S-a sfârșit un an, a început altul, ne uităm peste cel trecut și facem planuri pentru 2018. Cum era de așteptat, spre finalul lui 2017, pe la început de decembrie, ministrul Agriculturii și-a făcut bilanțul. Dacă statul paralel este unul imaginar, agricultura paralelă cu cea în care trudesc mai micii sau mai marii fermieri nu este doar un scenariu, ci o realitate.
Să vedem, pe scurt, cu ce se laudă Petre Daea. Înainte de orice, ministrul ridică în slăvi producțiile-record din sectorul vegetal, realizări care în proporție majoritară aparțin agricultorilor. Apoi, la „reușite” se încadrează subvențiile date la timp (teoria lui Albert Einstein, că timpul e relativ, nu e contrazisă în cazul plăților), programele „Tomata”, „Alege Oaia”, Antigrindină, Irigații. Realizări mărețe urmează și acum, în 2018: măsuri pentru porcine și taurine românești, programul „Bivolița”, programe pentru păsări, pentru zona montană, pentru depozite de legume-fructe, centre de preluare și prelucrare a producției agricole, școli de stână și programe pentru susținerea învățământului agricol. Se anunță un an plin.
Dacă ne uităm în urmă, ce vedem, de fapt? O agricultură haotică, în care fiecare face ce și cum vrea, fără să țină cont de piață, în care statul aruncă apă unde arde fără a gândi ce face mai departe, o agricultură în care marele fermier își vede de afacere, iar cei mici și mijlocii așteaptă câte o gură de oxigen de la stat.
A început 2018, și agricultura e tot lipsită de strategii. Sunt uitate tone de hârtii prăfuite prin sertarele autorităților statului pe care sunt rânduite strategii pe termen scurt, mediu și chiar lung. La fel cum sunt uitate și lăsate fără norme de aplicare legi care ne-ar putea scoate, cât de cât, din sărăcie. Benefică fermierului român și implicit economiei naționale este așa-zisa lege a supermarketurilor, care încă nu funcționează. Nici despre cele 51% produse românești pe rafturile marilor rețele de magazine nu mai sunt vești. Cum nu se mai știe nimic nici despre Legea Cooperației Agricole 566/2004 modificată prin Legea nr. 164, publicată în Monitorul Oficial în 22 iulie 2016 și care încă nu are norme de aplicare, în 2018!
„Eu am ochii în frunte, nu la ceafă, deci privesc în viitor, nu în trecut”, a declarat Petre Daea la ceas de bilanț. D-aia rămâne uitată legislația, că ministrul nu are ochi la ceafă să privească în urmă și a trecut ceva vreme din iulie 2016 până acum.
De ce am atins subiectul cooperației? Pentru că în bilanțul conducerii MADR nu a fost amintit, măcar la „nerealizate” sau „de realizat” în 2018, mai ales că Asociația Cooperativelor Agricole din România a tot trimis memorii la minister prin care cere aplicarea Legii cooperației așa cum a fost modificată în urmă cu un an și jumătate.
Necazul fermierului mic și a celui mijlociu, majoritar în agricultura autohtonă, e că nu are putere de negociere, nici în fața băncilor și nici în fața furnizorilor de input-uri. O soluție ar fi asocierea. Însă, ca să se asocieze, vrea să vadă beneficiile, să aibă măsuri legislative care să-l diferențieze de unul din afara unei forme de asociere. Ceea ce ar putea face Legea cooperativelor, dacă s-ar pune în practică din punct de vedere fiscal. Dar nu există norme metodologice…
Legea 164/2016 aduce beneficii importante din punct de vedere fiscal, scutiri de impozite atât pentru cooperativele agricole, cât și pentru membrii lor, cum ar fi: cooperativele agricole care procesează produsele agricole sunt scutite la plata impozitului pe profit în primii 5 ani de activitate; câteva tipuri de cooperative agricole care au ca obiect de activitate achiziții și vânzări, de procesare a produselor agricole, manufacturiere și de mică industrie în agricultură și de procesare primesc scutire de impozit pe profit când au o cifră de afaceri mai mică de 2 milioane de euro, pentru primii 5 ani de activitate; membrii cooperativei, daca au statut de microîntreprindere, primesc scutire de la plata impozitului pe venit, respectiv persoanele fizice sau persoanele fizice autorizate sunt scutite la plata impozitului pe venit pentru producția valorificată către cooperativa agricolă. Alte înlesniri: scutirea la impozitul pe proprietate pentru bunurile imobile ale membrilor cooperatori folosite pentru realizarea unei producții ce va fi valorificată prin cooperativă; acordarea scutirii la impozitul pe venitul din arendă primit de persoanele fizice care sunt membri fondatori ai unei cooperative, aferent terenurilor pe care l-au dat în arendă la cooperativă.
Așadar, iată o lege bună, dar nefuncțională din cauza guvernanților.
Este știut că agricultorii noștri nu se înghesuie în cooperative ori în grupuri de producători, să-și pună la comun bunurile. Totuși, au început să înțeleagă că e din ce în ce mai greu să fii singur, au început să vadă avantajele asocierii, iar înlesnirile fiscale date celor care lucrează sub cupola cooperativei ar putea fi un impuls pentru funcționarea „ca în afară” a cooperației agricole.
Conform datelor MADR, există peste 500 de cooperative la noi, din care funcționale sunt până în 300.
Clasa de mijloc a agriculturii trebuie să fie unită, altfel, nu rezistă. Iar statul, după cum se vede, pune umărul la dispariția micilor fermieri.
