José Graziano da Silva, directorul general al FAO ( Food and Agriculture Organization), organism al Organizaţiei Naţiunilor Unite, susţine că viitorul depinde de micii producători locali, are asigură circuitul consumului de alimente şi păstrarea produselor tradiţionale, ceea ce contribuie la reducerea foametei.

Revoluţia Verde din anii ’60 a contribuit la creşterea asigurării necesarului de alimente cu 40%, dar cu preţul scăderii diversităţii. Producătorii s-au concentrat pe câteva cereale, folosind intens inputuri chimice, ceea ce a avut impact asupra mediului.

În prezent, direcţia de evoluţie în creştere e către producţia şi comercializarea de produse tradiţionale, ceea ce a dus la crearea unei infrastructuri şi a pieţelor locale, implicit către o îmbunătăţire a mediului şi a economiilor locale.

“Culturile care au fost uitate pot avea un impact pozitiv asupra siguranţei alimentare, a spus da Silva. “Asta poate să fie şi o redescoperire a unor arome pierdute, ceea ce poate să ne unească pe noi toţi cu micii fermieri din toată lumea.”

Ca argument, da Silva a menţionat “Anul Internaţional al Quinoa”, în care este promovat quinoa, o cereală arhaică, originară din America de Sud, unde creşte la mari altitudini. Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenuşiu-gălbui, sunt foarte hrănitoare şi sănătoase, bogate în proteine şi lipsite de colesterol. Incaşii o numeau “mama tuturor cerealelor” şi a fost adusă pe continentul european de către coloniştii spanioli, care o numeau “hrană pentru indieni”. Europenii nu au apreciat această cereală şi i-au forţat pe băştinaşi să cultive o altă plantă indigenă, porumbul.