Apa vine doar din cer

Reporter: Cum apreciaţi anul agricol care a trecut?

Mihai Anghel: 2012 arată cât de fragili suntem, agricultura din România arată cât este de dependentă de condiţiile meteorologice, cât de mult avem nevoie de Cel de Sus. Dacă vrea Dumnezeu şi dă ploaie, facem producţie. Vezi anul 2011 în care peste tot România a făcut foarte multe cereale, totul a mers din plin. A venit anul 2012 când vremea nu a mai ţinut cu noi şi atunci evident că şi-a pus amprenta peste tot. Nu vrem să tragem deloc învăţăminte din lucrurile acestea după ani de secetă, nu putem să conştientizăm. Să ne uităm la bazinul ăsta hidrografic cu care foarte puţine ţări din Europa sau din lume se pot mândri să-l facem cumva, să îl punem la treabă corespunzător. Noi stăm cu ochii pe cer cu toate că Dunărea ne curge pe la picioare, sunt 30 de kilometri de aici de la Segarcea până la Dunăre şi toată câmpia asta a Olteniei după câte vedeţi e arsă şi pârjolită de secetă. Acum (la începutul lunii mai nr.) bagi mâna în crăpăturile din pământ care sunt prin zonele cultivate cu grâu. Aveam un sistem de irigaţii făcut de Ceauşescu, sistemul Nedeea-Măceşu, care poate iriga peste 120 de hectare de teren, sistem care a aparţinut şi aparţine statului român şi care a fost devalizat. Cu voinţă şi cu eforturi minime se poate pune în funcţiune, dar ne aducem aminte de sistemele de irigaţii numai când vine seceta peste noi.

Reporter: Anul trecut exista o strategie prin care se preconiza ca staţiile de irigare să se dea organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii, ca aceste canale să fie umplute, pe banii statului, iar fermierul să plătească doar de la canal, doar ce consumă. Pe de altă parte energia electrică să nu mai fie la preţul cel mai mare, aşa cum s-a întâmplat în anii trecuţi.

Mihai Anghel: Federaţia utilizatorilor de apă a depus documentaţia de preluare a infrastructurii; din păcate toată documentaţia s-a blocat la minister.

Reporter: Aveţi aici la Segarcea în dotare maşini şi utilaje de excepţie şi puteţi aplica tehnologii performante în agricultură.

Mihai Anghel: Da, aşa este, dar orice tehnologie ai avea, fără apă nu poţi să faci nimic. Nu poţi să faci puţuri forate, nu poţi să găseşti altă alternativă pentru că pământul pe care îl lucrezi sau oricare, eu sau alţii avem pământ în arendă şi nu poţi să faci investiţii pe tipul ăsta de proprietate a altuia.

Reporter: Şi totuşi în ceea ce priveşte partea aceasta de irigaţii o parte din ele sunt date în proprietatea federaţiei şi aţi început investiţii destul de mari.

Mihai Anghel: Este un risc, dacă pui în balanţă, dar nici nu mai poţi să laşi în continuare culturile şi plantele fără apă, asta este, ce să facem? Nu avem nici o alternativă. În 2002, 2003, 2004 am achiziţionat aproape 200 de rampe şi de pivoţi, cu aripile de ploaie pe care le avem în cazul în care am avea apă am putea să asigurăm irigaţii pentru aproximativ 20.000 de hectare. Avem aripi de ploaie, dar apă, nu.

Chiriaş în agricultură, nu fermier

I-am propus dlui Mihai Anghel să discutăm şi despre comasarea pământului risipit, o altă mare problemă a agriculturii româneşti. Cu o experința vastă interlocutorul nostru şi-a exprimat câteva opinii, considerăm foarte importante pentru viitor.

Mihai Anghel: În primul rând, trebuia făcută inventarierea terenurilor, cadastrul ar fi trebuit să fie prioritatea numărul unu a oricărui om cu scaun la cap care inventariază tot ceea ce are. Statul a făcut reformă agrară în anii '90, statul a fărămiţat pământul, era responsabilitatea statului român să găsească soluţii, să facă cadastru pentru terenul agricol al României. Cadastru era primul pas în organizarea pieţei funciare sau a pieţei pământului în România, pământului trebuie să-i dai valoare. Luaţi media preţurilor europene şi o să vedeţi unde suntem, valoarea pământurilor noastre este de 10 ori mai joasă decăt media europeană. În România nu există piaţa creată şi reglementată a pământului. Un bun netranzacţionabil, cum este pământul, nu există. Dacă nu are carte funciară înseamnă că este netranzacţionabil.

Fermier, aşa cum ne ziceţi dumneavoastră, înseamnă să ai proprietate asupra pământului pe care îl lucrezi. Noi suntem oameni care am închiriat de la alţi mici, zeci de mici proprietari de pământ terenurile respective şi le lucrăm. Fermierul român din ziua de azi este în pericol să îşi piardă obiectul muncii datorită faptului că nu există cadastru care duce la imposibilitatea ca fermierul respectiv să îşi exercite dreptul lui de administrare în cartea funciară, atunci oricine poate să cumpere în cadrul exploataţiei sale parcele de pământ pe care poate să le lucreze ulterior cum doreşte.