminând cu potențarea unor loturi care sunt condiționate și oferite la 850-860 lei/tonă, în vestul țării;

  • Portul Constanța indică între 935-945 lei/tonă, iar line-up-ul navelor ne indică o activitate de export a porumbului care ar fi normală, dacă am fi într-un an normal.

În plan regional, precizează Cezar Gheorghe, prețul de trade în porturile ucrainene a ajuns la nivelul de 218-222 USD/tonă CPT. În același timp, Ucraina se confruntă cu un nivel de defaulturi pe contractele forward de circa 7 milioane de tone, cu o diferență de piață între 40 și 70 USD/tonă. „Există, deci, probleme uriașe la vecinii noștri din Marea Neagră”, susține consultantul. Nivelul de recoltare a ajuns la circa 44% în Ucraina, cu un volum de 11,2 milioane tone. „Și cu toate că în nord productivitatea este mai mare, volumul total va fi unul cifrat la 29 milioane tone, versus o prognoză de 36 milioane tone”.

Vineri, 23 octombrie 2020, Euronext a închis la 196,5 euro/tonă.

Porumbul este de departe un factor de urmărit, apreciază Cezar Gheorghe. Cererea este în creștere, în contextul în care China apare cu un orizont de plus 20 milioane tone. Acum doi ani, estimările indicau China cu un potențial de import de 30 milioane de tone până în 2030. Iată că se întâmplă de acum. Alte destinații precum Coreea de Sud, Vietnamul, Iranul au și ele cererea constantă, așa că piața porumbului în peisajul de astăzi apare a fi debalansat între cerere și ofertă.

„Semne de echilibru nu se văd curând, susține analistul, din cauza stocurilor mai mici și ale recoltelor prejudiciate de secetă și furtuni, astfel încât 2020 joacă după modelul „weather market” și norma comercială este clar „bullish” adică în creștere. Unde se va opri și când, vom vedea împreună”.

FLOAREA-SOARELUI

Prețurile sunt stabilizate în jurul valorii de 500-505 USD/tonă CPT Constanța. Mai există parcele întârziate care se vor recolta în sud, în vest, unde ploile nu au permis această lucrare.

Rusia aproape a finalizat recoltarea, ca și România, în proporție de 88%, cu un randament de 1,58 tone/ha și o producție de 11,9 milioane tone. Estimarea finală duce cifrele la 13,5 milioane tone.

Ucraina se află la nivelul de 87,5% recoltare la floarea-soarelui, cu un randament de 1,98 tone/ha și o producție totală estimată la 15,25 milioane tone.

Prețul uleiului în porturile ucrainene a crescut până la nivelul de 985 USD/tonă, la fel și prețul uleiului în FOB Rusia a crescut până la nivelul de 972 USD/tonă. „6 Ports – Nordul Europei indică 1.005 USD/tonă, iar FOB Argentina indică 975 USD/tonă”, a specificat Cezar Gheorghe.

SOIA

Consultantul Casei de Trading a Fermierilor menționează că statisticile arată din nou apetitul insațiabil al Chinei pentru proteină, coroborat cu importurile de porumb, grâu, precum și cu repopularea cu efective a fermelor de porci, afectate grav de pesta porcină.

În anul agricol 2020-2021, până la 15 octombrie 2020, SUA a exportat 11,45 milioane de tone soia boabe. „În comparație, anul trecut, pentru aceeași perioadă, cifrele se situau la 6,16 milioane tone. Vânzările către China în acest an 2020-2021 sunt la nivelul de 8,24 milioane tone. Anul trecut, vânzările către China erau la nivelul de 1,1 milioane tone”, conchide Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 26 octombrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-26-octombrie-2020/

Publicat în Eveniment

Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români, realizează săptămânal rapoarte privind piața cerealelor. Mai jos, despre piața grâului, florii-soarelui și porumbului, la data de 7 septembrie 2020.  

GRÂU

Piața grâului românesc în paritatea de export este ca și inexistentă, punctează Cezar Gheorghe. Volume mici tranzacționate cu scopul de a acoperi o parte din necesitățile în fermă merg cu precădere în piața internă.

Nivelul de preț în paritatea CPT Constanța variază între 174 și 175 euro/tonă. Nota de creștere față de săptămânile trecute este dată, cu siguranță, de suma bazinului Mării Negre, precum și de continentele Sud American și Nord American.

În continuare, fermierii români mențin în depozite recolta de grâu a anului 2020. Nivelurile scăzute de export (circa 1,1 milioane tone iulie + august 2020 versus 2,2 milioane tone iulie + august 2019) reflectă inapetența de vânzare datorată nivelului mic al recoltelor și prețului extrem de coborât în bazinul Mării Negre din cauza presiunii de recoltă ruso-ucraineană.

Trendul descendent va dispărea treptat. Cotațiile bursiere Euronext reflectă în sens pozitiv încetinirea și depășirea acestui moment negativ, apreciază analistul.

Referitor la piața grâului în regiune, ultima licitație pentru vânzare grâu în Egipt a adus cu sine o creștere a nivelului de preț, cu circa 12 USD în echivalent FOB, comparativ cu o licitație ulterioară.

Grâul de primăvară rusesc întâmpină probleme cauzate de secetă în regiunea Celiabynsk, situată pe râul Mias, în estul munților Urali. Aici, randamentul atinge o tonă la hectar.

Livrarea se efectuează în perioada 5-15 noiembrie 2020, iar lotul licitat de 55.000 tone a fost câștigat de Cargill, cu livrare din Novorossyisk la un preț de 225 USD FOB, cu un cost asociat de transport de 15,5 USD/tonă. Plata se efectueză la 180 de zile. Echivalența sa este de 174 - 175 euro în CPT Constanța.

Terminalele de export rusești vor mări de la 1 octombrie 2020 costurile de operare. Dacă până acum costurile de transport din CPT în FOB erau de 13 - 15 USD/tonă, începând cu data menționată, ele vor crește cu 2 - 4 USD/tonă.

„În ciuda creșterii achizițiilor de grâu din întreaga lume, China rămâne una dintre puținele piețe principale pe care Rusia se luptă să le cucerească. Importurile Chinei se așteaptă să crească la un nivel maxim de șapte ani în acest sezon – aproape dublându-se în doar doi ani -, pe măsură ce țara încearcă să asigure aprovizionarea cu alimente pe fondul unei redresări în economia internă după blocarea cauzată de coronavirus. Deși este o veste bună pentru vânzători precum Franța și Australia, Rusia poate furniza doar cantități mici, în principal deoarece China interzice majoritatea grâului rusesc din cauza problemelor fungice. Ucraina a instituit cota de export la grâu începând cu data de 1 septembrie 2020, în valoare absolută de 17,5 milioane tone pentru sezonul 2020-2021. Este primul semnal de autoprotecție regional. Rubla rusească este devalorizată din nou în raport cu dolarul american, 75,5 RUB/1 USD”, arată Cezar Gheorghe.

FLOAREA-SOARELUI

Imprevizibil este cuvântul care poate descrie obiectiv perioada de recoltare a semințelor de floarea-soarelui. Cotațiile din piață sunt efectiv raportate la necesitate. „Observăm cotații între 1.450 – 1.550 EXW pe întreaga suprafață a României și vedem, de asemenea, o efervescență deosebită în rândul intermediarilor locali. Procesatorii locali sunt prinși în această spirală a prețului, fiind nevoiți să fie jucători într-o piață gri, dacă putem să-i spunem așa, unde regulile comerciale sunt ocolite și apoi, întru consolidarea profitului, se utilizează instrumente care nu sunt normate prin legislație. Ne referim, firește, la intermedierea locală și la jucătorii mici în această piață. Un alt factor generator de competiție îl reprezintă vecinii de peste Dunăre care activează în câmpurile din Sud-Vestul României în dorința de a acumula cât mai multă marfă spre procesatorii din țară vecină”, precizează consultantul Clubului Fermierilor Români.

În vestul țării, prețurile sunt în creștere concomitent cu cererea celor două unități de procesare de peste frontieră, în Ungaria. Prețul variază între 1.530 și 1.550 lei/tonă. „Acest trend este cauzat de activitatea paralelă din Ucraina, țara cu cel mai mare potențial de recoltare a semințelor de floarea-soarelui, care este și markerul regional în privința prețurilor materiei prime”, spune Cezar Gheorghe.

Prețurile materiei prime din Ucraina au continuat să crească. Cererea cumpărătorilor, alimentată de nivelul mai mic de recoltă, menține disponibilitatea uleiului strânsă.

Volumele de ulei brut tranzacționate la Chornomorsk au început de la suma de 850 USD/tonă, urmată de o a doua tranzacție la 855 USD/tonă în același port, în creștere cu 15 USD/tonă în ziua respectivă.

Odată cu deschiderea piețelor americane, livrarea pentru octombrie a fost tranzacționată la 895 USD/tonă FOB Mykoliav, în creștere cu 20 USD/tonă în ziua respectivă, în timp ce noiembrie a fost tranzacționat la 875 USD/tonă FOB Chornomorsk, iar decembrie s-a tranzacționat la 862 USD/tonă și 870 USD/tonă, tot în Chornomorsk.

Până la închidere, încărcarea din octombrie a fost licitată până la 880 USD/tonă FOB Chornomorsk, cu vânzătorii la 900 USD/tonă FOB, 895 USD/tonă fiind nivelul de închidere al tranzacției. „Asistăm deci, ca și în ediția precedentă a raportului, la o corecție pozitivă a prețului semințelor de floarea soarelui în Ucraina, nivelurile exprimate în Hryvna locală ajungând la 11.000 – 11.200 UAH/tonă, echivalent 401 - 405 USD EXW. Nu trebuie să dăm crezare zvonisticii. Avem un exemplu în care ne este indusă ideea cum că un exportator își mută nava la încărcare în Ucraina. Acest lucru nu are cum să fie adevărat deoarece Ucraina nu rambursează TVA-ul la export și, prin urmare, acest exportator ipotetic ar avea o pierdere de minim 20% valoarea TVA + costuri de transport Constanța Odessa și retur. Acest zvon este lansat pe piață cu scopul de a disipa din presiunea preț versus nivel recoltă”, menționează Cezar Gheorghe.

PORUMB

Seceta afectează puternic potențialul de producție al României. Fermierii sunt la capătul lanțului și se află în imposibilitatea de a onora cifrele de volume angajate contractual. „În același context de diminuare a producției de la început de recoltă, prețurile converg spre cifre mult mai pozitive, generate nu neapărat de o evoluție a sistemelor matriciale bursiere de cerere și ofertă, cât de costuri de înlocuire. Astfel, cineva plătește costul de înlocuire, iar altcineva îl primește pentru marfă sa nou contractată. Este un exercițiu financiar de balansare a costurilor dintr-o sursă de aprovizionare cu potență foarte slabă într-o altă sursă de aprovizionare nu neapărat potentă, cât nouă. Arbitrajul îl efectuează beneficiarul final, scopul fiind unul comercial, conform activității sale principale”, arată Cezar Gheorghe.

Cotațiile portului Constanța reflectă un nivel de înlocuire ce poate ajunge la 150 - 152 euro/tonă, însă, realist vorbind, atașând bursa Euronext, acest nivel ar trebui să fie cuprins între 146 - 147 euro/tonă, crede analistul, care adaugă că, în țară, prețurile gravitează între 645 - 650 EXW, dar în locurile unde se întâmplă înlocuirea, acestea sunt alimentate cu diferență, adică cu circa 30 lei/tonă.

Bazinul de export al României suferă enorm în aceste zile de început de recoltare. Peste munți, situația se schimbă radical și potențialul de recoltare generează optimism în perspectiva a 10 - 14 tone la hectar. „Originarea este deja prezentă în Transilvania, Banat, Bihor, Satu-Mare, perspectiva recoltelor creionând deja poziții luate de originatori în zonă. Este o imagine în care, după ce sudul suferind din cauza lipsei de producție își va termina recoltarea, forțele de originare se vor muta către vest, în căutarea lichidității. Ca și în cazul semințelor de floarea-soarelui, asistăm la dispute generate de neputința onorării cantităților antamate contractual. Buna intenție și lipsa producției se împletesc cu lipsa dorinței, iar aceste două nuanțe se întrepătrund cu dorința de discuție și amiabilitate a cumpărătorilor Premium pe de o parte, iar pe de altă parte, cu inflexiunea cumpărătorilor intermediari, care nu-și pot onora la rândul lor contractele către cumpărătorii finali”, explică Cezar Gheorghe.

Piață internă este ofertantă, având în vedere centrul țării care valorizează tona de porumb la un nivel de 730 - 740 lei, cu o finanțare inclusă a termenului de plată de 60 - 90 zile.

Rămânem în continuare cu o prognoză de recoltă de 12 milioane de tone, sub rezerva unor ajustări de ordin negativ. Ministerul Agriculturii avansează o cifră de doar 10,2 milioane tone. „Problema este însă una de ordin comercial. În România, în mod tradițional, o mare parte din porumbul însămânțat în primăvară aparține gospodăriilor proprii, așa-zisele pogoane în spatele casei, cu destinație domestică. Estimăm că din cele aproximativ 2,67 milioane de hectare însămânțate cu porumb în primăvară, circa 1,1 milioane aparțin gospodăriilor proprii, deci fără destinație comercială. Din această segmentare, putem extrapola cifre și rezultate, însă aceste lucruri într-un viitor raport, căci se impune o analiză corectă, segmentată a porumbului comercial și a porumbului de autoconsum”, spune analistul, care adaugă că așteptăm arbitrul zonal, Ucraina, să intre în perioada de recoltare, spre a putea estima trendul porumbului în plan apropiat, însă nivelurile de vânzare CPT porturi ucrainene se cifrează la nivelul de 173 - 175 USD /tonă pentru octombrie.

Prețurile în CPT porturi ucrainene au crescut la un nivel de 173 USD/tonă, pe fondul secetei și a căldurii prezente în țară. Acesta are un echivalent de 146 euro în paritatea CPT Constanța.

Ucraina a fost evaluată de analiști la un nivel de recoltă între un minim de 33 milioane tone și 35,4 milioane de tone.

PIAȚA GLOBALĂ

ARGENTINA

Precipitațiile din zona centrală și sudică din Argentina în ultima săptămână au efect pozitiv asupra recoltei de grâu în curs de maturare, în timp ce semănatul a continuat cu pași repezi. Buenos Aires Grains Exchange (BAGE) a estimat că 46% din recoltă se află în condiții optime de umiditate, cu o creștere la 38% săptămâna trecută, dar sub nivelul de 56% de anul trecut. Precipitațiile sunt extrem de binefăcătoare și pentru sezonul de însămânțare a semințelor de floarea-soarelui, care a ajuns la un nivel de 10% dintr-un total estimat de 1,5 milioane de hectare. 

SUA

Radcliffe, Iowa, 3 septembrie 2020, secretarul american pentru agricultură, Sonny Perdue, a desemnat 18 județe din Iowa drept zone primare de dezastru natural, permițând producătorilor care au suferit pierderi din cauza recentului Derecho, care a avut loc pe 10 august 2020, să fie eligibili pentru împrumuturi de urgență. Termenul limită de depunere a cererilor este 3 mai 2021. În plus, Serviciul de conservare a resurselor naturale (NRCS) al USDA pune la dispoziție asistență de recuperare de patru milioane de dolari, bani care vor putea fi folosiți pentru semănarea culturilor de acoperire pe câmpurile afectate, înlocuirea acoperișurilor, a capacelor sau a structurii de scurgere a acoperișului.

CHINA

Potrivit Reuters, China a suspendat importurile de orz de la firma australiană CBH Grain Pty Ltd. Decizia a fost luată după ce s-au găsit de mai multe ori dăunători de carantină la exporturile de orz de la cel mai mare exportator de cereale din Australia. Măsura a avut loc după ce China a aplicat tarife mari la încărcăturile de orz australiene.

Creșterea prețurilor la porumb pentru sectoarele de creștere a animalelor din China este cea mai recentă dintr-o serie de probleme care includ o boală devastatoare a porcilor, de pandemie pentru furnizorii internaționali și avertismente cu privire la o creștere a deficitului de aprovizionare cu alimente. „Prețurile au crescut pe măsură ce țara se îndreaptă spre prima sa deficiență reală de porumb din ultimii ani în viitorul sezon 2020-2021, începând din octombrie, și ar putea face față unui deficit de până la 30 de milioane de tone, aproximativ 10% din recolta totală, spun analiștii și comercianții. Acesta ar fi un avantaj probabil pentru marii exportatori, cum ar fi Statele Unite și Ucraina, dar amenință să crească prețurile globale și să aibă un impact negativ în alte părți, deoarece unii utilizatori de porumb trec la alte cereale”, arată Cezar Gheorghe.

CANADA

Canada a stabilit producția de grâu pentru 2020 la 35,7 milioane tone, în creștere cu peste 10% față de 32,3 milioane tone anul trecut. Producția de canola (rapița canadiană = Canadian oil low acid) este ușor redusă de la 19,5 milioane tone în 2019, la 19,4 milioane tone în 2020.

Raportul Clubului Fermierilor Români privind piața de cereale din 7 septembrie 2020, aici: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-7-septembrie-2020/

Publicat în Eveniment

În premieră pentru organizațiile profesionale din țara noastră, Clubul Fermierilor Români a lansat un serviciu specializat de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, adresat fermierilor, având ca scop creșterea performanței afacerilor agricultorilor. Noul serviciu oferă atât informații customizate, cât și analize detaliate despre evoluția pieței de cereale la nivel local și internațional, prin intermediul unei echipe dedicate de experți analiști.

„Conform unui studiu recent, realizat de către Clubul Fermierilor Români în rândul membrilor, a rezultat că fermierii au un grad mare de vulnerabilitate în faza de valorificare a recoltelor. Adăugăm în portofoliul nostru activitatea de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale pentru a putea oferi fermierilor membri expertiză și informații specializate, în timp real. Stabilim o premieră în România prin acest tip de serviciu oferit de către o asociație de fermieri, cu scopul de a maximiza și securiza profiturile fermierilor. Susținem interesele fermierilor în dialogul acestora cu partenerii comerciali, pentru încheierea unor contracte reciproc avantajoase”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Pentru coordonarea serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, Clubul Fermierilor Români l-a cooptat în echipă pe Cezar Iulian Gheorghe, analist și trader cu o expertiză recunoscută de peste 18 ani pe piața de agribusiness. Comerțul cu cereale are anumite particularități și se bazează pe o serie de reglementări și proceduri care trebuie cunoscute și urmărite, la care se adaugă condițiile contractuale, logistice și de depozitare, care și ele trebuie gestionate și negociate cu maximă atenție. „Fermierii nu au întotdeauna acces la informații specializate, în timp util. Interpretarea în mod corect și rapid a acestora poate face diferența în vânzarea și valorificarea recoltei. Pentru analizele noastre folosim instrumente avansate de lucru, urmărim evoluția prețurilor cerealelor pe cele mai importante burse și realizăm rapoarte detaliate pentru piața națională și internațională, în funcție de nevoia fiecărui fermier. Punem la dispoziția fermierilor un portofoliu extins de opțiuni de desfacere și îi asistăm pe durata întregului proces de contractare și execuție. Invit fermierii să apeleze cu încredere la serviciile noastre de consultanță pentru a putea lua cele mai bune decizii”, a punctat Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru comerțul cu cereale - Clubul Fermierilor Români.

Publicat în Eveniment

Aurel Petruș lucrează 1.300 de hectare certificate ecologic, în județul Călărași, la Ștefan cel Mare. Este și producătorul „Gălbenușului de Bărăgan”, brand de ouă ecologice. Împreună cu fiul său Mihai se ocupă de câmpurile pe care are o structură de 13 culturi și crește 9.000 de găini ouătoare, în sistem ecologic. L-am vizitat pe la începutul verii (2019, n.r.) și l-am găsit, cum ne și așteptam, în câmp.

„Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și după aceea te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.”

Reporter: Domnule ing. Aurel Petruș, iată, vă găsim pe tractor, la pregătit terenul.

Aurel Petruș: Subliniez mereu că în agricultura ecologică poți să dai și greș, sunt anumite culturi pe care dacă le-ai scăpat din mână, ele se compromit total. Aici unde m-ați găsit a fost o încercare de a cultiva ceapă prin semănat direct, a răsărit, avea densitate corespunzătoare, dar n-am mai reușit să facem față la buruieni, s-a îmburuienat și s-a compromis total. Acum pregătim terenul și vom semăna floarea-soarelui high oleică. Asta este, agricultura ecologică are și aceste pierderi, eu pot să le spun planificate, vrei sau nu vrei, la peste o mie de hectare n-ai cum să le reușești pe toate încât totul să meargă perfect. Ăsta este și motivul pentru care UE acordă o subvenție suplimentară pentru agricultura ecologică, pentru că, se știe, este mai multă muncă, este mai mult risc, sunt mai mulți factori care îi fac pe fermieri uneori să piardă, dar în același timp câștigând prin valoarea produsului care iese în urma procesului ecologic. Adică un produs curat, un produs de calitate, un produs fără pesticide, un produs cu o valoare adăugată mai mare, un produs care se vinde mai scump față de produsul convențional.

Reporter: Anul acesta a fost unul deosebit, vremea n-a fost cea care să vină în sprijinul dvs., au fost și ploi, acum în ultima parte, dar a fost și secetă severă.

Aurel Petruș: Am pornit cu stângul în anul agricol 2018-2019, dar după aceea vremea s-a reglat foarte bine și trebuie să recunoaștem că în zona noastră am beneficiat de ploi mici cantitativ, chiar și medii, dar, ceea ce este important, ploile au fost curate și n-au fost probleme cum au fost la alți colegi, cu grindină, cu furtuni, cu vijelii, cu tot felul de fenomene meteo nefavorabile care au cauzat pagube. Cred că, totuși, se anunță un an destul de bun pentru fermierii din zona noastră. Au fost și fermieri care au avut mici probleme în câmp, dar eu zic că au reușit să treacă peste ele. Aici unde suntem acum, este un teren foarte bine pregătit, un teren în care putem să semănăm foarte bine și cultură dublă, pentru că avem condiții de irigare, noi beneficiind de canalul de irigație CA1 care vine de la Borcea și merge până aproape de Slobozia, unde avem apă aproape tot anul, apă gratuită, și sigur aici vom beneficia de acest lucru și vom uda culturile. Chiar alături de noi se vede o suprafață de 30 ha de orz, imediat după orz vom semăna din nou floarea-soarelui high oleică, care are o căutare destul de mare la export.

Buruienile sunt combătute prin rotația culturilor

Reporter: Sunt deja 20 de ani de când practicați agricultura ecologică și, pentru că ați amintit de cultura de orz, cum e cu tehnologia pe care o aplicați acestei culturi?

Aurel Petruș: Pe această suprafață, în toamnă s-au aplicat trei udări atât de răsărire, cât și în perioada de vegetație. Am semănat foarte târziu, după porumb, imediat am aplicat udări, cultura a răsărit, a reușit să intre în iarnă bine înfrățită, cu o densitate corespunzătoare, producția fiind pe măsura așteptărilor. Tehnologia pe care o aplic nu este un secret, eu mă bucur ca și alți fermieri să facă pasul către agricultura ecologică, însă deocamdată politica agricolă din România pentru agricultura ecologică, din punctul meu de vedere, nu este favorabilă și ăsta este și motivul pentru care țara noastră este pe ultimul loc ca procent, ca suprafață cultivată cu culturi ecologice. Aș sublinia faptul că și agricultura ecologică la ora actuală beneficiază de foarte multe produse fitosanitare ecologice recunoscute și aprobate pentru a fi folosite, că uneori chiar avem probleme cu alți colegi când ne văd și pe noi că tratăm culturile, aplicăm substanțe permise, ei n-au de unde să știe, dar dacă ne văd cu MET-ul pe câmp spun „a, uite, el spune că nu tratează culturile, dar o face!”. La ora actuală este un singur produs fitosanitar care nu există pe piață pentru eco, erbicidul pentru combaterea buruienilor, dar avem foarte multe produse pentru combaterea bolilor, pentru combaterea dăunătorilor, insecticide ecologice, fungicide ecologice și chiar biostimulatori ecologici, și aici pot să spun că stăm chiar foarte, foarte bine. La această cultură de orz, în primăvară s-au aplicat două tratamente cu produse cu biostimulatori ecologici și efectele s-au văzut. Pot să spun că pe un fond de îngrășăminte naturale aplicate putem să sperăm la o cultură aproape la fel cu a colegilor din convențional.

Reporter: Adică?

Aurel Petruș: Eu aș spune că dacă reușim peste 6 tone la hectar este o producție mulțumitoare, având în vedere că prețul este un pic mai mare, undeva la 15-30% prețul este mai mare față de orzul convențional. Important este că avem desfacere imediată. Pe mine, de pildă, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru care vine și o preia în cel mai scurt timp.

Reporter: Cum rezolvați problema buruienilor, având în vedere că nu există, deocamdată, un erbicid ecologic?

Aurel Petruș: Prin rotația culturilor. Subliniez, culturile de orz, grâu, mazăre de toamnă sunt culturi care se fac, zic eu, ușor, cu o tehnologie foarte simplă, care combate foarte bine buruienile și nu sunt probleme. Deja am început să avem mici secrete, pot să spun, și pentru culturile de floarea-soarelui și porumb, și, în cel mai scurt timp, zic eu că într-un an-doi, o să stăpânim și tehnologia la porumb și floarea-soarelui, și la soia, încât și acolo combaterea buruienilor să se facă atât prin rotație, cât și prin lucrările mecanice specifice, cu unelte specifice, pe care le-am achiziționat în ultimul timp, despre care sunt convins că vor rezolva problema buruienilor și la aceste culturi.

„Problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Trebuie să înțeleagă toți că subvențiile, în 99% din cazuri, se duc exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea, în dezvoltarea fermei, în modernizare.”

Subvențiile ajung în modernizare, în dezvoltarea fermei

Reporter: Din păcate, nu întotdeauna autoritățile sunt aproape de fermieri. În cazul dvs., produceți hrană bio, hrană ecologică și, pentru asta, primiți o subvenție mai mare, pentru că e alta tehnologia, sunt alte lucrări, alte cheltuieli. Numai că dvs. ați ajuns la un moment dat într-o situație nefirească, să-i spun așa, cu Agenția de Plăți de aici, de la Călărași, care, nu-mi dau seama de ce, nici până acum nu a rezolvat problema pe care chipurile au descoperit-o dumnealor. În continuare vă judecați cu autoritățile?

Aurel Petruș: Da, este o problemă neplăcută, din 2015 sunt probleme în primirea subvenției, procesele sunt încă pe rol, un fermier normal nu ar fi putut să suporte acest șoc. Faptul că noi aici ne aflăm într-o biocooperativă, unde am organizat treaba, zic eu, diferit față de cazul în care am fi fost pe o singură fermă, celelalte nu au probleme, iar această problemă sigur se va rezolva în instanță. Deja sunt două procese câștigate, dar nu definitiv, vom vedea. Important este că am reușit să mergem mai departe prin producțiile obținute, prin valorificarea superioară a lor. Spun mereu, problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Acum, când stăm de vorbă, nu am primit încă subvenția nici pe ecologic, nici pe suprafață, dintr-o „mică” eroare în sistemul informatic privind o suprafață, mi-e și rușine să spun, de 0,75 ha, și nu am primit toată subvenția până la această oră. Deci, până în prezent, subvenția pe 2018 pentru una din fermele din cadrul biocooperativei nu s-a dat, nu s-a primit niciun ban. Trebuie să înțeleagă toată lumea că aceste subvenții vin să ajute fermierul în achiziționarea de utilaje performante, de material semincer deosebit, toate aceste subvenții fiți convinși că ele se duc, în 99% din cazuri, exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea fermei, în dezvoltarea, modernizarea fermei.

Eu, din surse proprii și cu sprijinul acestor subvenții care vor veni, chiar dacă vor ajunge mai târziu, deja am achiziționat încă o instalație de irigat, care se montează acum și care va reuși să irige încă 25 ha.

În opinia mea referitor la agricultura ecologică, marea problemă care trebuie rezolvată este această diferențiere care se face între subvenția normală și subvenția pe ecologic. Nu poți să „pedepsești” un fermier ecologic și să-i dai banii ultimul, să îl treci pe listă când se dau ultimele subvenții. Consider că și el are aceleași probleme precum celălalt fermier. Măcar subvenția pe suprafață să o ia la timp, odată cu toți fermierii, iar subvenția la ecologic să fie un fel de ajutor suplimentar, așa cum se acordă subvenția la soia, o subvenție cuplată cu producția. Cred că ăsta este motivul care nu-i determină pe fermieri să facă pasul către agricultura ecologică. Ar fi unul dintre motive. Pentru că, trebuie să recunoaștem, sunt și celelalte motive, de mentalitate, de confort, poate fermierii nu vor să se înhame la o treabă foarte, foarte grea, care să le creeze probleme și să facă o producție doar un pic mai rentabilă, omul se mulțumește cu cât poate să obțină în convențional și cu efort mai mic.

„Recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco în primul rând să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să reușești.”

Înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul

Reporter: Aveți 20 de ani de experiență în agricultura ecologică, ce ne spuneți în legătură cu valorificarea? Știu că, încă de la începutul afacerii, exportați materie primă în Germania...

Aurel Petruș: Da, așa este. Valorific producția la export pentru că procesarea la nivelul României la ora actuală, atât pe produsul convențional, cât și pe produsul ecologic, lasă de dorit. Încă nu avem unități de procesare bine dezvoltate, încă nu avem o zootehnie bine dezvoltată care să absoarbă toată cantitatea de grâu, porumb, orz și celelalte ingrediente care intră în componența furajelor, ca ele să rămână în țară, să fie procesate în țară și după aceea să fie vândute sub formă de carne sau alte produse procesate. Pe această temă, ca o necesitate, pentru a fertiliza câmpul ecologic, noi putem să spunem că am închis deja circuitul pe un anumit segment, producem ouă ecologice de aproape zece ani, ouă care sunt destinate sută la sută pieței românești. Deci, o parte din produsul obținut de noi în câmp se întoarce procesat direct pe raftul magazinului, direct din fermă, fără niciun intermediar. Este un lucru bun, ne ajută foarte mult să asigurăm un cash-flow aproape săptămânal, noi nu am dus lipsă de bani, dăm salariile la timp, lucrurile, pot să spun că de câțiva ani, aproape că s-au normalizat.

Având această experiență de 20 de ani în producție și valorificarea producției, le spun că înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul. Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și, după aceea, te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.

Reporter: Ați accesat fonduri europene?

Aurel Petruș: Am avut un singur proiect cu finanțare europeană aprobat și reușit, în 2010, un proiect simplu, de achiziție de utilaje, pe care l-am dus la bun sfârșit, deși și acolo au fost ceva probleme pe care nu mai vreau să mi le amintesc, important este că s-a aprobat, am depășit momentul, așteptăm să apară și să funcționeze anunțatul Program Național de Dezvoltare a Zootehniei prin care, cu susținerea care se promite prin acest program, să ne dezvoltăm în continuare cu încă un adăpost pentru aproape 9.000 de păsări crescute în sistem ecologic.

„Pe mine, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru, care vine și o preia în cel mai scurt timp.”

Pe bio, cooperativele zonale asigură reușita

Reporter: Astăzi, e greu să faci agricultură ecologică? E greu să te apuci în prezent, comparativ cu acum 20 de ani, când ați început dvs.?

Aurel Petruș: Acum pot să spun că nu mai este chiar atât de greu. Iată, în jurul nostru au apărut foarte mulți factori care influențează pozitiv dezvoltarea acestui sector. Au apărut distribuitori de mașini agricole specializate pentru agricultura ecologică. Au apărut furnizori de input-uri ecologice, care oferă și consultanță, instruire, îți spun ce trebuie să faci, cum să faci, în funcție de cultură, de fermă. Este numai problema fermierului, el este cel care hotărăște să facă pasul către acest tip de agricultură. Dar, înainte de a face pasul, recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco, în primul rând, să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să răzbești, să-ți faci unitatea de păstrare, de condiționare, silozul propriu în care să depozitezi marfa. Toți partenerii care ar fi într-o astfel de asociere, cooperativă, să fie oameni serioși, unul să nu greșească că, dacă greșește unul, toată marfa, și a celorlalți, se strică. Toată marfa este contaminată, luându-se probe din tot, creându-se un singur lot, și atunci nu mai știi cine a greșit, dar tot lotul este refuzat. Sunt lucruri delicate. Eu nu vreau să sperii pe nimeni, dar asta este, dacă fac pasul, ei trebuie să știe la ce să se aștepte.

Reporter: Știu că era, la un moment dat, o problemă legată de certificare, au apărut foarte multe firme care au început să ceară mai mulți bani pentru certificarea la hectar, asta întâmplându-se anual. Cum este situația în prezent?

Aurel Petruș: Toate firmele care vor să certifice producția ecologică trebuie înregistrate și aprobate de Ministerul Agriculturii. Există o listă foarte clară la minister, unde firmele câștigă acest drept de a face certificarea producției, se dă o autorizare de a face această certificare. Au fost ceva probleme, mai sunt ceva probleme și azi. Odată cu apariția subvenției în sistemul ecologic, într‑adevăr prețurile cu certificarea s-au ridicat, dar ele s-au ridicat la nivelul costurilor de certificare existente pe piața europeană. Deci n-au crescut fără o logică, au o logică, că sunt aceleași costuri ca și la ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Eu știu că firma cu care lucrăm este o firmă acreditată, este o firmă recunoscută de partenerul ecologic care cumpără produsul respectiv de la mine. Dar pe lângă aceste certificări, de doi-trei ani inițiativa ministerului, pe care am lăudat-o, și o spun de fiecare dată, este o inițiativă unică în UE, mă refer la eliberarea certificatelor de tranzacție. Mi se pare o acțiune foarte bună, o acțiune în care există responsabilitatea prelevării probelor. Adică, responsabilul să fie la fața locului, și în acest caz responsabilul de la Direcția Agricolă, împreună cu organismul de certificare și cu producătorul, care prelevează proba, proba pleacă la laborator și, după ce rezultatele vin de acolo, se eliberează certificatul de tranzacție, care la ora actuală este cerut numai pentru valorificarea către UE. Consider că ar fi bine chiar și către firmele din România acest certificat de tranzacție să însoțească toate loturile de produs ecologic. Prin acest certificat de tranzacție, se urmărește foarte clar trasabilitatea, care este clară, este limpede, se vede clar cine a produs, unde a ajuns produsul, a doua oară, a treia oară, până la beneficiarul final. Și atunci, pe această verigă, sunt convins că ar dispărea, dacă apar, ar dispărea acei intermediari care încearcă să încalce regulamentul.

Reporter: Probele de materie primă, de produs agricol obținut de dvs., sunt luate și certificate de aceeași firmă care certifică solul sau de firme pe care le agreează cel cu care lucrați în momentul comercializării, cel care vă cumpără marfa?

Aurel Petruș: Sunt două aspecte diferite. Pe de o parte, avem prelevarea probelor pentru certificatul de tranzacție care se face la nivel local de organismul de certificare, însoțit de responsabilul de la direcția agricolă, respectiv de la producător, probe care merg la un laborator. Din păcate, în România nu există un laborator acreditat care să facă aceste analize și, la ora actuală, probele se trimit în Bulgaria pentru eliberarea certificatului de tranzacție. Aici apare a doua problemă: ridicarea probelor de către cumpărător. De pildă, vine cumpărătorul, adus de un organism de el acreditat, de exemplu SGS-ul este delegat și recunoscut de firma care cumpără, de beneficiarul mărfii, care vine și prelevează probe din lan, din lanurile pe care tu le-ai pus la dispoziție către beneficiar, prelevează probe, le trimite pe cheltuiala lui, de data aceasta, la laborator, în cazul în care ele ies negative, lucrurile merg mai departe către produsul final. Când produsul final este lotizat și pus într-o celulă de siloz, cumpărătorul își rezervă dreptul de a ridica încă o dată o probă, și din siloz. Am uitat să spun că, la rândul lui, organismul de certificare, odată cu eliberarea raportului de inspecție, singur vine să facă inspecția pe teren, prelevează probe din plante, din aproape toate parcelele, bineînțeles aleatoriu, pe care le trimite la un laborator, și de data aceasta tot în Bulgaria, unde, dacă probele ies – Doamne Ferește! – pozitive, tu ai o contraprobă la tine în birou, iar de data aceasta se trimite la alt laborator, noi am trimis în Austria, deci se trimite la un alt laborator și dacă de acolo vin negative, lucrurile deja sunt clare, sunt bine, și tot procesul poate să meargă mai departe.

Reporter: Înțeleg că ați trecut printr-o poveste de genul acesta.

Aurel Petruș: A fost un accident, a fost un accident cu un vecin fermier, a bătut vântul, a ajuns substanța cu care trata în 10-15 metri din lanul meu, el trata la mazăre, noi aveam niște grâu, bine că s-a depistat la timp, organismul de certificare a observat acest lucru, s-a separat marfa, i-am dat altă destinație, lucrurile se pot rezolva. Pentru lucrurile accidentale, nu se ia gâtul. Asta să fie clar. Se găsesc soluții, se declasează o anumită suprafață, o anumită cantitate de marfă, nu înseamnă că totul este pierdut. Există și accidente, asta e. În jurul nostru sunt agricultori care aplică pesticide, îngrășăminte în condiții uneori chiar nefavorabile, asta este, și lotul poate să fie contaminat. Eu, întotdeauna când știu că sunt în apropierea celorlalți colegi, marginile, aproape 15-20 m, le recoltez, depozitez separat producția, îi dau o altă destinație și stau liniștit.

Reporter: Nu pot să nu vă întreb, ați mai trece vreodată la agricultura convențională?

Aurel Petruș: Nu cred că am mai putea face față agriculturii convenționale. Dar niciodată să nu spui niciodată. Oricum, cererea de produse bio este în continuă creștere în toată Uniunea Europeană şi mă bucur că și în România consumul de produse ecologice este într-o continuă creștere, asta, ce văd eu pe produsul ou, dar se vede și pe celelalte produse. Au apărut foarte multe produse cu statut bio: de la banane, morcovi bio, legume bio, produse procesate, biscuiți și tot felul. Piața este deschisă. Important este ca și alți factori să deschidă ochii și să se îndrepte către acest tip de agricultură care, iată, are o piață an de an în continuă creștere. Pe cultură mare, văd că rămânem singuri, nu mai apar și alți colegi de cultură mare, dar semnalele sunt foarte bune, că încep fermierii mici, fermierii cu suprafețe mici și mai ales cei care produc legume, să conștientizeze că deja văd în asta un produs de nișă și că au început să acceseze acest tip de agricultură.

În concluzie, chiar dacă nu apar fermieri care să facă cultură mare bio, apar pe culturi mici, pe legume, pe fructe, iar ăsta e un lucru foarte important.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15 - 30 septembrie 2019

Publicat în Interviu

Mulțumită Ambasadei Regatului Țărilor de Jos din România, patru jurnaliști reprezentând Revista Fermierului, TVR și Revista Ferma, precum și un comunicator al TMT PR au avut ocazia să se (re)conecteze cu colegi din tagma gazetarilor agrarieni și a facilitatorilor transferului de informație de pe întreg mapamondul, motiv în plus să-și poată „înrădăcina” și mai mult cunoștințele despre sectorul agrozootehnic cu ajutorul informațiilor dobândite în vizitele efectuate în Olanda în perioada 11-15 iulie 2018.

Printre strângeri de mână și salutări calde cu colegi din toată lumea, delegații români au luat „în piept” încă din prima zi Congresul Mondial al IFAJ, eveniment care a coincis cu sărbătorirea a 100 de ani de existență a Universității din Wageningen.

Evenimentul a fost deschis prin discursul organizatorilor și a fost continuat de cel al reprezentantului Municipalității Ede, consilierul pe probleme alimentare și adjunct al primarului, Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen.

Abordarea consilierului s-a bucurat de aplauzele auditorului, în condițiile în care acesta a expus problema educației alimentare încă din școli și inovațiile din sector.

Am aflat cu această ocazie că olandezii au o Vale a Alimentelor (chiar dacă nu au munți) și chiar și o Politică Alimentară Integrată, la nivel regional. Toate acestea, în vederea dezvoltării unei populații sănătoase.

foto consilier alimentar„Food Valley este compusă din opt municipalități, sate și orașe care conlucrează atât pentru creșterea economică, dar mai ales pentru dezvoltarea agriculturii și alimentației. Și asta pentru că, în urmă cu ani, am constatat că 82 la sută din cercetarea și dezvoltarea celor două sectoare au loc în regiunea noastră. În orașul nostru, în Ede, în urmă cu 4-5 ani, am pus bazele unei Politici Alimentare Integrate. La acea vreme, eram primul consilier alimentar din Olanda. Am avut alegeri în martie 2018 și avem, iată, alți colegi cu funcții similare. Și alte localități au consilieri alimentari”, a afirmat olandezul. „Am început să ne gândim în municipalitatea noastră că dacă vrem să fim un oraș sănătos și înfloritor, de ce anume avem nevoie? Avem nevoie de oameni sănătoși, ca se simt așa, care se comportă așa și care iau decizii în această manieră. Ca oraș, avem răspunderi în domeniile educație, sport, spații publice, aer. Ce se află sub toate aceste zone de politici publice? Alimentele. Poate știi să calculezi, poate știi gramatică, dar dacă nu știi să alegi ceea ce mănânci, ai o problemă în viață. Dacă ai o viață sportivă, joci fotbal, spre exemplu, dar la final te umfli cu bere și cartofi prăjiți, atunci poate mai bine este să nu mai ajungi la terenul de sport”.

El a mai precizat că în centrul noii abordări stau tinerii, motivați încă de pe băncile școlii și valorizați prin susținerea producției și consumului propriilor legume. Nici cei circa 800 de fermieri nu au fost uitați.

„Dacă îi putem ajuta pe tineri să ia decizii sănătoase în viață, atunci poate îi putem împiedica să cadă în capcanele cotidianului, ale proastelor obiceiuri ale vieții. Dacă dezvoltăm politici alimentare sănătoase, atunci am putea avea un oraș cu cetățeni veseli și sănătoși. Anul trecut, în Olanda, orașul nostru a fost declarat ca fiind cel mai sănătos din țară.

Nu trebuie să vorbim însă de o dietă sustenabilă, ci și de o agricultură sustenabilă. În municipalitatea Ede, încă avem 800 de fermieri activi, cu aproximație. Însă previziunile sunt că, în 10-15 ani, numărul lor se va micșora până la nivelul a 200 de producători agricoli. Mulți fermieri renunță la afaceri, iar alții își consolidează businessul. Cum îi putem ajuta să facă agricultură într-un mod sustenabil? În primul rând, trebuie să ajungem la copiii mici, la școlile primare. Ce am făcut concret în acest sens? Le-am construit grădini în instituțiile de învățământ. I-am ajutat să cultive legume. În martie, plantează răsadurile, iar în iunie, încep să culeagă rodul muncii lor. Vrem să le arătăm valoarea cultivării propriilor legume, dar și efectele risipei alimentare; toate acestea ajută. Uneori, legumele nu cresc, din diferite motive, însă ajungem chiar să le și înlocuim peste noapte cu plante viabile, cu legume crescute. Vrem să le insuflăm ideea de succes: mi-am cultivat propriile căpșune, propriile ridichi și le-am mâncat. Apoi, le oferim și lecții în școală despre alimente, despre gustul acestora, despre proveniență, cât i-a luat laptelui să ajungă de la vacă în frigiderul propriu și ce mănâncă acea vacă. Vrem ca aceștia să valorizeze alimentul. Trebuie să refacem legătura dintre aliment și om”, a conchis Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen, consilier pentru alimentație (adjunctul primarului), Municipalitatea Ede, Olanda.

Ne-am strâns mâinile cu prieteni mai vechi (salutări calde prietenului nostru din Turcia, Ismail Ugural) și ne-am ales fiecare primele tururi la care aveam să participăm.

Ne-am îmbarcat în autocare și...

WeijNe-am oprit în vizită în Parcul Gustului (SmaakPark)

Acolo am dat de un tânăr chef Christian Weij de la agenția de design alimentar Puur-e. El și Petra Busser împart aceeași pasiune pentru alimente sănătoase, gustoase și... oneste. Weij este și autorul volumului Verrot Lekker (Putrefacție delicioasă), o carte de bucate bazată pe rețete de alimente fermentate.

Parcul Gustului este localizat lângă o veche sală de sport, pe locul unei foste baze militare din Ede. Parcul tematic se va transforma în perioada următoare în festival alimentar permanent pentru oricine vrea să mănânce o hrană gustoasă, sănătoasă și obținută într-un mod responsabil.

Deocamdată, Parcul Gustului constă dintr-un studio de gătit și dintr-o zonă pentru servit cina.

Imediat ce ne-am așezat la masa din studioul de gătit, Weij ne-a explicat cum designerii alimentari olandezi se orientează mai nou către conceptul 80-20. Mai exact, bucătarii din Municipalitatea Ede, printre care și Christian Weij, chef, specialist în produse fermentate, consideră că trebuie să prepare alimente pe baza proporției 80 la sută legume și 20 la sută carne și pește de calitate, 80% alimente produse local și 20 de procente importuri, respectiv 80 la sută hrană obținută sustenabil și doar 20% cu o amprentă mare de carbon.

"Este plăcut să observi că sunt din ce în ce mai mulți chefi care abordează acest sistem. Avem, mai nou, și un brand - Dutch Cuisine. Uimitor, dar avem și noi bucătăria noastră, însă nu o promovăm atât de agresiv cum o fac alții. Deja, Agenția Națională de Turism, Guvernul și alți chefi susțin acest brand", a afirmat el.

Cheful a adăugat că prin intermediul parcului tematic se dorește instruirea consumatorilor, astfel încât să-și vadă cu alți ochi alimentele pe care le consumă.

„Ne unim forțele cu producătorii locali, centrele de resurse, autoritățile locale, școlile și micii antreprenori din sectorul alimentar al FoodValley, o inițiativă regională formată din opt orașe. Este loc pentru oricine lucrează cu alimente sănătoase și sustenabile: să gândești un nou produs, să-l obții, să-l porționezi și să-l vinzi”, a mai precizat Weij.

Am gustat câteva din ideile sale inovatoare și ne-am îndreptat către alte două conferințe, una privitoare la proiectul grandios World Food Center (aflat, deocamdată, la stadiul de proiect), la Bionext și sectorul produselor bio, dar și la Food Inspiration, un proiect media strâns legat de proiectul World Food Center.

Și prima zi de congres avea să se încheie cu o cină festivă și cu o festivitate de premiere a celor mai bune materiale de presă la nivel mondial. M-a încercat, sincer, tristețea, în condițiile în care nu am avut nicio nominalizare la premii, în condițiile în care APAR, ghilda jurnaliștilor specializați din România, este doar parte din ENAJ, nu și din IFAJ.

LA DRUM PRIN ȚARA LACTATELOR

Stokman300.000 de euro, cotă de fosfați plătită de un fermier olandez

Prima oprire a zilei de 13 iulie 2014 a fost la ferma Stokman. Acolo am aflat un detaliu important, și anume că fermierii olandezi au o „cotă de lapte ascunsă” de respectat.

Mai în detaliu spus, mulți producători din sectorul laptelui și al lactatelor din Olanda văd actuala perioadă ca una deosebit de dificilă, turbulentă. Poate cel mai important lucru de înțeles este cota de referință privind fosfații. Atunci când UE a abolit cota de lapte la 1 aprilie 2015, fermierii au produs imediat mai mult lapte. Ei au mărit șeptelul, fapt care a generat o și mai mare cantitate de fosfați. Există o lipsă de fosfat la nivel global, însă în Olanda este prea mult. De aceea, guvernul federal laolaltă cu organizațiile de fermieri au încheiat un acord de plafonare a fosfaților. În 2015, executivul olandez a luat decizia de a stopa supraproducția de lapte. Fiecărei ferme i s-au alocat drepturi de fosfați, iar acele drepturi au fost acordate în funcție de numărul vacilor cu lapte și al tineretul bovin aflat în ferme la data de referință 2 iulie 2015. Oficial, sistemul a debutat la 1 ianuarie 2018, la un an mai târziu decât se stabilise inițial.

Dacă Guvernul federal al Regatului Țărilor de Jos nu ar fi stopat creșterea șeptelului și, implicit, a producției de lapte, Olanda ar fi pierdut dreptul la derogare din partea UE. Vorbim de o derogare care reglementează păstrarea unui nivel de UVM (unitate vită mare pe hectar) generatoare a 250 kilograme de fosfați, față de limita europeană de 170 kg N.

„Avem această derogare deoarece solul este mult mai fertil aici față de alte regiuni ale Uniunii Europene. Astfel, menținem un număr mai mare de vaci la hectar, dar recoltăm și mai mult în raport cu aceeași unitate de măsură. Iată cum și-a făcut apariția sistemul de cote de fosfați. Drepturile pot fi cumpărate cu sume care depășesc 9.000 de euro pe cap de vacă!”, afirmă specialiștii danezi într-o luare de poziție scrisă și transmisă jurnaliștilor prezenți la congres.

Mai pe scurt, dacă la data de referință dețineau 300 de capete bovine și ai vrut să-ți majorezi efectivul, pe fiecare cap de vacă trebuia să plătești această sumă enormă.

Este și cazul fermei Stokman, unul dintre producătorii de lapte, membri ai FrieslandCampina din Workum, Olanda.

Cu o țintă de reformă de circa 25 la sută anual, marjă care variază însă mult, la un moment dat, pentru 30 de capete, Anton Stokman a trebuit să plătească... 300.000 euro cotă de fosfați. Din cauza acestor sume, tineretul părăsește ferma la vârsta de două săptămâni și se întorc la vârsta de două luni, fiind astfel integrat la o vârstă optimă.

Anton (62), Tiny (59) and Arjan (24) conduc o fermă în sistem free-choice. Acolo, bovinele aleg singure dacă să iasă sau nu la păscut, dacă să utilizeze sau nu „jacuzzi-ul” bovin de afară sau să stea în grajd, astfel încât să ofere un „lapte fericit”.

De menționat este că Arjan este absolvent de studii superioare de specialitate la Universitatea din Wageningen, iar tatăl spune că succesul unei ferme se cântărește în educație.

Familia Stockman primește 1,5 eurocenți la kilogramul de lapte pentru sistemul free grazing, precum și alți 1,5 eurocenți pentru lapte fără urme de organisme modificate genetic.

Deținătorii exploatației sunt preocupați în mod deosebit de reducerea emisiilor de amoniac și de producția de energie, drept pentru care vor investi în producția de biogaz.

Bovinele pasc pe 40 ha de pășune, iar laptele produs în fermă ajunge inclusiv la Mc. Donald's.

Din suprafața totală de 155 de hectare pe care familia Stokman o lucrează, 110 hectare se află în proprietate, 20 ha sunt arendate în altă provincie, iar 25 de hectare sunt suprafețe cu productivitate mică.

Cei din ferma Stokman și-au propus să abordeze sustenabil producția de lapte, acolo unde mediul, bunăstarea animală, productivitatea și energia conlucrează.

„Fermierii care își depășesc limitele pentru a contribui la o nevoie socială ar trebui să primească o recunoaștere și mai mare și o mai mare susținere financiară”, spun deținătorii fermei Stokman.

presedinte FireslandCampinaIndustria de brânză și unt FrieslandCampina. Fabrica de gust din Workum

Următoarea vizită a zilei de 13 iulie 2018 a fost chiar la o fabrică de brânză a FrieslandCampina. Despre cooperativa care deține Royal FrieslandCampina NV s-a scris mult. Vorbim de una dintre cele mai mari cooperative europene din sectorul lactatelor. Vizita la una dintre fabricile lor de brânză care produce anual aproximativ 120 de milioane de kilograme de produs va fi subiectul unui material viitor, unul în care președintele cooperativei, Frans Keurentjes, fermier și el, va vorbi în primul rând despre plecările unui număr relativ mic de fermieri din forma asociativă (47 la număr și care au primit chiar și cinci eurocenți pe litrul de lapte pentru acest lucru), dar și mesajul pe care acesta l-a transmis producătorilor de lapte români în ceea ce privește asocierea.

Plecarea fermierilor olandezi din FrieslandCampina s-a petrecut ca urmare a planului cooperativei de a scădea nivelul cantității de lapte vândut în plus de membrii săi, începând cu anul 2019. Pe scurt, în concordanță cu perioada de referință stabilită cu producătorul, cantitatea de lapte livrată în plus ar urma să fie penalizată pe litru cu 10 eurocenți. Planurile au generat discuții enorme între producătorii de lapte și boardul FrieslandCampina, motiv pentru care vom aborda acest subiect, separat.

Boer BartBoer Bart, ferma care vinde lapte organic și oferă șanse imigranților sirieni

Tot în aceeași zi, în periplul nostru prin Regatul Țărilor de Jos, după vizita de la fabrica de brânză, am ajuns în ferma de vaci a tânărului Bartele Holtrop de 31 de ani și a soției sale Rianne de 31 de ani.

Și Bartele a afirmat unele lucruri care vor face subiectul unui articol separat, în special cele care privesc viziunea sa asupra subvențiilor, una potrivit căreia plățile pe suprafață nu ar mai trebui să existe. Asta în condițiile în care el primește 380 euro pe hectar.

Revenind, vacile sale Jersey, 93 la număr, produc 4.200 de litri de lapte pe lactație, cu un nivel al proteinei de 4,1 și unul de grăsime de 5,68. Laptele său este vândut către un procesator care îi oferă 0,63 eurocenți pe litru. CZ Rouveen procesează laptele sub brandul De Tjonger, brânză comercializată apoi tot de procesator.

În cazul fermei Boer Bart nu este vorba însă numai de carne de vită (taurii care nu corespund viziunii tânărului fermer sunt date la un abator turcesc), iaurt, brânză și lapte organic (pe viitor bio-dinamic, provenit de la vaci care nu au fost ecornate și care pasc liber mult mai mult). Bartele, soția sa Rianne, socrii tânărului, dar și un imigrant sirian pun umărul la creșterea în sistem free-grazing a 500 de păsări pe ciclu care produc 400 de ouă zilnic, ouă contractate deja de diverși comercianți. Tânărul sirian are și el propriile păsări pe care le vinde pe bază de voucher, iar alte femei tot din Siria au primit o bucată de teren pentru a-și crea propria grădină de legume.

„Viziunea noastră este de a dezvolta un sistem agricol care cooperează în integralitatea sa cu natura. O fermă care produce alimente de calitate înaltă, are o perspectivă economică și lucrează într-un mod sustenabil în ceea ce privește mediul înconjurător. Totul trebuie să fie prietenos cu animalele, iar noi nu ne dorim să utilizăm chimicale în majorarea producției. Acest sistem agricol trebuie să fie capabil să reziste pentru o mie de ani”, a conchis Holtrop.

Prima zi de turneu prin Olanda avea să se sfârșească undeva seara, târziu.

PietUn tânăr fermier investește în inovație - mai puțină muncă, mai mult profit

Ultima zi de turneu prin lumea olandeză a lactatelor avea să ofere și mai multe surprize. Prima oprire a fost în ferma lui Piet De Jong din localitatea Scharnegoutum. Potrivit spuselor sale, acesta nu a stat prea mult pe gânduri atunci când compania Easy Silage l-a ofertat și i-a propus construcția unui siloz pentru furaje. Și nu unul ieftin. Doar elementele de plastic cu inserții tubulare pentru circulația apei cu o concentrație de sare de 22 la sută a costat 25.000 euro, iar instalația în sine (părțile în mișcare, metalice, electrice etc.) alte 45.000 euro. Apa din tuburi formează un sistem de contragreutăți care permite uniformizarea silozului de dedesubt. De ce 22 la sută sare? Simplu - lichidul din tuburi nu îngheață iarna, la minus 22 de grade Celsius.

Apoi, construcția din beton Bosch și paviment asfaltic au costat împreună 130.000 de euro. Una peste alta, toată această instalație inovatoare de însilozat, inclusiv pompa de apă, l-au costat pe tânărul De Jong circa 215.000 euro. Și urmează să mai cumpere una.

Fermierul olandez a mai investit într-un uscător de bălegar alte 30.000 de euro, aparat care formează prin uscare/presare un pat pentru animale, în timp ce lichidul rezultat este transformat în fertilizant și aruncat pe pășune. Și această investiție urmează să se amortizeze în 5-6 ani.

Dar treaba sa nu se oprește aici. Piet și familia sa, alături de un mulgător angajat, obțin de la văcuțe 3,2 milioane de litri de lapte pe an, la o medie de proteină de 3,6 și 4,35 la sută grăsime. El comercializează materia primă către cooperativa FrieslandCampina cu 0,34 eurocenți litrul în medie, în timp ce costul de producție este de 0,25-0,30 eurocenți.

Cele 430 de văcuțe sunt mulse de un localnic pe 15 euro/oră, 30 de ore pe săptămână, și sunt crescute în sistem închis. Tineretul bovin din ferma sa numără 100 de capete, iar fermierul și familia sa lucrează 135 ha în total, 70 aflate în proprietate și 65 în arendă.

senzorCrescătorul ale cărui vaci au fost învățate de bovinele vecinului să pască liber în mai 2018, "citește" pășunea cu senzori australieni

Un alt tânăr cu viziune aveam să întâlnim cu ocazia celei de-a doua vizite din ziua II. Este vorba de Piet Jan Thibaudier, de 31 de ani. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, vacile familiei sale ies la păscut, bineînțeles pentru bonusul de 1,5 eurocenți pe litru, adăugați la cei 0,34 oferiți de cooperativa FrieslandCampina. Tatăl lui Piet obișnuia să scoată vacile la păscut, însă dorința de obținere rapidă a profitului a făcut ca, până în mai 2018, animalele să fie hrănite în grajduri. Și să nu ne închipuim că free-grazing a fost ușor pentru văcuțele crescute în grajduri cu acoperișuri din plăci ondulate de azbest (da, azbest). A fost nevoie, spune fermierul nostru, ca vacile vecinului tânărului olandez să le "învețe" pe suratele aparținând lui Piet să pască iarba din pășune, 150 de zile pe an. Astfel, costurile cu furajarea au scăzut cu doi eurocenți.

Și pentru că și el este pasionat de inovație, iar văcuțele au început să pască liber, Piet avea nevoie de informații detaliate despre pășunile sale (calitatea ierbii, înălțime etc.).

„Am căutat informații pe Google și am găsit o soluție în Australia - cititorul de iarbă”, a mărturisit tânărul fermier.

Cu doar 5.000 de euro, Piet a dezvoltat un sistem de senzori pe cositoarea tractată (când nu sunt vacile la păscut) pentru a citi câtă iarba este pe cele 30 ha de pășune, care sunt cele mai bune padocuri cu iarbă, care sunt cele mai slabe locuri și unde trebuie fertilizat.

„Avem inclusiv informații despre PH și umiditate”, a adăugat el.

Sistemul de „citire” este unul ultrasonic, montat pe carcasa cositorii din fața tractorului. Pentru că i-a plăcut atât de mult sistemul, Piet a devenit distribuitor de astfel de aparatură care costă circa 5.000 de euro.

„Am deja cinci clienți”, se laudă crescătorul de vaci cu lapte.

Cât ține de grajd, acesta este acoperit cu placi din azbest, însă are la dispoziție până în anul 2024 să înlocuiască acoperișul. Nu o va face de unul singur pentru că va fi amendat de autorități. El va primi însă o subvenție de 8 euro pe metrul pătrat de azbest dat jos.

Și pentru că este și amator de chilipiruri, Piet și-a cumpărat din Danemarca o stație de muls cu 26 de posturi, la mâna a II-a, veche de doar doi ani, la preț de "fier vechi".

„A trebuit să înlocuiesc doar elementele de cauciuc. Totul era aproape nou. Fermierul danez optase deja pentru roboți de muls”, a mai afirmat Piet.

Este de menționat că are un efectiv de rasă pură și hibrizi de bovine, amintind aici Roșia Daneză, Holstein, Bruna Elvețiană, Momeliard etc.

Nu în ultimul rând, el recunoaște că nu are nevoie decât de un angajat zilier pe care îl plătește cu 27,5 euro pe oră, 20 de ore pe săptămână.

Am plecat de la ferma lui Piet către ultimul obiectiv din lista vizitelor, și anume către Portul din Rotterdam.

plutitorCei din Rotterdam ar putea consuma lactate produse de la vacile care trăiesc... în port. Ferma Plutitoare, un proiect îndrăzneț din ce în ce mai aproape de realitate

Nici cu privire la acest proiect... cel puțin îndrăzneț nu vom insista prea mult. La nivel mondial, presa a vuit cu privire la ferma plutitoare din portul Rotterdam, o soluție la dispariția solurilor fertile la nivel global. Da, într-a din danele îndepărtate ale portului Rotterdam, pe o platformă plutitoare, vor paște vacile. Bovinele aparținând proiectului vizionarilor Albert Boersen (fermier), Carel de Vries (specialist agricultură și zootehnie), Johan Bosman (specialist în agricultură urbană și zootehnie) și Peter van Wingerden (de la compania Beladon) vor mânca lintiță produsă la nivelul inferior al fermei plutitoare, vor da lapte pentru iaurtul cu legume vândut locuitorilor orașului, iar bălegarul va fi colectat rapid și transformat în îngrășământ pentru parcurile din Rotterdam în vederea diminuării masive a emisiilor de amoniac. Grajdurile vor avea dușumele din cauciuc care permit o colectare rapidă a bălegarului, acestea fiind într-un proces continuu de autocurățare. De asemenea, cele 40 de vaci vor putea consuma resturile din producția de bere a orașului, cât și alt tip de biomasă.

„Vorbim de un sistem de agricultură circulară. Resturile de la fabricile de bere, de la morile de cereale etc. vor deveni biomasă oferită drept hrană vacilor din ferma plutitoare”, a declarat Peter van Wingerden.

El a precizat că în proiectul cu biomasa a fost cooptat gigantul Cargill, iar cu ajutorul Microsoft se vor procesa datele rezultate de activitatea din ferma plutitoare.

Ideea Fermei Plutitoare a apărut din nevoia de a avea noi modalități de a obține hrană în oraș. Hrana produsă în oraș apropie și mai mult consumatorul de producător. Fondatorii denumesc această abordare TransFarmation.

Investiția a costat 2,5 milioane euro, suprafața pe care vor paște animalele va avea o suprafață utilă de 24 pe 24 de metri, la nivelul apei vor fi grajdurile, iar sub apă (la circa un metru) va fi zona de producție a lintiței, o zonă de cercetare, după cum au afirmat managerii proiectului.

Felicitări organizatorilor ediției de anul acesta a Congresului IFAJ, succes nord-americanilor pentru ediția din 2019 (steagul a fost predat către ghilda jurnaliștilor agrarieni din SUA)

Fundația Dutch Roots, organizatoarea Congresului Mondial IFAJ 2018 și compusă din voluntari ai, The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) - ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, a ales drept motto și temă a evenimentului din acest an conceptul „Dutch Roots: Small country big ideas” - Rădăcini olandeze – o țară mică, idei mari.

De-a lungul celor două zile de vizite, la care majoritatea jurnaliștilor și comunicatorilor au fost invitați, olandezii s-au chinuit să acopere toate zonele de interes din sectoarele agrozootehnic și horticol, dar și cele geografice.

În data de 13 iulie 2018, în nordul țării au fost organizate trei tipuri de tururi: „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Sustainable Cropping Systems” sau sustenabilitatea sectorului culturilor agricole, respectiv „Veal Calves, Beef Cattle and Sheep” - Viței, bovine și ovine pentru carne”, iar în sudul țării „Sustainable Urban Dairy” - un sector urban sustenabil al lactatelor, „Flowering the World” - înflorind lumea, „From Candy to Eggs” - de la dulciuri, la ouă, respectiv „Smart and Silt” - inovare în managementului solului aluvionar.

În ziua de 14 iulie 2018, vizitatorii din nordul țării au participat la tururile „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Seeds of Success” - semințele succesului, respectiv „Much more than Agriculture” - mai mult decât agricultura. În schimb, în sud, organizatorii au pregătit tururile „Produce from Field to Fork” - producând de la fermă la furculiță, „Circular Way of Farming” - modalitatea de a face agricultură circulară, precum și „Feeding the City” - hrănind orașul.

jurnalistiCei patru jurnaliști și un comunicator din România au vizitat, în mare parte, fermele din sectorul lactatelor.

Motto-ul congresului se referă la multitudinea de modalități în care expertiza olandeză în agricultură și horticultură sunt răspândite pe întreg mapamondul. Cum Regatul Țărilor de Jos a fost pentru mult timp o nație de comercianți, trimișii săi au colindat de-a lungul și de-a latul lumii. Olandezii – printre care și mulți fermieri – și-au întins aripile și s-au stabilit în cele mai îndepărtate locuri. În ultimii 100 de ani, produsele olandeze, cunoștințele, tehnicile și materialul genetic și-au găsit drumul către multiple destinații din cele mai diverse țări de pe glob.

Olanda este o țară mică, cu aproape 18 milioane de locuitori, cu un șeptel de 150 de milioane de animale, două miliarde de lalele și opt miliarde de kilograme de cartofi. Regatul Țărilor de Jos este cel de-al doilea cel mai mare de produse agroalimentare din lume, după SUA, care sunt de 237 de ori mai mare decât Olanda. Regatul are aproape aceeași suprafață ca orașul New York, însă cu 16 la sută acoperit de ape.

The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) reprezintă ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, precum și comunicatori. Asociația de presă specializată are 180 de membri. NVLJ este membră a Federației Internaționale a Jurnaliștilor Agrarieni (IFAJ). Membrii IFAJ se adună anual la congres, eveniment organizat de diferitele țări membre. După edițiile precedente organizate în Germania (2016) și Africa de Sud (2017), conferința de anul acesta a avut loc în Olanda, în perioada 11-14 iulie 2018.

Universitatea din Wageningen este o instituție de învățământ superior, respectiv cercetare și inovare, de renume mondial care se concentrează pe sectorul „sănătății alimentare și mediului de trai”. Anul acesta WUR celebrează 100 de ani de existență.

„Educăm studenții astfel încât să devină profesioniști academici care pot contribui la dezvoltarea unor soluții sustenabile care să adreseze probleme complexe ale prezentului și viitorului în domeniile sănătății alimentare și mediului de trai de pe întreg mapamondul și care își iau în serios responsabilitățile sociale, personale și etice”, spune conducerea WUR.

În 2017, numărul de ferme din Olanda era de 54.840, iar suprafața agricolă de 1.789.990 hectare. Din acest total, terenul arabil reprezintă 509.150 ha. De asemenea, Regatul Țărilor de Jos are 1.178.240 hectare cu pășuni și fânețe, 93520 ha dedicate horticulturii în câmp și 9.080 ha cu sere. Persoanele olandeze ocupate cu agricultura numără 170.413.

Olandezii au un șeptel de 4.096.110 de capete bovine, 1.693.800 de vaci cu lapte, 12.400.700 de porci, 105.184.400 de păsări, 798.800 de capete ovine și 376.420 de capre. Impactul agriculturii asupra PIB-ului a fost de 1,8 la sută în 2017.

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 2

Publicitate

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista