Se tot vorbeşte despre plantele modificate genetic. Cercetătorii şi fermierii le numesc plante ameliorate genetic. Opiniile sunt şi pro şi contra. Oamenii de ştiinţă au afirmat, în mai multe rânduri, că teama unora este alimentată de lipsa de informare, numeroase teste confirmând faptul că o agricultură performantă trebuie să se bazeze pe cele mai noi rezultate în domeniu.
Compania americană Monsanto este o prezenţă constantă în România încă din 1974 şi este un promotor al biotehnologiilor în agricultură.
Recent, Monsanto a susţinut, la Facultatea de Management din cadrul USAMV Bucureşti, simpozionul „Contribuţia sistemelor Roundup Ready în Agricultura Durabilă”. Au participat cercetători, cadre didactice universitare, fermieri, studenţi.
Lucrările prezentate la simpozion au avut ca ţintă informarea specialiştilor din agricultură cu date despre veriga tehnologică a sistemelor Roundup Ready, dar şi despre impactul socio-economic al utilizării biotehnologiilor, cu referire directă la porumbul şi soia cu toleranţă la glifosat.
În 1996 a apărut prima cultură modificată genetic cu toleranţă la glifosat, Soia Roundup Ready.
Tehnologia Roudup Ready a fost adoptată în foarte multe ţări, pentru că permite flexibilitatea aplicării erbicidului şi controlul total asupra unui spectru larg de buruieni, ceea ce determină creşterea producţiei şi a calităţii acesteia, reducerea eroziunii solului şi păstrarea umidităţii în sol cu lucrări minime.
În România, soia Roundup Ready a fost cultivată încă din 1999, ajungând în 2006 la 137.000 ha, din totalul de 191.000 ha cultivate cu soia.
În 2010, suprafaţa cultivată cu soia a fost de doar 64.000 ha, consecinţa fiind importul masiv de soia, aşa cum a arătat Toma Dinu, decanul Facultăţii de Management. Cantitatea totală de soia boabe importată în anul 2010 a fost de 13,10 milioane tone, iar şrot de soia 21,65 milioane tone, din ţări ca Brazilia, SUA, Argentina şi Paraguay.
În ce priveşte porumbul, dr. Iuliana Ionel, de la Institutul de Economie Agrară, a precizat că producţia naţională medie este sub media europeană. În agricultura românească există un grad mare de îmburuienare a terenurilor, fapt care determină necesitatea implementării unor sisteme de management performante şi accesibile. Prin utilizarea porumbului Roundup Ready producţiile medii pot creşte cu până la 34%, iar cantităţile de erbicide folosite şi costul acestora ar fi mai mici, fiind estimată o scădere a cheltuielilor la hectar cu cel puţin 11%.
Concluzia seminarului a accentuat că, în contexul înregistrării unei creşteri a cererii de hrană pe plan mondial, devine din ce în ce mai importantă utilizarea unor tehnologii care să asigure sporuri de producţie pe aceeaşi suprafaţă de teren, păstrând biodiversitatea şi conservând mediul.
România este pe primul loc în Europa ca suprafaţă agricolă, dar pe locul 7 ca producţie medie. Monsanto este lider în furnizarea de soluţii bazate pe tehnologie şi de produse pentru agricultură ce vizează îmbunătăţirea productivităţii agricole şi a calităţii hranei.
Istoricul Monsanto în România şi beneficiile Roundup
Prof. dr. Alexandru Tianu, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice:
“Am lucrat cu firma Monsanto încă din anii 1974-1976, pe vremea când la Institutul de la Fundulea începusem o serie de lucrări şi nu puteam să combatem buruienile, mai ales cele perene. Cunoştinţele noastre de atunci erau destul de limitate şi implementarea unei astfel de metode presupunea un control riguros al buruienilor din câmp. Mai târziu am văzut ce poate să facă erbicidul Roundup, pentru că, în 1975, a fost un program naţional prin care România a important cantităţi mari pentru destufizarea zonelor din Delta Dunării, pentru îndiguirea acestora şi punerea lor în valoare ca terenuri agricole. Erau bine cunoscute rezultatele acestui erbicid, care are o mare capacitate biologică de a se transloca prin ţesuturi până la vârful rădăcinii.
Am găsit Roundup în stolonii de trestie din Delta Dunării la 8-9 m adâncime. Era o mare de stuf cu Roundup, care primăvara se văd ca nişte cocioace moarte, pe care le împinge apa. O perioadă s-a dat pe fiecare pas pe care erau terenuri îndiguite. Apoi, consumul de Roundup a început să scadă. Monsanto a găsit alte ţinte de rezolvat în România. Ne-au ajutat, la acea vreme, să combatem costreiul, care e principala problemă în zonele îndiguite, pentru că apa freatică le permite o înmulţire rapidă. Multe suprafeţe rămân necultivate.
În anii 1984-1987, am aplicat Roundup în cultura porumbului şi a florii-soarelui, ca desecant. Era metoda folosită în Europa de Vest, pentru că distruge toate buruienile din câmp, usucă mai repede grâul şi are o coacere uniformă pe lan. Se câştigă timp, se poate recolta mai repede. Roundup ca desecant e foarte folosit şi la noi, la porumb şi floarea-soarelui. La floarea soarelui au fost rezultate bune cu costreiul, însă la porumb se usca şi solul. Am completat metoda cu experienţe făcute la Fundulea, am încercat să dăm cu Roundup în miriştea de grâu. În zonele îndiguite, care erau irigate în acea perioadă, am forţat ca toate buruienile perene să răsară printr-o discuire superficială de două-trei ori, după care am venit cu irigarea.
Sămânţa adusă la suprafaţa solului permitea ca buruienile să răsară repede şi, când aveau 20-25cm, atunci dădeam cu 4-5 litri de Roundup şi lăsam solul pentru anul viitor. Perioada optimă era 15 august-15 septembrie. După 15 septembrie, plantele nu mai au fotosinteza necesară pentru a transloca erbicidul în cele mai adânci părţi. Roundup are eficienţă în primele două săptămâni de aplicare, la nivel de 4-5 cm în sol. La trestie, papură, plante cu rădăcina adâncă, ca pălămida, trebuie minim o lună de zile pentru acţiune.
Studiile sunt costisitoare şi îndelungi. Pe măsură ce Roundup coboară spre rădăcină, se observă cum se usucă.
În 1986, noi am beneficiat de un training în SUA, prilej cu care Monsanto ne-a pus la dispoziţie şi trei utilaje de lucrări minime pe piloane. Le-am folosit la Apahida, pe un teren în pantă de până la 40 grade. Am redus eroziunea solului, cu sporuri mari de producţie. Am eradicat aproape complet buruienile din această zonă.
Al doilea centru a fost la Brăila, o fermă de 640 ha, pe care am folosit tot ce învăţasem în SUA despre lucrările minime – reducerea la maximum a personalului şi cultura într-un asolament stabilit. Am avut un asolament de 4 ani, întâi grâu, în miriştea căruia s-a cultivat porumb, doi ani de porumb, apoi unul de soia. Se distrugeau piloanele cu discul şi se cultiva iar grâu. Fertilizarea se făcea cu fosfor, aplicat la 4 ani, când distrugeam piloanele. În rest, doar îngrăşăminte la semănat. În perioada de vegetaţie dădeam doar îngrăşăminte cu azot suplimentar. Toată ferma era condusă de un singur om, împreună cu un tractorist şi patru irigatori.
Al treilea centru a fost o fermă a IAS Mogoşoaia, cu 100 ha, în zona aeroportului, care fusese drenată. Am aplicat aceeaşi metodă. Nu făceam arătură şi se vedeau cocenii, ceea ce nu era permis la acea oră. Cei de la CC al PCR, în 1986, ziceau că e lotul lor de cercetare agricolă. Noi făceam doar ce văzusem în America.
nu putem să mai facem lucrările fără Roundup, care este un erbicid foarte complex. Nu poţi să-l aplici oricum, trebuie să ştii biologia buruienilor, trebuie să adaptezi utilajele pentru a-l aplica. Nu poţi să-l aplici în vie dacă atingi frunzele, pentru că dispare via. Trebuie să ai coardele prinse sus, îţi trebuie dispozitive care să protejeze frunzele.
Concluzia mea, după ani de cercetare şi experimente practice, este că e nevoie de sprijinul companiei Monsanto, dar şi de efortul nostru”.
DANA MEDAR
