„Nu ești normal(ă)!” De câte ori am auzit această vorbă? Personal, de multe ori. Însă nu într-un sens rău, urât, ci mai mult ca o laudă. Se zice, iar eu sunt de acord cu asta, că normalitatea e plictisitoare. Totuși, cea la care vă invit eu nu plictisește. Dimpotrivă, vă invit la firesc, la natural. E o invitație la o viață – socială, economică – firească pentru o țară civilizată, ai cărei cetățeni își duc traiul decent.
Și pentru că s-a dat startul expozițiilor agricole, vă întreb: e normal ca târgurile de peste hotare să fie animate de sute de expozanți și de sute de mii de vizitatori, în timp ce la noi cam bate vântul? Nu mai spun că între sutele alea de mii de vizitatori înregistrați la expozițiile din străinătate sunt și mii de români.
Se tot zice că românul – furnizor de input-uri, specialist, cercetător ori fermier – încă nu are o cultură a expozițiilor. Așa să fie? Același român nemulțumit de evenimentele agricole din țara noastră merge la mai toate manifestările din afara țării.
Haideți să facem un exercițiu! Să luăm, ca exemplu, Agritechnica de la Hanovra ori SIMA de la Paris. Românul, fie furnizor de utilaje sau alte input-uri pentru agricultură, fie fermier, merge, vizitează expoziția din Germania sau pe cea din Franța, i se vede încântarea pe față, îl întâlnești printre standuri și citești satisfacție în ochii lui. După o zi, două, trei prin târg, își face timp să viziteze și orașul, și, uneori, chiar împrejurimile. Unii chiar își iau cu ei familia – copiii, pentru încă o generație asigurată – și se bucură de câteva zile împreună. Alții merg în „gașcă”, schimbă impresii despre ferme, tehnică agricolă, vizitează fermele din țările respective, sunt curioși de experiența agricultorilor din alte țări. E o plăcere să le vezi pasiunea, să-i auzi povestind ce-au văzut „dincolo”, să le simți bucuria pentru viață.
Și, totuși, prin expozițiile noastre bate vântul a pustiu. Ar trebui să respingem odată pentru totdeauna gândul că doar la „ei” se poate. Și la „noi” e posibil!
E în firescul lucrurilor să se organizeze manifestări care să aducă față în față producătorul de tehnică agricolă, de semințe, cercetarea și agricultorul. O expoziție este aducătoare de informații, noutăți, schimb de experiență, este o platformă de comunicare utilă oricărei afaceri. Furnizorul de input-uri trebuie să aducă în stand noutăți cu care să-l atragă pe fermier. Acesta din urmă trebuie să aibă dorința de cunoaștere, de informare. Drept este că în afară sunt câteva târguri mari la care se prezintă noutăți. În schimb, la noi sunt, din primăvară până-n toamnă, târguri și târgulețe în fiecare județ. Poate, prea multe! Este o problemă care a mai fost abordată și la care nu vreau să mă opresc acum. Avem, însă, câteva expoziții mari, la București, în centrul țării la Cluj, în vest la Arad și în Moldova la Iași. Unele fiind organizate în câmp, cu demonstrații practice, așa cum și-au dorit distribuitorii de input-uri și fermierii. Prin urmare, este acoperită toată țara. Și, totuși, nici expozanții și nici vizitatorii nu dau buluc. Sunt ani buni de când în târgurile noastre nu mai vin furnizorii de semințe sau de substanțe pentru protecția plantelor, de exemplu.
Repet, pentru bunul mers al oricărei afaceri, este firesc să fii prezent la expozițiile de profil, imaginea să-ți fie văzută constant în mass-media, este normal să aloci bani din buget pentru imaginea firmei, așa cum aloci pentru propria-ți imagine când cumperi haine, când ieși în lume cu atitudinea care să-ți aducă respectul celorlalți și, implicit, un venit care să-ți asigure traiul decent. Banii cheltuiți pentru imagine se întorc, întotdeauna. Bine, mai contează și cum îți promovezi imaginea. Dar și asta e altă discuție.
Să luăm fermierul, vizitatorul expozițiilor, cumpărătorul. Ce-i iese lui mergând la expoziții? Păi, în primul rând are posibilitatea să vadă noutățile. În al doilea rând, găsește acolo, în standuri, toți specialiștii cu care, poate, nu are ocazia să se vadă frecvent și cu care poate discuta mai relaxat decât într-un birou ori în fermă, unde este întrerupt de treburile zilnice. Apoi, are ocazia să întâlnească alți fermieri de la care să afle informații care i-ar putea fi utile în fermă. Și câte și mai câte avantaje ar putea fi date ca exemplu, atât pentru vizitator, cât și pentru expozanți.
În favoarea expozițiilor mai pomenesc, de pildă, relaxarea, deconectarea de la treburile zilnice. Vizitezi un oraș, un muzeu, te cazezi în împrejurimi, în liniștea munților și susurul izvoarelor, cu familia sau colegii, o iei pe drumul vinului, deguști licoarea bahică la o poveste în urma căreia ajungi să cunoști crama, regiunea, istoria locului, gastronomie, că, să recunoaștem, prin mâncare și vin ne putem face cunoscuți. Lucruri simple care îți aduc, inevitabil, zâmbetul, îți dau putere să muncești și, firesc, îți aduc beneficii. Da, lucruri care, în final, fac să meargă o întreagă economie.
Firescul la care vă invit acesta este, să punem în mișcare țara.
P.S.: Normalitate înseamnă să vedem zâmbete pe fețele funcționarilor de la APIA sau AFIR, de pildă, când fermierul ajunge la ei pentru informații. Or, e firesc să vedem cum miniștrii, politicienii cheamă la dialog fermierii, le ascultă problemele și iau măsurile de care aceștia au nevoie.
Toți cei enumerați mai sus, și alții asemenea lor, n-ar trebui să uite că salariile le sunt plătite și din buzunarele agricultorilor.
Și pe dumneavoastră – oficiali, funcționari ai statului, politicieni – vă invit la normalitate!
