O acţiune foarte importantă desfaşurată în gospodării pe tot parcursul anului, dar în special în anotimpul rece, este deratizarea. Aceasta reprezintă un complex de metode de combatere a rozătoarelor sinantrope-comensale (cele care trăiesc în mediul urban, rural, unităţi zootehnice): şobolanul cenuşiu, şobolanul alb, şoarecele de casă şi grădină.
Rozătoarele au o capacitate ridicată de adaptare la mediu, numărul lor fiind de 2-2,5 ori mai mare decât al locuitorilor.
Şobolanii şi şoarecii sunt foarte prolifici, fiind apţi de reproducţie la vârsta de 2-3 luni, având o perioadă scurtă de gestaţie (16-21 de zile) şi fătând 4-6 serii pe an, a câte 8-10 pui.
Rozătoarele, o sursă de boli!
Rozătoarele reprezintă surse şi vectori pentru o serie de boli infecţioase (salmoneloză, leptospiroză, febra aftoasă, antraxul, turbarea etc.), parazitare (trichineloza) şi toxiinfecţii alimentare, atât pentru om, cât şi pentru animale.
În acest context, aş aminti de o zoonoză gravă, numită pneumocistoza, cauzată de un sporozoar a cărui sursă principală o constituie rozătoarele, care se localizează în pulmoni mai ales la copii, determiând o pneumonie interstiţială foarte gravă.
Boala zgârieturii de pisică
Pisicile se pot contamina, în urma contactului permanent cu şobolanii sau şoarecii, cu o serie de germeni microbieni sau parazitari, pe care-i pot transmite apoi la om. Astfel, aş da ca exemplu o boală infecţioasă la om, numită "boala zgârieturii de pisică", cauzată de zgârietura sau muşcătura de pisică, manifestată printr-o leziune cutanată care trece prin mai multe stadii, frisoane, febră, dureri de cap şi adenita regională (inflamaţia ganglionilor).
Canibalismul la şobolani
Şobolanii trăiesc în colonii, fiind prezent fenomenul de canibalism. Astfel, bolile se răspândesc rapid şi la distanţe mari, deoarece aceştia se deplasează 1-2 km în jurul cuibului, contaminând şi alte colonii. De asemenea, rozătoarele produc pagube economice directe prin consumul a circa 10% din producţia agricolă globală de cereale, dar şi prin contaminarea alimentelor şi distrugerea adăposturilor şi a instalaţiilor, valoarea totală a acestor pierderi fiind inestimabilă.
Deratizarea periodică, o necesitate!
Ţinând cont de implicaţiile de ordin igienic şi economic al acestor rozătoare, deratizarea periodică este absolut necesară.
Succesul deratizării în vederea combaterii invaziilor cu rozătoare sinantrope, depinde şi de aprecierea corectă a gradului de infestare, care se face în funcţie de numărul de şobolani depistaţi ziua şi noaptea şi în funcţie de numărul de galerii circulate. Astfel, se estimează că există 50-100 de exemplare dacă se întâlneşte din când în când câte un şobolan noaptea; 100-500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi peste 500 de exemplare, dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi zi. Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt mecanice, fizice, chimice, biologice şi mixte.
Broditop şi Ratitox F pentru deratizarea totală!
Mijloacele chimice sunt cel mai frecvent folosite, acestea constând în administrarea de produse cu acţiune toxică, elaborate pe baza unor cercetări care ţin cont atât de proprietaţile chimice şi toxicologice ale substanţelor raticide, cât şi de biologia rozătoarelor.
Asfel de momeli rodenticide sunt: BRODITOP (brodifacoum) pasta şi blocuri cerate şi RATITOX F (bromadiolone) pe suport de cereale. Momelile rodenticide se amplasează în jurul galeriilor, în locuri ferite, unde nu au acces alte animale, păsări sau persoane neavizate, în staţii de intoxicare şi se completează zilnic, până când consumul acestora încetează complet (circa 2 săptămâni). Cadavrele de şobolani şi şoareci se incinerează sau se îngroapă, pentru prevenirea unui risc epidemiologic şi a poluării mediului înconjurător.
