Putem spune, fără să greşim, că tot timpul avem câte ceva important de făcut. Nici Februarie nu scapă de urgenţele pregătirilor de primăvară. Deşi zăpada şi gerul au paralizat cam tot, nimeni nu se mai mişcă, ori nu mai face ce-i era în obicei în această perioadă a anului.

Trecem la urgenţe, multe dintre ele rămase restanţe de anul trecut sau perpetuate an de an. Taxarea inversă, pusă pe tapet ca ajutor pentru agricultori şi reducere sau eliminare a evaziunii fiscale (ce vis frumos?), nu a făcut decât să împovăreze şi mai tare situaţia financiară precară prin care trece marea majoritate a fermierilor.

Decontarea TVA-ului, de către organele fiscale, este, de cele mai multe ori, un război cu nervii şi răbdarea agricultorilor. De la 30 - 45 de zile, trec, în cele mai multe cazuri, luni de zile până ce producătorii agricoli să-şi poată vedea banii rambursaţi.

De ce lucrurile nu pot fi simple, cred că ştim, dar ne facem că nu avem habar. Compensarea datoriilor reciproce dintre fermieri şi stat ar face lucrurile prea simple şi „ nu ne permitem”, încă, să se întâmple aşa.

Posibilitatea utilizării biotehnologiilor în cultură şi în mod special a soiei, ar compensa atât nevoia de proteină pentru zootehnia din România, cât şi pentru cea europeană. Cui îi este teamă de potenţialul de producţie pe care l-ar avea agricultura românească? Am putea brusc deveni furnizori de materie primă pentru Europa, repet, şi, de ce nu, şi pentru alte ţări terţe. Microclimatul este favorabil culturii acestei plante şi, ca atare, decizia în favoarea cultivării de către agricultori a soiei nu este decât una politică, atâta vreme cât nu este interzis consumul şi, până acum, nu a fost demonstrat, în urma consumului de soia modificată genetic, vreun efect asupra sănătăţii noastre.

Revenind la zilele noastre, urgenţă este, fără doar şi poate, găsirea de soluţii pentru despăgubirea horticultorilor, mici sau mari, cu sere ori solarii. Tot pagube se numesc. Câteva sute de hectare de solarii şi sere din ţară au fost „răpuse“ de zăpada căzută şi, în acelaşi timp, viscolită.
Producţia din primul ciclu a fost, practic, compromisă. Nu-i de mirare dacă vom afla că legumele vor creşte la preţ, evident, nu ca producţie. Speculanţii îşi vor spune, din nou şi nu pentru ultima dată, cuvântul. Vom mânca, din nou, legume de import, searbede, fără gust şi scumpe. Nimic nou, doar urgenţe. De sezon.