O tendinţă importantă în agricultura europeană este acumularea terenurilor agricole la câteva companii, deţinute de investitori străini, speculatori sau fonduri de pensii, afirmă ziarul englez The Guardian într-o analiză a raportului asupra agriculturii, realizat de Transnational Institute şi European Co-ordination Via Campesina. Raportul a fost publicat în 19 aprilie.
Corporaţii din China sau din Orient, dar şi oligarhii din Rusia şi uriaşe firme agricole au cumpărat, în ultimii zece ani, foarte multe terenuri agricole, concentrând businessul agricol şi eliminând micii fermieri. Jumătate dintre terenurile agricole din Europa sunt deţinute de 3% dintre firmele din domeniu, care au cel puţin 100 de hectare. În unele ţări ale Uniunii Europene, repartizarea terenurilor este asemănătoare cu aceea din Brazilia, Columbia sau Filipine.
Fermele mici au fost preluate de speculatori sau de către producătorii de seminţe. Fenomenul este foarte des întâlnit în fostele state sovietice. În Ucraina, de exemplu, 10 holdinguri agricole deţin 2,8 milioane hectare. Corporaţiile chinezeşti au cumpărat masiv în Bulgaria, iar cele din Orientul Mijlociu sunt cei mai mari producători din România, conform raportului.
Procesul de concentrare a terenurilor a luat viteză. În Germania, de la 1,2 milioane de deţinători de terenuri, în 1966, s-a ajuns la 299.100 fermieri în 2010. Micile ferme acopereau o suprafaţă de 123.670 hectare în 1990, iar acum au ajuns la 20.110, în 2007.
În Italia, 33.000 ferme ocupă 11milioane hectare, iar în Franţa 60.000 hectare de teren agricol dispare în fiecare an, fiind ocupat de drumuri, supermarketuri şi cartiere rezidenţiale. În Spania, Andaluzia, numărul fermierilor a scăzut cu două treimi, ajungând la 1 milion în 2007. În 2010, 2% dintre proprietari deţineau jumătate din pământ.
Nu a fosr realizată o analiză în Marea Britanie, care are o foarte mare rată de concentrare a terenurilor, 1% din populaţie fiind proprietară pe 70% din terenuri. "Este o dinamică fără precedent a concentrării terenurilor. Acest fapt îngreunează situaţia tinerilor, care vor să rămână în agricultură, dar nu au acces la pământ”, a afirmat prof.dr. Jan Douwe van der Ploeg de la Universitatea Wageningen, membru al echipei care a realizat raportul.
Autorii raportului afirmă că fenomenul de preluare a terenurilor agricole a fost accelerat de Politica Agricolă Comună, care acordă, în fiecare an, subvenţii în valoare de o treime din bugetul UE, care au fost acaparate de marii fermieri.
"În Italia, în 2011, 0.29% dintre fermieri au primit 18% din subvenţii, dintre care doar 150 au primit 6% din sumele alocate. În Spania, 75% dintre subvenţii au ajuns la 16% dintre fermieri. În Ungaria, în 2009, 72% dintre subvenţii au ajuns la 8,6% dintre fermieri”, adaugă Van der Ploeg. "Principalele trei probleme ale dreptului de proprietate asupra terenurilor în Europa de azi sunt concentrarea, achiziţionarea cu viteză şi neputinţa tinerilor de a avea acces la pământ, pentru a intra în sistemul agricol. Sunt aceleaşi probleme pe care le vedem în Africa, America Latină şi Asia”, concluzionează Van der Ploeg.
Raportul mai adaugă faptul că, în ţările dezvoltate, se observă o mai puternică opoziţie la procesul de achiziţionare rapidă de către corporaţii. În Andaluzia, comunităţile au ocupat terenurile, pentru a nu fi cumpărate. La Viena, tinerii au început să planteze pe terenurile din oraşe.
"Pământul trebuie să fie iarăşi apreciat ca bun public. Trebuie să reducem concentrarea terenurilor şi să promovăm managementul public asupra acestei resurse commune de care depindem cu toţii”, afirmă Jeanne Verlinden de la European Co-ordination Via Campesina, asociaţia internaţională a ţăranilor. "Prioritatea ar trebui să fie acordarea terenurilor către micii fermieri şi producătorii rurali, nu trebuie să lăsăm ca terenurile agricole să ajungă la câteva corporaţii cu interese comerciale” a adăugat ea.
