Soia (Glycine max L.) este o cultură cu o capacitate redusă de creștere și competiție în primele faze de vegetație, în special în raport cu buruienile. Perioada critică de îmburuienare este cuprinsă între răsărire și închiderea rândurilor (BBCH 10-30), interval în care prezența buruienilor poate conduce la diminuări semnificative ale producției și la îngreunarea lucrărilor chimice și tehnologice ulterioare. În acest context, controlul cu produse pentru protecția plantelor reprezintă o verigă esențială în tehnologia de cultură, iar utilizarea erbicidelor preemergente, cu efect rezidual și eficacitate ridicată asupra buruienilor, contribuie la menținerea culturii curate în fazele timpurii de dezvoltare.

Pledge 50 WP este un erbicid preemergent, pelicular, cu efect rezidual la sol, destinat combaterii buruienilor din culturile de: soia, porumb, floarea-soarelui, cartof și ceapă, având la bază substanța activă flumioxazin - din grupa inhibitorilor enzimei PPO (protoporfirinogen oxidază). Produsul acționează prin pelicula formată, stopând germinarea și răsărirea semințelor de buruieni, dar și prin contact, având efect rapid asupra buruienilor dicotiledonate anuale și un rol important în reducerea presiunii de îmburuienare încă din primele faze de vegetație.

Flumioxazinul inhibă biosinteza clorofilei prin blocarea enzimei PPO, ceea ce determină acumularea de compuși fotodinamici în celulele plantelor sensibile. În prezența luminii, acești compuși generează specii reactive de oxigen, care distrug membranele celulare, conducând la necrozarea rapidă a țesuturilor. Efectele sunt vizibile la scurt timp după aplicare, în condiții favorabile de temperatură și lumină.

Pledge 50 WP este eficient împotriva unui spectru larg de buruieni dicotiledonate, inclusiv specii de buruieni problemă precum: Solanum nigrum (zârnă), Amaranthus spp. (știr), Chenopodium album (lobodă), Datura stramonium (ciumafaie), Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Stelaria media (hrana vacii), Lamium purpureum (sugel puturos), Matricaria spp. (mușețel), Plantago major (limba oii), Galinsoga parviflora (busuioc de câmp), Xanthium strumarium (cornuți) sau Veronica spp. (șopârlița).

Aplicarea produsului Pledge 50 WP se va face în preemergență, imediat după semănat, pe un sol bine pregătit, mărunțit și cu umiditate suficientă pentru activarea substanței active. Se va evita aplicarea produsului dacă sunt anunțate ploi torențiale sau precipitații abundente în următoarele trei - patru zile de la momentul aplicării.

Doza omologată este de 90 g/ha, iar volumul de soluție recomandat este de 200 - 400 L/ha, pentru asigurarea unei pelicule uniforme a suprafeței tratate.

Pentru obținerea unei eficacități maxime, este important ca aplicarea să fie realizată pe un pat germinativ bine nivelat, fără bulgări mari, iar precipitațiile ulterioare sau o ușoară irigare să favorizeze activarea erbicidului în stratul superficial al solului.

Integrarea erbicidului Pledge 50 WP în programele tehnologice pentru culturile de soia contribuie la un management eficient al buruienilor dicotiledonate și la protejarea potențialului productiv al culturii, în special în condiții de presiune ridicată de îmburuienare.

Scheme de utilizare în fermă a erbicidului Pledge 50 WP

1. Cultura de soia

• Aplicare: preemergență, imediat după semănat
• Doză: 0,09 kg/ha

Schemă recomandată:

• Pledge 50 WP (preemergent) → erbicidare postemergentă (în funcție de spectrul de buruieni).

Avantaj: Menține cultura curată în perioada critică (răsărire - închiderea rândurilor), când soia este foarte sensibilă la competiția cu buruienile problemă precum zârna, căprița, teișorul, știrul sau ambrozia.

2. Cultura de porumb

• Aplicare: preemergență, imediat după semănat
• Doză: 0,09 - 0,120 kg/ha în funcție de tipul de sol

Schemă recomandată:

• Pledge 50 WP (preemergent) → erbicidare postemergentă (recomandare: Iseran - mezotrionă + clomazonă).

Avantaj: Reduce presiunea inițială de buruieni și permite o fereastră mai largă pentru aplicarea în postemergență.

3. Cultura de floarea-soarelui

• Aplicare: preemergență
• Doză: 0,09 - 0,120 kg/ha în funcție de tipul de sol

Schemă recomandată:

• Pledge 50 WP (preemergență) → erbicid specific sistemului de cultivare (Clearfield / Express, unde este cazul).

Avantaj: Controlează buruienile dicotiledonate dificile încă de la început, inclusiv ambrozia, reducând concurența timpurie.

4. Cultura de cartof

• Aplicare: preemergență, după plantare sau rebilonare
• Doză: 0,09 - 0,120 kg/ha în funcție de tipul de sol

Schemă recomandată:

• Pledge 50 WP (preemergență) →  erbicid postemergent, în funcție de infestare.

Avantaj: Asigură un start fără buruieni, esențial pentru uniformitatea culturii și reducerea lucrărilor mecanice.

5. Cultura de ceapă

• Aplicare: preemergență si postemergență timpurie
• Doză: 0,08 kg/ha

Schemă recomandată:

• Pledge 50 WP (preemergență sau postemergență timpurie) → intervenții cu erbicide postemergente.

Avantaj: Protejează o cultură foarte sensibilă la îmburuienare, în fazele de creștere lentă.

Utilizarea produsului trebuie realizată în conformitate cu recomandările de pe etichetă.

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe detalii despre Pledge 50 WP, cât și despre întreg portofoliul de produse, apelați cu încredere la reprezentanții din teritoriu ai Summit Agro România sau vizitați site-ul nostru: www.sumi-agro.ro.

Material furnizat de Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Aducem în atenția fermierilor informații despre gândacul ghebos al cerealelor, un dăunător care poate produce pagube importante la grâu, orz, secară, triticale, mai ales în zonele unde se practică monocultura.

În anul 2025, dăunătorul Zabrus tenebrioides a distrus suprafețe mari de grâu în sudul țării, în fermele unde se practică monocultura. Considerăm oportun să aducem în atenția dumneavoastră date despre biologia, daunele produse și managementul integrat al acestui dăunător pentru a putea gestiona corect un eventual atac.

În căutarea larvelor - februarie 2025, Dolj

Importanța economică și biologia

Zabrus tenebrioides este un dăunător periculos al culturilor de cereale (grâu, orz, secară, triticale și chiar porumb uneori) atunci când condițiile climatice sunt favorabile dezvoltării. Poate produce pagube importante, care pot trece de 40% în situațiile grave. Acolo unde se practică monocultura, dăunătorul poate distruge total culturile, fiind necesară îngroparea acestora (Popov et al., 2004; Küçükkayki et al., 2008; Kulkarni et al., 2015; Georgescu et al., 2017).

În condițiile din România, gândacul ghebos are o generație pe an și iernează ca larvă în stadiul II în sol. Adulții își fac apariția eșalonat în perioada mai - iunie. Corpul are lungimea cuprinsă între 14 - 16 mm, iar culoarea este neagră cu ușoare reflexe metalice. Elitrele sunt convexe și prezintă nouă dungi. Antenele au culoare brună - roșiatică (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017).

După apariție, adulții încep să se hrănească pe spice cu cariopsele în formare, de la înflorit și până la maturitate. Predominant, hrănirea are loc în timpul nopții. Temperatura influențează foarte mult activitatea adulților. Temperatura optimă este cuprinsă între 20 - 26⁰C. La 30⁰C, activitatea începe să scadă, iar la 36⁰C pot muri. De aceea, când este foarte cald, adulții intră în diapauză estivală, ascunzându-se în crăpăturile din sol. Uneori migrează către lizierele sau pădurile din apropierea culturilor (acolo unde acestea există). Repausul poate dura 20 - 30 zile, în funcție de condițiile climatice. Ieșirea din repaus are loc când temperaturile mai scad și apar ploile.

Cultura din fundal, calamitată, 2025

De regulă, adulții ies la suprafață la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie (Avtaeva et al., 2018). Lipsa umidității influențează negativ activitatea adulților, scăzând fertilitatea și ovipoziția (Antaeva, 2021). Toamna, femelele depun ouăle în sol, în grămezi, la adâncimea de 5 - 15 cm. O femelă poate depune 120 - 270 ouă (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002). În literatura de specialitate din România se menționează 80 - 100 ouă/femelă (Roșca et al., 2011). Acestea au dimensiuni între 2 - 5 mm, formă ovală și culoare albă, strălucitoare (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017). Pentru dezvoltare, ouăle au nevoie de umiditate în sol (Avtaeva et al., 2021).

După aproximativ 9 - 25 de zile, eclozează larvele. La eclozare, larvele au dimensiunea cuprinsă între 5 - 10 mm, iar la maturitate între 25 - 28 mm. Au corpul ușor aplatizat, de culoare albă - gălbuie, capul și trei segmente toracice maro – închis, iar segmentele abdominale prezintă pete dorsale maro deschis (Vetek et al., 2017).

Cultură de grâu distrusă în totalitate de larve. Monocultură 3 ani. Foto: februarie 2025

Larvele trăiesc în sol, la adâncimi de 10 - 20 cm. Se hrănesc toamna, în condiții de temperaturi moderate și umiditate în sol. Hrănirea este nocturnă, dar și diurnă. Noaptea, larvele ies din galeriile tubulare și se hrănesc cu frunze. Când se hrănesc diurn, trag frunze în galerii, le triturează, după care le expulzează în afara galeriei. Resturile expulzate au aspectul unui ghem de câlți. Acest aspect ajută mult în recunoașterea atacului.

La sfârșitul toamnei, activitatea de hrănire scade, dar poate reîncepe în ferestrele calde din timpul iernii și la desprimăvărare. Factor limitativ pentru larve este temperatura din sol la adâncimea de 20 cm. Temperaturile între 0 și minus 3⁰C opresc hrănirea. La fel, lipsa umidității (Avtaeva, 2018; Roșca et al., 2011). După Kryazheva&Dolzhenco (2002), larvele nu se mai hrănesc la sfârșitul toamnei, dacă temperaturile scad la 0 până la minus 5⁰C.

Împuparea are loc la sfârșitul lunii aprilie, la 10 - 20 cm în sol. Pupa este gălbuie la început, după care devine maro deschis și are dimensiunea curpinsă între 14 - 17 mm. Picioarele și aripile sunt vizibile.

Recunoașterea atacului

Atât adulții, cât și larvele atacă plantele. Atacul larvelor este cel mai dăunător și se manifestă de obicei în vetre și mai rar este generalizat (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011; Georgescu et al., 2017). Ele încep hrănirea toamna și continuă în ferestrele mai calde din timpul iernii când zăpada lipsește. În toamnele umede și cu temperaturi la nivelul solului care trec de 3⁰C, perioada de hrănire poate dura de la 15 până la 100 zile (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011). Dacă pământul nu este umed, larvele intră în stare de latență. Devin active când solul este umed la adâncimea de 6 - 8 cm și temperatura la nivelul solului trece de 3⁰C. Condițiile propice trebuie să dureze o perioadă mai lungă de timp pentru ca larvele să înceapă hrănirea. Uneori pot apărea chiar în ultima decadă a lunii ianuarie. Cel mai adesea, astfel de atacuri sunt observate pe la mijlocul lunii februarie (dacă temperaturile permit). Cele mai mari pagube (uneori 100%) sunt raportate în solele unde se practică monocultură (mai mult de 2 - 4 ani) - Roșca et al., 2011. Atacul se recunoaște ușor după galeriile tubulare din jurul plantelor și a frunzelor consumate și expulzate la exterior (aspect de fire răsucite). Uneori plantele au aspectul ca și când au fost pășunate.

Larvă de Zabrus tenebrionides și frunza triturată

Când larvele atacă toamna, pagubele sunt însemnate deoarece plantele distruse sunt neînfrățite. Uneori culturile trebuie reînsămânțate sau chiar se renunță la ele. Când larvele atacă mai tarziu (ferestre calde din iarnă, primăvara) pot distruge 1 - 2 frați, dar plantele nu pier. În astfel de situații pagubele sunt mai mici.

Atacul adulților este mai puțin important. Ei se hrănesc cu cariopse, pe care le rod total sau parțial. La densități mari pot diminua producția (Roșca et al., 2011).

Managementul integrat

Combaterea acestui dăunător este extrem de dificilă deoarece larvele se dezvoltă în sol și se hrănesc diurn și nocturn. De aceea, tratamentele în vegetație nu dau rezultatele scontate (Lodos, 1983). Pentru rezultate bune în combatere ar trebui combinate tratamentele la sol cu cele la semințe (Taskesen et al., 2015; Taskesen et al., 2021). De asemenea, foarte importantă este monitorizarea dăunătorului. Aceasta trebuie făcută la sfârșitul verii, toamna, în ferestrele calde ale iernii și la desprimăvărare.

Adulții pot fi monitorizați cu ajutorul capcanelor. Cele mai eficiente capcane sunt cele tip „Barber”. Acestea se îngroapă în sol în așa fel încât marginea superioară să fie la același nivel cu suprafața solului. Se amplasează în câmp în perioada iunie - august pentru a monitoriza activitatea adulților după recoltare, în timpul împerecherii și depunerii ouălor. Mai pot fi utilizate și capcanele luminoase, dar rezultatele nu sunt întotdeauna bune.

Pentru larve se fac sondări pentru stabilirea numărului/m² în câmp (Vetek et al., 2017). În urma acestor sondări se ia decizia de efectuare a unui tratament.

În literatura de specialitate sunt menționate mai multe praguri de dăunare, precum și limite:

• 1 - 2 larve/m² sau 4 plante atacate/m², toamna (Tratwal et al., 2017);

• 3 - 5 larve/m² sau 8 - 10 plante atacate/m², primăvara (Tratwal et al., 2017);

• 5% plante atacate - este necesară efectuarea unui tratament (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Tratwal et al., 2017);

• 2 larve/m² - se consideră prag economic depășit (Hatman et al., 1986);

• 5 larve/m² sau 5% plante atacate toamna după răsărire și primăvara la pornirea în vegetație - prag de la care se aplică tratamente (Hatman et al., 1986).

Limite densitate larve:

• Mică - sub 2 larve/m²;

• Mijlocie - 2 larve/m²;

• Mare - peste 2 larve/m² (Baicu, 1978 citat de Hatman et al., 1986).

Larve în diferite stadii. Februarie 2025

Măsuri profilactice

Se recomandă:

• Evitarea monoculturii și respectarea rotației culturilor (nu mai mult de doi ani consecutiv cu cereale);

• Distrugerea samulastrei;

• Dezmiriștire prin arătură la adâncimea de 20 - 22 cm (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011, Vetek et al., 2017).

În prezent, sistemele agricole de cultivare se bazează pe monocultură, iar acest dăunător a început să creeze probleme deosebite în culturile de cereale.

Măsuri chimice

Combaterea chimică se face în prevenție. Semințele trebuie tratate înainte de semănat cu produse omologate. În România sunt omologate pentru tratarea semințelor substanțele: fludioxonil + teflutrin; teflutrin (Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026). Tot în România se dau derogări în fiecare an pentru utilizarea substanțelor neonicotinoide, în special în zonele unde densitatea dăunătorului depășește pragul economic de dăunare.

În vegetație se recomandă ca tratamentele să se facă atunci când PED-ul este de 5% plante atacate.  În prezent, în România este omologat un singur insecticid: Deltametrin ((Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026). Pot fi aplicate maxim două tratamente, de la stadiul de 2 frunze până la începutul coacerii.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este de interes în cazul acestui dăunător, mai ales pentru că sunt omologate foarte puține insecticide. Există multe studii în care se cercetează efectul entomopatogenilor, cât și al nematodelor entomopatogene asupra larvelor și adulților de Zabrus tenebrioides.

Cele mai studiate sunt Beauveria bassiana; Metarhizium anisopliae; Trichoderma harzianum (Khidr＆Khalil, 2024). În condiții controlate, rezultatele sunt destul de bune. În câmp, aceste produse sunt mai puțin testate sau deloc.

Dintre nematodele entomopatogene, rezultate bune s-au obținut în cazul a două specii: Steinernema feltiae și Heterorhabditis bacteriophora. Într-un studiu recent se arată că, nematodele entomopatogene au redus cu aproximativ 50% numărul de larve vii de Zabrus tenebrioides. Acest rezultat este considerat totuși nesemnificativ (Taskesen et al., 2021).

Extractele botanice sunt și ele testate pentru combaterea larvelor. Printre cele mai studiate sunt extractele din eucalipt, tuia, neem și rozmarin. Cele mai toxice pentru larvele de Zabrus tenebrioides sunt cele din eucalipt și tuia (mortalitate de 100% în câteva zile) - Khidr＆Khalil, 2024.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Porumbul ocupă cea mai mare suprafață în agricultura României. Orice diminuare de producție la această cultură se reflectă semnificativ negativ, atât în situația economică a fermelor, cât și la nivelul economiei naționale, având în vedere multiplele întrebuințări ale porumbului.

Frecventele schimbări climatice impun o anumită revizuire a tehnologiei la cultura de porumb pentru a evita, măcar în parte, din efectele negative.

Porumbul este o plantă unisexuat monoică, adică are florile mascule separate de florile femele, dar pe aceeași plantă.

Florile mascule (fig.1) se găsesc în paniculul situat în partea superioară a plantei.

În momentul înfloririi, anterele ies din floare cu grăunciorii de polen de formă sferică (fig.2).

Fiecare anteră produce circa 2.000 de grăunciori de polen, iar întregul panicul 14 milioane de grăunciori, pentru fiecare ovul revenind peste 2.000 de grăunciori de polen, deși este necesar doar unul pentru fecundare.

Temperaturile ridicate și insuficiența apei au influență negativă în obținerea polenului.

Florile femele (fig.3) sunt grupate în inflorescența spic (știulete). Ovarul are o singură ovulă și sunt grupate pe 8-20 rânduri longitudinale pe știulete. Stigmatele (mătasea) sunt lungi și sunt receptive pentru polen pe toată lungimea lor. Capacitatea de receptare pentru polen durează 6-10 zile.

Știuletele este protejat de pănuși. Știuleții se formează în jumătatea inferioară a plantei, la subsuoara frunzelor. Oscilațiile de temperatură între zi și noapte, înainte de fecundare, fac ca anterele să rămână seci, iar grăunciorii de polen, mici și deformați, inapți pentru fecundare.

Temperatura optimă pentru procesul de polenizare – fecundare este de 23°C.

Polenizarea și fecundarea la porumb în condiții normale se desfășoară astfel: polenizarea constă în deplasarea polenului de la antere la stigmatul lipicios. Fecundarea are loc prin germinarea grăunciorului de polen, ajuns pe stigmat, și formarea tubului polinic care crește și înaintează spre ovul. În tubul polinic pătrunde mai întâi nucleul vegetativ, urmat de cel generativ, care la rândul său se divide în doi gameți bărbătești.

Când tubul polinic ajunge la ovul (fig. 4), pătrunde prin micropil până la sacul embrionar. Aici, unul din gameții bărbătești se unește cu oosfera și formează zigotul, viitorul embrion, iar celălalt se unește cu nucleul secundar al sacului embrionar și formează viitorul endosperm.

În final, ovulul se transformă în sămânță, iar ovarul în fruct.

Cum s-au desfășurat aceste procese în vara 2024?

În multe zone din țară s-a manifestat o secetă extremă. Marele necaz nu a fost, în primul rând, seceta pedologică, cu lipsă de apă din sol, ci seceta atmosferică, deoarece umiditatea relativă a aerului a scăzut la 20-30% și arșița a depășit 39-40°C la umbră, cu 50-60°C la nivelul solului. În aceste condiții, au loc dereglări până la coagularea citoplasmei celulare și moartea plantelor, fără a mai vorbi de polenizare și fecundare. Temperaturile exagerate și aerul uscat au produs uscarea totală a plantelor în câteva zile.

Fermierul Laurențiu Baciu din jud. Bacău, fost președinte LAPAR, arată că a semănat anul trecut peste 1.000 ha cu porumb. Când era în plină vegetație evaluase 9-10 t/ha. Au venit trei zile cu temperaturi peste 40°C și s-a uscat totul, calamitate 100%.

Dr. ing. Dumitru Manole (renumit fermier din județul Constanța, de la Amzacea), cunoscând climatul dobrogean, a înființat loturi cu porumb semănat și conform recomandărilor fitotehnice la 5-10 aprilie 2024, dar și semănat timpuriu, în luna martie.

Hibrizii însămânțați în martie au parcurs perioada de vegetație înainte de apariția arșiței și polenizarea-fecundarea s-au desfășurat normal, au rezultat știuleți bine legați, cu boabe pe toată lungimea. Aceiași hibrizi semănați în aprilie au întârziat în vegetație, fenomenul de polenizare-fecundare nu a mai avut loc, au rezultat știuleți fără nicio boabă.

Învățăminte trase

Pentru un risc mai scăzut în lupta cu seceta și arșița este necesar ca în sezonul rece să se asigure acumularea și conservarea în sol a fiecărei picături de apă din precipitații. În primăvară să se facă cât mai puține intervenții, o singură trecere cu combinatorul, până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul, pe mari adâncimi, cu pierderi de apă de până la 28-29%.

O altă concluzie este că trebuie folosiți hibrizi mai timpurii care sunt mai toleranți la temperaturi scăzute.

Însămânțarea porumbului trebuie făcută mai devreme, la 6-7°C și mai superficial, la 4-5 cm.

Ar fi indicat să se realizeze și o analiză cold test (n.r., test la rece) înainte de semănat, iar dacă germinația este peste 85%, este bine.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde

Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole

A apărut lucrarea „Economic impact of birds' attacks on sunflower crops - case study” (Impactul economic al atacurilor păsărilor asupra culturii de floarea-soarelui - studiu de caz) în revista Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol.25, Issue 1, 2025. Revista este clasificată în ESCI edition (quartila Q3) și are factorul de impact 1. Autorii lucrării sunt Otilia Cotuna, Veronica Sărățeanu, Mirela Paraschivu, Ion Dumitrescu, Doru Laieș, Ramona Ștef. Lucrarea prezintă interes pentru fermieri, motiv pentru care am făcut un rezumat în rândurile ce urmează.

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este puțin studiat în România și în general la nivel mondial. În studiul de față au fost analizate trei culturi de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara.

Scopul studiului a fost de a evidenția pierderile economice produse de păsări în timpul răsăririi sau imediat după semănat, cât și cele de dinaintea recoltatului. Hibrizii cultivați au fost NK Neoma și SY Futura AR. Daunele au fost estimate atât după răsărire, cât și înainte de recoltat. Efectivele de păsări au fost apreciate vizual prin observații directe în câmp, în timpul hrănirii. Speciile de păsări identificate au fost Columba livia livia și Corvus frugilegus.

Pierderile economice s-au calculat ținând cont de toate verigile tehnologice. Daunele au fost de 100% în sola A521 (2,5 ha) și 90% în A519 (6,5 ha). Sola A136 (14,84 ha) nu a fost atacată de păsări. Cheltuielile au fost de 3826,7lei/ha în anul 2024. Producțiile au fost de 0 kg (A521), 277 kg (A519) și 2670 kg (A136). Profit s-a realizat doar în sola A136 în cuantum de 1342,3 lei. Prețul de vânzare a fost de 1,8 lei/kg în 2024.

Extras din lucrare

În ultimii ani, păsările au devenit o problemă reală pentru multe zone agricole din România.

Cele mai mari pagube se înregistrează cel mai des în solele situate în apropierea așezărilor urbane și rurale, a drumurilor, pădurilor, lizierelor, parcurilor. În aceste zone există arbuști și copaci unde păsările pot cuibări liniștite, iar hrana este accesibilă. Dintre plantele cultivate, floarea-soarelui este cea mai susceptibilă a fi atacată, fiind preferată de vrăbii, mierle, porumbei și ciori [Sausse & Levy, 2021]. Preferința păsărilor pentru floarea-soarelui față de alte plante cultivate (porumb, grâu, orz etc) este raportată și de Klosterman et al. (2013).

Studiile cu privire la atacul păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui sunt puține deoarece estimarea daunelor este de multe ori anevoioasă, mai ales dacă păsările nu sunt văzute în momentul hrănirii. Cele mai multe fac referire la atacul păsărilor după înflorit și în timpul maturării semințelor și foarte puține la daunele produse în timpul germinării și răsăririi plantelor de floarea-soarelui [Linz et Hanzel, 1997). Aceeași autori arată că, la nivel mondial, speciile de păsări care atacă floarea-soarelui fac parte din familiile Corvidae, Columbidae, Icteridae, Psittacidae, Passeridae și Cacatuidae.

În Europa, pagubele sunt produse la floarea-soarelui de Passeridae (Passer montanus, Passer hispaniolensis), Columbidae (Streptopelia decaocto, Streptopelia turtur) și Corvidae.

Mențiuni despre pagubele produse de păsări la floarea-soarelui în timpul răsăririi apar în Franța, Italia și Elveția [Sausse et Levy, 2021]. În Franța au fost raportate atacuri ale păsărilor din familiile Corvidae și Columbidae în timpul răsăririi.

Sausse et al. (2021) arată că, în ultimii ani pagubele raportate sunt tot mai mari în timpul înființării culturilor.

În România, Arion (1958) menționează mai multe specii de păsări dăunătoare agriculturii: Corvus cornix L. (cioara cenușie vestică), Corvus cornix sardomus Kleinem (cioara cenușie estică), Corvus frugilegus L. (cioara de semănătură), Pica pica pica L. (coțofana), Passer montanus L. (vrabia de câmp), Passer domesticus L. (vrabia de casă). Aceleași specii sunt menționate și de Rădulescu & Săvescu (1967). Perju (1999) aduce în atenție speciile Columba livia livia L. (porumbelul domestic) și Streptopelia turtur L. (guguștiucul).

Dintre speciile de Columbidae, cele mai des întâlnite în arealele agricole din România sunt Columba livia livia și Columba palumbus, iar dintre Corvidae, Corvus frugilegus [Georgescu, 2023]. Aceste păsări produc pagube importante la floarea-soarelui și porumb atât în timpul răsăritului, cât și înainte de recoltat în zonele de sud, sud - est și vest ale României. Georgescu et al. afirmă că, în perioada 2021 - 2022, cioara de semănătură a atacat masiv culturile de porumb și floarea-soarelui, producând pagube importante.

Dacă în Europa atacul păsărilor este mai puțin studiat, pe continentul american se fac multe cercetări cu privire la metodele de evaluare a daunelor, cât și cele prin care acestea pot fi îndepărtate de zonele agricole. Ernst et al. (2019) evaluează într-un studiu efectuat în Dakota de Nord pagubele economice produse de păsări la floarea-soarelui. Acesta arată că, pierderile în producție au fost cuprinse între 5 - 15% (considerate semnificative). Din punct de vedere financiar, pagubele înregistrate au fost de 28,6 milioane dolari [Ernst et al., 2019].

În Argentina sunt raportate pierderi între 5% și 20% în producție, atunci când plantele de floarea-soarelui sunt atacate la maturitate. Incidența plantelor atacate se situează între 21 - 35% [Bernardos et Farell, 2012; Vitti et Zuil, 2012].

Fermierii din România raportează mai rar pagubele produse de păsări în timpul răsăririi plantelor de floarea-soarelui. Cel mai des sunt raportate daunele din timpul maturării plantelor, când păsările se hrănesc masiv. Lupta cu păsările este cel mai adesea pierdută de către fermieri, care nu le pot ține sub control cu nici o metodă cunoscută. În trecut, insecticidele neonicotinoide utilizate la tratarea semințelor asigurau o scurtă protecție în timpul răsăririi. În prezent acestea sunt interzise, iar daunele cresc. Fermierii sunt nevoiți uneori să renunțe la cultura florii-soarelui din cauza păsărilor flămânde [Abid, 2019].

Acest studiu a fost realizat pe baza unei situații excepționale din anul 2024, când două parcele de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara au fost compromise de păsări imediat după semănat. Această situație a fost analizată comparativ cu o parcelă de floarea-soarelui care nu a fost atacată de păsări fiind înființată la distanță mai mare. Au fost estimate și daunele din perioada premergătoare recoltatului. Scopul studiului a fost de a evidenția pagubele în producție, costurile cu semănatul și reînsămânțările ulterioare, cât și cu alte verigi tehnologice. Concluzia studiului a fost că, impactul economic al atacurilor păsărilor în perioada de răsărire este major.

În solele situate în apropierea orașului Timișoara (A519 și A521), severitatea atacurilor păsărilor a fost foarte ridicată în anul 2024. Într-una din sole, imediat după semănat, sute de păsări flămânde au consumat semințele. În câteva zile, viitoarea cultură de floarea-soarelui a fost compromisă total. La fel s-a întâmplat și după prima reînsămânțare, precum și după a doua. Această parcelă nu a mai fost cultivată cu nici o plantă în anul 2024 din cauza agresivității păsărilor. În cazul de față, atacul în faza de răsărire a compromis cultura în totalitate (o situație excepțională). După Clark et al. (2015), păsările care atacă floarea-soarelui se hrănesc cu semințe și tinere plăntuțe în faza de cotiledon. Hrana păsărilor din familia Columbidae constă în semințe și ierburi, pe când cele din Corvidae sunt omnivore și oportuniste, fiind în strânsă legătură cu sistemele de cultură ale plantelor, cu anotimpul, cât și cu resursele disponibile în mediu.

Distrugerea timpurie a semănăturilor de floarea-soarelui este o problemă importantă pentru fermierii din Europa, deoarece ei pot renunța să mai cultive floarea-soarelui [Sausse & Robert, 2017].

Într-o altă solă, în urma atacului din perioada de răsărire s-au pierdut 75% din plante. Plantele rămase (25%) au vegetat foarte bine formând calatidii mari. După înflorit a început atacul păsărilor (predominant Corvidae) care au început să consume achenele. O primă evaluare a fost făcută la data de 04.08.2024 când s-a constatat că toate calatidiile erau atacate, păsările consumând achenele de la margine. Procentual, atacul în această perioadă s-a situat între 20 - 30% semințe lipsă din calatidii.

A doua evaluare s-a realizat la data de 04.09.2024, înainte de recoltat. Calatidiile nu mai aveau semințe în procent de 80% - 90%, unele chiar 100%. Producția/ha a fost de 277 kg/ha, iar cea totală de 1800 kg (pe 6,5 ha). Costurile/ha au fost de 3826,7 lei, iar pierderile de 3328,2 lei. Vânzarea s-a realizat la prețul pieței (1,8 lei/kg), obținându-se 498,5 lei/ha.

Daunele produse de păsări în solele de floarea-soarelui au fost de 100% pe 2,5 ha și 90% pe 6,5 ha. Localizarea acestora în zona periurbană, prezența perdelelor forestiere în apropiere, împădurirea unor zone pentru a crea un habitat natural pentru păsări sunt factori care au dus la creșterea populațiilor de păsări.

Se cunoaște că păsările produc pagube în toate zonele agricole din lume. Rezultatele studiului de față sunt în acord și cu ale altor cercetători. Gül et al. (2018) au raportat daune cuprinse între 10 și 51,19% la floarea-soarelui. După Ilter (1982), pagubele pot crește cu 60% când culturile sunt înființate în apropierea pădurilor, lizierelor, așezărilor urbane și rurale.

În România, în partea de Vest, Sud și Sud - Est (Georgescu, 2023), în ultimii cinci ani, frecvent sunt raportate pagube produse de păsări (Columbidae și Corvidae) la floarea-soarelui (și nu numai) în timpul germinării și răsăririi. Dacă în trecut se cunoștea că păsările atacă plantele la maturitate, consumând achenele din calatidii, acum pagubele din timpul răsăririi sunt tot mai dese. De cele mai multe ori, fermierii sunt nevoiți să reînsămânțeze sau chiar să renunțe a mai cultiva floarea-soarelui în anumite areale, în special în cele situate în apropierea așezărilor urbane.

În revizia lui Saussa & Levy, publicată în 2021 se arată că, în Europa de Vest, „daunele care odată erau limitate la plantele de floarea-soarelui maturate devin acum vizibile la răsărire”. Aceeași autori evidențiază în urma amplei documentări că asistăm la un fenomen în această privință. Ei susțin că modificările climatice la nivel global influențează tehnologiile agricole și implicit activitatea păsărilor dăunătoare agriculturii. Suntem în acord cu aceste aspecte.

O problemă actuală în Câmpia Banatului este că suprafețele de teren din apropierea orașelor rămân de multe ori necultivate din cauza atacurilor păsărilor. Predominant s-au înmulțit excesiv specii din familiile Corvidae și Columbidae, sedentare și oportuniste care se înmulțesc continuu deoarece găsesc foarte ușor surse de hrană și cuibărit în zonele limitrofe așezărilor urbane și rurale (gospodării, gropi de gunoi, terenuri agricole, pășuni, liziere, parcuri etc).

Metodele de control utilizate pentru alungarea păsărilor de pe semănături nu mai dau rezultate deloc. Nu le mai sperie nimic. Ies în evidență speciile de Corvidae care sunt recunoscute pentru inteligența lor. Ele sunt capabile să găsească cu precizie semințele proaspăt semănate. Consumă semințe și plăntuțe imediat după răsărire. Când plantele de floarea-soarelui sunt maturate, mănâncă semințele și lasă cojile în calatidii și pe sol. Prin comparație, speciile de Columbidae nu excelează din punct de vedere cognitiv, bazându-se mai mult pe simțuri. După semănat aceștia consumă plăntuțe tinere și cotiledoane [Dufour et al., 2012].

Pierderile economice apărute în câmpurile studiate au strânsă legătură cu înființarea culturilor pe terenuri din apropierea orașului Timișoara unde păsările sunt prezente an de an. La asta se adaugă și faptul că, în apropiere există o lizieră unde păsările pot cuibări nestingherite.

Concluzii

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este uriaș în apropierea orașelor, satelor, pădurilor, lizierelor etc. An de an, fermierii reclamă pierderi economice mai mici sau mai mari. Pierderile financiare sunt în strânsă legătură cu amplasarea culturilor, efectivele de păsări din zonă și sursele de hrană.

Pagubele produse de păsări în cele două culturi de floarea-soarelui amplasate în apropierea orașului Timișoara au fost ridicate, acestea fiind compromise total. În zona analizată, astfel de evenimente au loc în fiecare an, indiferent de plantele cultivate. Atacurile produse de Corvidae și Columbidae sunt tot mai dese și mai agresive în ultimii ani în Banat, deoarece populațiile au crescut, mai ales cele de Columba livia livia și Corvus frugilegus. Floarea-soarelui este mult mai vulnerabilă la atacul păsărilor, de aceea nu ar trebui cultivată în apropierea zonelor locuite.

În România, studiile cu privire la daunele produse de păsări în culturile agricole nu există sau dacă există nu sunt publice, deși zonele de cuibărire ale diferitor specii de păsări se cunosc, existând hărți în acest sens.

În viitor sunt necesare studii în toate zonele agricole ale României pentru estimarea populațiilor de păsări și a pagubelor produse.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

Monitorizarea dăunătorilor porumbului

De ce se albesc spicele de grâu?

Una dintre cele mai importante culturi la nivel mondial, porumbul, reprezintă materie primă pentru produsele obținute în alimentația oamenilor, se folosește în furajarea animalelor și are întrebuințări în industrii de biocombustibili sau celuloză, iar unele părți, cum ar fi mătasea porumbului, sunt folosite în scop medicinal.

În anul 2025, în țara noastră, porumbul rămâne a doua cultură ca importanță, având o capacitate de producție cu 50% mai mare față de celelalte cereale și implicit un randament economic superior tuturor celorlalte culturi de câmp din cadrul unei ferme.

Din cauza iernilor tot mai calde din ultimii ani, în mod special, sau a implementării și adoptării de către fermieri de tehnologii de lucru noi ale solului, dar mai ales din cauza netocării resturilor vegetale, în cultura porumbului și-au făcut apariția dăunători noi, nespecifici acesteia până în urmă cu câțiva ani, când apăreau eventual doar în mod izolat și nu produceau pagube însemnate.

Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), unul dintre cei mai importanți dăunători ai acestei culturi a ajuns să fie o amenințare constantă în toată țara, atât în zonele considerate foarte favorabile, cât și în zonele mai puțin favorabile cultivării porumbului.

Pierderile de producție din cultura porumbului generate de acest dăunător sunt considerabile. În plus, atacul acestuia favorizează dezvoltarea porților de intrare pentru patogeni din ordinul Fusarium și Aspergillus, care sunt producători de micotoxine. Noile reglementări pentru comercializarea porumbului limitează procentul maxim de micotoxine admise, iar acei fermieri care nu le respectă vor avea dificultăți în valorificarea producției.

Produse adaptate nevoilor fermierilor

Summit Agro România, companie specializată și recunoscută pentru punerea la dispoziția fermierilor din țara noastră a insecticidelor și insecto-acaricidelor japoneze, continuă să aducă pe piață produse eficiente, adaptate nevoilor fermierilor din România.

Pentru combaterea Ostrinia nubilalis, dar și ca instrument nou în managementul de protecție integrată a culturii de porumb, Summit Agro România și-a completat portofoliul cu insecticidul Mimic, un produs cu mod de acțiune diferit de cel al celorlalte produse existente pe piață pentru combaterea sfredelitorului porumbului.

  Produsul Mimic este omologat în România pentru cultura porumbului, în doză de 0,75 L/ha, și conține tebufenozid în concentrație de 240 g/L, într-o formulare de suspensie concentrată.

Are acțiune de contact și ingestie, iar datorită formulării speciale, odată aplicat, se lipește de organele verzi ale plantei de cultură, având o perioadă de rezidualitate de minimum 21 de zile.

Substanța activă (tebufenozid) acționează ca un antagonist de creștere, care inițiază procesul de năpârlire, proces ce va duce, în final, la moartea dăunătorului.

Mimic acționează împotriva Ostrinia nubilalis în toate stadiile larvare ale acesteia, dar are și efect ovicid pe ponta proaspăt depusă. După ce larvele se hrănesc de pe suprafețele tratate cu Mimic, se inițiază o năpârlire prematură, letală în 24 de ore.

Tratamentele cu Mimic trebuie programate începând din fenofaza de 7-8 frunze și până în faza de lapte-ceară, într-un volum de apă recomandat de 350-400 L/ha.

Momentul de aplicare trebuie stabilit în funcție de curba maximă de zbor a adulților, fiind recomandat ca tratamentul să fie făcut la 2-4 zile de la zborul maxim, pe ponta proaspăt depusă sau la avertizare, la apariția primelor larve L1.

Eliminarea primei generații prin intervenția cu insecticidul Mimic, este cheia asigurării unei recolte bogate și sănătoase de porumb.

În alte țări din Uniunea Europeană, dar și în America de Nord și Sud, produsul este omologat și utilizat cu succes în programele de tratament și combatere integrată din culturi precum: vița-de-vie pentru struguri de vin și masă, livezi de sămânțoase și sâmburoase sau chiar în culturi de legume, împotriva moliei viței-de-vie, viermelui merelor, omizilor defoliatoare etc.

Reamintim, totodată, că alternarea insecticidelor cu substanțe active cu mod de acțiune diferit, respectarea rotației culturilor, tocarea resturilor vegetale și eliminarea buruienilor din interiorul solelor și din vecinătatea acestora sunt măsuri obligatorii în controlul și combaterea integrată a dăunătorilor.

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe informații despre Mimic, contactați reprezentanții Summit Agro din zona dumneavoastră sau accesați catalogul nostru interactiv de pe site www.sumi-agro.ro.

Material furnizat de Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Grâul este planta celor patru anotimpuri, cultura fiind supusă atât temperaturilor scăzute, cât și temperaturilor ridicate din timpul formării și coacerii bobului.

Seceta din anul 2024, caracterizată prin cel mai lung și intens val de căldură, a contribuit la deficitul apei din sol (secetă moderată și puternică) mai ales în Oltenia, local în vestul și sud-vestul țării și în sudul Munteniei, unde culturile agricole de toamnă au fost cele mai afectate.

În toate zonele, nu doar în cele afectate de fenomenele meteo extreme, fermierii trebuie să urmărească starea de vegetație a grâului pe parcursul iernii, prin luarea de „monoliți”, în vederea determinării stării de vegetație în care se găsesc plantele. Astfel se văd eventualele pierderi de boabe neîncolțite și putrezite, cât și plantele distruse de ger.

Pe timpul iernii, plantele de grâu nu intră în repaus total, ci într-o perioadă de vegetație intitulată „criptovegetație”, denumită de unii „vernalizare” sau „iarovizare”. În acest stadiu se formează noi primordii foliare și radiculare și pornirea proceselor de diferențiere a conului vegetativ din care va rezulta mai târziu spicul. Se poate spune pe drept cuvânt că are loc faza de însăilare a elementelor productive viitoare a plantelor de grâu.

O caracteristică fiziologică a grâului o constituie absorbția azotului la temperaturi scăzute și utilizarea lui în formarea creșterilor menționate mai sus.

Administrarea îngrășămintelor cu azot se face pe timpul iernii sau primăvara foarte devreme, pe zăpadă sau sol înghețat, cu mijloace terestre sau cu drone, pe sol dezghețat. Atenție, administrarea trebuie să fie cât mai uniformă. În funcție de starea de vegetație, doza se poate abate în sus față de doza normală, mai ales atunci când grâul este rar, dar trebuie să se evite excesul care duce la formarea unei mase vegetative care favorizează căderea plantelor și expunerea la bolile foliare.

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU

CITEȘTE ȘI: Soiuri adaptate condițiilor climatice extreme, prin decriptarea genomului la grâu

Monitorizarea gărgărițelor tulpinilor de rapiță trebuie să înceapă

Conversații cu fermierii la simpozioanele de iarnă BASF 2025

Syngenta anunță lansarea produsului Gardo^® Sun, cea mai recentă inovație în portofoliul de erbicide preemergente pentru cultura de floarea-soarelui. Acest produs revoluționar marchează un nou capitol în strategia companiei de a oferi soluții de top pentru managementul integrat al buruienilor. Cu o istorie și tradiție de lider de peste 20 de ani în segmentul de preemergență pentru cultura de floarea-soarelui, Syngenta își consolidează poziția de lider pe piață, răspunzând nevoilor în continuă evoluție ale fermierilor din România.

Syngenta a poziționat dintotdeauna combaterea buruienilor în preemergență în centrul strategiei sale de management integrat al buruienilor. Această abordare se bazează pe beneficii multiple și semnificative pentru fermieri, incluzând managementul rezistenței, asigurarea unui start fără competiție pentru cultura principală, și oferirea unei protecții de lungă durată. Gardo^® Sun previne răsărirea unei game largi de buruieni, simplificând managementul combaterii buruienilor din cultura de floarea-soarelui.

Strategia Syngenta în managementul integrat al buruienilor se concentrează puternic pe abordarea tratamentului în preemergentă, plasând combaterea buruienilor înainte de răsărirea culturii în centrul eforturilor sale. Această strategie se bazează pe o înțelegere profundă a provocărilor cu care se confruntă fermierii și oferă beneficii multiple, semnificative pentru succesul culturilor și producții ridicate.

În contextul în care rezistența buruienilor devine o provocare tot mai mare, Syngenta a dezvoltat Gardo^® Sun pentru a oferi o soluție câstigătoare, care completează și diversifică arsenalul fermierilor împotriva buruienilor rezistente. Acest produs inovator reprezintă o prioritate critică în managementul rezistenței, oferind o nouă armă în lupta continuă pentru menținerea eficacității erbicidelor.

Eliminarea buruienilor înainte de răsărirea culturii principale este cheia succesului pentru o cultură sănătoasă și productivă. Gardo^® Sun asigură că plantele de floarea-soarelui au acces neîngrădit la resursele vitale încă de la început, ceea ce se traduce direct în plante mai viguroase și producții mai mari. Acest start fără competiție este crucial pentru stabilirea unei culturi puternice și productive.

Aplicat preemergent, Gardo^® Sun oferă un control excelent asupra buruienilor atât graminee, cât și dicotiledonate. Combate un spectru foarte larg de buruieni printre care loboda sălbatică, zârna, știrul, ciumăfaia, dar și setaria și iarba bărboasă.

Gardo^® Sun se remarcă printr-o caracteristică unică în categoria erbicidelor preemergente: are un puternic efect de „burn down” asupra buruienilor deja răsărite. Această proprietate distinctivă oferă fermierilor o soluție versatilă și eficientă, combinând acțiunea preemergentă tradițională cu un control rapid al buruienilor existente. În doar câteva zile de la aplicare, buruienile tratate prezintă semne vizibile de cloroză și albire. Acest dublu efect - preemergent și de contact - este rar întâlnit la erbicidele convenționale, aplicate înainte de răsărirea culturii, poziționând Gardo^® Sun ca o inovație semnificativă în managementul buruienilor la floarea-soarelui. Capacitatea sa de a elimina rapid competiția timpurie, simultan cu asigurarea protecției reziduale împotriva germinării ulterioare a buruienilor, acesta oferă un control mai eficient al infestării cu buruieni în stadiile critice de dezvoltare ale culturii.

Protecția de lungă durată oferită de Gardo^® Sun este un aspect important al produsului. Gardo^® Sun oferă o „fereastră” extinsă de protecție, menținând cultura curată pentru o perioadă îndelungată. Această caracteristică este esențială pentru dezvoltarea optimă a plantelor de floarea-soarelui, asigurând că acestea pot crește și se pot dezvolta fără interferența buruienilor competitive.

Optimizarea resurselor este un beneficiu semnificativ al abordării tratamentului în preemergență. Prin reducerea necesității intervențiilor ulterioare, fermierii economisesc timp, combustibil și resurse umane. Aceasta conduce la operațiuni agricole mai eficiente și mai profitabile, permițând fermierilor să-și concentreze eforturile și resursele în alte zone critice în managementul culturii de floarea-soarelui.

Protejarea potențialului de producție este un obiectiv cheie al strategiei Syngenta și al oricărui fermier. Controlul buruienilor în preemergență asigură că plantele de cultură își ating potențialul maxim de producție, evitând pierderile cauzate de competiția timpurie cu buruienile. Acest aspect este crucial pentru maximizarea randamentelor și asigurarea profitabilității culturilor.

Flexibilitatea în managementul culturii este îmbunătățită semnificativ prin utilizarea Gardo^® Sun. Un start curat al culturii oferă fermierilor mai multă libertate în aplicarea altor practici agronomice, permițând o abordare mai precisă și mai adaptată a managementului culturii. Această flexibilitate este esențială în contextul agriculturii moderne, unde adaptabilitatea și precizia sunt cheia succesului.

Eficiența crescută a altor inputuri este un beneficiu adițional al strategiei tratamentului în preemergență. Cultura de floarea-soarelui poate utiliza mai eficient îngrășămintele și apa disponibilă atunci când nu trebuie să concureze cu buruienile din cultură. Acest lucru maximizează investiția fermierilor în aceste inputuri, contribuind la o utilizare mai sustenabilă a resurselor.

Calitatea superioară a recoltei este un rezultat direct al controlului timpuriu al buruienilor. Gardo^® Sun contribuie la obținerea unor semințe de floarea-soarelui mai calitative, îmbunătățind astfel valoarea comercială a recoltei. Acest aspect este deosebit de important în contextul cerințelor tot mai stricte ale pieței în ceea ce privește calitatea produselor agricole.

În cele din urmă, investiția în Gardo^® Sun și controlul eficient în  preemergență duce la economii pe termen lung. Reducerea costurilor totale de management al buruienilor pe parcursul întregului sezon face ca această abordare să fie nu doar eficientă din punct de vedere agronomic, ci și economic.

Gardo^® Sun se remarcă prin caracteristicile sale unice, oferind un spectru larg de control eficient, atât împotriva buruienilor dicotiledonate, cât și a gramineelor. Selectivitatea sa excelentă face ca acest produs să fie compatibil cu toate sistemele de producție pentru floarea-soarelui, în timp ce acțiunea sa inhibitoare previne dezvoltarea buruienilor dificil de controlat, ceea ce permite integrarea sa perfectă în programele de management al rezistenței, consolidând poziția produsului Gardo^® Sun ca o soluție completă și versatilă în strategia de management integrat al buruienilor propusă de Syngenta.

Lansarea Gardo^® Sun se încadrează în planul ambițios al companiei Syngenta de a-și extinde portofoliul de soluții pentru protecția plantelor în România începând cu anul 2025. Acest produs reprezintă mai mult decât un simplu erbicid; este angajamentul Syngenta de a rămâne în fruntea inovației în domeniul protecției culturilor, oferind fermierilor instrumentele necesare pentru a-și maximiza potențialul de producție a culturilor, într-un mod sustenabil și eficient. Prin focusul continuu pe soluții în preemergență, Syngenta reafirmă angajamentul său față de agricultura sustenabilă și profitabilă, poziționându-se ca un partener de încredere pentru fermierii cultivatori de floarea-soarelui din România și nu numai.

Material realizat de: ADRIAN GEANĂ, manager protecția plantelor cultura de porumb și oleaginoase Syngenta România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În Dobrogea, agricultura avea un an mai prost o dată la 8-9 ani. Astăzi, anii grei s-au înmulțit, un an e secetă extremă, un an moderat și iar un an secetă. Din 2019, agricultorilor dobrogeni le este tot mai dificil să facă față schimbărilor climatice, secetei, arșiței, vânturilor, prețurilor în creștere la input-uri și în cădere liberă la produsele agricole. La Agigea, inginerul Gheorghe Lămureanu face agricultură de jumătate de secol. Lucrează o mie de hectare împreună cu familia. Și cu toate greutățile din ultimii ani, agricultura continuă să fie privită ca afacere de către familia Lămureanu.

Gheorghe Lămureanu: Dacă nu ne vom schimba şi dacă nu ne vom adapta şi dacă nu vom crea condiţii noi faţă de lucrurile pe care le-am învăţat în şcoala generală, în licee, în facultăţi, n-o să avem succes. Se spune că rata de succes a unei culturi e atunci când pregăteşti patul germinativ. Când ari, spre exemplu. Şi chiar anul acesta am întâmpinat această problemă, că am fost obligaţi, de nu ştiu ce norme europene, să nu arăm decât cu două săptămâni înainte de semănatul culturilor de toamnă, astfel că am arat cu un consum de motorină exact ca şi cu U650, adică undeva la 32-33 litri/ha şi am dat de câte două-trei ori cu discul ca să pregătim un pat germinativ pentru viitoarea cultură. Bineînţeles că tot din cauza unor condiţii impuse de agromediu am semănat şi aproape jumătate din culturile de toamnă în lucrări de minimis, adică foarte puţine lucrări, dar după mine n-am făcut o treabă excelentă şi vom vedea doar atunci când vom băga combina. Deocamdată lucrurile stau satisfăcător datorită unei ploi de 100 litri pe care am avut-o în decembrie anul trecut, când de fapt atunci ne-a răsărit şi orzul, şi grâul. În sola unde suntem am dat două irigări de câte 300 metri cubi, o dată pentru răsărire şi o dată pentru dezvoltare, pentru că primii 300 n-au ajuns, nevenind ploaia decât pe 1 decembrie, şi gândiţi-vă că grâul a fost semănat undeva la 20-25 octombrie 2023.

Ce vreau să vă spun este că am avut o vizită a unui grup de academicieni în zonă, care o săptămână au studiat condiţiile agro-climatice din judeţele Constanţa şi Tulcea. Am făcut şi câteva cadre pedologice şi le-am arătat şi lor că anul trecut, deci în vara anului trecut, am semănat 580 de hectare de culturi complementare, adică am aruncat în jur de 600 milioane de lei într-un an în care n-am făcut 600 de milioane după 600 de hectare. De pe cele 580 de hectare n-am reuşit să recoltăm un fir de mazăre sau de muştar sau de rapiţă sau de grâu semănat după recoltatul culturilor de grâu şi de orz din anul precedent.

„Câțiva fermieri ne-am hotărât, pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu agricultorii, să renunţăm la subvenţia europeană.”

Reporter: Aşadar, partea asta cu înverzirea n-are cum să acopere, să spunem, surplusul pe care l‑ar da la hectar Comisia Europeană faţă de pierderile pe care le are un fermier, în condiţiile în care respectă aceste condiţii impuse, care, cred, n-au în spate nici un calcul.

Gheorghe Lămureanu: Nu sunt „Ghiţă Contra” şi sunt de acord, dar atunci când e posibil! Dar când noi n-am avut nici o ploaie din aprilie, de la semănatul florii-soarelui şi a porumbului noi n-am avut nici un aport de ploaie până în decembrie. Deci, în condiţiile acestea am recoltat. Toată floarea-soarelui neirigată a fost întoarsă când ajunsese la 30 cm, porumbul s-a întors sub brazda plugului sau sub disc, deci oamenii n-au recoltat nimic, absolut nimic. Noi venim în luna iulie să semănăm culturi complementare când nu am reuşit să le realizăm nici pe cele din cultura iniţială, în cultura pură? Şi am aruncat sămânţă pe 580 de hectare. Adică, după ce că am lucrat în pierdere, că din o mie de hectare am irigat 400, dar 600 la neirigat, am făcut două tone de grâu la hectar printr-un noroc, credeţi-mă; am făcut 1,5 tone de mazăre, o tonă de muştar, trei tone de orz care a scăpat un pic de stresul secetei, deci cu toate culturile la neirigat am fost în pierdere. Poţi să spui, nu chiar ca în 2020 când n-am recoltat deloc de pe o mie de hectare. Anul trecut le-am recoltat, însă cu producţie care nu ne-a aranjat deloc să putem să reluăm activitatea. După 30 de ani, credeţi-mă că am luat din nou credite pentru producţie, pentru că n-am reuşit să recuperăm banii pe sămânţa pe care am produs-o la irigat decât în noiembrie-decembrie, şi atunci ne-am mai revenit puţin din coşmarul de vară.

Prin urmare, sunt de acord cu măsuri de agromediu, dar noi care oricum cultivăm o sută de hectare pe an de mazăre, oricum cultivăm lucernă, cultivăm culturi proteice, de ce să mai fim obligaţi? Anul trecut am avut 70 de hectare de cultură dublă, aţi văzut silozul pe care l-am produs, şi am şi recoltat 25 de hectare pentru porumb boabe. Deci noi, care totuşi putem iriga o suprafaţă cât de cât, să mai fim obligaţi să mai semănăm? Să aruncăm de fapt de pomană sămânţă pe 580 de hectare? Credeţi-mă, că după un disc greu am distrus o semănătoare de 150.000 de euro, am consumat încă vreo 30 de tone de motorină, credeţi-mă că inclusiv discul acela, am discuit cu fier într-un pământ care se transformase într-un fier-beton. Noaptea când discuiam ieşeau scântei în urma discului. De ce să fim obligaţi atunci când nu e posibil? Când avem condiţii, cu toată dragostea suntem şi noi fermierii alături de măsurile acestea europene, dar când nu sunt condiţii, când la noi n-a plouat deloc din aprilie până în decembrie, de ce să lucrăm să facem nişte lucrări care sunt ca un robinet fără gură? E un nonsens. Foarte mulţi fermieri nu înţeleg asta. Ca dovadă, ne-am strâns câţiva fermieri în decembrie, ne-am hotărât pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu fermierii, să renunţăm la subvenţia europeană care, să mă ierte Dumnezeu, nu face prea mulţi bani şi foarte multă lume spune: aţi primit ajutoare! Din 130 de euro vreo 16 plătim impozit, ne rămân vreo sută de euro, nici măcar diferenţele la preţuri n-au fost acoperite, pentru că am cumpărat pentru producţia de anul trecut îngrăşământ complex cu 7 lei şi azot cu 5 lei, vă pot arăta facturile, şi noi le-am cumpărat mai prietenos prin cooperativă, dar foarte mulţi le-au luat cu preţ integral şi nu şi-au scos nici sămânţa şi nici îngrăşămintele, d-apoi să mai facă şi profit, să mai semene şi culturi complementare, să mai facă şi cheltuieli în plus, să-şi distrugă şi utilajele agricole.

„Comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă?”

Reporter: Așadar, ce veți face în continuare, cum v-ați gândit să procedați referitor la toate aceste strategii europene neprietenoase cu agricultura și fermierii? 

Gheorghe Lămureanu: Continuăm activitățile în câmp. Am fertilizat, culturile au pornit în vegetație, dar au nevoie de puțin ajutor. Am redus dozele de îngrășăminte, din sărăcie, dar şi din economie. Pentru că nu mai putem să mai dăm 200-250 kg, pentru că îngrăşământul pe bază de azot costă în jur de 2 lei, complexul în jur de 3 lei. Gândiţi-vă ce ar însemna să dai 300 kg de îngrăşământ complex la semănatul porumbului şi al florii-soarelui. Şi toţi profesorii noştri ne-au învăţat şi ne învaţă şi acum încă, pe generaţia pe care o reprezint, să dăm pământului ce-i luăm. Dacă facem 7-8 tone de grâu la hectar, trebuie să-i dăm mâncare pentru cele 7-8 tone de grâu pe care le-am făcut, adică tot ce am luat pământului, ca să putem reveni la o nouă producţie de 7-8 tone. Referitor la GAEC-uri, 6, 7, 8, comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Eu zic că cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă? O să vă duc să filmaţi să vedeţi câtă pârloagă avem. De ce ne obligă cineva să mai facem şi altă pârloagă? Pentru că, vă spun, măsurile care se iau acum şi Politica Agricolă care se face împotriva marilor ferme şi vă amintesc că şi străinii au ferme mari, şi francezii au ferme de 500-1000 de hectare, sunt şi ferme de 50, 70, 90 de hectare, însă ei fac 8 tone/ha pentru că au peste o mie de litri de apă pe metru pătrat tot timpul anului, şi le au distribuite pe tot timpul anului, nu ca noi în aprilie şi decembrie. Şi asta se întâmplă de vreo 5-6 ani încoace. Generația mea şi generaţia tânără şi cei care fac politică agricolă trebuie să înţeleagă că agrotehnica este o ştiinţă care trebuie aplicată, adică mai popular: trebuie semănat când ai temperatura, trebuie pregătit patul germinativ, trebuie tratat când au crescut buruienile, nu pe teren negru, toate lucrările trebuie făcute în timp optim, cum ziceam noi altădată. Uitaţi că marea majoritate a semănat culturile de mazăre, de fapt absolut toată lumea, pentru că sămânţă de mazăre nu se mai găseşte să tragi cu tunul. Dar nu înțeleg de ce sunt eu obligat la înverzire, că oricum semăn an de an o sută de hectare de mazăre. Nu înţeleg condiţiile acestea.

„99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil.”

Apa, absolut necesară, dar lipsește cu desăvârșire

Reporter: Să vorbim un pic de irigații, mai ales că aveți suprafețe de teren la irigat.

Gheorghe Lămureanu: Dacă acum câţiva ani mai erau sceptici care susțineau că irigatul este aşa şi aşa necesar, că se poate trăi şi cu 3-4 tone de grâu la hectar, astăzi, 99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil. De ce? Irigaţiile nu le poate face fermierul mic. Noi încercăm, ne luptăm, ne zbatem, unul ca mine sau un fermier simplu se duce şi vrea să facă un proiect şi alţi cinci oameni care n-au irigat în viaţa lor şi n-au lucrat un hectar de pământ trebuie să-i dea aprobarea. Bineînţeles că la început sunt sceptici şi ei. De ce nu avem o politică națională, o strategie pe irigații? Acum fermierii vor să irige, dar nu sunt ajutaţi în niciun fel. Bani sunt, există miliardul ăla şi jumătate pentru infrastructura generală, există destule proiecte europene pe măsurile de cumpărare de aripi, s-a dat voie acum să cumperi şi aripi din bani europeni. A crescut şi suma la 1,5 milioane euro, s-au dat acum şi nişte fonduri suplimentare că s-au modificat preţurile. Sunt bani pentru irigații, însă, în opinia mea, nu există voinţă politică. Oamenii sunt încă încurcaţi. Să cumperi o aripă de ploaie pe fonduri europene şi să iei acordul nu ştiu câtor instituţii ale statului, care neapărat trebuie să stea două-trei luni, nu cumva vreo zi să fie mai devreme termenul, neapărat trebuie să stea acolo…Şi nu poţi să iei acordul de la Mediu, dacă n-ai şi acordul de bune practici şi de bună utilizare a apei de la Apele Române. Cu aprobările acestea noi am mers şi la DSP, şi la DSV, şi la Ministerul Transporturilor. Fraţilor, faceţi voi politica, că sunteţi şcoliţi şi specializaţi pe treaba asta şi ştiţi s-o faceţi. Lăsaţi-ne pe noi să producem, să instalăm echipamentele şi să le exploatăm. Noi vrem, dar dacă  ne opriţi? Am pornit un proiect pe irigații în 2000, atunci am prima finanţare, şi a doua finanţare este din 2019, suntem în 2024 şi încă nu l-am implementat! Mai am un an şi se anulează şi finanţarea.

În judeţul Constanţa mai sunt la ora asta cel puţin 10-15 fermieri cu câte o mie de hectare care nu pot să le modernizeze, să le irige. Şi vă mai spun o dată: nu-i păcat? Facem lucrări de bună calitate la pregătirea terenului, folosim cea mai scumpă şi cea mai bună sămânţă care există în ţara românească, cele mai bune îngrăşăminte, cele mai bune insecticide, cele mai performante fungicide şi să nu-i dai ultima treaptă tehnologică în Dobrogea, la noi, apa!?! Apa este absolut necesară.

Arătură, dar superficială

Reporter: Un subiect mult disputat la ora actuală este legat de lucrările solului. Mai facem arătură ori mergem doar pe no-till, minimum-till?

Gheorghe Lămureanu: Noi am lucrat cu minimum-tillage din 1990. Am semănat culturi în disc în 1990, pentru că aveam toate condiţiile. După recoltat ne-a dat o ploaie, pământul afânat, am dat un disc mai greu sau mai uşor – cum aveam în 1990 – cu tractoarele mici, şi am semănat în felul acesta. Atunci când este posibil, da. Dar când pământul nostru anul trecut, plugurile noastre au între 5-6 tone, erau aruncate din brazdă, discul nici măcar nu zgâria terenul. După ce am dat o irigare am putut să dăm cu discul şi am semănat. Grâul în care suntem acum, este după arătură, după o altă cultură premergătoare, după porumb. Sunt adeptul unei arături neapărat, chiar dacă mai superficiale, nu trebuie neapărat să arăm la 35-40 cm cum ni se cerea odată, dar o arătură de 20-22 cm ca să acopere resturile vegetale, mai ales c-am avut porumb de sămânţă şi a avut o dezvoltare vegetativă puternică. Păi noi n-am făcut încercările astea? Le-am făcut şi au fost ani când am semănat jumătate de culturi într-un disc mai greu, sau în scarificator. Probabil că în judeţ am luat primul scarificator, şi pot să vă confirme colegi de-ai mei că au venit să vadă cum lucram cu scarificatorul care nu exista – asta prin 1996. Deci, sunt adeptul, dar atunci când se poate. Dar când laşi pământul să se facă beton-armat, apoi să încerci să dai cu discul greu, să nu-ţi dea voie nici măcar dezmiriştire să faci – nu înţeleg, credeţi-mă! Şi nu înţeleg cum ne-au putut obliga să aruncăm 60-70 tone de sămânţă pe câmp, şi am făcut o încercare şi le-am arătat distinşilor academicieni: a răsărit doar acolo unde am pus un tambur de irigat, 3.000 metri. Doar acolo a răsărit mazărea şi muştarul pe care le-am pus. În rest, pe 580 de hectare nici un fir! Nu mai vorbesc de tocat şi încorporat din nou în pământ. Dacă vă uitaţi la grâul de alături, el este semănat după ce am avut grâu, după ce am semănat mazăre, după ce am semănat muştar şi n-a răsărit. Am semănat încă o dată cu grâu după un alt disc.

Orice cultură de succes pleacă de la sămânță, de la genetică. Numai că, în contextul schimbărilor climatice, o genetică bună nu mai reprezintă garanția unei recolte bogate, iar cunoașterea tehnologiei de cultivare poate face diferență.

În cele ce urmează, vom trece în revistă punctele importante, anumite recomandări pentru fiecare verigă tehnologică, pentru a obține o cultură de rapiță de succes.

Rotația culturii

Grâul de toamnă este principala plantă premergătoare pentru cultura de rapiță în toate zonele din România. Este de dorit ca rapița să revină pe același teren după minimum trei ani. Rotația de 3-4 ani este eficientă în reducerea presiunii unor boli, cum ar fi Putregaiul negru (Guignardia bidwellii) și Alternarioza. Leguminoasele pentru boabe și floarea-soarelui pot fi atacate de Sclerotinia sclerotiorum, iar din acest motiv, trebuie evitate în rotație.

Pregătirea terenului

Rapița este sensibilă la efectul remanent al unor erbicide, în special cele din grupa sulfonilureelor. Efectul remanent se poate manifesta de la răsărit până la înflorire și este mai mic atunci când, după aplicarea erbicidului, a căzut o cantitate mai mare de precipitații, sau atunci când se ară după recoltarea plantei premergătoare.

În timpul pregătirii terenului, în majoritatea zonelor, solul prezintă un deficit de apă, ca efect al secetei, astfel că aratul, urmat de una-două treceri cu discul greu și apoi efectuarea unei lucrări cu combinatorul pentru pregătirea patului germinativ, nu sunt deloc recomandate, dacă se dorește conservarea apei rămase în sol. Se recomandă o lucrare de dezmiriștire, imediat după recoltat, apoi o trecere cu cizelul la o adâncime de 20-25 cm, fără a se întoarce brazda, concomitent cu tasarea ușoară a solului, pentru a-i reface capilaritatea, bazându-ne pe umiditatea din profunzime.

Dacă discutăm despre lucrări în regim de min-till (lucrări minime), recomandarea Syngenta este hibridul SY Floretta, având sistemul radicular foarte bine dezvoltat, și o tulpină puternică, ce îi conferă toleranță foarte bună la cădere. Pe soluri ușoare, în orice tip de tehnologie, recomandarea de la Syngenta este hibridul SY Robot CL.

Densitatea

Densitatea recomandată la semănat este între 40-60 boabe germinabile/mp, în condiții optime, asigurând o acoperire ideală a terenului până la intrarea în iarnă, fără supraaglomerarea plantelor, dar existând totuși și o „rezervă de plante” în cazul lipsei de umiditate în momentul răsăritului, a unei ierni mai aspre, sau a unui atac masiv de dăunători.

Densitatea  stabilește, în medie, aproximativ 50% din producția scontată. Densitățile sub 25 și peste 75 plante/mp la ieșirea din iarnă determină scăderi de performanță de până la 40%.

Atunci când vorbim despre densitate, nu putem să nu subliniem și importanța calibrării semănătorilor, care în mare  parte sunt încă reglate pe kg/ha. Considerând că masa a 1000 de boabe (MMB) la semințele de rapiță variază destul de mult, cantitatea însămânțată poate fi de la 2 la 6 kg/ha. Recomandarea Syngenta este acordarea atenției loturilor (partidelor), chiar și de la același hibrid, pentru că pot exista diferențe a greutății masei la o mie de boabe.

Distanța între rânduri

Distanța se poate regla între 12,5 și 75 cm. Cele mai bune rezultate se obțin la distanțele cuprinse între 25 cm și 40 cm și, în unele cazuri, la 70 cm între rânduri. La distanțele mici între rânduri avem un control mai bun asupra buruienilor, și astfel nu sunt necesare prașilele. Avem o rezistență mai bună la cădere, iar recoltarea mecanizată va avea loc în condiții bune și foarte bune. Distanțele mari sunt recomandate doar în zonele cu soluri fertile și bine aprovizionate cu apă. Aici recomandarea Syngenta este SY Glorietta datorită capacității foarte bune de ramificare.

Alegerea distanței corespunzătoare influențează producția cu până la 20% din potențialul solei.

Perioada de semănat

Momentul de semănat este totul. Se consideră că, în condiții optime, fiecare zi întârziată la semănat reduce potențialul total de producție cu 1%. Cazul ideal este ca, din momentul semănatului și până la primele cinci zile cu temperaturi sub 2⁰C, să fi trecut aproximativ 110 zile. Pentru a asigura germinarea și răsărirea semințelor de rapiță, necesarul acestora de precipitații este de aproximativ 5-10 mm în decurs de 5-10 zile.

Recomandarea Syngenta pentru semănatul timpuriu este SY Glorietta, deoarece hibridul are o dezvoltare lentă în toamnă, fără a exista riscul alungirii tijei. Dacă condițiile ne obligă la un semănat tardiv, cea mai bună recomandare este  hibridul SY Floretta, care are un start exploziv în vegetație, cu o dezvoltare rapidă până în stadiul de patru frunze, iar pentru fermierii care folosesc tehnologia Clearfield^®, cea mai bună recomandare este SY Robot CL. După răsărire, din stadiul de cotiledoane și până în stadiul de șase frunze, necesarul de precipitații al plantelor este de aproximativ 40-50 mm.

Dăunători

Principalii dăunători sunt puricii cruciferelor (Phyllotreta spp.) și viespea rapiței (Athalia rosae). Atacul lor este cu atât mai puternic cât timp avem o toamnă caldă și secetoasă. Pragul Economic de Dăunare (PEG) la ambii daunatori este de 2-3 indivizi pe plantă, în 70% din parcelă/solă. Este recomandat controlul dăunătorilor cu produsul Karate Zeon^®, sau alți piretroizi sau insecticide sistemice.

Folosirea semințelor netratate sau întârzierea tratamentului poate provoca pierderi de producție de la 10% până la 20% sau compromiterea totală a culturii în cazul unor atacuri foarte puternice.

Buruieni

Presiunea buruienilor în toamnă, și în special a samulastrei de cereale paioase trebuie gestionată cu mare atenție. Se estimează că samulastra de grâu sau orz creează pierderi de producție de la 1% la 3% la o plantă/m² și ajunge până la 18% în cazuri unde avem 16 plante/m².

În cazul în care suntem într-o zonă în care avem anual o presiune puternică din partea buruienilor dicotiledonate în toamnă, Syngenta recomandă un hibrid performant pe segmentul Clearfield^®, SY Robot CL. Aplicarea în toamnă a erbicidului Cleranda^® se face din stadiul de cotiledoane, până în maximum opt frunze.

Bolile care își fac cel mai des apariția în condiții de toamnă caldă și secetoasă și care produc cele mai mari pagube sunt putregaiul negru (Guignardia bidwellii) și făinarea, deja din stadiul de cotiledoane. În cazul putregaiului negru, toți cei trei hibrizi de la Syngenta: SY Glorietta, SY Floretta și SY Robot CL prezintă toleranță, așa că trebuie să ne asigurăm că toți ceilalți factori agrotehnici au fost respectați, mai precis, semănatul în perioada optimă și aplicarea unui regulator de creștere, dacă există riscul de alungire. Pentru făinare nu există toleranță genetică, așa că atenție mare la semănat. Densitățile mari favorizează boala, iar în anumite cazuri trebuie făcut un tratament din toamnă.

Reluarea în vegetație

Rapița își poate relua ciclul de vegetație și în ferestrele iernii (cu temperaturi de 5-7 grade Celsius), ceea ce nu este de dorit. Ceutorhynchus napi atacă încă din februarie, atunci când temperaturile depășesc 9-12 grade Celsius. Femela depune ponta în interiorul tulpinii, iar larvele mănâncă interiorul acestora. Trebuie amplasate capcane, apoi se aplică insecticide pentru a controla adulții.

Odată cu alungirea tulpinii, încep să apară și inflorescențele. Înfloritul este determinat și de timpurietatea hibridului. În portofoliul Syngenta, avem hibrizi semi-timpurii, dar SY Glorietta se diferențiază prin faptul că înflorește cel mai târziu dintre hibrizii din portofoliu.

Atunci când vorbim despre talia plantelor, trebuie luate în considerare mai multe aspecte, cum ar fi: varietatea, condițiile meteo, tehnologia. Talia hibrizilor este în medie între 1,5 m până la 2 m. În portofoliul Syngenta avem hibrizi de talie medie, compacți, care se ramifică foarte bine și sunt ușor de recoltat (SY Glorietta, SY Floretta, SY Robot CL). Anul acesta, în zonele secetoase s-a observat o talie mai mică a hibrizilor din cauza lipsei de apă, fapt ce a dus și la o înflorire timpurie.

Un alt aspect cheie în tehnologia rapiței este rezistența la cădere, iar aici sunt câteva elemente cheie care trebuie discutate și luate în considerare:

• Hibridul: Avem în portofoliul Syngenta hibrizi compacți, cu o toleranță foarte bună la cădere, iar aici amintim hibrizii SY Floretta și SY Robot CL;

• Densitatea optimizată la condițiile de mediu: Densitate optimă la recoltat pentru SY Glorietta și SY Floretta este de 35-45 plante pe mp. O densitate prea mare ar putea duce la căderi;

• Fertilizarea cu azot: o aplicare a unei fracții mari de azot în stadiile târzii de dezvoltare, poate crea o sensibilitate la cădere;

• Controlul dăunătorilor: Controlul lui Ceutorhynchus napi trebuie considerat, încă din iarnă. Larvele golesc tulpinile pe interior, lucru care favorizează o cădere masivă a culturii. Totodată, în cazul în care sunt primăveri cu umiditate excesivă și temperatură optimă, se poate instala și Sclerotinia sclerotiorum, pe fondul leziunilor pe care le creează larvele deCeutorhynchus napi;

• Aplicarea regulatorilor de creștere poate întări tulpina și micșora riscul căderii plantelor.

Coacerea uniformă este o caracteristică foarte importantă a hibrizilor din portofoliul Syngenta. Aceasta poate influența atât momentul recoltatului, cât și toleranța la scuturare. Hibrizii Syngenta au o coacere uniformă, iar în rețeaua de cercetare-testare, nu am observat o sensibilitate deosebită în ceea ce privește scuturarea. Totuși, trebuie avut în vedere maturitatea hibrizilor în momentul recoltatului. Un hibrid mai tardiv, așa cum este SY Glorietta, se va coace mai târziu, astfel că va avea o toleranță mai bună la scuturare. Din acest motiv, recomandăm în fermă cultivarea mai multor hibrizi, cu maturități diferite, pentru a putea realiza un recoltat eșalonat, în etape.

Material semnat de Răzvan Lupu, expert tehnic Semințe Syngenta România, în colaborare cu Alexandru Lavu, manager de produs semințe porumb și rapiță Syngenta România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aduc în atenția fermierilor fungul Fusarium graminearum care produce boala numită „albirea și înroșirea spicelor”. În zonele din țară unde au căzut precipitații în perioada înfloritului, iar temperaturile au fost favorabile realizării infecțiilor, este posibil să apară fuzarioza.

Schimbările climatice din ultimii ani au influențat pozitiv dezvoltarea fungilor din genul Fusarium, favorizând apariția epidemiilor la grâu. Cea mai recentă epidemie de Fusarium la cerealele din Câmpia Banatului (și nu numai) a fost în anul 2019, an în care calitatea a fost foarte scăzută, în principal din cauza prezenței micotoxinelor fusariene în cantități care au depășit limitele permise.

Pierderile produse de F. graminearum la grâu în anii epidemici pot fi uriașe. Pagubele se datorează în mare parte sterilității spicelor, MMB-ului scăzut (masa a o mie de boabe), dar mai ales prezenței micotoxinelor în cariopse.

Fusarium graminearum este un patogen deosebit de periculos al cerealelor deoarece produce micotoxine încadrate în două clase chimice: trichothecene și zearalenon. Dintre trichothecene amintim: vomitoxina (deoxynivalenol sau DON), micotoxina T – 2, diacetoxyscirpenol (DAS), monoacetoxyscirpenol (MAS) şi nivalenol. Aceste micotoxine sunt iritanţi puternici şi au fost asociate atunci când sunt consumate cu simptome ca: vomă, refuzul hranei şi posibil ulcer gastric. Cele mai semnificative trichothecene sunt toxina T – 2 şi deoxynivalenolul, care apar în cantităţi destul de mari la cereale. Zearalenonul face parte din a doua clasă chimică de toxine produse de F. graminearum. Când este consumat de animale este asociat cu probleme de reproducere, cum sunt: avorturile, căldurile false, reabsorbţia fetusului şi a mumiilor [Cotuna & Popescu, 2009].

Fusarium și Alternaria sp. (foto din anul 2023)

În Câmpia Banatului, în anul 2023 au existat lanuri infectate, însă incidența spicelor atacate a fost mai scăzută, la fel și intensitatea. De la epidemia de Fusarium graminearum din anul 2019, putem aprecia că acest patogen nu a mai creat probleme deosebite în Banat, deoarece nu s-au întrunit condițiile climatice (precipitații continue și temperaturi moderate). Vom vedea ce va aduce această primăvară.

Prin intermediul acestui articol venim în sprijinul dumneavoastră cu informații despre tabloul simptomatic al bolii, biologia, epidemiologia și „combaterea” patogenului Fusarium graminearum. Aceste informații vă vor ajuta în viitor să vă protejați din timp culturile.

Micotoxinele fusariene, pericol pentru sănătatea oamenilor și animalelor

În fuzarioza grâului pot fi implicate mai multe specii de Fusarium. Studii numeroase arată că fuzarioza spicelor de grâu poate fi produsă de Fusarium graminearum, Fusarium culmorum, Fusarium nivale, Fusarium poae, Fusarium sporotrichioides [Miller, 1994; Lidell, 2003; Wegulo, 2012; Zrcková et al., 2019]. Dintre speciile menționate, Fusarium graminearum este prezentă în regiunile temperate cu climat mai cald, comparativ cu Fusarium culmorum care preferă zonele mai reci [Wang & Miller, 1988; Snijders & Perkowski, 1990; Miller et al., 1991; Miller, 2002]. În Câmpia Banatului, specia predominantă care produce infecții la spic este F. graminearum [Cotuna et al., 2013; Cotuna et al., 2022].

Dintre speciile de Fusarium producătoare de DON, F. graminearum este considerată cea mai importantă [Paraschivu et al., 2014; Paul et al., 2005; Anon, 1993c]. Deoxynivalenolul (DON) aparține familiei chimice de sequiterpene, fiind derivat din trichodiene (precursorul biochimic al tuturor trichothecenelor). DON - ul este foarte stabil din punct de vedere chimic. Semințele infectate de Fusarium conțin întotdeauna și micotoxine fusariene. Dintre acestea, DON - ul a fost găsit frecvent în cantități mari [McMullen et al., 1997]. După Wegulo (2012), cu cât procentul de boabe fusariate este mai mare cu atât și cantitatea de DON va fi mai ridicată. De altfel, marea majoritate a cercetătorilor corelează prezența deoxynivalenolului în cariopse cu intensitatea atacului din câmp și procentul de boabe fusariate [Cowger & Arellano, 2013]. Dacă ajunge în hrana oamenilor, deoxynivalenolul poate produce intoxicații alimentare, care se manifestă prin greață, vărsături, diaree, dureri de cap, dureri abdominale, febră etc [Lidell, 2003; Sobrova et al., 2010].

Până în acest an, limita maximă de DON admisă de legislația europeană în cerealele neprocesate era de 1250 ppb (1,25 ppm) [Commission Regulation (EC) No 1881/2006].

În Regulamentul (UE) 2024/1022 al CE din 8 aprilie 2024, de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 cu privire la nivelurile maxime de deoxinivalenol în produsele alimentare, limita maximă de DON permisă la cerealele neprocesate a scăzut la 1000 ppb. Noile reglementări intră în vigoare începând cu data de iulie 2024 și nu se aplică retroactiv.

A doua micotoxină importantă produsă de Fusarium graminearum este „toxina T - 2”, care apare în cantități semnificative la cereale, alături de deoxynivalenol [Annon, 1993b]. Intoxicația se manifestă prin simptome de febră, vomă, convulsii, anemie, inflamații acute ale aparatului digestiv.

Alt metabolit toxic produs de fungul F. graminearum este zearalenona (ZON). Zearalenona apare la grâul fusariat alături de DON și T - 2. Această toxină afectează eficiența reproductivă, nu și pofta de mâncare. Sindromul estrogenic ce apare în urma ingerării de hrană contaminată se caracterizează prin: umflarea glandelor mamare, hipertrofia uterină, umflarea vulvei, infertilitate [Marasas, 1991]. Cei mai sensibili sunt porcii.

Limitele maxime admise de ZON și T - 2 în grâul neprocesat sunt de 100 ppb. Cele trei micotoxine, DON, ZON și T - 2 nu sunt considerate carcinogenice. Zearalenona nu se transmite prin lapte sau alte produse lactate.

Factorii de risc pentru apariția infecțiilor

Risc crescut de infecții cu Fusarium graminearum se înregistrează în anii când se întrunesc următorii factori:

• Temperaturi optime pentru realizarea infecțiilor. După Anderson (1948), temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 25⁰C, indiferent de cât timp durează umezeala. După De Wolf et al. (2003), contează durata în ore a temperaturilor cuprinse între 15 - 30⁰C, înainte cu șapte zile de înflorit. În condiții de vreme caldă cu temperaturi cuprinse între 25 - 30⁰C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic (albire) pot apărea în 2 - 4 zile de la realizarea infecției [Wegulo, 2012]. Astfel, o cultură aparent sănătoasă, brusc poate să prezinte simptome de boală;

• Precipitațiile. Precipitațiile continue dinainte de înflorit și în timpul dezvoltării cariopselor favorizează acumularea de cantități mari de DON în cereale. Cantitățile de precipitații din lunile mai și iunie predispun cerealele la infecția cu Fusarium. Perioadele în care grâul poate fi infectat sunt la înflorit sau imediat după înflorit [Hernandez Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012]. De Wolf et al. (2003) arată importanța duratei în ore a precipitațiilor înainte cu șapte zile de înflorit;

• Umiditatea relativă a aerului (UR%). Cu cât expunerea la umezeală este mai îndelungată, intensitatea atacului la spic crește. Chandelier et al. (2011), într-un studiu efectuat pe o perioadă de șapte ani, arată o corelație puternică între umiditatea relativă medie de peste 80% și cantitatea de DON acumulată în cariopse;

• Tehnologiile practicate în prezent de către fermieri pot influența pozitiv infecțiile cu Fusarium, cât și acumularea de micotoxine. Sistemele de cultivare „minimum tillage” sau „no tillage” (utile pentru conservarea solului), densitățile mari practicate, lipsa rotației, au dus la creșterea sursei de inocul în resturile vegetale ce rămân la suprafața solului [Unger, 1994; Watkins, 1994; Matei et al., 2010];

• Soiurile sensibile.

Recunoașterea simptomelor

Fusarium graminearum poate ataca plantele de cereale păioase pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă condițiile climatice preferate se întrunesc.

Tabloul simptomatic al bolii se prezintă după cum urmează:

• Plăntuţele care provin din seminţe infectate se îngălbenesc şi în cele din urmă putrezesc;

• În faza de înfrăţire, rădăcinile şi coletul sunt brunificate din cauza infecţiilor realizate de miceliul şi clamidosporii din sol. Plantele atacate continuă să vegeteze slab şi vor forma spice sterile;

• Forma cea mai gravă de atac este după înspicare. Spicele, iniţial se albesc parţial (câteva spiculeţe) sau total, apoi se înroşesc şi se acoperă cu un înveliş micelian, alb – roz sau alb – rubiniu, uneori portocaliu - somon, pe care se observă sporodochiile ciupercii (forma imperfectă). Pe spicele înroşite (pe palee, ariste sau boabe) se observă puncte negre care sunt periteciile ciupercii (forma perfectă). Cariopsele infectate sau fuzariate rămân mici, zbârcite, cenuşii sau rozii iar germinaţia şi puterea de străbatere va fi slabă [Popescu, 2005].

Ciclul de viață

Fusarium graminearum este agentul etiologic dominant al fuzariozei spicului la cerealele păioase cultivate în România. Ciuperca rezistă în resturile de plante vegetale, în sol și în semințe. Vremea umedă prelungită în timpul perioadei de vegetație favorizează creșterea și sporularea ciupercii. Sporii ciupercii sunt purtați de vânt și de picăturile de apă pe spicele de grâu. Grâul este susceptibil a fi infectat în perioada înfloritului și când cariopsele încep să se formeze [Popescu, 2005].

Fusarium graminearum rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit, clamidospori şi peritecii. O sursă importantă de transmitere este sămânţa infectată din care ies plăntuţe bolnave care mor (infecţie sistemică). Infecţiile primare pot fi realizate de micelii sau clamidosporii din sol dar şi de ascosporii şi conidiile care ajung pe părţile aeriene ale plantelor. După realizarea infecției, miceliul care se dezvoltă intracelular va intra în sporogeneză, formându-se astfel conidiile ce asigură infecţiile secundare (foarte păgubitoare mai ales în perioada înfloritului) – Popescu, 2005.

Dezvoltarea acestui patogen este favorizată de vremea umedă (umiditatea aerului peste 90%, prezenţa ploilor) şi de temperaturile moderate (peste 20⁰C) şi apoi de factorii agrofitotehnici (monocultura, solurile acide, azotul în exces, semănatul des, sensibilitatea soiurilor).

Infecţia continuă şi în depozite. Contaminarea cu micotoxinele produse de F. graminearum este asociată cu amânarea excesivă a recoltatului şi cu depozitarea cerealelor umede. Acumularea de micotoxine este masivă la temperaturi de 21 – 29⁰C şi la o umiditate a boabelor de peste 20%.

Managementul integrat al fuzariozei grâului

Putem combate sau nu fuzarioza la cereale? O întrebare la care este greu de răspuns. Măsurile din cadrul sistemului de combatere integrată pot ține sub control destul de puțin fuzarioza dar nu întotdeauna ne feresc de infecții. De ce? Pentru că orice măsuri am respecta, condițiile climatice sunt esențiale în realizarea infecțiilor.

Atac la cariopse. Stanga, cariopse fusariate, dreapta cariopsă aparent sănătoasă (foto din anul 2023) 

Măsuri profilactice

Măsurile de profilaxie sunt foarte importante dar nu ne feresc de infecții dacă condițiile climatice sunt favorabile patogeniei. Totuși, respectarea lor ne poate ajuta, în sensul că vom avea o rezervă mai mică în sol de inocul. În acest sens, este bine ca fermierii să respecte următoarele măsuri:

• Cultivarea de soiuri adaptate climei locale şi zonei unde vor fi cultivate.

• Cultivarea unor soiuri care tolerează mai bine patogenul. Despre rezistență totală nu putem discuta. Rezistența soiurilor de grâu la infecția cu Fusarium este foarte importantă și intens studiată astăzi. Sunt descrise până acum cinci tipuri de rezistență: tipul I - rezistența la infecția inițială (reacții de apărare); tipul II - rezistența la răspândirea agentului patogen în țesutul infectat; tipul III - rezistența la infecție a semințelor; tipul IV - toleranța la infecție; tipul V - rezistența la micotoxine [Mesterhazy, 1995; Ma et al., 2009; Kosaka et al., 2015; Zhang et al., 2020]. După Bai & Shaner (2004), crearea unor soiuri cu rezistență la Fusarium poate fi o strategie foarte bună pentru controlul acestei boli. În SUA, preocupări de ameliorare a grâului pentru rezistența la Fusarium sp. există de prin anul 1929. Un studiu din 1963 arată că, după un ciclu de cercetari de nouă ani, toate plantele de grâu pot fi infectate în proporție mai mare sau mai mică [Schroeder & Christensen, 1963].

• Controlul dăunătorilor în lanurile de cereale nu trebuie neglijat, deoarece se ştie că favorizează infecţiile cu Fusarium graminearum.

• Densităţile mari trebuie evitate.

• Fertilizarea cu azot şi alte substanţe nutritive să se facă în mod echilibrat.

• Rotaţia culturilor trebuie respectată, deoarece s-a constatat că reduce riscul de contaminare cu micotoxine produse de ciuperca Fusarium graminearum.

• Resturile vegetale să fie îngropate prin intermediul arăturii.

• Recoltarea la timp, uscarea la 24 de ore de la recoltare şi supravegherea umidităţii boabelor la depozitare [Cotuna & Popescu, 2009].

Dacă aceste măsuri sunt respectate, sursa de inocul va fi diminuată, NU şi eliminată.

Măsuri chimice

În funcție de condițiile climatice, tratamentele chimice pot fi eficiente sau nu. Tratarea semințelor înainte de semănat este esențială în prevenirea primelor infecții.

În România sunt omologate următoarele substanțe pentru tratarea semințelor de cereale păioase: Triticonazol; Tebuconazol; Fludioxonil + teflutrin (insecticid); Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol; Difenoconazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Ipconazol; Fluxapyroxad; Fludioxonil + sedaxan; Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan; Bixafen + tebuconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Tratamentele din vegetație

La modul general, în literatura de specialitate se recomandă două tratamente în timpul sezonului de vegetație, după cum urmează: primul tratament la începutul înspicării; iar al doilea tratament la sfârșitul înfloritului.

Studiile efectuate pentru stabilirea momentelor optime de efectuare a tratamentelor (când au eficacitate maximă) recomandă următoarea strategie:

• Tratament la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit - eficiență ridicată.

• Tratament la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului în general.

• Tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit - nu se recomandă (prea târziu pentru tratament) - se poate aplica doar în situații grave cu risc de infecții secundare când sunt ploi continue după înflorit.

Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Azoxistrobin; Tebuconazol; Metconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Ciprodinil; Fenpropidin; Difenoconazol + tebuconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Boscalid + protioconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Bromuconazol + tebuconazol; Proquinazid + protioconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Fungicidele omologate trebuie utilizate doar în dozele recomandate de producători. Nu măriți dozele. Mărirea dozelor duce la apariția fenomenului de rezistență, iar rezistența la pesticide este o problemă mare a agriculturii moderne.

Tratamentele trebuie efectuate doar în zilele în care nu bate vântul și temperaturile nu sunt ridicate. Dacă după efectuarea tratamentelor intervin ploi, va trebui să repetați. Este foarte important să fie respectați timpii de pauză până la recoltat. Fungicidele utilizate la cereale au timpi de pauză destul de mari, începând de la 35 până la 50 zile.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este foarte rar utilizată în combaterea fuzariozei la grâu și nu numai. De interes sunt antibioticele produse de bacterii (Bacillus subtilis) și fungi (Penicillium, Trichoderma, Trichothecium): fitobacteriomicina, nifimicina, fitoflavina, lavendromicina, trichotecina [Popescu, 2005].

În prezent, există un produs biologic omologat în România pe bază de Pythium oligandrum (M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum) pentru tratarea fuzariozei în perioada de vegetație. Tratamentele cu agenți biologici trebuie efectuate preventiv, nu curativ.

De reținut, recoltele contaminate cu micotoxine fusariene nu pot fi destinate nici pentru panificaţie, nici pentru hrana animalelor, din cauza intoxicaţiilor grave pe care le produc.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna (realizate în anii trecuți)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!