Peste 60 la sută din terenul arabil aflat pe raza comunei Livezile, județul Timiș (4.000 ha suprafață arabilă și 800 de hectare cu pășuni), se află deja în proprietatea străinilor (în majoritate italieni și austrieci), a mărturisit pentru Revista Fermierului, nu demult, primarul liberal Ștefan Varga.
Neoficial, surse din Primărie ne-au declarat că totalul real ar ajunge chiar și la 75 de procente din terenurile agricole și pășuni vândute către resortisanți străini (firme cu patronat străin).
„O spun în premieră pentru țară: nu știu cum este în altă parte, însă la noi în jur de 60 la sută din suprafața terenului arabil este înstrăinată către firme străine, către patroni străini și, de aceea, mă mândresc mai mult cu diferența de 40 la sută care este muncită cu încăpățânare pot spune de către fermierii, consătenii noștri, care vor să ducă agricultura românească mai departe”, a declarat în exclusivitate pentru Revista Fermierului Ștefan Varga, primarul comunei Livezile, județul Timiș.
Edilul recunoaște că „zi de zi” primește solicitări de înstrăinare de terenuri din partea resortisanților străini. Din păcate, explică el, pentru români este „o imensitate financiară” achiziția de teren, localnicii neavând parte de nicio facilitate menită să-i ajute să reușească să cumpere suprafețe arabile. El spune că Legea 17 doar a încetinit procesul de vânzare de suprafețe către străini, nu l-a și stopat.
Varga a explicat că suprafețele arabile sunt vândute de nevoie străinilor chiar de către români, în fapt incapabili de a-l mai lucra performant și/sau de a mai plăti impozite. Chiar și românii care se încăpățânează să facă agricultură au rămas puțini, în mare parte bătrâni. În plus, cei câțiva tineri români care arendează terenuri sunt nevoiți să vândă la prețurile impuse tot de străini (în acest caz depozitari). Potrivit afirmațiilor lui Radu Dumitru Briscan, secretarul Primăriei comunei Livezile, în prezent, pe raza comunei, există un procent în jur de 40 la sută care lucrează suprafețe de teren variate, între 10 și 200 ha.
„Terenul, pământul, îl vindem pe nimic pentru că suntem săraci, suntem oropsiți. În momentul în care îl avem, devine o povară a plății impozitelor pe el și imposibilitatea de a-l lucra modern, ceea ce și afectează pe mulți în ziua de astăzi, pe mulți agricultori. Noi mai muncim și cu calul, și cu Universal 650M. În momentul în care paralel cu tine lucrează alte alte tractoare de firmă cu capacități mari și consum mult mai reduse, oricât s-ar încăpățâna țăranul român, nu reușește să facă față prețurilor de producție. Fermierii de ieri, din 1990 încoace, care au ținut steagul sus agriculturii și zootehniei în zona noastră, au ajuns la o vârstă de 70-80 de ani. Copiii lor au ales calea străinătății pentru un ban mai consistent, iar bătrânii au rămas să gestioneze terenurile și toate cele”, a precizat primarul din Livezile. „Apoi, partea de vânzare. Să nu uităm: toate bazele de cereale care au fost înainte, prin care se colectau și se revindeau mai departe cerealele respective, sunt și ele privatizate tot de firme străine care își fac jocurile cu prețurile și nu-ți oferă niciodată mai mult decât îți oferă piața, poate chiar mai puțin știind că agricultorul român nu are altă șansă și o altă variantă de a-și vinde producția și de a-și transforma grâul, porumbul sau celelalte cereale în bani decât prin ei și atunci suntem la mâna lor, nu avem ce face”.
2020, anul în care vom afla cât teren am vândut străinilor
Abia în anul 2020 s-ar putea să aflăm adevărul cu privire la proprietarii reali ai terenurilor arabile din România, despre ponderea investitorilor străini sau români în acest sector, în momentul în care se va face cadastrarea, declara nu demult pentru Revista Fermierului drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu.
Într-un interviu pe tema situației reale a terenurilor arabile din România, în fapt o analiză ad-hoc realizată de Steluța Neacșu, fondatoarea programului Agrointelligence SISA și doctorand în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, aceasta ajunge la concluzia că actuala legislație care reglementează piața funciară este „permisivă investitorilor străini”.
Potrivit spuselor sale, străinii au reușit în anii de la Revoluție încoace să acapareze suprafețe importante de teren prin achiziții cu ajutorul intermediul firmelor înființate în România sau prin arendă cu „clauze abuzive”, pe câte 10-20 de ani. Dacă LAPAR, cea mai importantă organizație de fermieri din România, apreciază că ne apropiem de 30% suprafață deținută de străini în România, Steluța Neacșu este de părere că procentajul este invers. Și n-ar fi departe de adevăr, în condițiile în care fonduri de investiții (inclusiv Rabo Farm) cumpără din ce în ce mai mult teren pentru a-l comasa, a produce sau a-l vinde la prețuri speculative.
Statisticile spun că prețul terenurilor agricole a crescut în România chiar și de 25 de ori în ultimul deceniu, cu un ritm mediu de apreciere anuală de 40%. În ultimii ani trendul este totuși unul de scădere, fiind limitat de nivelul subvențiilor și de declinul cotațiilor din piața cerealelor și semințelor oleaginoase. Țara noastră are a șasea suprafată agricolă din UE cu 13,6 milioane de hectare, dintre care 8,5 milioane de hectare arabile și o poziție privilegiată în ecuația mondială a materiilor prime agricole prin ieșirea de la Marea Neagră.
