Viticultura României deţine în prezent una dintre cele mai complexe forme de asociere interprofesională, prin Organizaţia Naţională Interprofesionala Vitivinicola, ce reuneşte asociaţii de profil şi nu numai, din toate zonele viticole ale ţării.
Şi când spun ‘nu numai “mă refer la faptul că în ultima perioadă, au aderat asociaţii ce au lagaturi conexe cu viticultura, cum ar fi producători şi distribuitori de pesticide.
Prezenţa lor în rândurile noastre indică faptul că este mult mai uşor să te exprimi din interiorul unei forme asociative organizate, să cunoşti şi să oferi soluţii, să participi la dezbateri şi să ai puncte de vedere.
De ce viticultorii au înţeles necesitatea asocierii? De ce nu s-au ferit să-şi declare patrimoniul: suprafeţe, capacităţi de producţie, vânzări, număr de angajaţi, cifre ale afacerilor? Probabil din respectul pe care şi-l arătă unii altora, deşi într-un mediu concurenţial, atunci când stau la aceeaşi masă a dezbaterilor ce au drept scop punerea în valoare a resurselor materiale şi umane în vederea creşterii puterii economice a fermierilor şi asociaţiilor de profil.
Iată şi câteva obiective ale asociaţiilor interprofesionale, având drept scop final elaborarea strategiilor şi programelor de dezvoltare din sectorul vitivinicol:
- Analiza mecanismelor şi a politicilor de reglare a filierei produselor, funcţionarea pieţei, intervenţiile statului prin subvenţii, credite, fiscalitate, politici comerciale;
- Dezvoltarea pieţei produselor vitivinicole care să asigure preţuri de vânzare competitive cât şi satisfacerea cerinţelor consumatorilor;
- Orientarea producţiei şi adaptarea acesteia la cerinţele pieţei, sub aspectul calităţii şi cantităţii;
- Participarea la simpozioane organizate de furnizorii de materii şi materiale pentru sectorul vitivinicol;
- Promovarea producţiei integrate, a practicilor culturale, tehnicilor de producţie şi de gestiune a reziduurilor, cu respectarea protecţiei mediului ambiant, protecţia calităţii apei, a solului şi subsolului, a mediului înconjurător.
- Desfăşurarea de acţiuni de promovare a produselor vitivinicole;
- Conlucrarea cu organismele finanţatoare pentru contractarea de credite şi implementarea de programe care să asigure dezvoltarea unor exploataţii viabile şi competitive;
- Promovarea de soluţii tehnice pentru reducerea costurilor şi regularizarea preţurilor de producţie;
- Apărarea intereselor producătorilor în relaţiile acestora cu alte organisme guvernamentale şi ale administraţiei de stat.
Activitatea asociaţiilor interprofesionale trebuie intensificata în direcţia cooptării de noi membrii, în special din rândul micilor producători, cei care în ultima perioadă de timp se zbat intre grijă prea zilnicei pâini şi dorinţa de a nu abandona terenurile pe care le deţin.
Mai departe, asocierile vor trece într-o fază mult mai pragmatică, atunci când o parte dintre deţinătorii de plantaţii vor stabili de comun acord că va trebui să-şi lucreze împreună terenurile, să negocieze în bloc cu furnizorii şi clienţii, să-şi valorifice sub aceeaşi denumire rezultatul muncii lor.
Un exemplu edificator poate fi cel din Italia, unde în regiunea Ravenna funcţionează o asociaţie cu 4500 de proprietari de terenuri, însumând 6000 de hectare cultivate cu viţa de vie, cu o producţie anuală de circa 120.000 to struguri şi un combinat de prelucrare cu o capacitate de 2000 to struguri pe zi. Şi culmea, denumirea este CAP RA Ravenna.
Ing. Robert Ionuţ Băicoianu, preşedinte A.P.C.V.D.O.Tohani
