Supun atenției cultivatorilor de păr o rugină periculoasă. Informațiile pot fi utile și pentru cei care au păr în grădina casei plantat lângă tufele de ienupăr.

Pe fondul condițiilor climatice propice dezvoltării ruginilor, rugina părului s-a instalat pe frunze în zonele unde părul a fost plantat în apropierea tufelor de ienupăr (gazdă intermediară).

Rugina europeană a părului produsă de Gymnosporangium sabinae este o boală gravă a părului cultivat, dar și a părului ornamental, a mărului și a gutuiului.

Părul este gazdă secundară pentru fungul Gymnosporangium sabinae. Ciuperca prezintă importanță economică, deoarece poate fi devastatoare pentru livezile de păr. Este răspândită în Europa (Helfer, 2005).

În general, fungii din genul Gymnosporangium au ciclul de viață heteroic macrociclic, dezvoltând cinci tipuri de spori: picnidia cu picnospori, ecidia cu ecidiospori, uredinia cu urediniospori, telia cu teleutospori și bazidia cu bazidiospori (Figueiredo, 2000).

Specia Gymnosporangium sabinae este, din punctul de vedere al ciclului de viață, heteroică demiciclică cu stadiul uredinial absent. Stadiul de teleutospori se dezvoltă pe ienupăr. Genul Gymnosporangium este singurul dintre rugini care iernează pe ienupăr sub formă de teleutospori [Aime, 2006; Börner, 2009].

Primăvara, rugina începe să se dezvolte pe ienupăr, unde apar umflături fusiforme, conice, gelatinoase, la început de culoare maronie, apoi portocalii. Pe aceste formațiuni se dezvoltă teliosporii. Mai târziu în ciclul de dezvoltare, se formează bazidiile cu bazidiospori ce vor infecta frunzele, lăstarii și fructele de păr (Cummins și Hiratsuka, 2003).

Primele simptome apar la păr la o lună de la infectare, pe partea superioară a frunzelor sub forma unor pete galbene - portocalii, la început mai mici, după care pot crește în dimensiuni ajungând la 10 mm. La suprafața acestor pete, se formează picnidiile de culoare brună - negricioasă, vizibile cu ochiul liber și cu o lupă de câmp. Forma petelor este neregulată, de obicei, și uneori chiar circulară (Hiratsuka și Hiratsuka, 1980; Bîrliga V., 1967). Către sfârșitul verii, pe partea inferioară a frunzelor se formează niște umflături ovale - conice, de culoare brună gălbuie care constituie ecidiile cu ecidiospori. Ecidiosporii sunt sferici sau eliptici și fac trecerea ciupercii pe ienupăr (Hilber și Siegfried, 1989; Bîrliga V., 1967). Ciuperca iernează pe ienupăr prin teleutospori.

Există studii care arată legătura dintre severitatea atacului și distanța dintre ienupăr și păr. Când livada de păr este la distanță de 30 de metri de ienupăr s-a constatat că frunzele au fost infectate în procent de 100%; la 150 metri infecția a scăzut la 50%, iar la 300 de metri nu s-au observat simptome (Ormrod et al., 1984).

Infecțiile sunt favorizate de temperaturile cuprinse între 5 și 20 grade C (după unii autori între 3 și 30 grade C), cu un optim la 15 grade C. Umiditatea optimă este între 84 - 91%. De la 97% umiditate, capacitatea de infecție a sporilor scade. Basidiosporii sunt sensibili la uscăciune, umiditate scăzută și la lumina directă (Dong și colab., 2006; Gold și Mendgen, 1991; Hau și De Vallavieille-Pope, 2006).

Momentul cel mai critic pentru infecție este atunci când temperaturile medii cresc rapid și ploile sunt abundente. Infecțiile încep pe la mijlocul lunii aprilie și pot continua până la sfârșitul lunii mai (Mitrofanova, 1970).

Rugina părului poate să ducă, în timp, la scăderea vitalității și a longevității pomilor. Producțiile vor fi tot mai scăzute cantitativ, dar și calitativ.

Managementul bolii

Măsuri profilactice: cultivarea soiurilor rezistente la patogen, fertilizare echilibrată, efectuarea corectă a tăierilor și eliminarea ramurilor cu simptome de rugină, înființarea plantațiilor de păr cât mai departe de sursele de infectare (măcar 3 km) [după Agrios, 1997; Hunt și O'Reilly, 1978].

Alte strategii de minimizare a infecțiilor: înlăturarea tufelor de ienupăr ,dacă este posibil, din preajma plantației; colectarea frunzelor infectate și distrugerea lor; renunțarea la irigarea prin aspersiune.

Pentru că patogenul este greu de combătut cu fungicide, odată infecția instalată, încercați să aplicați metodele de prevenție.

Fungicidele utilizate au capacitatea de a inhiba sau de a scădea nivelul infecțiilor. Este foarte important momentul în care facem tratamentul. Pentru prevenirea apariției infecțiilor, fungicidele ar trebui aplicate înainte de realizarea infecțiilor, deoarece aplicarea după este inutilă. Fungicidele trebuie aplicate și la ienupăr, pentru a-l proteja de infecțiile din toamnă (septembrie - octombrie), dacă acesta se află în apropierea livezilor de păr.

Dintre fungicide, s-au dovedit eficiente amestecurile de tiofanat - metil cu clorotalonil, propiconazol cu clorotalonil, triadimenol, în dozele recomandate de producători. Menționez că, în România, nu există produse omologate pentru rugina părului (în Codex nu este trecut nici un fungicid).

Se recomandă maximă precauție la efectuarea tratamentelor și în ceea ce privește momentul aplicării, deoarece infecțiile se realizează în timpul înfloritului, când albinele vizitează florile și culeg nectar. Multe dintre fungicide au efect toxic asupra albinelor (David L. Roberts, 2016).

Bibliografie:

Agrios, G. N. (1997). Plant Pathology. Fourth edition. Academic Press, San Diego. 637 pp; Aime, M. C. (2006). Toward resolving family-level relationships in rust fungi (Uredinales). Mycoscience, 47 (3), 112–122; Bîrliga V., 1967 - Bolile și dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi și viței de vie, Întreprinderea poligrafică Cluj, 299 p.; Börner, H. (2009). Pflanzenkrankheiten und Pflanzenschutz. SpringerVerlag, Berlin (Heidelberg). 708 S; Cummins, G. B., Hiratsuka, Y. (2003). Illustrated Genera of Rust Fungi. American Phytopathological Society, St. Paul, MN. 240 pp; David L. Roberts, 2016 - Trellis rust: A management update, The plant doctor's Landscape Tips, www. l a n d s c a p e . o r g; Dong, X.-L., Li, B.-H., Zhang, Z.-F., Li, B.-D., Xu, X.-M. (2006). Effect of environmental conditions on germination and survival of teliospores and basidiospores of the pear rust fungus (Gymnosporangium asiaticum). Eur. J. Plant Pathol., 115, 341–350; Figueiredo, M. B. (2000). The plasticity of rust life cycles. O Biologico, 62 (1), 107–111; Gold, R. E., Mendgen, K. (1991). Rust basidiospore germlings and disease initiation. In: Cole, G. T., Hoch, C. (eds.). The Fungal Spore and Disease Initiation in Plants and Animals. Plenum, New York, pp. 67–99; Hau, B., De Vallavieille-Pope, C. (2006). Wind-dispersed diseases. In: Cooke, B. M., Jones, G. D., Kaye, B. The Epidemiology of Plant Diseases. Springer, Netherlands, pp. 387–416; Helfer, S. (2005). Overview of the rust fungi (Uredinales) occurring on Rosaceae in Europe. Nova Hedwigia, 81, 325–370; Hilber, W., Siegfried, W. (1989). Gitterrost auf Birnbaum und WacholderSanierungsmassnahmnen bei starkem Befall. Schweizer Garten, 8, 23–28; Hunt, R. S., O'Reilly, H. J. (1978). Overwintering of pear trellis rust in pear. Plant Dis. Rep., 62, (8), 659 –660; Hiratsuka, Y., Hiratsuka, N. (1980). Morphology of spermogonia and taxonomy of rust fungi. Rep. Tottori Mycol. Inst., 18, 257–68; Mitrofanova, O. V. (1970). Pear Rust and Control Posibilities. Izdatelstvo Krim, Simferopol. 46 pp. (in Russian); Ormrod, D. J., O'Reilly, H. J., van der Kamp, B. J., Borno, C. (1984); Epidemiology, cultivar susceptibility, and chemical control of Gymnosporangium fuscum in British Columbia. Canadian J. Plant Pathol., 6, 63–7.

Articol publicat în Revista Fermierului, 1-14 iunie 2019