SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI VINVEST, A IX-A EDIŢIE, 6-8 APRILIE

VinVest este ca un salon de modă, în care vinurile vin frumos îmbrăcate, cu etichete frumos desenate, precum şi cu gusturi alese. Pentru propria plăcere sau pentru competiţie, vinurile trebuie încercate. La Timişoara, gusturile chiar se discută, pentru că numai aşa se pot da medaliile. Oferta e bogată. Au apărut numeroase podgorii mai mici, dar ambiţioase, care mizează pe calitate şi pe promovare. Oenologi tineri merg în sensul modei, al gusturilor moderne, al pieţei internaţionale.În ultimii nouă ani, papilele gustative ale iubitorilor de vin şi ale membrilor Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România freamătă la adunarea vinurilor de la VinVest.

Lucia Pîrvu este organizatorul Salonului VinVest. Face parte din Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România şi ştie foarte bine ce se întâmplă pe piaţa vinului. „În acest an, sunt prezente în Salon multe vinuri albe şi rose proaspete, din 2011. Românii au învăţat să bea vinuri rose. La vinurile roşii, avem vinuri maturate, de doi-trei ani, învechite la butoi de stejar sau la sticlă. Avem, de asemenea, show-ul gastronomic, realizat de Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism. E combinaţia ideală - vinul şi arta culinară. Publicul vine să încerce vinuri, să memoreze gusturi. Mai târziu, vom cumpăra vinul care ne-a plăcut”, arată Lucia Pîrvu. Ea a adăugat că la această a noua ediţie a VinVest s-a vorbit mult de turism viticol, pe care îl dezvoltă cramele. „E important să transmitem povestea vinului pe care îl facem, la el acasă. Putem să ne luăm câteva zile de vacanţă şi să mergem într-o zonă viticolă, unde avem pensiune, locuri de vizitat şi vinuri de gustat. Sunt multe crame care au accesat proiecte europene, care acum au pensiuni şi spaţiu pentru degustare. E altceva să bei un vin la el acasă”, a specificat directorul Salonului de vinuri.

Organizaţia Somelierilor din România a făcut prezentări profesioniste în cele trei zile de expoziţie. Somelierii sunt în măsură să vorbească despre arta vinului, de la modul de servire până la datele de pe etichetă. Consumatorul vede vinul în raft, dar dacă nu are nişte informaţii elementare, nu ştie ce să cumpere şi în ce condiţii trebuie băut vinul.

„Avem şi parteneriate cu Universitatea “Tibiscus”, cu Universitatea de Design şi cu USAMV a Banatului, pentru că trebuie să avem o bună legătură cu tinerii, cei care vor prelua munca pe care o facem noi. Vinul este un aliment, dar include artă, cultură, civilizaţie. Vinul este şi un foarte bun ambasador al României. Avem la VinVest şi vinuri din Franţa, Italia, Spania, Australia şi Chile”, a spus directorul VinVest.

Conceptul concursului de vinuri din acest an este unul nou faţă de ediţiile anterioare ale VinVest. Au intrat în concurs vinuri albe seci, demiseci, semiaromate etc, adică au fost organizate categorii mai mici. „Din 132 de vinuri şi distilate, s-au făcut serii de 12-14 mostre. Paharele au rămas pe masă şi am putut să comparăm mostrele. Aceasta a fost idea dr. Petre Badea, preşedintele juriului. Conform regulamentelor, putem premia 30%, iar restul se supără, chiar dacă ştiu că membrii juriului sunt specialişti cu mare experienţă. Asta e competiţia”, punctează Lucia Pîrvu.

La standul producătorului de vinuri Avincis, un tânăr cu ochelari stă de vorbă cu oamenii. E jovial şi competent. Pentru că vine multă lume la degustare, ne-a trezit curiozitatea. Am aflat că se numeşte Ghislain Moritz, e oenolog francez şi a venit în România, la Drăgăşani.

Pentru vinurile Avincis este prima participare la Salonul VinVest Timişoara. Podgoria firmei Avincis Vinuri se află la Dobruşa, în apropiere de Drăgăşani (judeţul Vâlcea). Firma este deţinută de familia Stoica, Valeriu şi Cristiana. Este vorba de politicianul Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei.

„Avem un sol argilos şi cu calcar, care se pretează pentru vinuri albe, dar şi roşii. Avem o plantaţie de 40 ha, iar în producţie avem 27 ha. În fiecare an mai intră câteva hectare în producţie. Ca soiuri, avem toată gama reprezentativă de Drăgăşani - Sauvignon Blanc, Muscat Otonel, Crâmpoşie, Fetească Regală, Pinot Gris. O să intre în producţie Tămâioasa Românească. La vinuri roşii avem un Pinot Noir, Merlot, Sauvignon. Facem şi un rose din aceste soiuri. Când am venit în România, m-am interesat mult despre Feteasca Regală, pentru că nu se poate compara cu altceva. E un vin alb care conţine tanin, ceea ce e foarte rar. Am încercat să-l vinific în stil Bourgonez - fermentat în butoi, învechit în butoi. Vinul are o “semnătură”. Feteasca Regală se poate bea şi proaspăt, dar are şi potenţial de învechire. Avantajul nostru e că suntem o echipă tânără şi entuziastă. Avem idei noi şi sortimente care nu sunt încă pe piaţă”, povesteşte Ghislain Moritz, oenologul francez de la Avincis. Pentru Moritz, România şi experienţa de aici este o aventură plăcută. „Am lucrat în Burgundia şi Portugalia. La Drăgăşani avem un climat continental, foarte frig iarna şi foarte cald vara. Şi un terroir caracteristic. E o experienţă foarte interesantă”, spune oenologul francez.

Podgoria de la Domeniile Dealu Mare Urlaţi se întinde pe 42 km, în jurul oraşelor Buzău şi Ploieşti. Este patria vinurilor roşii. Societatea e înfiinţată în 2006 şi administrează 120 ha, iar crama are o capacitate de stocare de 1,1 milioane litri. Totul este nou şi realizat printr-un proiect european. Din cele 120 ha, 35 ha sunt plantaţii tinere. Claudiu Porumb, oenologul Domeniilor Dealu Mare, este un tânăr care vorbeşte cu pasiune despre vinurile pe care le face.

„Ca structură de soiuri, avem patru albe - Sauvignon alb, Riesling, Muscat Otonel şi Fetească albă, cât şi patru roşii - Merlot, Cabernet, Fetească Neagră şi Burgund. În arealul nostru sunt peste 50 de firme de vinificaţie. E cea mai mare densitate de firme, de la cele de mari dimensiuni până la asociaţii familiale, care au apărut după anul 2000. Până atunci totul a fost distrus, erau combinate de vinificaţie abandonate. După 2000 a venit valul înnoirii. Sunt investitori români şi străini. E mare lupta pentru orice petec de pământ. Însă, nu ne comportăm ca şi cum am fi în competiţie. Suntem un grup de tineri oenologi şi toţi avem acelaşi principiu - să producem calitate. Ne întâlnim foarte des, mulţi facem parte şi din Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România. Fiecare vine cu vinurile lui, le degustăm, ne spunem părerea. Avem garanţia că, dacă un coleg ţi-a spus că vinului tău îi lipseşte ceva, te corectezi şi ajungi la o calitate superioară”, menţionează oenologul Claudiu Porumb.

Plantaţia de la Domeniile Dealu Mare Urlaţi este astfel structurată, încât plantarea şi vinificaţia se fac pe soiuri, se produc monosepaje. Se vinifică separat strugurii, totul se face la temperatură controlată. Strugurii sunt recoltaţi, aduşi repede la cramă în bene foarte mici, procesaţi uşor, răcită mustuiala. Totul se face într-un timp foarte scurt, pentru a preîntâmpina oxidările. Acolo se pierde din calitate. Toată munca podgoreanului poate fi pecetluită de un oenolog neatent. „Se spune că, în general, calitatea unui vin se naşte în vie, dar contează foarte mult ce face oenologul. Poţi să primeşti struguri de Medalie de aur şi să faci borş. La noi în cramă avem temperatură controlată electronic. Tot procesul tehnologic este monitorizat. În ce priveşte vinurile, ca nivel de calitate, avem standard, premium şi superpremium, pe soiuri pure. Adaugăm şi două cupaje - roşu şi alb, din cele mai bune trei vinuri din fiecare categorie. Cupajul alb “Trei peşti” este în premieră la VinVest Timişoara, iar cupajul roşu “Incantation” este alcătuit din vinuri roşii învechite la baric şi este acum la ediţia a II-a la Salonul timişorean. Este un cupaj de top şi foarte apreciat în HoReCa. Gamele standard şi premium sunt pentru retail”, a precizat Claudiu Porumb.

Producătorul de vinuri Domeniile Dealu Mare Urlaţi este printre puţinii din România care produce pelin, o băutură aromatizată, făcută cu o infuzie de plante pusă în vin. În amestecul de plante predomină pelinul. Pelinul de mai este recoltat sau colectat de la populaţie, este pus la uscat şi se foloseşte tot anul. Este foarte apreciat în ţară, dar şi la export.

O altă premieră la VinVest este un Merlot Rose, producţie 2011, proaspăt şi vioi, nou în gamă. „Domeniile Dealu Mare Urlaţi producea un rose standard. Din 2011, facem un rose premium, numai din struguri Merlot, fără presare. După zdrobire, s-a retras mustul şi s-a fermentat ca un vin alb. Cu timpul, şi românii vor aprecia mai mult vinurile rose, care au o bogată paleta de nuanţe - de la culoarea foiţei de ceapă până la roşu deschis”, arată Claudiu Porumb.

În timp ce mulţi podgoreni au renunţat la Burgund, la Domeniile Dealu Mare Urlaţi continuă să fie cultivat. Oenologul ne explică de ce: „Burgundul este ajutorul viticultorului, este un soi productiv şi rezistent. Nu este pretenţios ca tehnologie. Te ajută să reglezi producţia în anii cu probleme.”

Anul trecut, a apărut la VinVest Timişoara o podgorie mică, dar ambiţioasă, Domeniile Anastasia. După ce a văzut cum sunt vinurile de la salon, Marin Constantin, proprietarul producătorului de vinuri de la Urlaţi (Prahova), a venit în 2012 cu un Cabernet Sauvignon care a luat Medalia de Argint.

„Anul acesta am venit la VinVest cu două noutăţi - un Chardonnay şi un Cabernet Sauvignon, pentru care am primit Medalie de Argint. Noi am rămas pe soiuri pure, n-am făcut cupaje. Vrem să facem calitate, nu cantitate. Asta ne-am propus de la bun început şi vom respecta acest principiu. Mai avem mult de muncă, până să ne cunoască toată lumea. Vrem să vindem mai mult, pentru că am investit destul până acum şi trebuie să ne mai amortizăm cheltuielile. HoReCa este ţinta noastră. Deocamdată, suntem în negocieri. Prezenţa la Salonul VinVest ne ajută foarte mult. Aici ne-am făcut cunoscuţi, ne-a ajutat să ne expunem, ceea ce e important pentru un producător mic, aşa ca Domeniile Anastasia”, a declarat Marin Constantin.

Podgoria de la Budureasca este în zona Dealu Mare, la Gura Vadului, unde sunt 300 ha cu viţă de vie. Este una dintre podgoriile care şi-a făcut un nume bun pe piaţă, pentru că şi-a propus să facă vinuri nobile româneşti. De altfel, Sauvignon Blanc de Budureasca a primit Medalia de Argint în competiţia de la Salonul VinVest. În expoziţie, am găsit-o la stand pe Vica Necula, manager de vânzări la Budureasca. Vica Necula ne-a spus că în plantaţia Budureasca sunt soiuri roşii - Cabernet, Fetească Neagră, Merlot, Pinot Noir. La replantări s-a pus şi Shiraz. „La vinurile albe, noutăţile sunt Chardonay, Pinot Gris. Însă, avem şi Fetească Regală, Tămâioasă Românească, Riesling. Replantările s-au realizat cu fonduri proprii, dar şi cu fonduri europene”, spune Vica Necula.

La Budureasca găsim şi cupaje, un Fumee, din Sauvignon, Riesling şi Fetească Albă, iar în varianta sec, a fost lansat în acest an Fumee din Pinot Gris, Riesling şi Sauvignon. „Mai avem un Reserve din vinuri roşii - Shiraz, Cabernet şi Merlot. Avem, de fapt, două game de vinuri - Budureasca şi Origini. Vinurile noastre se comercializează în HoReCa, magazine specializate, dar şi în supermarket. Din 2011, am început să exportăm. Din acest an, va intra toată suprafaţa pe rod, aşa că vom avea o cantitate mai mare de vin”, a specificat managerul de vânzări.

La Salonul Internaţional de la Timişoara, producătorul de vinuri a venit cu o gamă nouă în brandul Budureasca, făcută special pentru HoReCa şi magazine specializate, cu Chardonay, Pinot Gris, un Sauvignon Blanc sec, Tămâioasă Românească, vinificată prima dată în sec. „Mai avem un Pinot Noir în ediţie limitată, un Rose vinificat în sec. La toamnă, vom avea un Shiraz. Restaurantele solicită din ce în ce mai mult vinuri seci, e o dorinţă a clienţilor. Avem însă şi vinuri demiseci”, spune Vica Necula.

Una dintre surprizele Salonului VinVest a fost standul firmei Vicente Gandia din Spania. Jurnalista Loreta Budin, care îşi definitivează masterul la această firmă, ne-a povestit despre potenţialul acestui nou jucător pe piaţa vinurilor din România. Casa Gandia are o tradiţie care începe din 1885 şi este prezentă pe 85 de pieţe internaţionale.

„E prima participare a firmei spaniole la VinVest. Cu câteva săptămâni în urmă, vinurile de la Casa Gandia au fost prezente la ProVino de la Cluj-Napoca, unde au primit şapte medalii”, ne-a spus Loreta Budin.

Vicente Gandia este cel mai mare din regiunea Valencia şi este în primii 15 producători de vin din Spania, cu 38 de milioane de sticle pe an. Are în proprietate 300 ha, dar cumpără struguri de la mulţi producători autorizaţi, care totalizează 4000 ha. Are două crame, două linii de îmbuteliere. Vicente Gandia nu produce doar vinuri din regiunea Valencia, ci din opt zone DOC, unde are contracte cu producători autorizaţi, fiecare fiind o altă faţetă a Spaniei. Societatea are o echipă de şapte oenologi, şeful lor fiind ales, în 2012, “Oenologul anului” în Valencia. Această echipă munceşte pentru a păstra specificul terroirului pentru fiecare vin. Compania vrea să păstreze tradiţia, dar cu echipament modern. Sunt vinuri obişnuite, de foarte bună calitate şi sunt, cele premium, foarte fructuoase şi corpolente, la care recoltarea se face manual. Fiind zonă mediteraneană, vinurile au fructuozitate, un pic de mineralitate, sunt solare. Canicula face ca strugurii să adune multe arome şi zahăr. Loreta Budin spune că „toate vinurile au un excelent raport calitate-preţ şi se comercializează în magazine obişnuite şi HoReCa. Vor veni, în curând, şi în România”.

În domeniul enoturismului, Vicente Gandia are un domeniu - Hoya de Cadenas, unde este cea mai nouă cramă, foarte tehnologizată. Inclusiv lucrările din vie sunt computerizate, mai ales irigaţiile. Acolo este şi un castel-conac, unde e deschis un muzeu unic în lume, “Arte en barrica”, adică artă pe baric. „Sunt 21 de baricuri, pe care au pictat 21 de artişti din Valencia. Acolo este şi o capacitate de cazare, dar şi una dintre cele mai mari crame de învechire din Spania, cu o capacitate de 15.000 de baricuri. Via poate fi vizitată cu un trenuleţ, care face circuitul podgoriei, dar şi cu un balon uriaş, unde poţi să bei un pahar de vin rose. Turiştii sunt încântaţi de vizită. Se organizează, bineînţeles, degustări. Tot la Hoya de Cadenas se află o plantaţie de măslini şi se produce ulei de măsline de supercalitate, care este complementar cu vinurile. Vicente Gandia exportă vinuri în peste 85 de ţări de pe toate continentele şi este mereu în căutare de pieţe noi. Compania lucrează cu mulţi studenţi, mulţi stagiari şi masteranzi din alte ţări, aşa cum sunt şi eu”, povesteşte Loreta Budin.

Printre standurile cu vinuri, au venit la Timişoara la VinVest şi producătorii de utilaje şi ambalaje, industrii conexe.

La standul firmei Scharfenberger, l-am găsit pe Willy Roth, care este binecunoscut podgorenilor români, pentru că este reprezentantul firmei şi coordonatorul serviciului de asistenţă tehnică în România. Distribuitorul companiei germane în ţara noastră este Ampelos Intervin din Bucureşti, care se ocupă şi de service.

„La această a noua ediţie a salonului timişorean am adus utilaje pentru prelucrarea primară a strugurilor - desciorchinător, zdrobitor, bandă transportoare, presă pneumatică. Asta e ce am putut să aducem la expoziţie, dar noi facem dotări complete de cramă. Activăm de mulţi ani pe piaţa din România şi oamenii deja ne cunosc şi ne caută. Aici, la VinVest, au venit producători interesaţi şi de utilaje pentru alte fructe, nu numai pentru struguri, ci şi piersici sau caise, care se pot prelucra cu aceste sisteme. Presa pneumatică poate fi folosită pentru mai multe feluri de fructe, inclusiv cireşe, mere, pere, pentru obţinerea sucurilor. De obicei, se cumpără pentru struguri, pentru că aici este domeniul mai mare de activitate, dar ele pot avea mai multe întrebuinţări. Presele pot fi folosite şi pentru roşii, dar pentru asta mai trebuie un component care asigură drenajul.

Sunt cazuri în care fermierii le folosesc pentru presarea cartofilor şi obţinerea amidonului, mai ales în Canada. E importantă calitatea fructelor şi legumelor. Dacă sunt prea uscate, atunci şi eficienţa stoarcerii este mai mică. În ce priveşte service-ul, în campanie suntem zi şi noapte la dispoziţia fermierilor”, a menţionat Willy Roth.

La ediţia a VII-a a Concursului Naţional de Vinuri si Băuturi Alcoolice VINVEST au participat 132 de probe, inclusiv băuturi spirtoase. Concursul s-a desfășurat după regulamentul Organizaţiei Internaţionale a Viei și Vinului (OIV), fiind jurizat de membri ai Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România,
Medalii au primit 30% din probele concurente. Au fost premiate 39 de probe, oferindu-se 17 medalii de argint, 18 medalii de aur, iar patru producători de vin au reuşit să obţină Marea Medalie de Aur (MMA). Jidvei a câştigat MMA cu vinul spumant Romantine, Vincon cu vinars „Jad”, Recaş cu Cabernet Sauvignon „Castel Huniade” şi Staţiunea de Cercetare Murfatlar cu Pinot Gris.
Medaliaţii cu aur au fost: Cramele Recaş cu 4 medalii, Jidvei, Gârboiu, Wine Princess şi Vincon au primit câte 2 medalii de aur, iar Crama Oprişor, Ferdi, Rovit, Staţiunea de Cercetare Blaj, Vigna şi Domeniile Sâmbureşti au primit câte o medalie de aur. Medaliile de argint au fost câştigate de Crama Oprişor – 5 medalii, Fine Wine – 3 medalii, iar câte una a revenit Cramelor Alcovin, Budureasca, Domeniile Boieru, Domeniile Anastasia, Intervit, Jidvei, Crama Gârboiu, Vigna şi Vincon.
Medaliile au fost înmânate într-un cadru festiv în cea de-a doua zi a Salonului VINVEST.

Hai să trăieşti, că parcă-ţi vine de când dădu urzica, ştevia şi baraboiu’! Mai c’on ó, mai c’o coastă dă miel ori on copan de puicuţă, bun înţeles cu netimbrată, că molan de unde? Apucăm şi toamna asta, dacă Victoraş ne dă grămadă banii de ni-i luă cu ţârâita Dom’Iemil. De câte ori ţ’am că nădejdea ie numa’ la NeaTraian şi nu mă crezuşi? Preşu’ ne trase preşu’, Preşu’ ni-l întinse acu’ p’ăsta. Nu-i chiar roş-roş, ie aşa, mai portocaliu spre verde, de la înverzirea plăţilor UE! Îmi fătă vacă, când îl auzi! Bre, îţi dovedi încă odată, că, dupe Dom’Brucan, îs cea mai cea Pitie politică în viaţă. Nu ştii ce-i aia? Cată pă Goagăl, că de când ne dezvoltă ăştia capacitatea adiministrativă pă persoană fizică (posdru, da’ cum credeai!), mă deşteptai ceva de groază. O să mă vezi la Academie!

Ţ’am emailat pintru o întrebare, o lămurire, un chelcăşoz! S-o luăm dă la ó! Io’s olecă de neam cu primarele din supturbana în care am baza de aprovizionare pintru sereleu’ muierii (dacă n’ai uitat, Tradişonalciordidproduct?). Şi primarele din oranj fonse, cum fuse, se trase la umbră deasă. N’o creşte ea, iarba, supt stejari, da’o pălămidă tot găseşti. Coti spre roş! Boooon! Se orientă cum ziceam noi odată (n-ai de un’ să ştii, n’apucaşi vremile alea). Io, carele’s omu’ lui de încredere (că’n cin’ să te încrezi în vremile astea, când lasă frunză’ ramu’), ţâneam dă şase, la argumentili dă ielectorale, pă principiu’ că ăl mai bun cioban ie lupu’. Găleţi, gumari, enedepensabili (ismene pintru neculturalizaţi), pături, prelăţi, pungi, pixe, cisme, budigăi pintru bătrânet, tăngi pintru tineret, brighete, cribite, şăpci, baloane, batărflaiuri, basmale, flamele, umbrele, chepenege, pungi cu făinuri, macaroane, sticle cu oloi, napolitane, bişcuiţi, ce mai, toate ălea pe care poci să scrii vorbe de îmboldirea animalului electoral. (Ce te băşicaşi? Nu ie omul, homo politicus sine sapiens? Vezi www.translate.goagăl.ro. Acu’ dacă-i dă partea lu’ăştia (mai fu, pă vreme lu’ Dom’Petrică, a lu’Dom’Adrian şi’n primul Boc), devine că coloru’ dă fond (nărămziu’), nu se mai loveşte cu noua realitate politică şi se duce dracului (Doamne iartă-mă!), toată sugestia subliminală (t’am zâs că-mi dezvoltai capacitatea!). Am dăşchis o privată cu iele, să scoatem şi noi on ban grămadă. O comparativă, Pedelesecondhend –General Store. La juma’ din preţu’ dă angro. Ai dracu’ ielectorii, cum vede coloru’, cum nu le mai vrea nici de moca! Zice că nu mai ie’n trend, fi-le-ar trendu’.! Dupe un brain storming (posdru, doar t’am zis!), io, iel, Doamna Coană Primăreasă, popa, coana preoteasă (trecu şi ea, că ca directoare la şcoală, tre’ să asigure convergenţa cu primarele!), netimbrată şi bomboane agricole, că are lecitină, ajunsărăm la concluzia că să văcsuim fondu’, de unde pozele catindaţilor ie aceleaşi şi cu un marcher, putem schimba sigla pedele, în usele. ’Cea cumătru’ să-mi tremeată asistaţii, că tot tre’ să presteze la comunitate şi mai comunitatea decât comuna, nu se ecsistează! ’Cea că dacă iese ne scoatem osteneala cu vopsaua şi cu marcherele înmilionit. Necazu’i că suntem în sezon. Începu campania dă aprovizionare cu produse şi mi-s osteniţi achizitorii. Că am de achizitori ăi mai meşteri asistaţi. Te lasă fără de undeveruri, fără să-ţi clintească nădragii! Şi ăştia mai mult noaptea … pricepi? Başca că, dă osteneală, poa’ să cufundeze uu şi sâu, cu ou şi rîu, dă iese primare felceru’, carele candidează ca endependent, sub sigla orele. Auzi, al dracu’, ce ne promise! Cică o să ne facă uliţă pietonală suspendată cu şapte benzi, cu crâşme ca la Paris, pe trotale, să nu se mai trosnească otomobilele de troscangii. Zici că ştii vreo metodă rapidă dă transformat portocaliu’, în alt color? Dacă nu şti, află, iute, nu de alta, da’ la câţi vor să vopsească gardu’, putem dăşchide o vopsitorie dă sezon. Io am o idee, da’ nu ştiu dacă ţâne apă! Scriem cu carioca, pă fundalurili ilectoralelor, la ăi de schimbară coloru’ ca cumătru, pă inglezeşte, "hier ist the rainbow", adicătelea "icişa ie curcubeul", că are toate colorile. Să aleagă ielectoru’, că trecură ăia douăj de ani de ni-i meni Dom’Brucan întru consolidarea democraţiei şi luminarea stupid pipălului. Ce zici, ţine? Că marfă, ar cam fi! Mai ales în ultima vreme, când se trece la alt color, nu pe individualelea, ca până mai ieri, ci cu tot judeţul!

Dacă tot ţ’am dat bună ziua, zic să-i dai on telefon lu’Victoraş (i-aş da io, da’ crez că-şi otosuspendă număru’ să nu-l sune NeaTraian, că cum îl sună, că cum i se taie maiuneza!), să-l şchimbe pe Ministru’ Trebilor Dinlăuntru. Să-l puie pă Tov’Bobu! La meseria de-o ştie, garantez io că la ilectoralele din toamnă iese cu o sută zece procenturi la sută, de-o să rămâie Europa, da’ ce zic io Europa, Mapamondu’, buşbé! Ce, Mult Prea Ciuruitul a ratat vreo alegere? Şi când ieşi cu 99,999 greşiră socotelili, că ierea cu bacu’ nedat încă!

Gheorghe

Să te văz cum mai trăieşti d’acu? Că ne lăsă făr’ de far, taman acu’ pă furtunili crizii. Bre! Io’s ocnă de ce-i făcu’ lu’ NeaTraian. Ce avu cu iel? Carele ie motivele, vreau să ştiu? Că chestia aia cu constetuţia n’o crez, nici să pui sare. Adicătelea iei o vede altfel? Nu ţine! De la Davinciu (îmi zise de el, unu’), toată lumea o vede mică şi răsturnată! Lege, nu togmeală! O fi succesurile la cromoplatinate? Dacă-i p’aşa, nu-mi place! On bărbat, ie bărbat! Dacă-l roade pizma, pune mână de la mână şi dă pă datorie, în fapt de seară, pă uliţă luminată eco, într-o noapte fără lună, nu trage preşu’ pă foc otomat. Acu’ ie şi vina lui NeaTraian! Ce-l costa să-i ţie pă DomIemil şi pă DomRăzvan, carele ierea ăi mai ăi zăvozi, otohtoni şi ortomani. Cu iei nu se exista să nu biruie cotoiu’. Îl ţinu pă DomCristi. Dăştept, da’ sighinaş. Nice cu buldogu’ nu face mare brânză. Muşcă rău, da’i gudurăcios şi i se încleştează fălcili în primul tur. Acu’i chitit pă TitulescuSuperglu’, de-o să-i rămâie’n gâţi de la pastul în care e îngălat. Alt motiv ar fi că nu se ocupă de soarta lu’ alde noi, foncţionarii, ca’ cum ar veni! Dacă nu erea iel, ne repauzam deja pă imaş, la cât de supraponderali ieream anţărţ? Ce fac ăştia noii? Dă înapoi! Nu se gândiră neam că, la flămând, ghiftuiala-i ca caii mascaţi. Să vezi Mata dare de colţ pă funcţia publică, p’in ianuar de vine! Ştiu ce zic! Ce să mai vorbim de puturoşii ăia de penzionari? Ierea entoxicaţi grup, dacă nu se băga NeaTraian să le taie genericele şi-i să-i treacă pă botanice, de ajunse toţi să se hodinească a la lung, la iarbă verde. Ce-i rău în asta? Tot ierea supranumerar. Aşa, se echilibră tirizia dă plăţi. Alta – emposibeletatea dă coabitare. Intreb: ce le ierea de’on concubinaj în contra naturii? Adicătelea pă vremea lu’ NeaNelu nu ierea contra naturii, pă partea lu’ DomAdi. Aud? Şi n-am murit! Acu’ ce-o să ne facem dacă ne dă ăştia afară den Europa, cum vrea on colorat prăzuliu din Nemţia? Zic să-l îmbunăm şi să-i tremetem prin Eba (tot ie iei colegi) on hand made shit painted underver, iecologic şi tradiţional, să-i aducă aminte de bunu’su.  Ce-mi pare mie rău ie că NeaTraian nu-i meşter în full dă birlici cu popi în coadă. La cacealmalele de le ştie trage, sigur-sigur nu mai plătem on meleon de ieuroi pă zi la bangă, ieream deja al enşpelea stat american ieşit den criză. Ca să fim drepţi, fu prea chitros cu Bombonel. Ce-i făcu? Că n’am auzit să fi râmnit nici la netimbrată, nici la blonde. Ba din contra! Apropont! Să-mi zici când are zi de vorbitor că vreau să-i duc carauli on caras branconat (branconat am scris, branconat rămâne, că io nu mă leapăd, aşa, cu una, cu două!), să nu-l lase singurel la duş, că alunecă pă săpun, Doamne fereşte! Mai păţim dracu’ ruşinea, ca naţie vreau să zic, că cade’ntr’o ţeapă şi sare media enternaţională că l’am sinucizat în puşcărie. De un’ să ştie iei că la noi ie sinucideri de catifea? Mie îmi pasă! Bine că veni vorba! Bagă mata un fitil până la dom’Traian, că pe faţă nu mai poţi, stă ăştia pe el, ca lăţeii pe tirişti. Poate are nevoie de un agent ielectoral pintru Referent.  Îi am la mână pă toţi penzionarii din zoana mea, că ca poştar ce mă aflu, nu le dau penzia până dupe şi dacă n-a ieşi Preşu’ de fată mare, adio! Nu-i cer nimicuţa! Ori iese ori nu iese, dau vina pă ăştia noii şi rămân cu paraua grup! Nu-mi duce grija! Ăştia se legară de Poştie şi cum electoru’ penzionar ie cam lăpuşnean, pune botu’ în proporţie dă masă! Dacă se prinde, deşi nu crez, ţâp că mă persecutează, că’s politic, ălea, ălea şi m-a scăpa DoamnaMonicuţa c’o entervenţie la Parlamentul Ieuropean ori la Comisia dă la Veneţia, c-o ştiu de când mă bumbăcea  pă vreme lu’ Dusu’.

La bună vedere!

Gheorghe

Hai să trăieşti şefu’! Că nu trăieşti pă spinarea mea ca căpuşa! Ăl mult mogulu’ lu’ mata! Io’s tare opărit dă când Dom’Victoraş, cu Dom’Neluţu’, şefu’ Ăl mare de la Poştă se apucară de cătat la organili manageriale ale lu’şefu’ nost’ Ăl mic, ca’ cum ar veni (ştii doar că’s poştar!). Asta nu-mi plăcu’! Ce-i rău că omu’ avu grijă de ma’sa lui şi-i băgă chiriaş în căşile din faţă, sub acelaşi coperiş adicătelea?  O fi bătrână, cu o penzie dă tot…(nu poci să scriu!) şi îi ieşea şi ei o para grămadă. Acu’ ie drept că putea să-i trimeaţă bani pă directelea, că nu văz poştarul să-l refuzeze, da’şi făcea obligaţii şi ştii cum ie românul, cum îi dai on negru sub unghie, cum îţi ia caraba, cu umăr cu tot. Aşa, ducea banii chiriaşu’, ca între oameni de omenie!  Doar n’or fi vrut s’o supţie pă mă’sa cu empozitu’ dă 2% den global? Ce-i greu de priceput? Başca că, mie nu-mi plăcu’ de ce spusă de Doamna Roberta, de relaţiile ei cu poşta. Bre! Să ne înţelegem! On bărbat, dacă-i bărbat, pune batista pă ţambal. Or fi fost o roadere de pismă, de unde trase paiul scurt. Că altfel nu’mi esplichez! Acu’ că zise de managementu’ Poştiei şi că o să ne dee o nouă scuteală de service, n’am a zice nimicuţa. Ar trebui să mă umplu de oftigi, ca ăi mai mulţi din colegi, da’ io nu, şi nu, că’s poliformat profesional pă programele ălea pintru barbă sură, başca că’s policalificat de pă vremea lu’ Dusu’. Numai să înşirui espertizele mele profesionale, la sec, făr’ de realizări şi nu-ţi ajunge spaţiu de mi l-ai dat. Pă scurtea de tot, ştiu a împacheta fum (pe bune!), ştiu turna (turnător-turnător, nu…!), am espertiză avansată pă strângerea, producere şi răspândirea de informaţii. Pune şi diseminarea (le am!) dă penzii şi iefecte poştale confidenţiale despre care ştiu tot (consecinţă a lu’ supercalificarea de la  Ochiu’&Timpanu’)! În revistele lu’ matale, la locu’ dă muncă, ca cum ar veni, m-am specializat pe datu’ cu presupusu’ pintru’ politici publice, naţionale, ieuropene şi univerzale, făr’ de plagiat, ca alţii.  Adăugă şi superespertiza dă service în spaţiu rural, de când mi-am tras ogeac în supturbană, enclusiv consiliere dă ilectorale. Ia să-l văz io acu’ lu’ cui îi mai dă mâna să mă puie pă liber? Ca să nu mai spui că dacă se află de succesurile mele (succesuri am scris, succesuri rămâne!) den alegerile de taman se trecură, cre’că mă procopsesc de on cosilier în stufu’ lu’ campania de toamnă, ăl mai puţin. Poci să-ţi transmit că am câştigat ielectoralele de vară. Cum cine? Noi! Văru’ (carele-i primarele în exerciţ de vreo cinci manadate şi o să mai fie, cât m’o ţine Ăl de Sus!) şi cu mine, conselieru’ lui neoficial de campanie, că oficial nu puteam, de unde-s foncţionar public.  Cum? Simplu ca bună-ziua! Mă puse însoţitor de urnă, pă post de ghid, că cine să ştie mai bine ca poştaru’ unde şade băbăciunile de nu pot veni, den cauză dă suspensii. O gură de netimbrată, fiartă cu brânca-ursului şi paţachină pintru color, că nu te refuză nici unul den oficialii cu mobila şi când ai ajuns la ograda împricinatului nu ştie cum să te lase mai repede, să fie primu’ la privată. Pe urmă îşi dau rând, aşa că tre’ să te duci singurel cu cutia la hodorog să-şi bage votu’. Cum să mă refuzeze? Doar le dusăi şi penzia din luna trecută şi corentă. Nici dreptu’ nu mi-l trăsăi! Plus că unii avea şi câte on tiz, dus la loc cu verdeaţă, da’ netăiat de la ilectorale. Doar n’o să tremetem’napoi paraua! Om fi noi săraci, da’ proşti nu! Ieşi văru’ fluierând! Cu treispce din sută, da’ ieşi! Că veni vorba! Transmite-i lu’Dom Victoraş şi lu’ Nea’Nelu de la afacerile lăuntrice! Bre! Ie foarte bine cu campanie de ielectorale în brumărel. Nu-i aşezat molanu’ şi cum românu’ are maţu’ suptţiat dă puterea ce se trecu’ şi de la gorgoazele den vară, treaba-i isprăvită. Dă o paranghelie la mustărie în ultima zi de campanie, cu udeală nouă moca şi lasă natura, ea, în de ea! Pă pariu că jumate cere urna? Restu’ chiar nu mai contează de când cu nominalu’ într’un tur (urâtă vorbă)! Iese cine trebuie! Doar să nu puie botu’ să ecsagereze, că pute! Oricum o să pută! Spui io carele am un filing de simţământ politic, de groaza lumii.

Gheorghe

Greu, foarte greu să porţi o convorbire în această vară cu Dr. ing. Dimitrie Musca, datorită arşiţei, secetei şi a evenimentelor politice. De fiecare dată când îl apelez întreb:

A plouat la Curtici?

Mulţumesc lui Dumnezeu, ceva ploaie a căzut. Nu cum aş fi dorit dar o parte din porumb este, oarecum salvată.

Adică?...

Sper să scot circa 7.000 de Kg la hectar.

Va fi destul pentru hrană animalelor?

Fără discuţie!... Voi avea cu ce să-mi hrănesc animalele.

Dar alţii?

Aşa cum am mai spus fermele mari vor da faliment.

Aţi afirmat acesta cu mult timp înainte. Pe ce v aţi bazat?

Mă informez tot timpul, nu numai cu situaţia din ţară ci şi cu cea din UE şi din celelalte ţări mari producătoare de cereale. N-am spus-o eu dar constat zi de zi că cine deţine informaţia, deţine şi puterea. Iată spre exemplu, că SUA marele producător de porumb, trece printr-o secetă fără precedent ceea ce va duce în mod constant la creşterea preţului la bursele cerealelor, respective la porumb.

Dacă aveam, chiar la jumătate posibilitatea de a iriga faţă de ce era înainte de 1989 dădeam lovitura pe piaţa cerealelor.

Dacă...

Cum merge vânzarea în propriile magazine ale Combinatului?

Am urmărit zilele trecute vânzările din magazinele noastre din Timişoara şi cu toate că la unele produse am mărit preţurile, vânzările merg destul de bine.

Este o situaţie de moment sau aşa va fi şi în viitor?

Iar doriţi să fac o profeţie?

Am adresat întrebarea unui manager care priveşte în mod constant în viitor? Aşa dar, cum va fi, cel puţin mâine?

Cred că nu peste puţin timp voi fi nevoit să scad preţurile.

Chiar aşa?!...

Cum spuneam, datorită secetei prelungite, nu va mai fi hrana pentru animale şi posesorii vor fi nevoiţi să le vândă, sau să le taie. Va creşte astfel ofertă de carne pe piaţă şi pentru a-mi vinde produsele trebuie să umblu la preţuri. Atenţie, însă, aceste preţuri vor fi de conjunctură, când se va termina “abundenta” preţurile vor exploda.

Este tot o profeţie?

Nu este o realitate dureroasă de care trebuie să ţină cont toată suflarea politică din România.

Mai ziceţi-mi şi ceva care să ne dea speranţă.

Am recoltat peste 7.000 Kg grâu la hectar. Sunt campion al României!

Felicitări! Aş mai avea, totuşi, o întrebare. Se spunea că vaca scoate sărăcia din casă. Mai rămâne valabilă această afirmaţie?

Da, dar nu cu vaca tradiţională. Eu aş recomanda o vacă din rasele pentru carne.

De ce?

Este mai puţin pretenţioasă la hrană, dă lapte atât cât are nevoie o gospodărie iar viţelul rezultat din fătare se vinde imediat la preţuri destul de favorabile. În UE există o mare cerere de carne de bovină. În final tot vaca poate scoate sărăcia din casă, dar sa fie din rasele pentru carne.

Iar laptele va duce la sporul demografic.

Asta aşa în necazul celor care „nu ne vrea”.

Ce mai scriem la gazetă, dle dr. ing. Dimitrie Muscă?

Că în această vară sunt campion al României la cantitatea de grâu la hectar recoltată?

Adică?

Aceasta înseamnă peste 7.000 de kg grâu la hectar.

Cam puţin faţă decât aţi sperat.

Corect, dar am avut şi grindină şi dacă nu făceam tratamente la timp şi preventive puteam să am pierderi serioase.

La puţin timp constat că aţi contrazis proverbul că “nimeni nu-i profet în ţara sa”.

La ce vă referiţi?

La scumpiri şi mai ales la efectele secetei asupra porumbului.

Spun cu regret că lipsa porumbului va duce la falimentul multor societăţi zootehnice.

Acum când vorbim, cotaţia internaţională a porumbului a atins un nivel record, iar Administraţia SUA se uită la cer şi se roagă pentru ploaie. Tot la burse cotaţiile cerealelor au urcat puternic în ultimele zile, toate acestea fiind alimentate de o perspectivă tot mai slabă pentru porumb, alte cereale şi soia în SUA. Toate aceste cereale care şi-au mărit cotaţia la burse reprezintă, în acelaşi timp, hrana de bază a animalelor, de la noi şi de pretutindeni. Se constată în acest moment că preţurile la porumb şi soia au depăşit recordurile înregistrate în timpul crizei pieţei alimentelor din 2007-2008.

Mulţumesc pentru informaţie!

Încă ceva: meteorologii au confirmat, zilele acestea că SUA se confruntă cu cea mai puternică secetă începând cu 1956.

Şi la noi este tot la fel. Mă întrebaţi ce-i de făcut? Acolo unde se poate, să se dea gratis apa pentru irigarea culturilor din câmp. Să nu se stea cu ochii lipiţi de cer. Eu, în calitate de creştin ortodox, ştiu un lucru, Dumnezeu dă, dar nu-ţi bagă în traistă. Dacă Cel de Sus mă vede ori ne vede că muncim, ne ajută. Cine stă cu braţele încrucişate pierde tot.

Şi atunci ce vom mânca noi?

Ce vor mânca animalele? În acest moment este cazul să se limiteze exportul de cereale, pentru siguranţa alimentară a poporului român.

Mai am o întrebare: exportaţi carne de porc?

În primul rând, pentru a exporta carne de porc în UE trebuie să-mi aprobe Agenţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor, care se află tocmai la Bucureşti. Mai mare daraua decât ocaua. Şi apoi, la mine merge foarte bine vânzarea.

Nu prea înţeleg, comerţul nu este liber, trebuie aprobat de organismele de stat?

Nu ştiu! Întrebaţi-i pe ei.

Aşa-i bre? – Întreb şi eu.

S-a confirmat şi reconfirmat în timp valoarea înţelepciunii româneşti, precum că "Ce semeni aia culegi, ori... cum ai semănat, aşa te vei bucura la vremea culesului; numai cel ce seamănă va fi acela care se va mândri cu recolta culeasă; şi încă ceva: atunci când semeni vei şti şi când trebuie să culegi”. Sunt acestea variante ale unei vechi zicătoare cu care am pornit convorbirea noastră lunară cu DOMNUL (am scris cu majuscule să ştie toată lume că aşa este. Mitocanii se afla în altă parte.) dr. ing. Dimitrie Muscă, mai-marele combinatelor agroindustriale din Curtici şi Olari, judeţul Arad.

- Propun drept subiect GRÂUL, grâul semănat în toamna trecută...

- Ce-i cu el?

- Ştiu că mereu, mereu experimentaţi şi nu oricum...

- Eu învăţ tot timpul din practică. Experimentez, cum se zice, pe pielea mea, adică pe pământurile celor două combinate agroindustriale de la Curtici şi de la Olari.

- Spuneaţi încă de la înfiinţarea ogoarelor de toamnă cu grâu că densitatea optimă sau mai bine zis densitatea urmărită pentru a obţine la recoltare în jur de 8.000 de Kg la hectare, se asigură încă de la semănat. Adică?...

- Da, aşa este, încă de la semănat asigur 800 de boabe germinabile pe metru pătrat.

- La carte scrie că trebuie să se asigure 600 de boabe pe metru pătrat. Folosiţi, după cum spuneaţi, în plus 85 Kg de sămânţă la hectar, însemnând şi o cheltuială suplimentară de 170 RONI, tot la hectar. Atunci cum este cu teoria?

- Ca întotdeauna! Practica ne omoară! Aşa însă obţin cel puţin 2.000 de Kg grâu în plus la hectar, care la valoarea actuală de piaţă înseamnă 1.600 - 1.700 de RONI, ceea ce compensează cu vârf şi îndesat toate cheltuielile.

- Este de ajuns doar momentul semănatului?

- Fără îndoială că nu! Obligatoriu trebuie să asigurăm o recoltă sănătoasă, adică un bob sănătos cu înalţi parametri calitativi şi cantitativi, tratând în mod constant plantele preventiv, nu curativ. Repet: tratamente preventive, nu curative! Am şi executat, cu avionul, şi aici trebuie să repet, cu avionul, primul tratament, care de fapt reprezintă trei tratamente: primul este erbicidarea. În momentul acela grâul avea, deja, 27 – 28 de centimetri înălţime şi a trebuit să ne grăbim. Erau condiţii favorabile dezvoltării mai rapide a plantei de grâu care ar fi acoperit buruiana şi dacă facem erbicidarea mai târziu nu mai era eficientă şi înseamnă bani cheltuiţi degeaba şi recolta dijmuită. Al doilea tratament l-am făcut cu retardantul de creştere care trebuie făcut după apariţia primului nod şi a următorului internod.

- Pentru ce folosiţi retardantul?

- La o densitate de 800 de plante pe metru pătrat. Încă de la răsărire, fără să socotim niciun frate, înseamnă o densitate mare. În asemenea situaţie plantele fug după lumină şi devin mai firave. Se impune astfel intervenţia noastră cu un retardant de creştere pentru îngroşarea paiului.

- Am înţeles că fertilizarea cu îngrăşăminte complexe aţi făcut-o încă din toamnă.

- Da, încă de la semănat bobul trebuie să aibă hrana cuvenită în pământ. Şi o găseşte! Planta se ridică foarte repede şi devine sensibilă, iar la recoltare nu poate să o cuprindă combina şi aşa apar pierderile şi întârzierile la recoltare. Iată, aşadar că la o asemenea densitate sunt necesare trei şi chiar patru tratamente, mai ales în anii cu ploi când se accentuează pericolul bolilor foliare. Aici întrerup transcrierea convorbirii despre grâu pentru a realiza o alta DE CRIZĂ. Şi am pus o singură întrebare.

- Recesiunea este evidentă şi confirmată. Leul s-a devalorizat. Veţi scumpi produsele?

- Nu, din contră, unele le ieftinesc, cum ar fi organele de porc. La specialităţi cum ar fi ceafa de porc, mititeii voi fi foarte atent la cerere, având în vederea că a început sezonul grătarelor. Ce este mai important este faptul că voi ieşi pe piaţă cu carne de vacă.

- Gata carnea de la vacile din rasa Charolaise?

- Abatorul este pregătit!

- Este aşa de bună carnea din această rasă?

- Într-adevăr, rasa Charolaise este, eminamente, o rasă de carne, cea mai cunoscută şi cea mai răspândită mai ales în Franţa.

- Înseamnă că francezii ştiu ce pun pe masă.

- Carnea acestor vaci are calităţi organoleptice renumite în toată lumea, este dietetică, nu are surplus de grăsime - circa 10% în comparaţie cu 15 - 30% la alte rase de bovine. Francezii o consumă ca pe o delicatesă.

- Şi o s-o vindeţi ca în Franţa?

- Nu! Mă voi raporta la puterea de cumpărare a clienţilor din magazinele noastre. Le voi vinde o carne deosebită, care nu afectează sănătatea. Am început să vând şi tomate din producţia noastră.

- În sfârşit, tomate româneşti cu gust românesc!

- Cu cât se vând la Bucureşti?

- Cu 9,90 lei! Adică nu, 10 lei.

- Eu le-am vândut cu 8,00 lei, dar este posibil să umblu la preţ.

P.S. Am uitat să consemnez că: cele 800 de boabe germinabile semănate pe metru pătrat, nu sunt numărate bob cu bob, ci cu precizia computerului de la semănătoare. Ai utilaje, ai recoltă bogată. În acelaşi timp, trebuie să remarc faptul că grâul din producţia anului agricol 2010 – 2011 recoltat la Curtici şi la Olari a fost cumpărat - nu întâmplător – de un foarte priceput angrosist de cereale din Oltenia, DOMNUL Mihai Anghel, Totodată, dr. ing. Marian Verzea, Directorul general al Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Agricultură, Fundulea, se mândreşte peste tot cu performanțele soiurilor de grâu create şi ameliorate aici şi folosite de dr. ing. Dimitrie Muscă pe ogoarele de la Curtici şi de la Olari.

Lângă centrul, era să scriu butic, dar nu scriu, de unde-mi cumpăr pâinea cea de toate zilele, aflat nu departe de Poliţia Capitalei, locul unde îşi face veacul de peste un deceniu o precupeaţă ce nu prea se sinchiseşte de oamenii legii şi vinde la preţ de speculă şi cu lipsă la cântar diverse produse agricole, în acest vad comercial ilicit, aşadar, unde am văzut cu ochii mei, şi nu odată, cum mita este însuşită, la lumina zilei, de către băieţii în uniformă, în acest perimetru în care proverbul: unde-i lege nu-i tocmeală, este contrazis flagrant, o prezenţă de un pitoresc aparte. O ţărancă înaltă, trupeşă, roşie în obraz, de prin părţile transilvane, după straie, îşi etalează şi dânsa marfa: cârnaţi afumaţi, slană şi... aţi ghicit, palincă. Le oferă trecătorilor însoţindu-le cu vorbe mai fără de perdea, la preţuri de restaurant de cinci stele, n-am auzit de Copos, cine-i ăsta Copos, mai lăsaţi-mă cu Rapidul, că tocmai a pierdut în faţa lui Dinamo, scumpe de ţi se strepezesc dinţii când le auzi şi crezi că tocmai ai primit un pumn în plină figură de la Bute.

Cum gura îi turuie ca o moară stricată şi ochii îi cam sticlesc, mă gândesc că i se trage de la tărie. Şi nu mă sfiesc să i-o spun verde în faţă “că aşa-i românul”.

– Apăi, no – îmi răspunde – că aceea se ia ‘nainte de prânzuleţ. O bere mi-o dat mie curaj. Că la fomei berea merje! La ăi bărbaţi însă... nu prea, că le scade din putere, înţelegi mata ce voi să spui.

Mulţumit că, iată, tocmai primisem o informaţie de care să ţin seamă – ştia ea nevastă-mea ce ştie, când cu reproşurile – o întreb dacă nu scade ceva cumva, cât de cât din 'ale preţuri, peste poate de piperate.

– Apăi, no – mi-o retează, că marfa-i faină şi de departe adusă. Recunosc adevărul spuselor – şi cârnaţii şi slana arată cum nu se poate mai bine şi răspândesc o miroznă de-ţi plouă în gură, poate şi palinca-i de la mama ei, din prună, dublu ori triplu rafinată.

– Totuşi, zic, e scump, ceri mult, mult prea mult pentru buzunarul meu.

– Apăi, răspunde, de nu vrai, nu iai. Că, dimineaţă, mâine, mă duc în vamă. Unde n-am eu marfă câţi clienţi or fi. Şi nu cu lei din ăştia pricăjiţi, ci cu dulăi d-aia adevăraţi. Că-i vorba de valută.

Cu buzele umflate şi cu traista goală în vârf de băţ, îmi văd de drum. Nu fără a cugeta, în sinea mea: ca să vezi, domnule, ce înseamnă piaţa liberă şi până unde s-a ajuns. Care va să zică, vine ea ţăranca, tocmai de peste Carpaţi, bate atâta cale şi dacă nu vinde pe bani autohtoni se mulţumeşte şi cu dolari ori euro. Luaţi din vamă, de unde altundeva. Plătind vama, altfel cum. Ca peste tot!

Din nenorocire, nu mai departe decît alegerile de la 1867, au fost cea dentîi desfidere dată regimului constituţional, iar consecuenţa imediată şi vădită a epocei reteveiului şi a influenţei morale a fost că, în proporţia în care s-au violat garanţiile constituţionale şi s-au pus la discreţia nesaţiului ambiţiilor, în acelaşi raport s-a compromis şi starea economică prin concesia Strusberg şi prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 şi 1868. Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, dacă nu vine arhitectul să oprească ruina prin măsuri luate din capul locului, se deteriorează în proporţii din zi în zi mai mari, astfel şi regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît miniştrii au ajuns astăzi în poziţia de-a putea guverna după placul lor, fără control de jos, fără control de sus.

În adevăr, din capul locului, o mare parte din alegătorii noştri, unii lipsiţi de indispensabila educaţie politică, alţii zdruncinaţi în interesele lor prin mărimea impozitelor, alţii, în fine, cu interesele agronomice la discreţia guvernului şi adeseori la discreţia adversarilor lor, lipsiţi apoi de o justiţie care, amovibilă fiind, e departe de-a prezenta garanţiile unei puteri judecătoreşti de sine stătătoare (corolar indispensabil al regimului constituţional), alegătorii, corpuri-corpuri, sînt supuşi arbitrariului de partid.

Dacă vom adăogi, pe lîngă aceste inconveniente, manipularea fără control, augmentabilitatea discreţionară şi neconştiincioasă a unui buget a cărui cheltuieli sporesc în realitate, a cărui venituri se îmflă fără realitate, atunci nu mai rămîne nici umbră de îndoială că un regim constituţional, aplicat în asemenea condiţii, e o iluzie şi nimic decît o iluzie, o înşelăciune, o păzire a formelor curat esterioare, o ficţiune făcută după regula iudaică de-a păstra aparenţele şi a compromite cuprinsul, de-a păzi litera, de-a nimici spiritul Constituţiei.

MIHAIL EMINESCU (din „Studii asupra situaţiei”, apărut în TIMPUL, în februarie 1880)

De câte ori, oare, nu v-ați întrebat dacă cel care te întâmpină de pe partea cealaltă a tejghelei, a produs chiar el marfa pe care o vinde sau doar o comercializează? Nu faptul că, pe lângă legume și fructe care se mai produc și pe la noi, te poți aproviziona și cu niște citrice ar fi problema, că, de, omul trebuie să facă și el un ban pentru familie, ci dăruirea cu care încearcă să te convingă că el este un adevărat producător.

E poveste veche, veți spune! Da, pe cât de veche pe atât de nerezolvată de toate guvernele de până acum.

„Accesul în piață al micilor producători constituie prioritatea noastră. Toți cei care vor dori să vândă trebuie să dețină un certificat de producător!”  Arhicunoscută fraza și „plagiată” de toți. Ei, și e cineva care să nu dețină certificat care să-i ateste calitatea de producător și în baza căruia comercializează tot ce se poate vinde, ba chiar unii, ”produc” și ceva banane ori kiwi sau mai știu eu ce alte fructe ori legume exotice.

De prea multe ori producătorii adevărați s-au întors acasă cu marfa, fiind ”ușuiți” din piață sau chiar ” batjocoriți”  de așa-zișii posesori de certificate eliberate de primării după ”ureche” și nicidecum după faptul că aceștia chiar trudesc pentru obținerea de produse agricole. Uitați-vă la mâinile lor și veți deosebi, imediat, un comerciant de un producător.

De curând MADR a avizat un proiect de Hotărâre prin care se dorește ca producătorul agricol, care vrea să vândă la piață, și deci, are nevoie de un certificat de producător, mai nou, va trebui să aibă avizul unei asociații, patronat sau sindicat din zona respectivă, care să fie afiliată la o organizație profesională, patronală sau sindicală cu reprezentativitate la nivel național.

De asemenea, cei care au avizat cererile au obligaţia de a ţine evidenţa producătorilor, a produselor vegetale, zootehnice,  a suprafeţelor cultivate, a efectivelor, pe sortimente, şi cantităţile de produse estimate ce urmează a fi comercializate.

Ușor de dat viza, greu de ținut evidența. Responsabilitatea celor care vor da avizul care să ateste producătorul agricol va crește și, evident, nu vom mai asista la apariția de ”organizații” create doar să dea ”o ștampilă” și, eventual, să încaseze niște bani.

Primăria este cea care va elibera, în continuare, certificatul fiecărui producător, precum și publicarea tuturor celor  care au dobândit un astfel de document și produsele pentru care a fost emis.

În felul acesta se dorește, și dea Domnul, să reușească, în piață, la tarabe, vom putea vedea din ce în ce mai mulți producători. Greu, dar nu imposibil.

Să avem puțintică răbdare, ca orice lucru bun, pe parcurs, adică pe la celelalte ministere avizatoare, să nu ne pomenim că una a intrat  și alta a ieșit.

N-ar fi nici prima și nici ultima dată când un cuvânt sau o frază ar schimba toată ”buna intenție”.