tratamente - REVISTA FERMIERULUI

Efectele schimbărilor climatice asupra culturilor fermierilor din România și Republica Moldova îi determină pe aceștia să apeleze la soluții inovatoare care să-i ajute în maximizarea productivității și profitabilității. Selecția atentă a produselor eficiente de protecția plantelor poate contribui semnificativ la eliminarea buruienilor pentru a câștiga suficiente resurse de apă, nutrienți, lumină și spațiu disponibil dezvoltării culturilor.

O atenție deosebită trebuie acordată menținerii buruienilor sub control în lunile de vară. În ambele țări, una dintre cele mai comune buruieni invazive, ambrozia sau Ambrosia artemisiifolia, provoacă pierderi vizibile de recoltă, precum și pierderi financiare pentru fermieri. Reprezintă, totodată, și un risc pentru sănătate, care necesită un control al efectelor acestora atât la nivelul autorităților, cât și la nivelul persoanelor care suferă de alergii sau sensibilitate la polenul acestei plante.

Conform programului Sustainable Agriculture Research and Education (SARE)1 semințele de ambrozie supraviețuiesc ușor iernilor blânde și germinează în masă primăvara. O plantă de dimensiuni medii poate produce până la 40.000-150.000 de semințe și poate rămâne viabilă în sol până la 40 de ani, având o adaptabilitate ecologică ridicată1. Odată stabilită într-un sol favorabil, emite rădăcini imediat și infestează rapid solul, lipsindu-l de umiditate și nutrienți. Acest lucru este posibil datorită rădăcinilor sale, pentru că ambrozia poate pătrunde până la 3-4 metri adâncime în sol, permițându-i să extragă umiditate din straturile mai adânci. Conform studiilor realizate la nivel european2,3, proprietățile ambroziei, care îi permit să lipsească plantele de cultură de elementele necesare creșterii și dezvoltării, au capacitatea de a reduce producția de soia cu 85%, un procent semnificativ pentru productivitatea agricolă. De asemenea, pierderea medie a producției de floarea-soarelui4 este estimată la 300 kg pe hectar.

Recoltarea timpurie a culturilor poate juca un rol important în controlul ambroziei. Deoarece ambrozia nu este prezentă doar pe câmpurile cultivate, ci și în zonele învecinate, se recomandă acordarea de atenție marginilor zonelor necultivate în timpul recoltării, deoarece ambrozia poate reinfecta zona. Curățarea atentă a combinei după recoltarea unui câmp infestat cu ambrozie contribuie semnificativ la prevenirea răspândirii ulterioare a acesteia. Alte metode de combatere a ambroziei includ rotația culturilor, lucrările solului și utilizarea soluțiilor de protecție a plantelor  inovatoare.

Pentru managementul eficient al controlului buruienilor, erbicidele auxinice sunt utilizate cu încredere de fermieri, datorită structurii lor chimice din ce în ce mai complexă.

Arylex™, unul dintre cele mai eficiente ingrediente active inovatoare din portofoliul companiei internaționale de cercetare și dezvoltare agricolă Corteva Agriscience, este primul membru al unei noi clase structurale de ingrediente active auxinice sintetice, acizii arilpicolinici, care pătrund ușor în plantă și se acumulează prin transport la punctele active de creștere. Are o acțiune excelentă împotriva ambroziei și a altor buruieni importante, ceea ce transformă molecula într-o soluție bună pentru gestionarea eficientă a rezistenței buruienilor.

În funcție de tipul de cultură, fermierii pot utiliza produse din portofoliul Corteva adecvate, care conțin ingredientul activ Arylex™ și oferă o gamă largă și un spectru de activitate împotriva principalelor buruieni anuale și bianuale. De exemplu, în România, erbicidul postemergent Korvetto™ este destinat culturilor de rapiță, erbicidul Pixarro™ Super este o soluție eficientă pentru cultura de păioase, iar erbicidul postemergent Viballa® este una dintre cele mai populare opțiuni printre fermieri la culturile de floarea-soarelui. Totodată, în Republica Moldova, Slash™ EC este eficient pentru culturile de rapiță, iar Helianthex™ este considerat cea mai bună soluție pentru combaterea ambroziei și a altor buruieni cu frunze late din floarea-soarelui.

Cosmin Karscu, fermier din județul Timiș (Trovatore SRL), cu o suprafață de 700 de hectare de floarea-soarelui a testat erbicidul Viballa® în ultimii doi ani și a observat imediat efectul. „Orice fermier știe că dușmanul numărul unu al culturii de floarea-soarelui în condiții de precipitații este ambrozia, iar anul trecut în zona noastră nivelul de ploi și temperaturi extreme în luna iunie au favorizat apariția buruienii. Ambrozia afectează foarte mult producția, nu doar din prisma consumului de nutrienți destinați florii-soarelui, ci și din prisma faptului că odată ajunsă la maturitate, tu când recoltezi, recoltezi și sămânța de ambrozie, ceea ce ridică probleme foarte mari la vânzare. Am testat produsul Viballa® și chiar din prima zi se vedea efectul foarte bine, pentru că nu aveam doar o ambrozie mică de 10-12 cm, ci aveam o ambrozie de tip tufă de un metru, care a doua zi era toată ofilită după aplicarea erbicidului. Un alt aspect important a fost că am aplicat erbicidul foarte târziu, în sensul în care butonul era deja vizibil, dar acoperit de frunze, deci poți prinde a doua și a treia tură de ambrozie. În ciuda acestui fapt, la aplicarea Viballa®, floarea-soarelui și-a revenit foarte bine și cu siguranță o să-l folosim pe mai mult de jumătate din suprafața pe care o avem, pentru că este ceva de viitor, cu acțiune excelentă pe cultura de floarea-soarelui”, precizează Cosmin Karscu.

Corteva continuă să își extindă portofoliul de produse cu ingrediente active și moduri de acțiune noi pentru a oferi fermierilor din România și Republica Moldova soluții eficiente pentru controlul buruienilor invazive și obținerea unor niveluri superioare de productivitate a culturilor.

Fermierii se pot informa și achiziționa produse de protecția plantelor discutând cu un expert Corteva, iar dacă doresc să afle mai multe detalii înainte de a cumpăra, pot contacta reprezentanții echipei de vânzări.

1 Giant Ragweed - SARE
2 Agronomy | Free Full-Text | Common Ragweed (Ambrosia artemisiifolia L.) Causes Severe Yield Losses in Soybean and Impairs Bradyrhizobium japonicum Infection (mdpi.com)
3 Predicting abundances of invasive ragweed across Europe using a “top-down” approach - ScienceDirect
4 Formation Protéagineux : pois et féveroles 19 juin 2015 (terresinovia.fr)

 

Autor: Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Opinii

Combaterea primei generații de Ostrinia nubilalis este esențială pentru reducerea populațiilor celei de-a doua generații din luna august. Fermierii nu trebuie să neglijeze acest aspect, mai ales că a doua generație este foarte greu de combătut, din cauza taliei plantelor în special. Saftul pentru fermieri este să respecte perioada de combatere recomandată în alerta emisă deja. Decizia de combatere trebuie luată după verificarea culturilor. În acest moment, curba de zbor este în scădere. De asemenea, tratamentul pentru prima generație de Ostrinia va avea efect secundar asupra Helicoverpei armigera, dar și a altor noctuide prezente deja. Curba de zbor a Helicoverpei în acest moment este în scădere în toate zonele monitorizate.

Câmp cu capcane la Stațiunea Didactică Timișoara - USVT

Câmpul cu capcane la Stațiunea Didactică Timișoara USVT

Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara și compania FMC Agro România (partenere în proiectul ARC™ farm intelligence), în urma monitorizării celor doi dăunători ai porumbului (Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera) în această perioadă, vă aduc în atenție informații importante cu privire la zborul înregistrat în regiunile monitorizate în anul 2024.

Banat

Zborul maxim al dăunătorului Ostrinia nubilalis s-a înregistrat la data de 11 iunie 2024 la Timișoara. Curba de zbor este acum în scădere. Primii fluturi au fost observați în Banat în ultima decadă a lunii mai (suma de grade la 29 mai 2024 a fost de 4570C (mult mai ridicată decât cea din anul 2023, când la aceeași dată au fost însumate 3200C).

Capturi de Ostrinia nubilalis la capcana Csalomon, tip borcan

Capturi de Ostrinia nubilalis la capcana Csalomon tip borcan

Apreciem că zborul a început la începutul lunii mai. Primele ponte au fost notate tot în ultima decadă a lunii mai. Primele larve au eclozat în prima decadă a lunii iunie. Frecvența plantelor atacate de Ostrinia nubilalis în unele zone din Timiș este scăzută. Punem asta pe seama faptului că multe ponte s-au uscat din cauza temperaturilor înregistrate. Pontele uscate erau depuse pe partea superioară a frunzelor.

Ostrinia nubilalis, femelă

Ostrinia nubilalis femelă

În cazul dăunătorului Helicoverpa armigera, maximul curbei de zbor s-a înregistrat la data de 30 mai 2024, după care numărul de capturi a început să scadă. Larve prin culturile verificate nu am găsit, deoarece prima generație de Helicoverpa armigera atacă porumbul accidental. Populațiile înregistrate nu au fost numeroase ca în alți ani. Este posibil ca cea de-a doua generație să fie mai numeroasă. Știm că generația a II-a de Helicoverpa este dăunătoare la porumb. În această perioadă, la capcanele de Helicoverpa armigera nu mai vin fluturi, decât sporadic. În perioada următoare posibil să observăm larve și prin culturile de porumb.

Helicoverpa armigera, 11.06.2024, Timișoara

Helicoverpa armigera 11.06.2024 Timișoara

Pontă de Ostrinia nubilalis

Pontă de Ostrinia nubilalis

Crișana

În Crișana, maximul curbei de zbor în cazul Ostriniei nubilalis a înregistrat fluctuații în funcție de localitățile unde au fost amplasate capcanele. De aceea, s-a înregistrat maxim de zbor la data de 11 iunie 2024 (în unele localități), dar și la 6 iunie 2024 (Curtici, Șiria etc). Am observat că, în Crișana, există o decalare de aproximativ o săptămână comparativ cu regiunea Banat. Apreciez că, în Crișana, condițiile climatice au fost mai favorabile dezvoltării dăunătorului. Frecvența plantelor cu larve eclozate la data de 12 iunie 2024 era ridicată în zona Șiria, comparativ cu regiunea Banat.

Prin porumbul din Șiria alături de fermierul Ronny Trapletti (12 iunie 2024)

Prin porumbul din Șiria alături de fermierul Ronny Trapletti. 12 iunie 2024

Zborul maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera a fost înregistrat la data de 3 iunie 2024. Cele mai multe capturi au fost raportate în zona Diosig. Populațiile sunt scăzute, în zona Diosig numărul de capturi a oscilat între 17 - 25/capcană la 3 iunie. La 14 iunie 2024, numărul de capturi tinde spre zero.

Larvă de Ostrinia nubilalis - Șiria, 12 iunie 2024

Larvă de Ostrinia nubilalis la Șiria la data de 12 iunie 2024

Dobrogea

În localitățile monitorizate, numărul de capturi de Ostrinia nubilalis care au venit la capcane a fost foarte scăzut comparativ cu alți ani. La multe capcane nu au fost capturați fluturi. În această zonă nu poate fi realizată o curbă de zbor reală. La Potârnichea, zbor maxim s-a înregistrat la data de 10 iunie 2024. Vom vedea în perioada următoare dacă larvele vor fi prezente în culturi.

Atac la frunză. Larva pătrunde în nervura principală iar frunza se frânge în final

Atac la frunză. Larva pătrunde în nervura principală iar frunza se frânge în final

Helicoverpa armigera a înregistrat zbor maxim la data de 4 iunie 2024, după care curba scade. De această dată, curba de zbor a putut fi realizată la capcana automată CropVue de la Ostrov, dar și la capcanele Csalomon tip borcan de la Potârnichea. În multe zone din Dobrogea numărul de capturi a oscilat între 0 și 2.

Muntenia

În această regiune, maximul curbei de zbor pentru Ostrinia nubilalis s-a înregistrat în perioada 10 - 11 iunie 2024 în aproape toate zonele. Se constată populații mai reduse în această regiune.

Atac la panicul

Atac la panicul1

Dacă populațiile de Ostrinia au fost scăzute, Helicoverpa armigera iese în evidență în mai multe zone prin numărul mare de capturi care au venit la capcane. Maximul curbei de zbor s-a înregistrat la data de 4 iunie 2024 în zonele: Smirna (capturi între 120 - 160/capcană); Măicănești (capturi între 51 și 130/capcană); Iazu (capturi între 48 - 117/capcană); Kogălniceanu (capturi între 48 - 66/capcană).

Având în vedere abundența de fluturi de la capcane, prognozăm populații numeroase la cea de-a II-a generație de Helicoverpa armigera.

Oltenia

Curba maximă de zbor a dăunătorului Ostrinia nubilalis în această regiune s-a înregistrat în jurul datei de 11 iunie 2024 deși avem maxim și în datele de 5 iunie și 7 iunie. Este posibil ca, din cauza temperaturilor ridicate din Oltenia, să existe o decalare de o săptămână (mai devreme), la fel ca în regiunea Crișana.

Populațiile de Helicoverpa armigera din Oltenia au fost numeroase, dar nu la fel ca în Muntenia. Maximul curbei de zbor s-a înregistrat în perioada 2 - 4 iunie 2024 în regiunea Oltenia (capturi între 60 - 90/capcană).

Orificii produse de larvele de Ostrinia nubilalis la frunze

Orificii produse de larvele de Ostrinia nubilalis la frunze

Moldova

Capturile de Ostrinia nubilalis au fost extrem de scăzute în această regiune. Ce înseamnă asta? La aproape toate capcanele, capturile au fost zero sau 1, mai rar 2. Un maxim s-a înregistrat (doar trei capturi) la capcana de la Tabăra, în data de 11 iunie 2024.

Maxim de zbor pentru Helicoverpa armigera s-a înregistrat în câteva zone din Moldova în perioada 7 - 11 iunie 2024. Cel mai mare număr de capturi a fost înregistrat la Tabăra (107) la 11 iunie 2024. Observăm că se suprapune peste maximul de zbor al Ostriniei nubilalis. Totodată, constatăm că populațiile de Helicoverpa armigera sunt mai mari decât cele de Ostrinia nubilalis. Știm că, în Moldova, temperaturile sunt mai scăzute comparativ cu alte regiuni din România, de aceea pot apărea aceste decalaje.

Capturi de Helicoverpa armigera la capcana automată CropVue

Capturi de Helicoverpa armigera la capcana automată CropVue

Transilvania

În această zonă nu s-a putut realiza o curbă de zbor deoarece monitorizarea a început mai târziu. Numărul de capturi de Ostrinia nubilalis a fost zero în toate zonele.

În cazul Helicoverpei armigera, maximul curbei de zbor s-a înregistrat la capcana automată CropVue la data de 2 iunie 2024 (15).

Larvă de Ostrinia după eclozare

Larvă de Ostrinia după eclozare

 

Importanța maximului de zbor în combaterea celor doi dăunători

 

În cinci ani de monitorizare am tot scris despre importanta monitorizării dăunătorilor Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera. Maximul curbei de zbor este un indicator că adulții speciei se află în plin proces de împerechere și depunere a pontei. În stabilirea datei optime de efectuare a tratamentelor chimice sau biologice se folosește în primul rând criteriul biologic. Asta înseamnă că, trebuie urmărită apariția adulților, apoi depunerea primelor ponte și apariția larvelor. Întotdeauna trebuie să efectuăm controale în câmp atunci când se înregistrează maxim de zbor.

porumb capcane

La data emiterii alertei de către FMC ROMÂNIA în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara (14 iunie), apreciez că sunt îndeplinite cele trei criterii care stau la baza avertizării combaterii dăunătorului Ostrinia nubilalis:

  • Criteriul biologic (zbor maxim al adulților, ponte și larve pe plante). Numărul fluturilor capturați la capcanele cu feromoni nu oferă întotdeauna predicții fiabile cu privire la infestarea larvară ulterioară. Cu toate acestea, monitorizarea zborului oferă informații valoroase mai ales în ceea ce privește ovipoziția.

  • Criteriul ecologic (în Banat s-au însumat aproximativ 6000C până la data de 14 iunie, ceea ce înseamnă că larvele de vârsta I, II și III sunt prezente).

  • Criteriul fenologic (femelele depun pontele pe plantele avansate în vegetație, care au mai mult de 45 cm înălțime). Conform criteriului fenologic, culturile avansate în vegetație vor fi primele infestate. Din experiența anilor trecuți, vă pot spune că larvele primei generații pot fi observate în zona vârfului de creștere adică în verticilul plantei. Atacă frunzele, pătrunzând în nervura principală. La locul unde se hrănește, frunza se va necroza și se va frânge. O formă de atac deloc de neglijat a larvelor din prima generație este că perforează paniculul nedesfăcut. În perioada de apariție a paniculului, larvele sunt deosebit de active.

o cotuna

Analizând curbele de zbor din toate regiunile observăm că există diferențe între zone. Suma de grade acumulată la Timișoara este mai ridicată comparativ cu cea de anul trecut din aceeași perioadă. Asta înseamnă că, în acest an dăunătorii au apărut mai devreme cu o săptămână și chiar cu două în unele zone.

Pentru detalii privind combaterea celor doi dăunători, accesați Aplicația ARC™ farm intelligence, care poate fi descărcată de pe Google Play. Accesul la datele din aplicație este gratuit pentru toți fermierii din România.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Protecția plantelor

Orice cultură de succes pleacă de la sămânță, de la genetică. Numai că, în contextul schimbărilor climatice, o genetică bună nu mai reprezintă garanția unei recolte bogate, iar cunoașterea tehnologiei de cultivare poate face diferență.

În cele ce urmează, vom trece în revistă punctele importante, anumite recomandări pentru fiecare verigă tehnologică, pentru a obține o cultură de rapiță de succes.

Rotația culturii

Grâul de toamnă este principala plantă premergătoare pentru cultura de rapiță în toate zonele din România. Este de dorit ca rapița să revină pe același teren după minimum trei ani. Rotația de 3-4 ani este eficientă în reducerea presiunii unor boli, cum ar fi Putregaiul negru (Guignardia bidwellii) și Alternarioza. Leguminoasele pentru boabe și floarea-soarelui pot fi atacate de Sclerotinia sclerotiorum, iar din acest motiv, trebuie evitate în rotație.

Pregătirea terenului

Rapița este sensibilă la efectul remanent al unor erbicide, în special cele din grupa sulfonilureelor. Efectul remanent se poate manifesta de la răsărit până la înflorire și este mai mic atunci când, după aplicarea erbicidului, a căzut o cantitate mai mare de precipitații, sau atunci când se ară după recoltarea plantei premergătoare.

În timpul pregătirii terenului, în majoritatea zonelor, solul prezintă un deficit de apă, ca efect al secetei, astfel că aratul, urmat de una-două treceri cu discul greu și apoi efectuarea unei lucrări cu combinatorul pentru pregătirea patului germinativ, nu sunt deloc recomandate, dacă se dorește conservarea apei rămase în sol. Se recomandă o lucrare de dezmiriștire, imediat după recoltat, apoi o trecere cu cizelul la o adâncime de 20-25 cm, fără a se întoarce brazda, concomitent cu tasarea ușoară a solului, pentru a-i reface capilaritatea, bazându-ne pe umiditatea din profunzime.

Dacă discutăm despre lucrări în regim de min-till (lucrări minime), recomandarea Syngenta este hibridul SY Floretta, având sistemul radicular foarte bine dezvoltat, și o tulpină puternică, ce îi conferă toleranță foarte bună la cădere. Pe soluri ușoare, în orice tip de tehnologie, recomandarea de la Syngenta este hibridul SY Robot CL.

Densitatea

Densitatea recomandată la semănat este între 40-60 boabe germinabile/mp, în condiții optime, asigurând o acoperire ideală a terenului până la intrarea în iarnă, fără supraaglomerarea plantelor, dar existând totuși și o „rezervă de plante” în cazul lipsei de umiditate în momentul răsăritului, a unei ierni mai aspre, sau a unui atac masiv de dăunători.

Densitatea  stabilește, în medie, aproximativ 50% din producția scontată. Densitățile sub 25 și peste 75 plante/mp la ieșirea din iarnă determină scăderi de performanță de până la 40%.

Atunci când vorbim despre densitate, nu putem să nu subliniem și importanța calibrării semănătorilor, care în mare  parte sunt încă reglate pe kg/ha. Considerând că masa a 1000 de boabe (MMB) la semințele de rapiță variază destul de mult, cantitatea însămânțată poate fi de la 2 la 6 kg/ha. Recomandarea Syngenta este acordarea atenției loturilor (partidelor), chiar și de la același hibrid, pentru că pot exista diferențe a greutății masei la o mie de boabe.

Distanța între rânduri

Distanța se poate regla între 12,5 și 75 cm. Cele mai bune rezultate se obțin la distanțele cuprinse între 25 cm și 40 cm și, în unele cazuri, la 70 cm între rânduri. La distanțele mici între rânduri avem un control mai bun asupra buruienilor, și astfel nu sunt necesare prașilele. Avem o rezistență mai bună la cădere, iar recoltarea mecanizată va avea loc în condiții bune și foarte bune. Distanțele mari sunt recomandate doar în zonele cu soluri fertile și bine aprovizionate cu apă. Aici recomandarea Syngenta este SY Glorietta datorită capacității foarte bune de ramificare.

Alegerea distanței corespunzătoare influențează producția cu până la 20% din potențialul solei.

Perioada de semănat

Momentul de semănat este totul. Se consideră că, în condiții optime, fiecare zi întârziată la semănat reduce potențialul total de producție cu 1%. Cazul ideal este ca, din momentul semănatului și până la primele cinci zile cu temperaturi sub 20C, să fi trecut aproximativ 110 zile. Pentru a asigura germinarea și răsărirea semințelor de rapiță, necesarul acestora de precipitații este de aproximativ 5-10 mm în decurs de 5-10 zile.

Recomandarea Syngenta pentru semănatul timpuriu este SY Glorietta, deoarece hibridul are o dezvoltare lentă în toamnă, fără a exista riscul alungirii tijei. Dacă condițiile ne obligă la un semănat tardiv, cea mai bună recomandare este  hibridul SY Floretta, care are un start exploziv în vegetație, cu o dezvoltare rapidă până în stadiul de patru frunze, iar pentru fermierii care folosesc tehnologia Clearfield®, cea mai bună recomandare este SY Robot CL. După răsărire, din stadiul de cotiledoane și până în stadiul de șase frunze, necesarul de precipitații al plantelor este de aproximativ 40-50 mm.

Dăunători

Principalii dăunători sunt puricii cruciferelor (Phyllotreta spp.) și viespea rapiței (Athalia rosae). Atacul lor este cu atât mai puternic cât timp avem o toamnă caldă și secetoasă. Pragul Economic de Dăunare (PEG) la ambii daunatori este de 2-3 indivizi pe plantă, în 70% din parcelă/solă. Este recomandat controlul dăunătorilor cu produsul Karate Zeon®, sau alți piretroizi sau insecticide sistemice.

Folosirea semințelor netratate sau întârzierea tratamentului poate provoca pierderi de producție de la 10% până la 20% sau compromiterea totală a culturii în cazul unor atacuri foarte puternice.

Buruieni

Presiunea buruienilor în toamnă, și în special a samulastrei de cereale paioase trebuie gestionată cu mare atenție. Se estimează că samulastra de grâu sau orz creează pierderi de producție de la 1% la 3% la o plantă/m2 și ajunge până la 18% în cazuri unde avem 16 plante/m2.

În cazul în care suntem într-o zonă în care avem anual o presiune puternică din partea buruienilor dicotiledonate în toamnă, Syngenta recomandă un hibrid performant pe segmentul Clearfield®, SY Robot CL. Aplicarea în toamnă a erbicidului Cleranda® se face din stadiul de cotiledoane, până în maximum opt frunze.

Bolile care își fac cel mai des apariția în condiții de toamnă caldă și secetoasă și care produc cele mai mari pagube sunt putregaiul negru (Guignardia bidwellii) și făinarea, deja din stadiul de cotiledoane. În cazul putregaiului negru, toți cei trei hibrizi de la Syngenta: SY Glorietta, SY Floretta și SY Robot CL prezintă toleranță, așa că trebuie să ne asigurăm că toți ceilalți factori agrotehnici au fost respectați, mai precis, semănatul în perioada optimă și aplicarea unui regulator de creștere, dacă există riscul de alungire. Pentru făinare nu există toleranță genetică, așa că atenție mare la semănat. Densitățile mari favorizează boala, iar în anumite cazuri trebuie făcut un tratament din toamnă.

Reluarea în vegetație

Rapița își poate relua ciclul de vegetație și în ferestrele iernii (cu temperaturi de 5-7 grade Celsius), ceea ce nu este de dorit. Ceutorhynchus napi atacă încă din februarie, atunci când temperaturile depășesc 9-12 grade Celsius. Femela depune ponta în interiorul tulpinii, iar larvele mănâncă interiorul acestora. Trebuie amplasate capcane, apoi se aplică insecticide pentru a controla adulții.

Odată cu alungirea tulpinii, încep să apară și inflorescențele. Înfloritul este determinat și de timpurietatea hibridului. În portofoliul Syngenta, avem hibrizi semi-timpurii, dar SY Glorietta se diferențiază prin faptul că înflorește cel mai târziu dintre hibrizii din portofoliu.

Atunci când vorbim despre talia plantelor, trebuie luate în considerare mai multe aspecte, cum ar fi: varietatea, condițiile meteo, tehnologia. Talia hibrizilor este în medie între 1,5 m până la 2 m. În portofoliul Syngenta avem hibrizi de talie medie, compacți, care se ramifică foarte bine și sunt ușor de recoltat (SY Glorietta, SY Floretta, SY Robot CL). Anul acesta, în zonele secetoase s-a observat o talie mai mică a hibrizilor din cauza lipsei de apă, fapt ce a dus și la o înflorire timpurie.

syngenta

Un alt aspect cheie în tehnologia rapiței este rezistența la cădere, iar aici sunt câteva elemente cheie care trebuie discutate și luate în considerare:

  • Hibridul: Avem în portofoliul Syngenta hibrizi compacți, cu o toleranță foarte bună la cădere, iar aici amintim hibrizii SY Floretta și SY Robot CL;

  • Densitatea optimizată la condițiile de mediu: Densitate optimă la recoltat pentru SY Glorietta și SY Floretta este de 35-45 plante pe mp. O densitate prea mare ar putea duce la căderi;

  • Fertilizarea cu azot: o aplicare a unei fracții mari de azot în stadiile târzii de dezvoltare, poate crea o sensibilitate la cădere;

  • Controlul dăunătorilor: Controlul lui Ceutorhynchus napi trebuie considerat, încă din iarnă. Larvele golesc tulpinile pe interior, lucru care favorizează o cădere masivă a culturii. Totodată, în cazul în care sunt primăveri cu umiditate excesivă și temperatură optimă, se poate instala și Sclerotinia sclerotiorum, pe fondul leziunilor pe care le creează larvele deCeutorhynchus napi;

  • Aplicarea regulatorilor de creștere poate întări tulpina și micșora riscul căderii plantelor.

Coacerea uniformă este o caracteristică foarte importantă a hibrizilor din portofoliul Syngenta. Aceasta poate influența atât momentul recoltatului, cât și toleranța la scuturare. Hibrizii Syngenta au o coacere uniformă, iar în rețeaua de cercetare-testare, nu am observat o sensibilitate deosebită în ceea ce privește scuturarea. Totuși, trebuie avut în vedere maturitatea hibrizilor în momentul recoltatului. Un hibrid mai tardiv, așa cum este SY Glorietta, se va coace mai târziu, astfel că va avea o toleranță mai bună la scuturare. Din acest motiv, recomandăm în fermă cultivarea mai multor hibrizi, cu maturități diferite, pentru a putea realiza un recoltat eșalonat, în etape.

 

Material semnat de Răzvan Lupu, expert tehnic Semințe Syngenta România, în colaborare cu Alexandru Lavu, manager de produs semințe porumb și rapiță Syngenta România și Republica Moldova

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Cultura mare
Marți, 11 Iunie 2024 13:19

Ziua Grâului Bărăgan 2024

În județul Călărași, la Coslogeni, în ferma Tudor 92 – Alisa Group a avut loc, pe 6 iunie 2024, Ziua Grâului Bărăgan, eveniment ajuns la a patra ediție. Au fost prezenți circa 500 de fermieri.

Ultimele noutăți referitoare la culturile de grâu și orz au putut fi văzute la evenimentul organizat în câmp de Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) și susținut de partenerul principal Syngenta.

Platforma expozițională a evenimentului Ziua Grâului Bărăgan a fost o adevărată sărbătoare a cerealelor păioase, prezentând 40 de soiuri de grâu și 10 de orz ale partenerilor celei de-a patra ediții: Axereal, Biocrop, ITC Seeds, INCDA Fundulea, KWS, Lidea, RAGT, Roua Semințe.

Întreaga platformă a fost cultivată în sistem de minimum tillage, cultura premergătoare fiind mazărea.

Lucrările solului au presupus trecerea cu un utilaj de tip Tiger, iar semănatul platformei s-a realizat cu Horsch Pronto 8N, ambele utilaje fiind încadrate în tehnologia minimum tillage.

Erbicidarea miriștii a fost realizată cu un sprayer inteligent, unde a fost aplicată tehnologia în spoturi Carbon Bee (Carbon Bee spot spraying system | Nik-ro.com ).

Planul de tratament a fost asigurat de Syngenta, partenerul principal al evenimentului Ziua Grâului Bărăgan 2024.

Plan tratamente

tratamente

De asemenea, în cadrul platformei din ferma călărășeană, compania Syngenta - partenerul principal al evenimentului Ziua Grâului Bărăgan - a utilizat serviciul de cartografiere a solului, Interra® Scan, o tehnologie nouă care are la bază detecția de radiații gamma din sol. Aceste date, împreună cu analiza agrochimică a solului asigură o cartografiere de cea mai înaltă rezoluție și precizie a nivelul de macro și microelemente din sol.

Fertilizarea a fost asigurată de YARA România.

Plan fertilizare

plan fertilizare

Informații meteorologice

info meteo

Ziua Grăului Băragan

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Plutella xylostella este prezentă în culturile de rapiță, cu densități diferite, funcție de zonă și condițiile climatice.

Primii adulți i-am observat în Timiș la data de 31 martie 2024 în unele culturi (nu peste tot). După această dată am amplasat capcane pentru monitorizarea dăunătorului. Diferențele de temperaturi înregistrate între noapte și zi au influențat negativ zborul în Câmpia Banatului. La această dată, în Banat putem observa în culturile netratate adulți, coconi, larve, ouă. Densitățile sunt scăzute și nu ar trebui să ne îngrijoreze.

În alte zone din țară (unde este mult mai cald) dăunătorul poate crea probleme dacă nu se intervine la timp. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al rapiței, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse, monitorizarea și managementul integrat.

 

Importanța economică

 

Molia Plutella xylostella este considerată specie invazivă, greu de combătut din cauza rezistenței la insecticidele actuale, cât și la biopreparatele pe bază de Bacillus thuringiensis [Tabashnik et al., 1990; Gong et al., 2014]. În multe zone din lume, această molie face parte dintre dăunătorii principali ai legumelor crucifere (varză, conopidă, broccoli), cât și ai rapiței și muștarului [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006; Furlong et al., 2013].

În țara noastră, Plutella xylostella este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță. Creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță în România a condus și la creșterea populațiilor de Plutella xylostella. Pe lângă asta, schimbările climatice actuale și-au pus amprenta asupra biologiei moliei. În literatura de specialitate se arată că primii fluturi apar primăvara în luna mai [Roșca et al., 2011]. Monitorizarea din acest an de la Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții din Timișoara arată că primii fluturi au fost observați la sfârșitul lunii martie 2024.

Larvă și daună la rapiță

Larvă și daună la rapiță

Impactul economic al acestui dăunător este greu de evaluat, deoarece în unele zone din lume produce pagube importante, iar în altele nu. Eventual pot fi calculate cheltuielile cu pesticide. La nivel mondial se constată că, combaterea dăunătorului este din ce în ce mai costisitoare [Zalucki et al., 2012].

Daunele produse pot ajunge chiar și la 50% din producție în anii cu infestări masive. Fermierii observă dăunătorul târziu, iar pagubele sunt inevitabile. Monitorizarea este indispensabilă și poate ajuta în stabilirea momentului optim de combatere.

 

Recunoașterea simptomelor

 

Imediat după eclozare larvele încep să se hrănească continuu, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În funcție de vârstă, ele se hrănesc diferit și produc simptome diferite, după cum urmează:

  • În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor;

  • După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (aspect de ferestruire);

  • În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze, iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar & Shelton, 1993; Castelo Branco et al., 1997; Roșca et al., 2011]. La infestări severe din frunze rămân doar nervurile;

  • În urma hrănirii pe tulpini și silicve apare un simptom de albire în zona respectivă;

  • Hrănirea cu muguri florali, flori și silicve tinere este poate cea mai păgubitoare. Semințele din silicvele atacate nu se vor mai umple și se pot deschide prematur. În cazul în care larvele consumă semințele în formare, producțiile vor fi scăzute [Canola Council of Canada, 2021].

Daune la frunze

Daune la frunze

 

Biologia dăunătorului

 

În România, Plutella xylostella prezintă trei generații pe an. În alte zone din lume, mai călduroase, poate ajunge la șase generații pe an și chiar mai mult. Dăunătorul iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Condițiile climatice au schimbat dinamica acestei specii, în unele zone din România apărând în acest an încă de la sfârșitul lunii martie (în Banat, de exemplu).

Cele trei generații se dezvoltă în următoarele perioade:

  • În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație;

  • În iulie - august, a doua generație;

  • Generația a treia, din august până anul următor [Roșca et al., 2011].

Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar & Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.

Cocon

Cocon

Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva & Furlong, 2012; Talekar & Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].

După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. Ele trec prin patru stadii și se hrănesc pe frunze, muguri florali, flori, tulpini și silicve. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 200C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 300C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 2600C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile, în funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 70C și o temperatură medie de 100C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].

În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1.000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

Larvă pe silicvă, 2024

Larvă pe silicvă 2024

 

Managementul integrat al moliei verzei

 

Din păcate, managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri profilactice, chimice și biologice (sistemul integrat de combatere).

Cele mai importante măsuri profilactice sunt:

  • Distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);

  • Efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;

  • Cultivarea soiurilor tolerante;

  • Rotația culturilor. Cultivarea pe suprafețe mari a rapiței, practicarea rotațiilor scurte au dus la creșterea populațiilor de Plutella xylostella;

  • Irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);

  • Practicarea intercroping-ului (cu usturoi, salată verde);

  • Înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton & Badenes-Perez, 2006; Roșca et al., 2011].

Tratamentele chimice pot fi eficiente doar dacă fermierii monitorizează dăunătorul. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară.

Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutella xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m2. Pe această suprafață se vor număra larvele.

Larvă pe silicvă. Preferă silicvele mai mici

Larvă pe silicvă. Preferă silicvele mai mici

În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate, după cum urmează:

  • La varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă [Tanskii, 1981]. Momentele de observație sunt: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii;

  • La rapiță, pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m2 [Canola Encyclopedia, 2015].

În cadrul sistemului de combatere integrată al acestui dăunător, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

În România sunt omologate câteva insecticide pentru combaterea moliei la varză: Cipermetrin; Deltametrin; Gama - cihalotrin; Emamectin benzoat; Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Ciantraniliprol; Spinosad; Clorantraniliprol [Aplicația Pesticide 2.24.3.1, 2024].

Pentru rapiță nu sunt omologate produse în țara noastră, conform Aplicației Pesticide 2.24.3.1 din 2024. Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella.

Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că, populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai trei ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie interesantă dacă este bine utilizată, datorită numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite, care permite utilizarea alternativă a substanțelor chimice, prevenind dezvoltarea rezistenței. Aceste produse pot fi utilizate împreună cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea producției.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. xylostella.

Capcană cu feromoni

capcana

În combaterea biologică a moliei P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979].

Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae și Apanteles piceotrichosus. Cotesia plutellae și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori în prezent.

fluturi

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum, tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus există date care arată că pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi cu privire la utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că, nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Plutella la ceas de seară. După ce am curățat capcana, un fluturaș s-a așezat comod pe acoperișul capcanei

Plutella la ceas de seară. După ce am curățat capcana un fluturaș s a așezat comod pe acoperișul capcanei

 

Bibliografie

Ankersmit G. W., 1953. DDT resistance in Plutella maculipennis (Curt.) Lepidoptera in Java. Bulletin of Entomological Research 1953;44: 421 – 425.
Åsman K., Ekbom B., Rämert B., 2001. Effect of Intercropping on Oviposition and Emigration Behavior of the Leek Moth (Lepidoptera: Acrolepiidae) and the Diamondback Moth (Lepidoptera: Plutellidae). Environmental. Entomology 30(2): 288-294.
Brito J. P., Vacari A. M., Thuler R. T., De Bortoli S. A., 2009. Aspectos biológicos de Orius insidiosus (Say, 1832) predando ovos de Plutella xylostella (L., 1758) e Anagasta kuehniella (Zeller, 1879). Arquivos do Instituto Biológico 2009; 76(4): 627–633.
Brusselman E., Beck B., Pollet S., Temmerman F., Spanoghe P., Moens M., Nuyttens D., 2012. Effect of the spray application technique on the deposition of entomopathogenic nematodes in vegetables. Pest Management Science 2012;68(3): 444 – 453.
Carazo E. R., Cartin V. M. L. , Monge A. V., Lobo J. A. S., Araya L. R., 1999. Resistencia de Plutella xylostella a deltametrina, metamidofós y cartap em Costa Rica. Manejo Integrado de Plagas 1999; 53: 52–57.
Castelo Branco M., França F. H., Medeiros M. A., Leal J. G. T., 2001. Uso de inseticidas para o controle da traça-do-tomateiro e da traça-das-crucíferas: um estudo de caso. Horticultura Brasileira 2001; 19(1): 60 – 63.
Castelo Branco M., França F. H., Villas Boas G. L., 1997. Traça-das-crucíferas (Plutella xylostella). Brasília: Embrapa Hortaliças; 1997, 4p.
CABI. 2015. Plutella xylostella. CABI.org, Invasive Species Compendium. [http://www.cabi.org/isc/datasheet/42318].
Canola Council of Canada, 2021. Diamondback moth. Winnipeg, Canada: Canola Council of Canada. https://www.canolacouncil.org/.../insects/diamondback-moth/
Canola Encyclopedia. Diamondback Moth. Canola Council of Canada, n.d.: [http://www.canolacouncil.org/can.../insects/diamondbackmoth/].
De Bortoli S. A., Vacari A. M., Goulart R. M., Santos R. F., Volpe H. X. L., Ferraudo A. S., 2011. Capacidade reprodutiva e preferência da traça-das-crucíferas para diferentes brassicáceas. Horticultura Brasileira 2011; 29(2): 187 – 192.
Furlong, M. J., Wright, D. J., Dosdall, L. M., 2013. Diamondback moth ecology and management: problems, progress and prospects. Annual Review of Entomology, 58:517-541.
Gurr G. M., Wratten S. D., 2000. Measures of success in biological control. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers; 2000, p 430.
Golizadeh A., Karim K., Yaghoub F., Habib A., 2007. Temperature-dependent Development of Diamondback Moth, Plutella Xylostella (Lepidoptera: Plutellidae) on Two Brassicaceous Host Plants. Insect Science 14.4: 309 -316.
Goodwin S., 1979. Changes in the numbers in the parasitoid complex associated with the diamondback moth, Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera) in Victoria. Australian Journal of Zoology 1979; 27(6): 981 – 989.
Gong, W., Yan, H.H., Gao, L., Guo, Y.Y., Xue, C.B., 2014. Chlorantraniliprole resistance in the diamondbackmMoth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology, 107(2): 806 - 814.
Kirsch K., Schmutlerer H., 1988. Low efficacy of a Bacillus thuringiensis (Berl.) formulation in controlling the diamondback moth Plutella xylostella (L.), in the Philippines. Journal of Applied Entomology 1988;105(1-5): 249–255.
Liu S. S., Chen F. Z., Zalucki M. P., 2002. Development and survival of the diamondback moth, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae), at constant and alternating temperatures. Environmental Entomology 31: 1 - 12.
Magalhães G. O., Goulart R. M., Vacari A. M., De Bortoli S. A., 2012. Parasitismo de Trichogramma pretiosum Riley, 1879 (Hymenoptera: Trichogrammatidae) em diferentes hospedeiros e cores de cartelas. Arquivos do Instituto Biológico 2012; 79(1): 55 – 90.
Myron P. Zalucki, Asad Shabbir, Rehan Silva, David Adamson, Liu ShuSheng, Michael J. Furlong, 2012. Estimating the Economic Cost of One of the World's Major Insect Pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): Just How Long is a Piece of String?, Journal of Economic Entomology, 105(4):1115-1129.
Miles M., 2002. Insect Pest Management II – Etiella, False Wireworm and Diamondback Moth. GRDC Research updates. http://www.grdc.com.au, 2002.
Micic S., 2005. Chemical Control of Insect and Allied Pests of Canola. Farmnote No. 1/2005. Department of Agriculture, South Perth, Western Australia, Australia.
Ridland P. M., Endersby N. M., 2011. Some Australian populations of diamondback moth, Plutella xylostella (L.) show reduced susceptibility to fipronil. In: Srinivasan R., Shelton A. M., Collins H. L. (eds.) Sixth international workshop on management of the diamondback moth and other crucifer insect pests. Nakhon Pathom, Thailand; 2011, 21 – 25.
Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;
Sarfraz M., Dosdall L. M., Keddie B. A., 2006. Diamondback moth-host plant interactions: implications for pest management. Crop Protection 2006; 25(7): 625 – 639.
Sarfraz M., Keddie B. A., 2005. Conserving the efficacy of insecticides against Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Applied Entomology 2005; 129(3): 149 – 157.
Silva - Torres C. S. A., Pontes I. V. A. F., Torres J. B., Barros R., 2010. New records of natural enemies of Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae) in Pernambuco, Brazil. Neotropical Entomology 2010; 39(5): 835 – 838.
Shelton A. M., Badenes-Perez E. 2006. Concepts and applications of trap cropping in pest management. Annual Review of Entomology 51: 285 – 308.
Schroer S., Sulistyanto D., Ehlers R. U., 2005. Control of Plutella xylostella using polymer-fomulated Steinernema carpocapsae and Bacillus thuringiensis in cabbage fields. Journal of Applied Entomology 2005; 129(4): 198 – 204.
Talekar N. S., Shelton A. M., 1993. Biology, ecology, and management of the diamondback moth. Annual Review of Entomology 1993; 38(1): 275 – 301.
Tabashnik B. E., Cushing N. L., Finson N., Johnson M. W., 1990. Field development of resistance to Bacillus thuringiensis in diamondback moth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology 1990; 83(5): 1671 – 1676.
Vacari A. M., De Bortoli S. A., Torres J. B., 2012. Relation between predation by Podisus nigrispinus and developmental phase and density of its prey, Plutella xylostella. Entomologia Experimentalis et Applicata 2012; 145(1): 30 – 37.
Van Lenteren J., Godfray H. C. J., 2005. Europen in science in the Enlightenment and the discovery of the insect parasitoid life cycle in The Netherlands and Great Britain. Biological Control 2005; 32(1): 12 – 24.
Van Lenteren, J., 2012. The state of commercial augmentative biological control: plenty of natural enemies, but a frustrating lack of uptake. BioControl 2012; 57(1): 1 – 20.
Venkata G., Reddy P., Guerrero A., 2001. Optimum Timing of Insecticide Applications against Diamondback Moth Plutella Xylostella in Cole Crops Using Threshold Catches in Sex Pheromone Traps. Pest Management Science 57.1: 90 - 94.
Volpe H. X. L., De Bortoli A. S., Thuler R. T., Viana C. L. T. P., Goulart R. M., 2006. Avaliação de características biológicas de Trichogramma pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae) criado em três hospedeiros. Arquivos do Instituto Biológico 2006; 73(3): 311 – 315.
Zalucki, M. P., Shabbir, A., Silva, R., Adamson, D., Liu, S. S., Furlong, M. J., 2012. Estimating the economic cost of one of the world's major insect pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): just how long is a piece of string?. Journal of Economic Entomology, 105(4): 1115 - 1129.
Waage J. K., Greathead D. J., 1988. Biological Control: challenges and opportunities. Philosophical Transactions of the Royal Society of London 1988; 318 (1189): 111 – 128.

otilia

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Protecția plantelor

De secole, țările europene sunt recunoscute pentru producția de vinuri, deoarece băuturile fac parte integrantă din mesele tradiționale din întreaga regiune, iar suprafața mare cultivată cu viță-de-vie dă naștere la creșterea producției de vin pe scară largă. Din acest considerent, prevenirea și combaterea agenților patogeni și asigurarea unui management eficient al rezistenței, cât și valorificarea culturii de viță-de-vie pe cât mai mulți ani reprezintă o prioritate pentru fermieri.

Conform datelor furnizate de Eurostat1 în 2020, culturile viticole acopereau o suprafață de 3,2 milioane de hectare în țările Uniunii Europene, echivalent cu 45% din suprafețele totale acoperite de vița-de-vie la nivel global. În plus, analiza platformei globale de date și de business intelligence Statista pentru același interval de timp a raportat că în România, o țară cu o istorie viticolă ce datează din antichitate, suprafața totală de teren acoperită cu viță-de-vie a fost raportată2 la 173,7 mii hectare.

De-a lungul timpului, toate regiunile actuale ale României au devenit zone de cultivare a viței-de-vie și de producere a vinului, iar anul acesta industria românească a vinului își continuă ascensiunea cu peste 50 de noi crame autorizate în ultimele zece luni, potrivit datelor Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV), analizate de Wines of Romania3. În plus, producția de vin a crescut cu 15% față de anul 2022, deși provine dintr-o suprafață totală de viță-de-vie ușor redusă față de anii precedenți. Prin urmare, fermierii români sunt angajați în adoptarea unor strategii eficiente pentru a controla bolile care pot compromite sănătatea și calitatea strugurilor, precum și maximizarea productivității culturilor. 

 

Experiențele viticultorilor

 

Protejarea potențialului unei culturi de struguri necesită o muncă constantă, iar fermierii trebuie să fie foarte vigilenți în fața bolilor fungice. Condițiile meteorologice din țara noastră îi pot împiedica pe viticultori să își trateze culturile în timp util și pot lăsa plantele vulnerabile la bolile care se răspândesc rapid, ceea ce necesită un bun control asupra riscului manei la vița-de-vie pe tot parcursul sezonului.

Cu sosirea primăverii, patogenii care supraviețuiesc iernii în sol reprezintă un risc pentru culturile de viță-de-vie atunci când ciclul vegetativ își reia cursul, deoarece pot apărea boli ale plantelor. Soluții precum produsele de protecție a culturilor Zorvec™ Zelavin® Bria sau Zorvec™ Vinabel®, introduse pe piață de Corteva Agriscience, ajută fermierii să facă față presiunii ridicate din partea riscului de peronosporoză sau oidium care apar pe vița-de-vie și oferă o acțiune excelentă împotriva patogenilor.

Spre exemplu, Zorvec™ Zelavin® Bria revoluționează lupta împotriva manei viței-de-vie printr-o acțiune biologică eficientă împotriva agenților patogeni, cu activitate translaminară și sistemică. Fungicidul protejează frunzele pe măsură ce cresc și se dezvoltă, inclusiv frunzele nou formate, având efecte multiple asupra ciclului de viață al manei prin prevenție și eradicare a manei.

Pornind de la experiențele cu Zorvec™ Zelavin® Bria, Aurelia Vișinescu, proprietar și cofondator al Domeniilor Săhăteni (județul Prahova, podgoria Dealu Mare), confirmă rezultatele care demonstrează un control excepțional al peronosporozei: „Pe vițele noastre cultivate convențional în 2023, cu o suprafață de 25 de hectare, am optat pentru Zorvec™ Zelavin® Bria ca produs de protecție a culturilor împotriva peronosporozei, obținând rezultate remarcabile. A oferit o protecție excelentă, fără semne de infecție. Ca urmare, soiurile Sauvignon Blanc, Muscat, Chardonnay și Pinot Gris au demonstrat o rezistență remarcabilă împotriva patogenilor. Pentru o protecție cuprinzătoare a culturilor pe tot parcursul sezonului, recomandăm cu încredere vinificatorilor tehnologia Zelavin® din portofoliul Corteva Agriscience”.

Călin Anghelina, manager de fermă la Astra Vest din Gura Vadului, județul Prahova, a declarat: „Chiar de la lansarea produsului, în urmă cu patru-cinci ani, am avut încredere să folosesc Zorvec™ Zelavin® Bria pe o suprafață de cultură de viță-de-vie de 20 de hectare și de atunci îl folosesc constant. L-am aplicat înainte de înflorit, iar rezultatele au fost excepționale, pentru că nu am avut probleme cu mana absolut deloc și am fost foarte mulțumit de el. Recomand tuturor fermierilor să-l folosească cu încredere la cultura de viță-de-vie, pentru că este un produs foarte bun din punct de vedere preventiv și curativ. Produsele Corteva mi-au oferit rezultate excelente în protejarea sănătății culturii de viță-de-vie, motiv pentru care din acest an voi începe să utilizez după faza de înflorire și ZorvecTM Vinabel®.

Un alt viticultor, Constantin Merei, care deține o suprafață de 25 de hectare cu viță-de-vie în județul Prahova, a punctat modul în care s-a îmbunătățit controlul manei la cultura sa: „Am început să folosesc de foarte mulți ani Zorvec™ Zelavin® Bria cu rezultate foarte bune, iar din momentul în care l-am aplicat pentru prima dată am mers doar cu acest produs până la faza de înflorit și am păstrat acest produs în strategia de management al rezistenței viței-de-vie la agenți patogeni pe care am adoptat-o. Respect această strategie de ani de zile și nu am întâmpinat nicio problemă cu mana la plante, chiar și în condiții meterorologice extreme, pentru că în mai puțin de o oră de la aplicarea Zorvec™ Zelavin® Bria oferă o rezistență mai mare la spălare”.

O altă opțiune populară în rândul fermierilor este ZorvecTM Vinabel®, datorită unei combinații de substanțe active ce asigură un control al bolii de lungă durată, o productivitate ridicată și struguri mai uniformi, cu o calitate superioară. Fungicidul este absorbit rapid pe și în interiorul stratului epicuticular de ceară al plantei pentru a oferi o rezistență la spălare superioară la doar 20 de minute după aplicare, iar acest lucru ajută cultivatorii să reducă nevoia de aplicări repetate din cauza precipitațiilor, astfel încât suprafețe mai mari să fie acoperite.

Victor Poiană, fermier și director general la Crama Stenota, admnistrează 18 hectare de viță-de-vie în podgoria Dealu Mare (județul Prahova) și subliniază ca avantaj al utilizării ZorvecTM Vinabel® faptul că fermierii pot profita de ferestre de aplicare mai lungi atunci când vremea este nepotrivită și face imposibilă aplicarea tratamentelor fitosanitare din cauza condițiilor meteo. „Anul trecut am folosit pentru prima dată ZorvecTM Vinabel® pe zece hectare din cele 18 de viță-de-vie, pe soiurile de Fetească regală și Fetească neagră, fiind un adept al utilizării produselor inovatoare în agricultură. Având în vedere că atacă atât mana, cât și putregaiul cenușiu, pot spune că nu am avut probleme cu bolile, cu toate că a fost un an dificil din acest punct de vedere. Prin comparație, pe celelalte opt hectare, pe care n-am utilizat produsele inovatoare de la Corteva, am întâmpinat probleme cu apariția manei la cultură, ceea ce m-a convins ca anul acesta să continui cu ZorvecTM Vinabel® pe cele zece hectare după aceeași strategie de aplicare ca în 2023, iar pe celelalte opt hectare să încerc Zorvec™ Zelavin® Bria până la faza de înflorit și să continui cu ZorvecTM Vinabel® după înflorit. De regulă, cu alte produse aveam probleme cu mana încă din primele 12 zile, dar la aplicarea ZorvecTM Vinabel® m-am dus special să văd cum se comportă cultura după 14 zile și am fost plăcut surprins. Perioada lungă între aplicări este cel mai mare avantaj pentru un viticultor și siguranța că timp de 14 zile nu ai nicio grijă cu mana la cultura viței-de-vie.”

Odată ce au sub control apariția bolilor la cultura de viță-de-vie, fermierii pot recolta mai multe fructe de înaltă calitate, iar soluțiile inovatoare precum tehnologia Zorvec® conferă protecție viței-de-vie și beneficii pentru fermieri din punct de vedere al productivității crescute prin eliminarea riscului infecției cu mana la vița-de-vie în perioadele critice ale dezvoltării plantei.

1Vineyards in the EU - statistics - Statistics Explained (europa.eu)
2Romania: vineyard surface area 2008-2020 | Statista
3 ONVPV : Over 10% Surge In Local Vineyards 2023 (actmedia.eu)

 

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în România Viticolă

Recent, Eurostat a publicat date privind vânzările de pesticide în țările Uniunii Europene. Potrivit acestora, în 2022 a existat o scădere bruscă a cantității de pesticide vândută în Uniunea Europeană, în mare parte din cauza creșterii prețurilor.

Aproximativ 322.000 de tone de pesticide au fost vândute în 2022, în scădere cu 10% față de cantitatea vândută în anul 2021. Există o gamă largă de pesticide vândute în UE, principalele categorii fiind „fungicide și bactericide” (43% din volumele vânzărilor în 2022), „erbicide și insecticide ” (35%) și „insecticide și acaricide” (14%).

Dintre țările UE, Franța (21%), Spania (18%), Germania (15%) și Italia (14%) au înregistrat cea mai mare pondere a pesticidelor vândute în anul 2022. Aceste patru țări sunt principalii producători agricoli ai Uniunii Europene.

Între 2011 și 2022, au existat o serie de țări din UE care au înregistrat scăderi abrupte în vânzările lor de pesticide. Cele mai puternice scăderi au fost înregistrate în Italia (-37%), Portugalia (-36%) și Grecia (-33%).

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Aduc în atenția fermierilor fungul Fusarium graminearum care produce boala numită „albirea și înroșirea spicelor”. În zonele din țară unde au căzut precipitații în perioada înfloritului, iar temperaturile au fost favorabile realizării infecțiilor, este posibil să apară fuzarioza.

Schimbările climatice din ultimii ani au influențat pozitiv dezvoltarea fungilor din genul Fusarium, favorizând apariția epidemiilor la grâu. Cea mai recentă epidemie de Fusarium la cerealele din Câmpia Banatului (și nu numai) a fost în anul 2019, an în care calitatea a fost foarte scăzută, în principal din cauza prezenței micotoxinelor fusariene în cantități care au depășit limitele permise.

Pierderile produse de F. graminearum la grâu în anii epidemici pot fi uriașe. Pagubele se datorează în mare parte sterilității spicelor, MMB-ului scăzut (masa a o mie de boabe), dar mai ales prezenței micotoxinelor în cariopse.

Fusarium graminearum este un patogen deosebit de periculos al cerealelor deoarece produce micotoxine încadrate în două clase chimice: trichothecene și zearalenon. Dintre trichothecene amintim: vomitoxina (deoxynivalenol sau DON), micotoxina T – 2, diacetoxyscirpenol (DAS), monoacetoxyscirpenol (MAS) şi nivalenol. Aceste micotoxine sunt iritanţi puternici şi au fost asociate atunci când sunt consumate cu simptome ca: vomă, refuzul hranei şi posibil ulcer gastric. Cele mai semnificative trichothecene sunt toxina T – 2 şi deoxynivalenolul, care apar în cantităţi destul de mari la cereale. Zearalenonul face parte din a doua clasă chimică de toxine produse de F. graminearum. Când este consumat de animale este asociat cu probleme de reproducere, cum sunt: avorturile, căldurile false, reabsorbţia fetusului şi a mumiilor [Cotuna & Popescu, 2009].

Fusarium și Alternaria sp. (foto din anul 2023)

Foto din anul 2023

În Câmpia Banatului, în anul 2023 au existat lanuri infectate, însă incidența spicelor atacate a fost mai scăzută, la fel și intensitatea. De la epidemia de Fusarium graminearum din anul 2019, putem aprecia că acest patogen nu a mai creat probleme deosebite în Banat, deoarece nu s-au întrunit condițiile climatice (precipitații continue și temperaturi moderate). Vom vedea ce va aduce această primăvară.

Prin intermediul acestui articol venim în sprijinul dumneavoastră cu informații despre tabloul simptomatic al bolii, biologia, epidemiologia și „combaterea” patogenului Fusarium graminearum. Aceste informații vă vor ajuta în viitor să vă protejați din timp culturile.

Foto din anii trecuți

 

Micotoxinele fusariene, pericol pentru sănătatea oamenilor și animalelor

 

În fuzarioza grâului pot fi implicate mai multe specii de Fusarium. Studii numeroase arată că fuzarioza spicelor de grâu poate fi produsă de Fusarium graminearum, Fusarium culmorum, Fusarium nivale, Fusarium poae, Fusarium sporotrichioides [Miller, 1994; Lidell, 2003; Wegulo, 2012; Zrcková et al., 2019]. Dintre speciile menționate, Fusarium graminearum este prezentă în regiunile temperate cu climat mai cald, comparativ cu Fusarium culmorum care preferă zonele mai reci [Wang & Miller, 1988; Snijders & Perkowski, 1990; Miller et al., 1991; Miller, 2002]. În Câmpia Banatului, specia predominantă care produce infecții la spic este F. graminearum [Cotuna et al., 2013; Cotuna et al., 2022].

Dintre speciile de Fusarium producătoare de DON, F. graminearum este considerată cea mai importantă [Paraschivu et al., 2014; Paul et al., 2005; Anon, 1993c]. Deoxynivalenolul (DON) aparține familiei chimice de sequiterpene, fiind derivat din trichodiene (precursorul biochimic al tuturor trichothecenelor). DON - ul este foarte stabil din punct de vedere chimic. Semințele infectate de Fusarium conțin întotdeauna și micotoxine fusariene. Dintre acestea, DON - ul a fost găsit frecvent în cantități mari [McMullen et al., 1997]. După Wegulo (2012), cu cât procentul de boabe fusariate este mai mare cu atât și cantitatea de DON va fi mai ridicată. De altfel, marea majoritate a cercetătorilor corelează prezența deoxynivalenolului în cariopse cu intensitatea atacului din câmp și procentul de boabe fusariate [Cowger & Arellano, 2013]. Dacă ajunge în hrana oamenilor, deoxynivalenolul poate produce intoxicații alimentare, care se manifestă prin greață, vărsături, diaree, dureri de cap, dureri abdominale, febră etc [Lidell, 2003; Sobrova et al., 2010].

Până în acest an, limita maximă de DON admisă de legislația europeană în cerealele neprocesate era de 1250 ppb (1,25 ppm) [Commission Regulation (EC) No 1881/2006].

În Regulamentul (UE) 2024/1022 al CE din 8 aprilie 2024, de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 cu privire la nivelurile maxime de deoxinivalenol în produsele alimentare, limita maximă de DON permisă la cerealele neprocesate a scăzut la 1000 ppb. Noile reglementări intră în vigoare începând cu data de iulie 2024 și nu se aplică retroactiv.

grau intro cotuna

A doua micotoxină importantă produsă de Fusarium graminearum este „toxina T - 2”, care apare în cantități semnificative la cereale, alături de deoxynivalenol [Annon, 1993b]. Intoxicația se manifestă prin simptome de febră, vomă, convulsii, anemie, inflamații acute ale aparatului digestiv.

Alt metabolit toxic produs de fungul F. graminearum este zearalenona (ZON). Zearalenona apare la grâul fusariat alături de DON și T - 2. Această toxină afectează eficiența reproductivă, nu și pofta de mâncare. Sindromul estrogenic ce apare în urma ingerării de hrană contaminată se caracterizează prin: umflarea glandelor mamare, hipertrofia uterină, umflarea vulvei, infertilitate [Marasas, 1991]. Cei mai sensibili sunt porcii.

Limitele maxime admise de ZON și T - 2 în grâul neprocesat sunt de 100 ppb. Cele trei micotoxine, DON, ZON și T - 2 nu sunt considerate carcinogenice. Zearalenona nu se transmite prin lapte sau alte produse lactate.

 

Factorii de risc pentru apariția infecțiilor

 

Risc crescut de infecții cu Fusarium graminearum se înregistrează în anii când se întrunesc următorii factori:

  • Temperaturi optime pentru realizarea infecțiilor. După Anderson (1948), temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 250C, indiferent de cât timp durează umezeala. După De Wolf et al. (2003), contează durata în ore a temperaturilor cuprinse între 15 - 300C, înainte cu șapte zile de înflorit. În condiții de vreme caldă cu temperaturi cuprinse între 25 - 300C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic (albire) pot apărea în 2 - 4 zile de la realizarea infecției [Wegulo, 2012]. Astfel, o cultură aparent sănătoasă, brusc poate să prezinte simptome de boală;

  • Precipitațiile. Precipitațiile continue dinainte de înflorit și în timpul dezvoltării cariopselor favorizează acumularea de cantități mari de DON în cereale. Cantitățile de precipitații din lunile mai și iunie predispun cerealele la infecția cu Fusarium. Perioadele în care grâul poate fi infectat sunt la înflorit sau imediat după înflorit [Hernandez Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012]. De Wolf et al. (2003) arată importanța duratei în ore a precipitațiilor înainte cu șapte zile de înflorit;

  • Umiditatea relativă a aerului (UR%). Cu cât expunerea la umezeală este mai îndelungată, intensitatea atacului la spic crește. Chandelier et al. (2011), într-un studiu efectuat pe o perioadă de șapte ani, arată o corelație puternică între umiditatea relativă medie de peste 80% și cantitatea de DON acumulată în cariopse;

  • Tehnologiile practicate în prezent de către fermieri pot influența pozitiv infecțiile cu Fusarium, cât și acumularea de micotoxine. Sistemele de cultivare „minimum tillage” sau „no tillage” (utile pentru conservarea solului), densitățile mari practicate, lipsa rotației, au dus la creșterea sursei de inocul în resturile vegetale ce rămân la suprafața solului [Unger, 1994; Watkins, 1994; Matei et al., 2010];

  • Soiurile sensibile.

 

Recunoașterea simptomelor

 

Fusarium graminearum poate ataca plantele de cereale păioase pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă condițiile climatice preferate se întrunesc.

Tabloul simptomatic al bolii se prezintă după cum urmează:

  • Plăntuţele care provin din seminţe infectate se îngălbenesc şi în cele din urmă putrezesc;

  • În faza de înfrăţire, rădăcinile şi coletul sunt brunificate din cauza infecţiilor realizate de miceliul şi clamidosporii din sol. Plantele atacate continuă să vegeteze slab şi vor forma spice sterile;

  • Forma cea mai gravă de atac este după înspicare. Spicele, iniţial se albesc parţial (câteva spiculeţe) sau total, apoi se înroşesc şi se acoperă cu un înveliş micelian, alb – roz sau alb – rubiniu, uneori portocaliu - somon, pe care se observă sporodochiile ciupercii (forma imperfectă). Pe spicele înroşite (pe palee, ariste sau boabe) se observă puncte negre care sunt periteciile ciupercii (forma perfectă). Cariopsele infectate sau fuzariate rămân mici, zbârcite, cenuşii sau rozii iar germinaţia şi puterea de străbatere va fi slabă [Popescu, 2005].

Foto din anul 2019

 

Ciclul de viață

 

Fusarium graminearum este agentul etiologic dominant al fuzariozei spicului la cerealele păioase cultivate în România. Ciuperca rezistă în resturile de plante vegetale, în sol și în semințe. Vremea umedă prelungită în timpul perioadei de vegetație favorizează creșterea și sporularea ciupercii. Sporii ciupercii sunt purtați de vânt și de picăturile de apă pe spicele de grâu. Grâul este susceptibil a fi infectat în perioada înfloritului și când cariopsele încep să se formeze [Popescu, 2005].

Fusarium graminearum rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit, clamidospori şi peritecii. O sursă importantă de transmitere este sămânţa infectată din care ies plăntuţe bolnave care mor (infecţie sistemică). Infecţiile primare pot fi realizate de micelii sau clamidosporii din sol dar şi de ascosporii şi conidiile care ajung pe părţile aeriene ale plantelor. După realizarea infecției, miceliul care se dezvoltă intracelular va intra în sporogeneză, formându-se astfel conidiile ce asigură infecţiile secundare (foarte păgubitoare mai ales în perioada înfloritului) – Popescu, 2005.

Dezvoltarea acestui patogen este favorizată de vremea umedă (umiditatea aerului peste 90%, prezenţa ploilor) şi de temperaturile moderate (peste 200C) şi apoi de factorii agrofitotehnici (monocultura, solurile acide, azotul în exces, semănatul des, sensibilitatea soiurilor).

Infecţia continuă şi în depozite. Contaminarea cu micotoxinele produse de F. graminearum este asociată cu amânarea excesivă a recoltatului şi cu depozitarea cerealelor umede. Acumularea de micotoxine este masivă la temperaturi de 21 – 290C şi la o umiditate a boabelor de peste 20%.

 

Managementul integrat al fuzariozei grâului

 

Putem combate sau nu fuzarioza la cereale? O întrebare la care este greu de răspuns. Măsurile din cadrul sistemului de combatere integrată pot ține sub control destul de puțin fuzarioza dar nu întotdeauna ne feresc de infecții. De ce? Pentru că orice măsuri am respecta, condițiile climatice sunt esențiale în realizarea infecțiilor.

Atac la cariopse. Stanga, cariopse fusariate, dreapta cariopsă aparent sănătoasă (foto din anul 2023) 

Foto din anul 2023. Atac la cariopse. Stanga cariopse fusariate dreapta cariopsă aparent sănătoasă

Măsuri profilactice

Măsurile de profilaxie sunt foarte importante dar nu ne feresc de infecții dacă condițiile climatice sunt favorabile patogeniei. Totuși, respectarea lor ne poate ajuta, în sensul că vom avea o rezervă mai mică în sol de inocul. În acest sens, este bine ca fermierii să respecte următoarele măsuri:

  • Cultivarea de soiuri adaptate climei locale şi zonei unde vor fi cultivate.

  • Cultivarea unor soiuri care tolerează mai bine patogenul. Despre rezistență totală nu putem discuta. Rezistența soiurilor de grâu la infecția cu Fusarium este foarte importantă și intens studiată astăzi. Sunt descrise până acum cinci tipuri de rezistență: tipul I - rezistența la infecția inițială (reacții de apărare); tipul II - rezistența la răspândirea agentului patogen în țesutul infectat; tipul III - rezistența la infecție a semințelor; tipul IV - toleranța la infecție; tipul V - rezistența la micotoxine [Mesterhazy, 1995; Ma et al., 2009; Kosaka et al., 2015; Zhang et al., 2020]. După Bai & Shaner (2004), crearea unor soiuri cu rezistență la Fusarium poate fi o strategie foarte bună pentru controlul acestei boli. În SUA, preocupări de ameliorare a grâului pentru rezistența la Fusarium sp. există de prin anul 1929. Un studiu din 1963 arată că, după un ciclu de cercetari de nouă ani, toate plantele de grâu pot fi infectate în proporție mai mare sau mai mică [Schroeder & Christensen, 1963].

  • Controlul dăunătorilor în lanurile de cereale nu trebuie neglijat, deoarece se ştie că favorizează infecţiile cu Fusarium graminearum.

  • Densităţile mari trebuie evitate.

  • Fertilizarea cu azot şi alte substanţe nutritive să se facă în mod echilibrat.

  • Rotaţia culturilor trebuie respectată, deoarece s-a constatat că reduce riscul de contaminare cu micotoxine produse de ciuperca Fusarium graminearum.

  • Resturile vegetale să fie îngropate prin intermediul arăturii.

  • Recoltarea la timp, uscarea la 24 de ore de la recoltare şi supravegherea umidităţii boabelor la depozitare [Cotuna & Popescu, 2009].

Dacă aceste măsuri sunt respectate, sursa de inocul va fi diminuată, NU şi eliminată.

grau fusarium

Măsuri chimice

În funcție de condițiile climatice, tratamentele chimice pot fi eficiente sau nu. Tratarea semințelor înainte de semănat este esențială în prevenirea primelor infecții.

În România sunt omologate următoarele substanțe pentru tratarea semințelor de cereale păioase: Triticonazol; Tebuconazol; Fludioxonil + teflutrin (insecticid); Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol; Difenoconazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Ipconazol; Fluxapyroxad; Fludioxonil + sedaxan; Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan; Bixafen + tebuconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Tratamentele din vegetație

La modul general, în literatura de specialitate se recomandă două tratamente în timpul sezonului de vegetație, după cum urmează: primul tratament la începutul înspicării; iar al doilea tratament la sfârșitul înfloritului.

Studiile efectuate pentru stabilirea momentelor optime de efectuare a tratamentelor (când au eficacitate maximă) recomandă următoarea strategie:

  • Tratament la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit - eficiență ridicată.

  • Tratament la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului în general.

  • Tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit - nu se recomandă (prea târziu pentru tratament) - se poate aplica doar în situații grave cu risc de infecții secundare când sunt ploi continue după înflorit.

Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Azoxistrobin; Tebuconazol; Metconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Ciprodinil; Fenpropidin; Difenoconazol + tebuconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Boscalid + protioconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Bromuconazol + tebuconazol; Proquinazid + protioconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Fungicidele omologate trebuie utilizate doar în dozele recomandate de producători. Nu măriți dozele. Mărirea dozelor duce la apariția fenomenului de rezistență, iar rezistența la pesticide este o problemă mare a agriculturii moderne.

Tratamentele trebuie efectuate doar în zilele în care nu bate vântul și temperaturile nu sunt ridicate. Dacă după efectuarea tratamentelor intervin ploi, va trebui să repetați. Este foarte important să fie respectați timpii de pauză până la recoltat. Fungicidele utilizate la cereale au timpi de pauză destul de mari, începând de la 35 până la 50 zile.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este foarte rar utilizată în combaterea fuzariozei la grâu și nu numai. De interes sunt antibioticele produse de bacterii (Bacillus subtilis) și fungi (Penicillium, Trichoderma, Trichothecium): fitobacteriomicina, nifimicina, fitoflavina, lavendromicina, trichotecina [Popescu, 2005].

În prezent, există un produs biologic omologat în România pe bază de Pythium oligandrum (M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum) pentru tratarea fuzariozei în perioada de vegetație. Tratamentele cu agenți biologici trebuie efectuate preventiv, nu curativ.

De reținut, recoltele contaminate cu micotoxine fusariene nu pot fi destinate nici pentru panificaţie, nici pentru hrana animalelor, din cauza intoxicaţiilor grave pe care le produc.

 

Bibliografie

Andersen, A. L., 1948. The development of Gibberella zeae head blight of wheat. Phytopathology, 38, 599 – 611.
Anon, 1993b. In IARC Monographs on the evaluation of carcinogenic risk to humans, vol. 56, International Agency for Research an Cancer, Lyon, France, pp. 467 - 488.
Anon, 1993c. In IARC Monographs on the evaluation of carcinogenic risk to humans, vol. 56, International Agency for Research an Cancer, Lyon, France, pp. 397 - 444.
Bai, G., Shaner, G., 2004. Management and resistance in wheat and barley to Fusarium head blight. Annu. Rev. Phytopathol. 42: 135 - 161.
Chandelier, A., Nimal, C., André, F., Planchon, V., Oger, R., 2011. Fusarium species and DON contamination associated with head blight in winter wheat over a 7-year period 92003–2009) in Belgium. Eur. J. Plant Pathol., 130, 403 – 414.
Cotuna, O., Sărățeanu, V., Durău, C., Paraschivu, M., Rusalin, G., 2013. Resistance reaction of some winter wheat genotipes to the attack of Fusarium graminearum L. Schw. in the climatic conditions of Banat plain, Research Journal of Agricultural Science, 45 (1), p. 117 - 122.
Cotuna O., Paraschivu M., Sărăţeanu V., Partal E., Durău C. C., 2022. Impact of Fusarium head blight epidemics on the mycotoxins’ accumulation in winter wheat grains, Emirates Journal of Food and Agriculture, 34 (11), 949 - 962.
Cotuna O., Popescu G., 2009. Securitatea și calitatea produselor vegetale, siguranța vieții, Editura Mirton, Timișoara, 327 p..
Cowger, C., Arellano, C., 2013. Fusarium graminearum infection and deoxynivalenol concentrations during development of wheat spikes. Phytopathology 103: 460 - 471.
De Wolf, E. D., Madden, L. V., Lipps, P. E., 2003. Risk assessment models for wheat Fusarium head blight epidemics based on within-season weather data. Phytopathology, 93, 428 – 435.
Hernandez Nopsa, J., Baenziger, P. S., Eskridge, K. M., Peiris, K. H. S., Dowell, F. E., Harris, S. D., Wegulo, S. N., 2012. Differential accumulation of deoxynivalenol in two winter wheat cultivars varying in FHB phenotype response under field conditions. Can. J. Plant Pathol. 34, 380 – 389.
Kosaka, A., Manickavelu, A., Kajihara, D., Nakagawa, H., Ban, T., 2015. Altered gene expression profiles of wheat genotypes against Fusarium head blight. Toxins 72: 604 - 620.
Liddell, C. M., 2003. Systematics of Fusarium species and allies associated with Fusarium head blight. In Fusarium Head Blight of Wheat and Barley; Leonard, K. J., Bushnell, W. R., Eds.; American Phytopathological Society: St. Paul, MN, USA, 2003; pp. 35 – 43.
Ma, H., Ge, H., Zhang, X., Lu, W., Yu, D., Chen, H., Chen, J., 2009. Resistance to Fusarium head blight and deoxynivalenol accumulation in Chinese barley. J. Phytopathology, 157, 166 – 171.
Marasas, W. F. O., 1991. In Mycotoxins and Animal Foods (J. E., Smith, and R. S., Henderson, editors), CRC Press, Inc., pp. 119 - 139.
Matei, G., Păunescu, G., Imbrea, F., Roşculete E., Roşculete, C., 2010. Rotation and fertilization - factors in increasing wheat production and improving the agro productive features of the brown reddish soil from central area of Oltenia, Research Jurnal Of Agricultural Science, Vol. 42 (1). USAMVB Timișoara, pag. 182 - 189.
Mesterhazy, A. I., 1995. Types and components of resistance to Fusarium head blight of wheat. Plant breeding 114 5: 377 - 386.
McMullen, M., Jones, R., Gallenberg, D., 1997. Scab of wheat and barley: A re-emerging disease of devastating impact. Plant Dis. 81:1340 - 1348.
Miller, J. D., Greenhalgh, R., Wang, Y., Lu, M., 1991. Trichothecene chemotypes of three Fusarium species. Mycologia, 83, 121 – 130.
Miller, J. D., 1994. Epidemiology of Fusarium ear diseases of cereals. In Mycotoxins in Grain. Compounds Other than Aflatoxin; Miller, J. D., Trenholm, H. L., Eds.; Eagan Press: St. Paul, MN, USA, 1994; pp. 19 – 36.
Miller, J. D., 2002. Aspects of the ecology of Fusarium toxins in cereals. In Mycotoxins and Food Safety; DeVries, J. W., Trucksess, M. W., Jackson, L. S, Eds.; Kluwer Academic/Plenum Publishers: New York, USA, pp. 19 – 28.
Paraschivu, M., Cotuna O., Paraschivu M., 2014. Integrated disease management of Fusarium head blight, a sustainable option for wheat growers worldwide, Annals of the University of Craiova - Agriculture, Montanology, Cadastre Series, vol. XLIV, p. 183 - 187.
Paul, P. A., Lipps, P. E., Madden, L. V., 2005. Relationship between visual estimates of Fusarium head blight intensity and deoxynivalenol accumulation in harvested wheat grain: a meta-analysis. Phytopathology 95:1225 - 1236.
Popescu G., 2005. Tratat de patologia plantelor, vol. II Agricultură, Editura Eurobit, 341 p..
Snijders, C. H. A., Perkowski, J., 1990. Effects of head blight caused by Fusarium culmorum on toxin content and weight of wheat kernels. Phytopathology, 80, 566 – 570.
Sobrova, P., Adam, V., Vasatkova, A., Beklova, M., Zeman, L., Kizek, R., 2010. Deoxynivalenol and its toxicity. Interdisc. Toxicol., 3, 94 – 99.
Schroeder, H. W., Christensen, J. J., 1963. Factors affecting resistance of wheat to scab caused by Gibberella zeae. Phytopathology 53 7, 1: 831 - 838.
Unger, P. W., 1994. Residue production and uses–an introduction to managing agricultural residues. In Managing Agricultural Residues; Unger, P. W., Ed., Lewis Publishers: Boca Raton, F. L., USA, pp. 1 – 6.
Zhang, W., Boyle K., Brûlé - Babel, A. L., Fedak, G., Gao, P., Robleh Djama, Z., Polley, B., Cuthbert R. D., Randhawa, H. S., Jiang, F., Eudes, F., Fobert, P. R., 2020. Genetic Characterization of Multiple Components Contributing to Fusarium Head Blight Resistance of FL62R1, a Canadian Bread Wheat Developed Using Systemic Breeding. Front. Plant Sci. 11:580833.
Zrcková, M., Svobodová - Leišová, L., Bucur, D., Capouchova, I., Konvalina, P., Pazderu, K., Janovská D., 2019. Occurence of Fusarium spp. In hulls and grains of different wheat species, Romanian Agricultural Research, No. 36, 173 - 185.
Watkins, J. E., Boosalis, M. G., 1994. Plant disease incidence as influenced by conservation tillage systems. In Managing Agricultural Residues; Unger, P. W., Ed. Lewis Publishers: Boca Raton, F. L., USA, 261 – 283.
Wegulo, S. N., 2012. Factors influencing Deoxynivalenol accumulation in small grain cereals, Toxins, 4, 1157 - 1180.
Wang, Y. Z. and Miller, J. D., 1988. Screening techniques and sources of resistance to fusarium head blight. In: A. R., Khlatt, (ed), Wheat production: constraints in tropical environments. CIMMYT, Mexico. 239 - 250.
***. 2006. Commission Regulation (EC) No 1881/2006 of 19 December 2006 setting maximum levels for certain contaminants in foodstuffs.
***. 2013. Commission Recommendation 2013/165/EU of 27 March 2013 on the presence of T-2 and HT-2 toxin in cereals and cereal products.
***. 2024. REGULAMENTUL (UE) 2024/1022 AL COMISIEI din 8 aprilie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 în ceea ce privește nivelurile maxime de deoxinivalenol în produse alimentare, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 9.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1022/oj.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna (realizate în anii trecuți)

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Protecția plantelor

Încă de la începutul primăverii am făcut informări cu privire la prezența fungului Erysiphe cruciferarum în culturile de rapiță din județul Timiș. De altfel, patogenul era prezent încă din toamna anului 2023. Mulți au fost suspicioși atunci.

Iată că, acum făinarea a urcat în etajele superioare ale plantelor de rapiță, iar silicvele sunt cuprinse în întregime de micelii. Asta înseamnă că, în această primăvară, condițiile climatice au favorizat dezvoltarea făinării.

În următoarea perioadă așteptăm ploi, temperaturile vor fi în scădere, iar făinarea va crea probleme în special la hibrizii sensibili.

Primele raportări despre prezența făinării pe silicve sunt din zona Moșnița (Timiș). Fotografiile din acest material sunt realizate la data de 16 mai 2024  de către un fermier care mi-a permis să le utilizez.

Se cunoaște că, infecțiile severe apar atunci când vremea este umedă (umiditatea relativă între 50 - 95%), iar temperaturile sunt cuprinse între 150 - 200C. Astfel de condiții au fost și în primăvara 2019 în județul Timiș, când făinarea a cuprins toate organele plantei, inclusiv silicvele, producând daune semnificative.

Foto Moșnița 16.05.2024

Tratamentele chimice se impun, mai ales atunci când fungul infectează silicvele formate. În primăverile răcoroase și umede se recomandă efectuarea unui tratament preventiv.

Fungicidele omologate în România pentru combaterea acestui patogen sunt pe bază de: Tebuconazol; Protioconazol (se aplică preventiv, la apariția primelor simptome); Boscalid + metconazol (după APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.2.2).

Respectați dozele, momentele optime de aplicare și timpii de pauză (care sunt destul de mari, între 35 - 56 zile).

Infecțiile pot fi severe atunci când temperaturile sunt cuprinse în intervalul 220-270C, iar umiditatea relativă este scăzută în timpul zilei și ridicată în timpul nopții.

Erysiphe cruciferarum infectează buruienile (gama de plante gazdă este largă), trecând cu ușurință pe plantele cultivate. De aceea, culturile nu trebuie să fie îmburuienate.

Pentru detalii despre patogen (simptome, biologie și combatere) vă rugăm să accesați articolul despre Erysiphe cruciferarum: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/6092-fainarea-a-aparut-in-culturile-de-rapita.html

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Protecția plantelor

Plantele de cultură sunt atacate de un număr mare de boli, dar dintre acestea mana, chiar și după un secol și jumătate de la apariția ei în Europa, rămâne cea mai devastatoare. În anii prielnici dezvoltării acestei boli (umiditatea aerului ridicată, peste 90%, și temperatura 18-22°C), pagubele pot ajunge până la pierderea totală a producției.

Mana atacă toate părțile verzi ale plantei, cele mai importante pierderi înregistrându-se prin distrugerea frunzelor, lăstarilor tineri, ciorchinilor, inflorescențelor, florilor și boabelor - la vița-de-vie; a frunzelor, tulpinilor și fructelor - la tomate și a foliajului și prin infectarea tuberculilor - la cartof.

În ultimul timp, tot mai multe date susțin că, la cultura cartofului, ciuperca ce produce mana (Phytophtora infestans) a devenit mai agresivă. Are loc o scurtare a ciclului biologic, de la 4-6 zile la doar 3-4 zile, producând mai mulți spori decât înainte, ceea ce mărește șansa ca frecvența plantelor infectate să crească. De asemenea, virulența sporilor este mai mare.

Toate acestea au determinat creșterea numărului de tratamente contra manei, care în anumite situații pot ajunge până la 20 și la o cantitate mai mare de substanță activă la hectar. De asemenea, s-au intensificat eforturile în găsirea și omologarea de noi substanțe active pentru controlul acestui patogen.

 

Fungicid cu acțiune preventivă și curativă

 

Summit Agro Romania s-a alăturat acestui efort, punând la dispoziția fermierilor un produs eficient în combaterea manei: Zetanil - un fungicid cu actiune preventivă și curativă, condiționat sub formă de granule dispersabile în apă (WG). logo zetanil

Zetanil are în componența sa două substanțe active, cu două mecanisme de acțiune diferite, și anume:

  • Cimoxanil 330 g/kg – o substanță activă cu un mecanism de acțiune multisite, sistemic-locală, ce este foarte rapid absorbită de aparatul foliar și distribuită omogen în toată planta.

Activitatea preventivă este dată de capacitatea cimoxanilului de a distruge sporii de mană, înainte de instalarea infecției.

Activitatea curativă este dată de capacitatea substanței active de a bloca dezvoltarea miceliului în primele 2-3 zile de la instalare.

Cantitatea de cimoxanil aplicată este redusă (120-150 g/ha), având un impact minim pentru mediul înconjurător și probabilitate mică de apariție a formelor de rezistență.

  • Zoxamid 330 g/kg – o substanță activă de contact, cu acțiune preventivă, caracterizată prin capacitatea de distrugere a sporilor de mană înainte ca boala să se instaleze în plantă. Are un mecanism de acțiune multisite: inhibă formarea zoosporilor în sporange și totodată, stopează alungirea tubului germinativ în primele cicluri de diviziune în nucleu, prevenind pătrunderea fungilor în celulele plantei.

Produsul pătrunde foarte rapid în plantă (1-2 ore de la aplicare). Are ca efect secundar combaterea Botrytis spp. și Alternaria spp., dar și un profil eco-toxicologic foarte bun. Este rezistent la spălare (ploi și apa de irigații), sigur pentru mediu și utilizator.

Zetanil este un produs dezvoltat și omologat pentru combaterea ciupercii care produce mana la culturile de: viță-de-vie (Plasmopara viticola); tomate (Phytophthora infestans) și cartof (Phytophthora infestans).

La cultura de viță-de-vie poate fi utilizat începând cu fenofaza de 3-4 frunze adevărate, până la coacerea strugurilor. Summit Agro recomandă folosirea începând cu fenofaza de scuturare completă a florilor, până la intrarea în pârgă a boabelor.

Doza omologată este de 0,40 kg/ha. Se recomandă maximum două tratamente per perioadă de vegetație, păstrând un interval de 7-10 zile între tratamente.

Foto: Summit Agro România/Dreamstime.com

Zetanil 3

La cultura de tomate poate fi aplicat începând cu fenofaza de 3-4 frunze adevărate, până la coacerea fructelor. Recomandarea Summit Agro este de aplicare a tratamentului cu Zetanil începând cu fenofaza de formare a bobocilor florali, până la coacerea completă a fructelor.

Doza recomandată este de 0,40 kg/ha. Ca în cazul culturii de cartof, recomandăm maximum două tratamente per perioadă de vegetație, cu un interval de 7-10 zile între tratamente.

La cultura cartofului poate fi aplicat pe toată perioada de vegetație, în funcție de condițiile climatice și presiunea de infecție, începând cu fenofaza de 3-4 frunze.

Doza omologată este de 0,45 kg/ha, având un efect secundar și asupra alternariozei cartofului (Alternaria solani).

Se pot efectua doua tratamente cu acest produs, în alternanță cu alte fungicide de contact sau sistemice, păstrând un interval de 7-10 zile între tratamente.

Pentru mai multe detalii cu privire la fungicidul Zetanil contactați cu încredere reprezentanții Summit Agro România sau scrieți-ne pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Echipa Summit Agro România

logo summit

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Protecția plantelor
Pagina 1 din 10

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI ROMANIA AGRIMAXFACTOR BANNER 300x250px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista