Traularea în exces a fundului Mării Negre în căutarea melcului rapană (specie de interes economic pentru statele riverane, dar invazivă) crează probleme atât altor specii, cât și mediului, a spus ministrul tehnocrat A.I. în deschiderea celei de-a doua zi a conferinţei privind Cooperarea Consolidată pentru Pescuit și Acvacultură la Marea Neagră care are loc la București.

„România și Bulgaria, la calcan, au o cotă foarte redusă pe an - 43 tone fiecare, dar în afară de calcan, care este o specie de interes economic, pentru că s-a redus foarte mult sursa, avem si șprotul, la care avem o resursă importantă. A apărut și melcul rapană pentru care există interes economic (n.r. - 8.000 tone, plafon stabilit de Ministerul Agriculturii din România), dar trebuie să avem grijă că traularea fundului (n.r. - Mării Negre) crează probleme de mediu și pentru alte specii", a afirmat oficialul guvernamental.

Cele două state membre UE aplică sistemul de cote, dar pentru o dezvoltare durabilă a resurselor la Marea Neagră, toate statele riverane ar trebui să se alinieze la aceste cerințe.

Cea mai mare parte a capturilor din Marea Neagră se încadrează în trei categorii: peşti pelagici, demersali şi anadromi. În fiecare dintre aceste categorii, peste 90 % din volumul capturilor este reprezentat de câteva specii principale. De asemenea, mai multe specii de moluşte sunt capturate în Marea Neagră.

Peştii pelagici, în special tipurile de mici dimensiuni consumatoare de plancton, sunt speciile cele mai abundente din Marea Neagră.

Pentru pescuit, principala specie vizată este hamsia (Engraulis encrasicolus), care, începând din 1970 a reprezentat în mod constant mai mult de jumătate din volumul total al debarcărilor (până la 75 % în 1995). Şprotul (Sprattus sprattus), stavridul (Trachurus mediterraneus), pălămida (Sarda sarda) şi lufarul (Pomatomus saltatrix) sunt peşti pelagici importanţi sub aspectul valorii comerciale. Evoluţia capturilor sugerează redresarea parţială a speciilor pelagice majore după colapsul pescuitului din 1991.

Cele mai importante specii de peşti demersali sunt calcanul (Psetta maxima), bacaliarul (Merlangius merlangus), rechinul (sau câinele de mare Squalus acanthias), barbunul şi barbunul roşu (Mullus barbatus, M. surmuletus), precum şi patru specii din familia Mugilidae. Media capturilor totale pentru aceste specii de peşti demersali s-a diminuat în mod clar după anul 2000.

Speciile anadrome din Marea Neagră includ scrumbia (Alosa pontica) şi trei specii de sturioni (Acipenser gueldenstaedtii, Acipenser stellatus şi Huso huso). În ceea ce priveşte volumul capturilor, peştii anadromi ocupă ultimul loc, dar valoarea lor economică ridicată le asigură un rol important în structura resurselor marine. Stocurile de peşti anadromi constau în principal din populaţiile Dunării. Capturile anuale de peşti anadromi au scăzut semnificativ între anii 1996-2005, comparativ cu perioada precedentă. După capturile reduse din 1999 a urmat o tendinţă de creştere
a capturilor anuale, în special din cauza redresării scrumbiei.

Dintre moluşte, midia (Mytilus galloprovincialis), alte specii de scoici (Chamelea gallina, Tapes spp.) şi melcul de mare (Rapana) au cea mai mare valoare comercială. Primele două categorii sunt capturate în special în Turcia, în timp ce ultima este pescuită în toate ţările de la Marea Neagră. Capturile de moluşte între anii 1996-2005 arată o tendinţă în creştere.