- Care este şi care ar trebui să fie atitudinea românilor faţă de sol, faţă de pământul pe care trăim? Vă punem această întrebare dle prof. univ. dr. ing. Mihail Dumitru, pentru că sunteţi cunoscut ca un reputat specialist în chimia pământului şi în acelaşi timp sunteţi şi Director general al Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului.

- Din păcate, oamenii uită, sau chiar nu ştiu că pământul este principalul mijloc de producţie în agricultură, în existenţa ţăranului şi-l tratează în mod cu totul şi cu totul eronat, îl tratează mai mult ca pe o marfă şi nu ca factor principal al producţiei agricole. Este absolut necesar să facem analizele de sol, repet analizele de solului. Să luăm un exemplu: dacă vă cumpăraţi un aparat de uz casnic, o maşină, nu-i aşa că prima dată citiţi cartea tehnică? Vă interesează cum se foloseşte, cum se conduce, dacă automobilul este pe benzină sau pe motorină. Aşa este şi la sol, trebuie mai întâi şi mai întâi să-i faci analiza ca să vezi ce-i lipseşte sau ce-i prisoseşte, să vezi care este nivelul de fertilitate, să vezi dacă solul respectiv se pretează pentru cultura pe care vrei să o faci. Doreşte cineva să cultive viţă de vie sau pomi fructiferi şi se duce în lunca Dunării, nu va reuşi niciodată, deşi acolo, teoretic, sunt soluri cu un grad înalt de fertilitate şi poţi să spui că ai rezolvat problema.

Trebuie, mai întâi şi mai întâi să cunoşti de ce este capabil solul, pentru ce culturi este favorabil. Fără analiză nu poţi să stabileşti ce îi trebuie solului pe care vrei să înfiinţezi o cultură. Solurile noastre, din nefericire, sunt neechilibrate. Sunt mulţi care spun: „Eu nu mai vreau să fac agricultură convenţională sau agricultură intensive, eu trec la agricultura ecologică!” Indiferent ce agricultură vrei să faci este necesară analiza solului. Făcând analizele cuvenite se pune în primul rând diagnosticul. Solul la noi are un conţinut redus de humus. Avem în prezent 7,5 milioane de hectare de pământ cu un conţinut de humus redus nesatisfăcător. Dacă nu ai acest element de bază, toate caracteristicile fizice, chimice biologice, sunt afectate.

- În ultimii ani, spun colegii dumneavoastră, humusul este în continuă scădere, iar refacerea durează chiar sute de ani.
- Corect şi trebuie să se ştie că într-o asemenea situaţie solul creează din ce în ce mai multe probleme, iar humusul se reface numai prin fertilizare organică şi trebuie ştiut acest foarte important detaliu. Sunt, de asemeni, solurile noastre sărace în fosfor, 6,3 milioane de hectare de pământ din ţara noastră, deci aproape de jumătate din suprafaţa ţării, au un conţinut mic şi foarte mic în fosfor. Ca atare poţi să-i dai orice, dar dacă nu-i dai fosforul necesar producţia este slabă şi foarte slabă, cantitativ, iar calităţile nutritive sunt şi ele reduse în conţinutul produselor agricole cultivate. Trebuie să ştii să-i dai plantei fosfor sub forma solubilă de care are nevoie.

Chiar dacă se trece la agricultura ecologică nu mai dai fosforul prin îngrăşămintele acestea solubile, dar trebuie să-i dai, totuşi, o formă de fosfor. Solurile noastre trebuie întâi echilibrate şi apoi utilizate în diverse scopuri. Nu poţi să spui că ai trecut la agricultura ecologică şi că foloseşti numai îngrăşăminte organice pentru că noi nu mai avem îngrăşăminte organice. România are cel mai mic efectiv de animale din ţările europene, pe unitatea de suprafaţă şi dacă am folosi ultimul gram de gunoi am putea fertiliza maxim şapte sute de mii de hectare cu maxim 30 de tone la hectar gunoi de grajd. În condiţiile acestea ce facem cu restul de pământ până la circa 14 milioane de hectare, nu îl mai fertilizăm???

Dacă nu ştii care este deficitul de fosfor nu poţi să apreciezi nici dozele, nu poţi să le corectezi, nu poţi să faci un plan pe termen lung, nu poţi avea o perspectivă în producţie, pentru că preţurile în acest domeniu evoluează în mod constant. Fertilizarea după ureche nu poate să ducă la performanţă. Aşa se face că noi suntem ultima ţară din UE în domeniul agriculturii. Nu facem analize, nu avem tehnologie, chimizarea este mai mult inexistentă. Avem 5,1 milioane de hectare cu conţinut mic de azot Trebuie neapărat ca pe solul respectiv să dai azot, altfel planta nu creşte, nu se dezvoltă sau în cel mai bun caz nu se dezvoltă suficient. Se spunea de obicei că România nu ar avea nevoie de potasiu şi totuşi avem.

Există circa 778 de mii de hectare de pământ cu conţinut insuficient de potasiu şi dacă vrem să cultivăm plante tehnice, vrem să cultivăm legume, viţă-de-vie, pomi fructiferi şi altele, este obligatoriu să aplicăm potasiu pe aceste soluri. Am fost obişnuiţi, într-o anumită perioadă să folosim o cantitate relativ mică de potasiu şi numai clorură de potasiu. Ori acuma se ştie că pentru culturile de legume şi pentru viţa-de-vie cel puţin, este nevoie să dăm în mod obligatoriu potasiu sub formă de sulfat de potasiu şi nu clorură pentru că este dăunătoare pentru plantele respective. Sunt mici amănunte, dar extrem de importante în tehnologiile agricole.

“Aplicăm practici vechi, păgubitoare”

Nu se mai fac analize măcar pentru determinarea PH-ului, în așa fel încât reacţia solului să fie cunoscută. Iată, spre exemplu dacă cineva vrea să înfiinţeze o cultură pe un sol acid şi-i dă o cantitate suficientă de fosfor dar nu i se cunoaşte PH-ul în aşa fel încât să se ştie, spre exemplu, că în solul respectiv fosforul este fixat sub formă de fosfat de aluminiu sau de fosfat de fier. Într-o asemenea situaţie s-au cheltuit banii degeaba, fosforul rămâne fixat, iar planta nu va avea hrană suficientă pentru dezvoltare. Dacă fosforul este prea alcalin se formează fosfatul tricalcic care este de asemenea inaccesibil plantelor şi iar nu s-a rezolvat nimic.

Fără să cunoşti componentele chimice, fără analize periodice ale pământului, fără să-i cunoşti fiecare proprietate nu poţi să-ţi faci un plan de fertilizare, nu poţi să-ţi faci un plan de exploatare, indiferent ce tip de agricultură s-ar dori să fie practicată. De aici se porneşte, de la cunoaşterea detaliată a caracteristicilor solului. Noi, specialiştii, suntem obişnuiţi să spunem atunci când cultivăm pământurile că sunt cernoziomuri*, că sunt preluvosoluri**, că sunt luvosoluri***, că sunt podzoluri**** că sunt orice altceva, toate acestea sunt pentru noi specialiştii, în schimb fermierii, proprietarii de pământ trebuie să aibă cunoştinţe minime necesare pentru bună gospodărire a suprafeţei respective, să ştie ce-i lipseşte, să ştie să-i aplice acele substanţe necesare pentru a avea un sol echilibrat. Numai în felul acesta poate obţine producţii calitativ şi cantitativ bune şi constante, altfel vorbim de pomană şi în mod păgubos atât pentru proprietarul pământului, cât şi pentru hrana ţării. S-a dus demult agricultura făcută după ureche sau după cum o făceau bunicii noştri. Aplicăm practici vechi păgubitoare, şi aşa a ajuns România ultima ţară din UE în domeniul agriculturii.

- Şi nu numai în agricultură!...
- Noi ne oprim la agricultură, alţii să-şi facă propria analiză şi să se uite mai des în oglindă. Spuneam că suntem ultimii că nu facem analize, nu avem tehnică necesară, chimizarea este ca şi inexistentă. Fermierii noştri folosesc, în medie, doar 45 de kg de îngrăşăminte la hectar, în timp ce media mondială este de 95 de kg/ha, iar în UE se folosesc 270 de kg/ha, iar alţii folosesc chiar mai mult şi noi vrem să mergem la piaţă şi să avem acelaşi randament şi aceleaşi câştiguri? Este imposibil să facem aşa ceva. Suntem, pur şi simplu nişte necunoscători. Refuzăm în mod constant să considerăm pământul ca principal mijloc de producţie în agricultură, care este în acelaşi timp şi factor de mediu. Institutul nostru tratează solul ca principal factor de mediu, nu numai ca principal mijloc de producţie în agricultură.

Vânzând pământul altora ne vindem țara!

- Foarte corect dle profesor, dar nimeni din ţara noastră, atunci când vinde pământul, nu ţine cont, sau mai degrabă nu ştie că pământul este principalul mijloc de producţie. Şi uite aşa, la noi pământul este doar un oarecare obiect de negustorie. Nu se ştie ce se vinde şi poate să se ştie ce se cumpără!
- Se vinde şi pentru agricultură şi pentru construire sau pentru orice altceva. În felul acesta funcţiile solului sunt dezechilibrate. România scoate din circuit prea mult pământ printr-o vânzare haotică necontrolată de tip mafiot. În acest domeniu am rămas cea mai înapoiată ţară tot din UE, cel puţin...

- Se pare că nu vrem să cedăm nimănui ultimul loc în niciun domeniu şi mai ales al pământului.
- Noi suntem singurii care vindem pământ la liber. Ungurii nu vând, polonezii nu vând, olandezii, danezii, belgienii nu vând. Nicio ţară nu vinde, numai România vinde şi o face necontrolat că o să ne trezim că nu o să avem nici loc de veci în propria noastră ţară şi tot continuăm să vindem aici în sărăcia în care trăim.

- Iar generaţiile viitoare vor trebui să-şi caute alt tărâm blestemându-şi înaintaşii vânzători de ţară, a se vedea Palestina!
- Cel cu un petic de pământ şi bolnav îl vinde că nu are bani. Cine îl cumpără?! Cel care are bani, străinul care are venituri de zeci de ori mai mari decât noi. Se pune o mare întrebare: ce facem cu acest popor? Vrem să fim mai cu moţ decât popoarele din jurul ţării noastre. România vinde numai buşteni şi pământ. Nu se poate dezvolta o ţară prin vânzarea pământului, deci al principalului mijloc de producţie cel care îţi dă naţionalitatea, şi a buştenilor. Dacă vom continua să tăiem pădurile şi aceasta se vede în toată ţara care este plină de depozite cu lemnul tăiat din pădure. Nu se construieşte atât de mult încât să se justifice aceste tăieri barbare.

- Am văzut şi eu și vede toată lumea,  în judeţul Covasna, cum au fost „cheliţi” munţii din interiorul Cotului Carpatin…
- ... Şi în toate zonele ţării! Mii şi mii de metri cubi de cherestea pleacă legal şi mai mult ilegal la export. Totul este legat de pământ, de greşelile noastre. Tăind pădurea noi afectăm pământul: începe eroziunea, încep alunecările de teren, încep problemele de dezastru local sau naţional. Nu se înţelege cu încăpăţânare că protecţia mediului, protecţia solului sunt esenţiale, sunt vitale pentru toţi locuitorii ţării noastre. Dacă facem protecţie doar teoretic, cum ar fi să sting lumina o oră, în loc să ne protejăm solul, mediul, să ne protejăm resursele, să înţelegem că pădurea este principalul culoar de protecţie. Puţinul pământ care ne-a rămas valid trebuie să-l valorificăm la maxim pentru că este cu adevărat singură noastră avere. În rest sunt poveşti politico-economice. Mulţi mi-au spus: „Ce-ţi pasă ţie dacă se vinde?” şi le-am răspuns că: „În această ţară suntem înapoiaţi din punct de vedere economic şi că în momentele de sărăcie omul va face orice să supravieţuiască şi-şi va vinde pământul. Oare de ce polonezii, care au o suprafaţă mai mare, nu şi-au vândut pământul? Noi atunci de ce o facem???”

- O ultimă întrebare, dle professor: de ce proprietarii unor mici suprafeţe nu vin să-şi facă măcar o minimă analiză a pământului?
- Răspunsul este simplu: dintr-o sărăcie cruntă în mediul rural! Dacă eu mă duc la țața care are 3 hectare cât trebuie să-mi plătească mie ca să-i fac analize?... Dar să ştiţi că cei mari îşi fac ceva analize, iar străinii şi le fac toate pentru că sunt obişnuiţi cu legile din ţara lor. La noi sărăcia şi incultură sunt principalele motive pentru care nu se fac analize. Noi nu mai avem fermierii aceia pregătiţi în universităţi. Acum orice om care are bani poate să lucreze pământul, dar nu are pregătire de specialitate şi nici timpul necesar să se documenteze cu privire la tehnologia de exploatare a pământului, să-şi facă un program coerent pe o durată mare, să înţeleagă mecanismele pământului. Mulţi au câştigat nişte bani şi i-au investit în agricultură fără să înţeleagă procesele tehnologice.

- În Germania, una este proprietatea şi una este exploataţia. Ai pregătire de specialitate, ai voie să-ţi lucrezi pământul. Altfel nu!
Agricultura de azi este a specialistului!!!
- Tocmai aceasta ar trebui să se înţeleagă şi în ţara noastră că agricultura este a inginerului agronom a specialistului în chimia pământului, a specialistului în protecţia mediului. Solul este şi va rămâne principalul mijloc de producţie al agricultorului şi de ce nu al economiei României. Solul nu-l poţi multiplica, ci doar să-i îmbunătăţeşti în mod constant calităţile prin investiţii succesive. Orice greşeală tehnologică are consecinţe grave şi se remediază într-un timp îndelungat sau uneori deloc. Condiţiile istorice în care s-au format solurile nu pot fi refăcute asta trebuie să ştie toţi. Solul s-a format în milenii, iar noi nu avem cum să-l refacem, doar să-l protejăm. Solul este ca un organism viu şi trebuie să-l analizăm să-i stabilim gradul de sănătate să-l tratăm de bolile pe care le capătă din cauza unei exploatări neraţionale. Solul României este un factor de progres nu un obiect de negustorie. Agricultura României trebuie să fie înzestrată cu elementele tehnologice cele mai favorabile, să nu se facă cheltuieli inutile să fim cu adevărat capabili, cum se spune, să hrănim 8o de milioane de oameni, acum când cererea de mâncare este tot mai mare şi cu preţuri din ce în ce mai ridicate.

N.R.
* Cernoziom – (Definiţie de origine rusă) Tip de sol zonal, caracteristic regiunilor temperat-continentale, format îndeosebi pe loess și depozite loessoide, în condiții bioclimatice de stepă tipică sau de silvostepă. Are culoare închisă (neagră, castanie etc.) și fertilitate naturală ridicată. În funcție de conținutul în humus și carbonați se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. Propriu-zis). Termen introdus în știință de pedologul rus V.V. Dokuceaev.
** Preluvosoluri - Apar pe produsele de alterare lutoase, lutoargiloase sau argiloase ale unor roci cristaline relativ bogate în baze sau ale unor calcare sau marne. Se întâlnesc pe versanţi cu înclinare de la puternic până la domol, sub păduri de gorun sau fag sau sub pajişti secundare, la care se pretează cel mai bine, predominând bioacumularea.
*** Luvosoluri - Apar pe produsele de alterare ale unor roci sărace sau moderat bogate în baze (granite, gnaise sau şisturi cristaline) şi pe depozite sedimentare miocene. Ocupă forme de relief variate, predominând însă versanţi slab înclinaţi, sub păduri de gorun şi fag şi terase, sub pajişti secundare.
**** Podzoluri - Sol nisipos și lutos, de culoare cenușie, sărac în calciu, cu fertilitate naturală slabă, care se formează sub vegetația pădurilor, într-un climat rece și umed.