Cândva, tare demult, în ultimul an de liceu, am fost profund marcat de lectura unui român a unui renumit scriitor francez, drag inimii mele: " Pământ al oamenilor". Apoi, pe parcursul zecilor de ani de reporter de teren, pe câmpiile patriei, nimic nu m-a impresionat şi m-a bucurat mai mult decât întâlnirile de suflet cu oamenii pământului. Cei cărora le datorăm, dintotdeauna, şi pâinea si carnea şi vinul. Între ei, Ion-Nelu-Mihai, din Craiova, Eugen Ionescu-Dudu, din Tecuci, profesorul Petre Baniţa de la Dăbuleni - ce interviuri senzaţionale a realizat marele gazetar Ilie Purcaru cu cel care a fertilizat Sahara Olteniei şi a obţinut acolo producţii record, Moca Stan, Ion-Jan-Cojocaru din Iveşti, Petrache Botezatu din Schelă, Cornel Ivanov din Enisala. Toţi aceştia şi încă atâţia alţii, cărora le cer smerit iertare că nu-i enumăr, în afara faptului de necontestat că erau excelenţi profesionişti, s-au dovedit, inainte de toate, a fi oameni de toată isprava, pe care nu puteai să nu-i preţuieşti şi să nu doreşti să le devii prieten.
Îmi amintesc, bunăoară, de o seară de Înviere când, sarcina redacţională, trebuia să rămân pe teren şi să fac un reportaj despre însămânţările de primăvară. Care, nu-i aşa, tâmpenie ori ba, trebuiau să fie efectuate şi pe timpul nopţii.
Ajuns în camera rece a hotelului din Tecuci, unde eram cazaţi, după ce în prealabil constatasem că restaurantul se închisese, trecuse de ora 22, mă gândeam cu groază că, odată cu frigul, o să îndur şi foamea. Ei bine, n-a fost deloc aşa. Semn că Dumnezeu îi iubeşte pe ăi de umblă teleleu pe drumuri de Sfintele Sărbători. Fără să bată, pe uşă a intrat Eugen-Dudu-Ionescu, care m-a luat la rost: hai bre, nu te mai holba aşa la mine, nu mă întreba cum şi de la cine am aflat că eşti în zonă, îmbracă-te şi mergi să facem Paştele, repejor că ne aşteaptă băieţii şi nevastă-mea. Dacă zic şapte feluri de zacuscă, făcute toate de mâna Doamnei, cred că am spus destul şi pot să trec la următoarea întâmplare.
De astă dată era a doua zi de Crăciun, când, hodoronc-tronc, recompensă pentru gura mea mare, am fost trimis pe teren. Cum în agendă trecusem să-i iau un interviu şi inginerului Ion-Jan-Cojocaru, directorul IAS Iveşti, înainte de plecare i-am dat, din redacţie, un telefon.:" Voi n-aveţi sărbători, mai creştinilor? Păi... Nici un păi! Te aştept la 14 trecut de fix la secţia din Umbrăreşti".
La ora stabilită eram la locul faptei, numai că în spatele porţilor, un ditamai nămete, de zăpadă, vezi bine. O fi uitat că venim? M-am întrebat. Nu, nu uitase. Dovadă zgomotul de motor de tractor care se apropia. Cum drumul fusese eliberat, am ajuns unde trebuia, am luat rapid interviul – Jan era un interlocutor de nota 10 – şi am dat să plecăm. După mintea noastră, pentru că după mintea lui... fraţilor, e a doua zi de Crăciun, se cuvine să-i tragem o chindie. Cum ordinul nu se discută, ci se execută, ne-am conformat. Când, în sfârşit, după un somn bun, deşi cam scurt, pe repede înainte, am vrut să plecăm a doua zi dimineaţă, aceeaşi gazdă primitoare ca întotdeauna, ce ţi-e şi cu moldovenii ăştia, m-a oprit: Că doar n-o să plecaţi cu burta goală. Drept care, ne-am aşezat din nou la masă. Un pepene verde, harbuz cum îi zicem noi, ne-a ispitit Janiu, şeful secţiei unde ne aflăm, credeţi că merge să vă dregeţi? Ba bine că nu!
Toate bune şi frumoase, doar că după ce ne-am ospătat cu aşa o raritate - ca pe vremurile acelea nu se găseau precum în zilele noastre, bostani la tot pasul, chiar şi pe timp de iarnă, am simţit cum pământul se cam învârte. Crezi că e de la tensiune – l-am întrebat pe Janiu. Mai sigur că e de la distilatul de coniac pe care l-am injectat în harbuz, un litru şi ceva dacă îmi amintesc bine.
Aşa stând lucrurile, bineînţeles că n-am mai putut pleca în acea zi, şoferul nepierzând, nici el, prilejul de a degusta asemenea trufanda.
Închei spunând că a treia zi, la mic dejun, am fost trataţi ca desert cu struguri. Numai că pe aceia i-am luat la pachet, acasă. Nu de alta, dar cine se frige cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. Toate bune prieteni, mă simt onorat că v-am cunoscut! Şi vă mulţumesc pentru tot!