Ca unul care, la viaţa lui, a fost blagoslovit de Cel Sus şi de către drumurile meseriei să dea bineţe şi de duşcă prin cele mai renumite şi pline de ispite crame ale iubitei noastre patrii, ştiu ce poate să însemne vinul - alb, rose sau roșu - purtând marca localităţii prahovene de-i zice Urlați. De unde şi expresia: urlaţi 5 minute! Drept pentru care nu pot să manifest decât înţelegere şi compasiune frăţească - doar unul este tatăl nostru Bachus - față de drama trăită mai an de un tânăr cu buletin de identitate din această aşezare răsărită dintre vii. Păi spuneţi şi voi, fraţilor şi cumnaţilor, ce era să facă bietul flăcău, al cărui nume de familie este identic cu cel al unui erou al lui Sadoveanu, nu spun care, uite aşa, de-al naibii, aşadar ce era să facă acest fiu al locului dacă firesc de altfel după câteva stacane a început să-l roadă o foame cumplită, ce se cerea grabnic ostoită, că d-aia şi rimează. Desigur veţi răspunde, pentru a şi-o astâmpăra, nimic mai simplu decât să se ducă acasă, la ai lui şi să se aşeze la masă. Uşor de zis, aproape imposibil de pus în practică. Pen'că, din pricina beuturii, încurca, dar pe bune, toate cărările. Să fi cumpărat ceva, orice, de la vreo băcănie nu se punea problema, era lefter, nu mai avea un şfanţ în buzunare, că banii îi cheltuise pentru a se cinsti şi bine-dispune. Cum însă îi ghiorăiau maţele de se auzea până la Buzău, şi chiar mai departe - la Giurgiu nu, că pe acolo latră câinii şi pot să te mai şi muşte - cum, de asemenea, i se făcuse poftă de un ou proaspăt, să-şi dreagă vocea răguşită de atâtea cântări la pahar, a intrat în prima ogradă care i-a ieşit în cale, şi a nimerit, după miros, altfel cum, taman în poiată. De aici a luat un ou - că doar nu un bou - din cuibar, doar unul şi a plecat, împleticindu-se către nicăieri. Spre ghinionul său însă, văzându-l fercheș, cum tot nu aveau parte de cocoş şi de mintea acestuia, că fusese făcut piftie în urmă cu vreo două luni, orătăniile s-au îndrăgostit, brusc și dintr-o dată de dânsul şi l-au urmat, hotărâte să nu-l mai părăsească decât în clipa în care - vai ce tristă piesă - vai biata contesă - vor ajunge supe, ciorbe, fripturi ori alte feluri de mâncare, care de care mai gustoase, aruncate în burdihanele fără de fund ale pofticioşilor.
Asta e tărăşenia cu vinovatul făr' de vină - că există şi dintr-ăștia şi în realitate nu numai în cărţi. În urma întâmplării fercheşul tânăr s-a potcovit şi cu o invitaţie de a da cu subsemnatul acolo unde trebuie şi s-a ales şi cu câteva luni de pârnaie. Cu suspendare, vezi bine, că aşa e la noi la români. Vin, vin mai turnaţi-mi în pahare vin... lui să-i cânt tristeţea mea, beţia mea. Sau mai bine nu, fără vin că se urcă la cap şi te-mpinge la prostii. Şi, cine fură azi un ou mâine îşi cumpără vilă cu piscină şi țiitoare tânără şi iubăreaţă. De cocoş am vorbit mai devreme, aşa că nu e niciun apropo. Oricum, cu blănuri şi euroi, ce frumoasă-i viaţa în doi!