Iubirea răstignită învinge păcatul, iadul și moartea (Pastorală de Sfintele Paști – 2017)
† DANIEL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI
„Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad”
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de Sfintele Paşti)
Hristos a înviat!
Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,
Iubiți credincioși şi credincioase,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este, în același timp, biruinţă asupra păcatului neascultării lui Adam, asupra morţii şi asupra iadului, pentru că trupul lui Hristos din mormânt nu a cunoscut stricăciunea sau descompunerea, iar sufletul Lui care a coborât la iad nu a fost reţinut acolo. Biruinţa Domnului Iisus Hristos asupra păcatului neascultării lui Adam, prin care a venit în lume moartea (cf. Facere 3, Romani 5, 12 şi 14 şi 6, 23), este prezentată de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni, în care se spune că Iisus Hristos „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). Părintele Dumitru Stăniloae spune, în acest sens: „chenoza Fiului lui Dumnezeu, prin asumarea firii noastre şi prin acceptarea morţii, este inițiativa Lui spre restabilirea comuniunii Sale, ca Dumnezeu, cu noi (oamenii), dar şi spre restabilirea comuniunii Sale, ca om, cu Tatăl şi prin aceasta şi a noastră cu Tatăl, în El”[1].
De aceea, Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morţi şi „I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele Domnului tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 9-11).
Taina Învierii Domnului Iisus Hristos ca biruinţă asupra iadului şi asupra morţii a fost profețită cu sute de ani înainte de către psalmistul şi prorocul David în Psalmul 15, unde se spune: „Nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (Psalmul 15, 10).
Sfântul Apostol Petru, în predica sa din ziua Pogorârii Sfântului Duh şi a constituirii Bisericii în Ierusalim, mărturiseşte adevărul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi aminteşte că taina aceasta a fost prezisă de prorocul David, care „mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori” (Fapte 2, 29-32).
Despre scopul coborârii Domnului Iisus Hristos la iad cu sufletul, ne vorbește Sfântul Apostol Petru în prima sa Epistolă, zicând: „Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare (în iad)” (1 Petru 3, 18-19; vezi şi Apocalipsa 1, 18). Aici iadul, ca închisoare pentru suflete, este înțeles ca fiind un spaţiu întunecos în interiorul pământului, dar şi ca stare spirituală de însingurare şi suferință a sufletului după moartea fizică a trupului omului.
Adevărul coborârii Mântuitorului Iisus Hristos la iad cu sufletul este menționat în slujbele ortodoxe din sărbătorile perioadei Penticostarului (de la Paşti până la Rusalii) de peste 200 de ori, iar în slujbele din duminicile întregului an liturgic, de peste 150 de ori[2].
Biruinţa Domnului Iisus Hristos asupra iadului este menţionată mai ales în cântările Canonului Sâmbetei celei Mari, ale Canonului Învierii şi în Stihirile Învierii din Săptămâna Luminată[3].
În Cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur care se citeşte la slujba din noaptea Sfintelor Paşti este descrisă biruinţa Domnului Iisus Hristos asupra morţii şi asupra iadului, în cuvinte de o rară frumusețe, astfel: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. […] A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte”[4].
Sfânta Scriptură ne arată că, prin pogorârea sau coborârea în iad cu sufletul Său unit cu dumnezeirea Sa, Hristos-Domnul a predicat Evanghelia mântuirii tuturor sufletelor ţinute în închisoarea iadului (cf. 1 Petru 3, 18-22) din cauza păcatului neascultării strămoșilor Adam şi Eva, prin care a intrat în umanitate moartea, ca despărţire a omului de Dumnezeu – Izvorul vieţii veşnice şi apoi ca despărţire a sufletului de trup.
Însă, aşa după cum nu toţi oamenii care au ascultat Evanghelia lui Hristos în timpul vieţii pământeşti au crezut în El, tot aşa nici toţi cei aflați în iad n-au primit cu credință Evanghelia prezenţei Sale luminoase, iubitoare şi preaslăvite[5].
De altfel, Sinaxarul din Slujba Învierii, care se citeşte în noaptea Sfintelor Paşti, precizează că: „pogorându-Se la iad, Domnul nu a înviat (ridicat) pe toţi câţi erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; şi sufletele sfinţilor din veac, ţinute cu sila în iad, le-a slobozit şi a dăruit tuturor putința să se urce la ceruri”[6].
Din acest motiv, şi icoana ortodoxă a Învierii Domnului ne prezintă pe Domnul Iisus Hristos coborând la iad, sfărâmând porțile iadului şi ridicând din moarte şi din iad natura umană robită de păcat şi de moarte, reprezentată simbolic de strămoșii neascultători de Dumnezeu, Adam şi Eva (pictați fără aureolă), şi, totodată, binevestind drepţilor ascultători de Dumnezeu din Vechiul Testament (pictați cu aureolă), Evanghelia mântuirii ca biruinţă a lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului.
Sfânta Scriptură ne arată că rostul coborârii Domnului Iisus Hristos la iad, adică la starea de robie a sufletelor celor decedați, a fost „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe aceia pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa” (Evrei 2, 14-15).
Astfel, Hristos Cel răstignit, mort şi înviat este Domn sau Stăpân şi peste cei morţi şi peste cei vii, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, zicând: „pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii” (Romani 14, 9; vezi şi Efeseni 4, 8-10; Filipeni 2, 7-11).
Despre biruința lui Hristos Cel răstignit şi înviat asupra iadului şi asupra morţii vorbeşte şi cartea Apocalipsei, în care Hristos-Domnul spune: „Eu sunt Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului” (Apocalipsa 1, 18). Explicând această biruinţă a lui Hristos, părintele Dumitru Stăniloae spune că: „primul pas al lui Hristos în iad a fost ca biruitor”[7]. Totodată, el precizează că „iadul este existenţa chinuită pe planul eternității. Este deficienţa spiritului, deformarea, fără speranţă de îndreptare, a vieţii sufleteşti. Este neputinţa spirituală împreunată cu disperarea, produsă de conştiinţa veşnicei perpetuări a acestei stări. E neputinţa iubirii, a comuniunii”[8].
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
De ce trebuie să mărturisim noi adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos ca biruinţă asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului?
Pentru că iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos pentru noi, oamenii, este mai tare decât păcatul, decât moartea şi decât iadul, ca forme de existenţă egoistă, însingurată şi nefericită. În acest sens şi Biserica Domnului Iisus Hristos, unită cu El prin harul Sfântului Duh, este mai tare decât porțile iadului (cf. Matei 16, 18). De ce? Pentru că Biserica lui Hristos este comuniunea sfântă şi veşnică a oamenilor cu Preasfânta Treime, Izvorul vieţii şi al iubirii veşnice (cf. 2 Corinteni 13, 13)
Prin Răstignirea şi Învierea lui Hristos se dezleagă blestemul care lega sau robea întreg neamul omenesc ca urmare a păcatului neascultării protopărinţilor Adam şi Eva (cf. Facerea 2, 17). Aşadar, deși din cauza păcatului neascultării de Dumnezeu a strămoşilor neamului omenesc toţi oamenii mor în Adam, totuşi, prin darul ascultării smerite a lui Hristos Cel răstignit pe Cruce, toţi oamenii vor învia în Hristos (cf. 1 Corinteni 15, 22 şi 52). Învierea tuturor oamenilor este, deci, darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă fericirea sau nefericirea fiecărui om după învierea universală şi după judecata finală depinde de credinţa, pocăința şi faptele bune sau rele săvârșite de om în timpul vieţii sale pe pământ (cf. Ioan 5, 28-29).
Iubiţi frați şi surori,
Invidiat şi prigonit de cărturarii şi fariseii care pierduseră în mare parte capacitatea de a simţi prezenţa lui Dumnezeu în istorie, trădat şi vândut de ucenicul robit de patima iubirii de arginţi (Iuda Iscarioteanul), judecat sumar şi superficial de către Ponţiu Pilat care pierduse simţul dreptăţii, părăsit şi neînțeles de ucenicii sau prietenii descurajați din prea multă teamă, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, a fost răstignit pe Cruce, între doi tâlhari făcători de rele.
Sfintele Evanghelii ne arată, însă, că, înainte de răstignire şi moarte, Iisus nu a răspuns la violenţă cu violenţă, refuzând folosirea sabiei pregătită de Simon-Petru (cf. Ioan 18, 10) şi nu a răspuns la răutate cu răutate, ci S-a rugat pentru iertarea ucigaşilor Săi, zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34).
Sfântul Apostol Pavel ne învață că prin puterea Crucii Sale sau a iubirii Sale smerite şi jertfelnice, Domnul Iisus Hristos a biruit şi duhurile rele sau necurate încât „dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile (diavoleşti), le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce” (Coloseni 2, 15).
Învăţăm din acest adevăr al biruinţei lui Hristos Cel răstignit şi înviat că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, numai uniţi cu Hristos prin rugăciune, prin Sfintele Taine şi prin împlinirea poruncilor Lui în viaţa noastră, putem birui şi noi păcatul, iadul şi pe diavolul, ca forme de existenţă egoistă, pentru a dobândi apoi raiul, adică mântuirea şi viaţa veşnică, prin unirea noastră cu Hristos şi cu Sfinții Lui, în iubirea veşnică a Preasfintei Treimi.
Când sufletul omului se umple de gânduri rele, de viclenie, de ură, de invidie şi de violenţă, atunci el se deschide spre iad (cf. Psalmul 87, 3). Însă, când sufletul omului se umple de pocăinţă smerită şi iertare sinceră, de pace şi de iubire milostivă, atunci el se deschide spre rai. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21).
Credinţa noastră în biruinţa lui Hristos Cel înviat asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului ne întăreşte în lupta noastră cu patimile egoiste individuale sau colective şi în lupta cu duhurile răutăţii (cf. Efeseni 6, 12), care produc adesea deznădejde sau însingurare în suflete, ceartă şi dezbinare în familie şi societate, violenţă şi crimă, conflicte de putere şi războaie în lume ş.a.
Prin urmare, bucuria biruinţei Domnului Iisus Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului ne cheamă să ne rugăm şi să lucrăm pentru pace şi viaţă, să aducem bucurie în jurul nostru, ajutând, după putinţă, prin cuvânt şi faptă, pe cei care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru.
Drept-credincioşi creștini,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti, dar şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Comemorarea Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului este o datorie morală faţă de înaintașii noștri, care în vremuri ostile Bisericii şi religiei în general au mărturisit credința lor în Hristos Cel răstignit şi înviat cu prețul pierderii libertății, sau chiar a vieţii. Totuşi, mulți dintre aceşti apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul prigoanei comuniste au trăit minunea transfigurării sau a schimbării suferinţei lor fizice în pace şi bucurie spirituală, simțind astfel că puterea Crucii sau a suferinţei pentru Hristos şi Biserica Sa conţine în ea însăşi germenele sau arvuna Învierii, a luminii comuniunii oamenilor cu Dumnezeu – Izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice.
Mulţimea mărturisitorilor şi a martirilor credinţei din timpul regimului comunist ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare a fost suferinţa lor pentru a păstra credinţa vie şi demnitatea poporului român creştin, în vreme de teroare şi prigoană, când puterile diavoleşti ale iadului s-au arătat adesea în ura şi violenţa celor care i-au torturat şi chinuit pe cei aflați în închisorile comuniste. Lumina martirilor trebuie comemorată cu recunoştinţă şi veneraţie, ea fiind totodată izvor de putere spirituală în viaţa şi misiunea Bisericii astăzi.
Cu prilejul Sărbătorii Învierii Domnului, vă îndemnăm să aduceți, prin cuvânt şi faptă bună, bucurie în casele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliaţi şi singuri, astfel încât ei să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi înviat pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, de pace şi de bucurie. Să nu uităm nici pe românii care se află printre străini, departe de Patrie, să-i purtăm în rugăciune şi în iubire frățească.
Ne rugăm Preasfintei Treimi ca Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, adresându-vă totodată salutul pascal: Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos Domnul rugător şi de tot binele doritor,
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Pr. Dumitru STĂNILOAE, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, vol. 2, ediţia a IV-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 142.
[2] Cf. Nikolas P. VASSILIADIS, „The mystery of death” («The Saviour» ), Athens, 1997, p. 173.
[3] Vezi Slujba Învierii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, București, 2010, pp. 22, 38, 81.
[4] Slujba Învierii, pp. 57-59.
[5] Cf. Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentar la 1 Petru 3, 19-20, PG 74, 1016 AB, citat în Nikolas P. VASSILIADIS, „The mystery…”, p. 188.
[6] Slujba Învierii, pp. 44-47.
[7] Pr. Dumitru STĂNILOAE, „Iisus Hristos sau restaurarea omului”, Opere complete, vol. 4, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, p. 413.
[8] Ibidem.
www.basilica.ro
Cojocaru, (APRIL): Mă voi adresa Parlamentului. Voi cere ca industria laptelui să iasă de sub incidența celor 51% din Legea 150/2016! Vom ajunge să purtăm 51 la sută chiar și pe tricouri!
Legea 150/2016 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare) ar fi creat mai multe probleme industriei laptelui, în viziunea președintelui APRIL, Dorin Cojocaru, motiv pentru care acesta se gândește să se adreseze Parlamentului și să ceară ca sectorul pe care îl reprezintă să iasă de sub incidența Art. 103. (1) din Legea 150/2016 care reglementează prezența la raft a „51%” volum de marfă provenită din lanțul alimentar scurt (produse autohtone, mai nou).
În detaliu, articolul de lege despre care Dorin Cojocaru a vorbit într-un interviu LIVE transmis pe pagina de Facebook a Revistei Fermierului și care ar fi cauzat atât de multe probleme sectorului românesc al laptelui sună așa: „Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare”, modificat anul acesta prin amendamentele propuse de legislativul român.
El a afirmat în mod clar că nu-și dorește ca industria laptelui din România să devină „o victimă colaterală” a reglementărilor aduse de Legea 150/2016 și spune că nu se poate legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult în favoarea retailerilor.
Cojocaru devine inclusiv ironic la un moment dat, atunci când vorbește de această proporție de 51 la sută marfă românească (autohtonă) la raft. În acest context, el spune că procentajul în cauză a devenit un laitmotiv la români, drept pentru care aceștia ar putea ajunge să-l poarte chiar și pe tricouri sub formă de sloganuri „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton!”
De asemenea, al acordă cartonașul roșu și Legii 88/2016 (privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate) și spune în mod clar că aceasta este inutilă, în condițiile în care etichetarea este reglementată prin Regulamentul european 1169.
„Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv”, afirmă Cojocaru în interviu.
Subiectele abordate cu incisivul șef APRIL nu sunt însă doar acestea. Vă lăsăm să savurați un interviu care a avut unele dintre cele mai mari vizualizări pe pagina de socializare a publicației amintite mai sus.
Revista Fermierului: Domnule Dorin Cojocaru, în calitate de reprezentant al sectorului procesării laptelui din România, credeți că modificările aduse Legii 321 (prin Legea 150) vor avea vreodată un efect benefic asupra sectorului agroalimentar românesc? Se tot discută de acest act normativ în ultimii ani, dar fără vreun efect pozitiv, vizibil în piață.
Dorin Cojocaru: A trecut un an și jumătate de când tot vorbim de acest act normativ. (...) Legea 150 a creat mai multe probleme industriei laptelui și cred că întregii industrii alimentare. (...) În prezent, dezbaterile se țin pe tema celor 51 de procente. Observ că a devenit un laitmotiv acest 51 la sută. Vom ajunge să-l purtăm chiar și pe tricouri: „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton” etc.
Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte încâlcite, neînțelese și chiar îmi doresc să pot scoate industria laptelui de sub incidența acestui „51 la sută”. Atunci când nu înțelegem ce (...) se vrea prin redefinirea lanțului scurt, 51 la sută produse românești, a produsului autohton,a parteneriatelor directe, ne învârtim în jurul cozii. Pur și simplu, nu vreau ca industria laptelui din România să devină o victimă colaterală. Nu poți legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult spre hipermarketuri.
Cei care ne citesc poate nu înțeleg în totalitate partea legislativă sau relațiile contractuale dintre un furnizor și un hipermarket și, citind toate acestea, vor spune că probabil am înnebunit. Credeți că retailerii vor sta cu mâinile-n sân, „să se joace în curtea școlii” cu câțiva parlamentari și reprezentanți ai fermierilor, ca să facă ei o lege unilaterală... să ce?
Retailerul reprezintă cumpărătorul, iar procesatorul sau fermierul sunt vânzători. Dacă cumpărătorul nu dorește, nu poți să-l obligi să-ți ia marfa, pentru că nu trăim nici în comunism, nici în kibutz, adică în sistemul „cât se produce, atâta se vinde”.
De aceea, eu spun să fie lăsată liberă piața. (...) Că este parteneriat direct, că este indirect, că este produs autohton, cel care dorește să intre pe o astfel de relație să o facă în cunoștință de cauză și să decidă el pentru afacerea lui. Mai exact, dacă eu vreau să fiu într-un parteneriat direct cu un retailer, îmi asum acțiunea ca business, semnez un contract, un parteneriat și intru pe acel interval de „51 la sută”. Același lucru l-am spus și când s-a bifat în textul de lege „produs românesc”, cu toate că nu-s de acord cu această definiție de produs românesc, acordată doar celui care îl obține cu materie-primă din România.
R.F.: Acum vorbim de produs autohton...
D.C.: Produsul autohton poate fi și produsul european, și planetar! Să nu ne mai ascundem după cuvinte. O lege proastă, se chinuie acum un parlament întreg s-o dreagă. Frate, „radeți” Legea 150 și luați-o de la zero! Transmiteți la Bruxelles: „Am înțeles! Am greșit!” De ce nu recunosc toți cei implicați în construcția acestui act normativ că au greșit? Din orgolii politice? De imagine? Cred că mai mult ar fi apreciați de cetățeni dacă ar recunoaște că au greșit. Multe legi au fost făcute greșit din orgolii politice și populiste.
Legea în cauză menționa „produs românesc”. După mine, în calitate de cetățean și de român și cu pretenții de patriot, tot ceea ce se produce pe teritoriul României este produs românesc. Și asta, pentru că vorbim de o acțiune directă asupra oamenilor prin locuri de muncă și asupra economiei de stat, asupra bugetului de stat, prin taxe, impozite, dezvoltarea de servicii conexe ș.a.m.d.
R.F.: Să înțelegem că politicienii au greșit cu modificarea Legii 321?
D.C.: Nu fac politică, dar eu am crezut că, atunci când intrăm în comunitatea europeană și la 27 de ani de la Revoluție, avem fiecare dreptul de a ne alege drumul pe care să mergem; bun, rău, ni-l asumăm. Pe lângă mine, și ceilalți (fermieri, politicieni, oameni de afaceri etc.) să înțelegă a-și asuma ceva.
Cine a cerut ca produsele lactate să intre sub incidența lui 51%, când noi, în 2016, în toamnă, am avut deficit de lapte materie-primă? De ce mă obligi să pun pe raft ceva ce nu există ca materie-primă? De ce nu se ține cont de părerea oamenilor avizați din industrie și vine nea Gheorghe, care țina vaca pe islaz, să vorbească de relația cu hipermarketul? Eu nu m-am dus să vorbesc despre cum anume se mulge vaca, cu toate că știu mai bine cum se face asta, că la 18 ani eram șef la fermă de vaci. Încerc să nu mă bag în lucruri unde nu am experiența necesară.
Vechiul act normativ preciza că retailerul are voie să delisteze un furnizor cu preaviz de 45 de zile și cu motivare scrisă, pe când acum, se blochează comanda. Avem produse proaspete, perisabile. Vaca se mulge de două ori, minimum, în fiecare zi. Eu n-am timp să fac stoc și să-mi caut alte piețe și debușee. În momentul în care hipermarketurile, cash&carry etc. au acaparat piața și au peste 60 la sută, eu nu mai am ce negocia. Fie îi dau lui marfa, fie închid fabrica. De aceea, întreb: toată această luptă care s-a dat împotriva procesatorilor de lapte, în ultimii 10 ani, cu huiduieli și înjurături, cu acuzații fără acoperire, unde a dus?
R.F.: Este vreun lucru pozitiv în această Lege 150?
D.C.: După părerea mea, am pierdut timp, bani publici și personali cu această lege. (...) O relație comercială presupune libertatea consimțământului dintre parteneri; n-o poți legifera. Eu trebuia să caut soluția de promovare a produsului românesc și a economiei românești în altă parte.
A fost vorba, la un moment dat, de crearea unui brand de țară; s-a ales praful.
R.F.: S-a încercat într-o anumită formulă, totuși.
D.C.: Pentru mine, brand de țară înseamnă un coș în care eu pun toate mărcile românești și cu ele mă mândresc, cu calitatea lor, cu vizibilitatea lor, cu tot ceea ce este bun în brandurile românești în ultimii 27 de ani; s-a uitat.
R.F.: Putem vorbi de calitate, când vorbim de mărcile românești?
D.C.: Nu veți găsi calitate la grămadă. Un brand puternic însă nu-și permite o calitate inferioară. Și mai este un aspect: ce înseamnă calitate? Să ni se dea definiția calității! Și, prin asta, ajung la calitatea duală. Ce înseamnă calitatea? Gustul? Gustul nu se discută! Ceea ce mie îmi place poate nu place altora.
Nimeni nu vorbește însă de igienă, de normele de siguranță alimentară. Pentru mine, asta înseamnă calitate. Respectul față de consumator, în primul rând, trebuie să fie reprezentat prin respectarea normelor de igienă, de siguranță alimentară, astfel încât să nu creez prejudicii familiei consumatorului, copilului care mănâncă produsul meu. De aceea, personal, sunt foarte exigent cu respectarea normelor de igienă.
R.F.: Cum anume puteam susține și mai mult calitatea?
D.C.: Prin susținerea competitivității. Subvenția pentru sectorul laptelui trebuia acordată pe baza producției și nu pe cap de vacă. Cunosc cazuri de fermieri care se dau șmecheri pe la televizor, au doi litri de lapte pe mulsoare și țin vacile pe post de muzeu. Dacă vrem să devenim totuși competitivi din 2020, că e rost de lapte materie-primă, că sunt produse lactate, trebuie să învățăm să producem fără subvenție, iar aceasta dacă vine, să fie bașca.
Spre exemplu, noi, procesatorii, în ultimii 27 de ani, nu-mi aduc aminte să fi beneficiat de vreo subvenție, de vreun sprijin financiar.
De ce a trebuit să apară și Legea 88?
Revista Fermierului: Ce rol are legea etichetării în toată această poveste a scăderii numărului de procesatori?
Dorin Cojocaru: Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv.
Acum se discută de parteneriatul direct! Ce înseamnă parteneriatul direct? Mă apuc eu acum să intru în cooperativă cu hipermarketurile? Să intru în grup de producători cu retailul? Dacă eu am 1.500 de clienți, mici buticuri, mă apuc să intru în cooperativă cu ele? Care va fi statutul meu în acea formă de asociere? Retailerul îmi va spune că a făcut o cooperativă și va cere marcă proprie, marfă în proporție de 51%. Ce înseamnă brandul de țară? Înseamnă mărci românești! Retailerul va apela la brandul propriu, va lua și 51 la sută din producție, iar mărcile românești se vor bate pe 49%. De aceea, voi face adresă către Parlament prin care să cer ca industria laptelui să iasă de sub incidența acestui parteneriat direct, a celor 51%, pentru că îmi creează mai mult probleme. În plus, în direcția în care merg lucrurile este posibil ca în doi-trei ani să ne distrugem toate brandurile românești.
R.F.: Avem în țară procesatori de lapte care chiar dacă au firmă înregistrată la Registrul Comețului și, probabil, au și acționari români, nu produc în România. Cum se face?
D.C.: Regulamentele Europene de Autorizare Sanitară-Veterinară 852 și 853/2004 prevăd că ultimul care ambalează pune și ștampila pe produsul finit. Ca paranteză, consumatorul trebuie să știe că, pe etichetă, există o ștampilă de autorizare sanitară-veterinară, ovală, pe care scrie România, un L și un număr. Poate exista însă și un dreptunghi. Cu alte cuvinte, consumatorul trebuie să găsească pe etichetă ori o ștampilă ovală, ori un dreptunghi. Pe dreptunghi trebuie să scrie – centrul de colectare și prelucrare a laptelui –, adică procesare a laptelui reglementată prin Ordinul 111. Mai exact, cumpărătorul trebuie să știe că produsul a fost pus pe piață de o societate înregistrată la ANSVSA, însă nu și autorizată sanitar-veterinar. Asta ar înseamna funcționarea în baza altor regulamente, altor proceduri. Firmele care au ștampilă ovală funcționează pe comerț intracomunitar, au medic veterinar permanent, HACCP implementat, ISO 22000 etc. Strictețea pe siguranță alimentară este mult mai mare la ștampila ovală decât la dreptunghi.
În acest context, cu ceva timp în urmă, se spunea că n-au voie în hipermarket decât produsele lactate cu ștampilă ovală, nu și cele cu dreptunghi. De ce? Pentru că impactul asupra consumatorului ar fi mult mai mare dacă mie îmi apare o neconformitate. Practic, exigențele sunt mult mai mari pentru autorizare în cazul ștampilei ovale, decât pentru dreptunghi.
Acum, am depistat că sunt mulți care au ștampilă ovală (și de asta am și făcut paranteza). În fapt, ei nu cumpără lapte materie-primă pentru procesare, ci caș bașchiu sau calupuri, feliază și pun ștampila. Am văzut și pe marcă proprie această practică, dar și pe brand. Când am propus ANSVSA-ului să se facă separarea celor amintiți mai sus de cei care cumpără lapte și-l procesează aici, mi s-a răspuns că nu se poate modifica pentru că asta trebuie făcută la nivel de regulament european. Punct.
În altă ordine de idei, pentru mine, inclusiv Ordinul 111 ar trebui abrogat, pentru că produsul, din punctul de vedere al siguranței alimentare, ar trebui să fie unul singur; aceleași reguli. Hai să-i aducem pe toți la același nivel concurențial, pentru că ștampila ovală, din punct de vedere al food-safety, au totuși autocontrol, control încrucișat, auditări, analize de laborator care, toate, costă foarte mulți bani. O analiză pe metale grele, pe oxizi de plumb, este undeva la 1.400 lei. O dioxină ajunge între 300 și 500 de euro și nici măcar nu este făcută în România, ci în Germania sau Ungaria.
R.F.: Că tot veni vorba, câte făbricuțe activează în baza acestei ștampile-dreptunghi?
D.C.: Pe Ordinul 111 sunt vreo 946 de făbricuțe înregistrate, pentru că, până în 2015, când noi aveam cotele de lapte, erau două milioane de tone pe an care se procesau în baza acestui act normativ. Pe atunci se vorbea de vânzări directe. Noi aveam cam două milioane de tone pentru procesare, din care erau prelucrate cam 1-1,2 milioane tone. România asigura lapte materie-primă pentru marea procesare doar undeva la 880.000-1.000.000 de tone pe an.
În 2013, din total lapte – 1,2 milioane de tone pe an, circa 35% provenea din centrele de colectare. În prezent, conform aceluiași studiu realizat de APRIL, nu cred că mai totalizează șase la sută. Vorbesc aici de materia primă necesară celor 130 de societăți care funcționează cu ștampilă ovală.
Când văd eu că mai apare câte un reprezentant al fermierilor, cu una, două vaci, și se plânge că primește 0,4-0,6 lei pe litrul de lapte, iar MADR trimite prețurile medii pe România și văd că acestea gravitează în jurul sumei de 1,2 lei, asta se numește manipulare sau minciună?
R.F.: De ce nu avem o piață a laptelui SPOT în România? Nu s-ar reglementa mai bine lucrurile?
D.C.: În momentul în care noi vom avea o piață SPOT a laptelui, atunci am putea asigura 100% materie-primă din România, pe un anumit produs. Eu nu pot însă să-mi asum și să spun că voi face un anumit produs din lapte 100% românesc pentru că e posibil ca, peste o săptămână, peste o lună, unul dintre micii fermieri care furnizează lapte prin centrele de colectare sau chiar un producător mare să bage antibiotic în materia-primă; a tratat vaca cu streptomicină, spre exemplu. Vă spun – un litru de lapte provenit de la o vacă tratată cu streptomicină poate strica 100 de tone de lapte. Procesatorul oricum realizează testul de antibiotice, de reziduuri, la intrarea materiei-prime în fabrică.
Să luăm cazul unei cisterne cu 25.000 de litri de lapte garate la poarta fabricii. Din cantitatea transportată se prelevează analize și rezultă că laptele are antibiotic. Cine îi completează procesatorului planul de producție? El are un angajament cu retailul, către care trebuie să livreze marfa. Primesc eu de la domnii X și Y care urlau de multe ori în Parlament, diferența de lapte? Vaca dă același lapte în fiecare zi. Dacă ai muls-o în seara asta, abia mâine dimineață mai iei laptele de la ea. Și mâine-dimineață nu dă dublu pentru a completa planul de producție. În atare condiții, procesatorul trebuie să achiziționeze 25.000 de litri de lapte. De unde? Toți fermierii din România au contracte cu alți procesatori, conform legii. Altfel, nu încasează subvenție. Sunt puși atunci procesatorii în fața necesității achiziției de lapte de la traderi? Da. Că noi, în România, nu avem lapte SPOT sau apelează la o altă fabrică cu surplus, lapte degresat de la unul, smântână de la altul, fac o normalizare și apoi produsul. Din aceste motive am solicitat în Parlament coborârea ștachetei la 90% obligativitate materie-primă autohtonă, astfel încât produsul finit să aibă posibilitatea să fie catalogat drept românesc.
R.F.: Cât la sută din ceea ce există la raft (procesate din lapte), în momentul de față, provine din lapte românesc, chiar dacă vaca are genetică străină, nutriție de import, rețete de peste hotare și soft în sala de muls adus tot de străini?
D.C.: Piața laptelui este una volatilă și dinamică, dar sunt retaileri și retaileri. Acolo unde îmi fac eu cumpărăturile în fiecare weekend (că și hipermarketurile urma să fie închise la sfârșit de săptămână), mai fac controale. De obicei, miercurea e zi de controale prin marile magazine. În acest context, vă pot spune că discounterii au pe marcă proprie majoritatea marfă din Polonia și Ungaria. Pe lapte-consum, la Carrefour, proveniența e 100% din România și pe marcă proprie, la SL. La UHT, cel care nu e în vitrina frigorifică, e în proporție de 80 la sută de la noi din țară.
Pe iaurturi, retailerii cred că au în proporție de 75% marfă din România. Sunt maximum două branduri fabricate în Germania.
La brânzeturi (inclusiv cașcavalul), cam 52 la sută sunt fabricate în afară, sub anumite branduri consacrate la noi în țară. Mai exact, un brand, exact cum este marca proprie, numai că aparține distribuitorului, nu hipermarketului. Dacă ne uităm pe ștampilă, spre exemplu, țara de proveniență e Germania. Și pentru că anticipez următoarea întrebare, am înțeles că există un distribuitor român care și-a luat și o fabrică în Polonia, pentru că acolo statul polonez sprijină procesarea, datorită faptului că vine cu plusvaloare la materia-primă, ceea ce, la noi, politicienii nu au înțeles.
R.F.: Bun, chiar și așa, e normal ca un așa-zis procesator român să se implice... politic să-i spunem? Știm că există cel puțin unul care și-a asumat fățiș blocarea accesului unei televiziuni la banii săi de publicitate.
D.C.: E problema lor. Nu-mi place să mă bag în bucătăria nimănui. Eu reprezint o industrie și mi-am luat angajamentul, de anul trecut, să reprezint numai APRIL. M-am săturat de cei care merg cu valul. Nu ne sprijină, dar merg alături de noi pentru că suntem bătăioși.
R.F.: Mai e puțin până la Paște. Care sunt datele privind cererea de lapte și de produse procesate?
D.C.: Se caută smântâna mai mult, untul... Lapte degresat avem la vânzare cu cisterna. Problema este că piața a luat-o razna. Dacă în urmă cu 5-6 ani puteam face o previziune clară, acum fluctuațiile sunt foarte mari; noi cam dansăm pe sârmă.
Acum este postul Paștelui. Peste o săptămână va fi cerere de lapte, atât, pentru că rafturile trebuie să fie umplute, cu toate că românii nu prea mai țin post. De obicei, în perioada postului Paștelui, prețurile scad cu 15-20 la sută maximum.
Problema este că, global, la nivel macro, a cam scăzut consumul. Oamenii nu înțeleg asta. Impactul politic pe fiscalitate și toate situațiile acestea vor duce la creșterea inflației.
R.F.: Care sunt previziunile pentru anul acesta, în ceea ce privește piața laptelui și a lactatelor?
D.C.: Anul 2017 este un an dificil, imprevizibil. Recomand stabilitatea în business, consolidarea, patronii să nu-și asume riscuri gratuit. Acum doi ani, spuneam că era momentul pentru investiții, de schimbat ceva, de rupt ritmul pe marketing; în special trebuia venit cu ceva nou. Ideea este valabilă și acum. Trebuie să luptăm mai mult pe partea aceasta de consumator, pe partea de materii-prime, servicii, cheltuieli, fiecare în bucătăria lui, cum își gândește, cum își are cash-flow-ul, iar politicul să nu se mai implice atât de mult în partea de business, pentru că ne face rău. Oamenii care nu au lucrat în business deloc sunt de-o viață în Parlament și vin să facă măsuri pentru zona de afaceri. Dacă eu n-am jucat rugby, mă duc să fac legislație pe acest domeniu? Revin și spun: este momentul să recunoaștem că am greșit și să radem Legea 150. În ceea ce privește Legea 88, aceasta oricum va fi rasă de Bruxelles.
Inițiativa legislativă pentru aprobarea OUG 16/2017 de deblocare a accesului la pășunat al deținătorilor de animale a fost adoptată de Camera Deputaților. Legea merge la președinție
Plenul Camerei Deputaților a adoptat, miercuri, 12 aprilie 2017, inițiativa legislativă a senatorului PSD Lucian Trufin privind creșterea accesului crescătorilor de animale la suprafețele de pajiști pentru pășunat, potrivit unui comunicat de presă al social-democraților botoșăneni.
Conform documentului, proiectul de lege a fost votat de un număr de 267 de deputați. Un singur deputat nu a votat și nu s-au înregistrat abțineri sau voturi împotrivă. Cum, în acest caz, forul decizional este Camera Deputaților, legea urmează să fie trimisă la promulgare către președintele României.
„Împreună cu reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, am luat decizia să elaborăm o serie de amendamente la proiectul de lege nr. 26/2017 pentru aprobarea OUG nr. 16/2017 pentru a veni în ajutorul fermierilor și pentru a debloca accesul la pășunat al deținătorilor mici de animale, dându-le astfel posibilitatea să acceseze subvențiile agricole. Înainte de a redacta modificările și de a le supune dezbaterii parlamentare, am avut consultări cu sute de fermieri activi și reprezentanți ai formelor asociative ale crescătorilor de animale din mai multe județe ale țării. Concluzia generală a fost că s-au pierdut bani europeni, un exemplu elocvent fiind județul Botoșani, unde, conform comunicării oficiale cu centrul APIA, diferența sumelor neîncasate între anii 2015 și 2016 depășește 1,2 milioane de euro”, a declarat Lucian Trufin în comunicat.
Cadrul legal actual care impunea înregistrarea fermierilor în exploataţia asociaţiei pe perioada păşunatului nu a făcut decât să îngreuneze procedurile, motiv pentru care foarte mulți fermieri au pierdut subvențiile agricole.
„Prin modificările realizate am urmărit eliminarea procedurilor birocratice greoaie și excesive, astfel încât un număr cât mai mare de fermieri activi să poată beneficia de subvenții. Am avut în vedere situația reală din teritoriu și am corectat scăparea legislativă privind pășunatul pe timp de vară, luând de pe umerii fermierilor obligativitatea de a înregistra animalele în exploatația formei asociative, pe perioada păşunatului. Am simplificat procedura, permițând fermierilor, membri ai formelor asociative ale căror animale pășunează pe suprafețele de pășune concesionate de la administrațiile publice locale pe perioada verii, să depună cererea unică în vederea obținerii subvenției doar pe baza datelor personale de identificare și a codurilor exploataţiilor zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor membrilor. Eliminarea înregistrării animalelor membrilor asociației în exploatația asociației se justifică întrucât fiecare proprietar membru al cooperativei are cod de exploatație, fiind fermier activ, în timp ce forma asociativă nu are nevoie de cod de exploatație, deoarece nu deține efectiv animalele”, a susținut senatorul botoșănean.
În calitate de secretar al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală din Senatul României, Lucian Trufin a trimis mai multe adrese de informare către APIA, administrațiile publice locale și asociațiile de crescători de animale cu noile reglementări care privesc creșterea accesului crescătorilor de animale la suprafețele de pajiști pentru pășunat, care vor intra în vigoare după publicarea legii în Monitorul Oficial.
Revista Fermierului a scris pe larg despre problemele din sectorul pășunatului și a efectuat inclusiv o investigație pe subiect, informații care pot fi găsite aici: http://www.revistafermierului.ro/romania-agricola/zootehnie/item/2256-lupta-pentru-pajisti-naste-controverse-anul-acesta-m-au-scos-cu-totul-din-pasune-apostu-chiscop-fermier-repartizarea-pajistilor-este-strict-atributul-consiliului-director-si-sau-adunarii-generale-nicolae-balascuta.html
Fermieri, iată cum se accesează baza de date PESTEXPERT cu produse fitosanitare omologate
Pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare se vor utiliza numai produse de protecție a plantelor omologate în România, pentru cultura, agentul de dăunare și doza pentru care au fost omologate, anunță Ministerul Agriculturii printr-un comunicat de presă.
Toate produsele omologate se găsesc în baza de date PESTEXPERT, care poate fi accesata pe link-ul: www.madr.ro, Secțiunea Fitosanitar. Iată și pașii de urmat pentru accesarea programului: - Fitosanitar: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html; - Adrese web (josul paginii): https://aloe.anfdf.ro/; - “Continue to this website (not recommended)”. Se completează căsuțele: utilizator:„guest”; parola:„guest”; Căutare.
„Inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare județene emit buletine de prognoză și avertizare care conțin recomandări privind efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor din culturile agricole”, spun specialiștii MADR. „Aceste buletine sunt difuzate către instituțiile locale și fermieri, iar informațiile conținute de acestea pot fi solicitate de către toate persoanele interesate. Înainte de începerea aplicării tratamentelor, vă recomandăm să verificați dacă produsele care vor fi folosite sunt de calitate și provin din ambalaje care au indicații clare privind conținutul și natura produselor de protecție a plantelor”.
În combaterea agenților de dăunare din culturile agricole, o importanță deosebită o are evaluarea stării fitosanitare a culturilor. În baza evaluării făcute, corelată cu condițiile climatice existente, faza fenologică a plantelor și biologia agenților de dăunare identificați, se stabilesc schema de tratament și momentul aplicării, informează Autoritatea Națională Fitosanitară.
Tratamentele foliare ale culturilor agricole au un rol însemnat în dezvoltarea plantelor, deoarece contaminarea acestora determină încetinirea proceselor metabolice ale plantei și, în cele din urmă, scăderea cantitativă și calitativă a producției.
Se recomandă efectuarea de tratamente preventive in scopul reducerii surselor de infecție și pentru evitarea pierderilor economice.
În pomicultură la speciile semințoase (măr, păr etc.), la această dată se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea foculului bacterian (Erwinia amylovora), a rapanului (Venturia inaequalis), a făinării (Podosphaera leucotricha), a moniliozei (Monilinia fructigena), a gărgăriței florilor de măr (Anthonomus pomorum), iar pentru speciile sâmburoase (prun, cireș, vișin, cais, piersic, nectarin etc.) se recomandaă tratament pentru combaterea: moniliozei (Monilinia laxa), împotriva deformării frunzelor (Taphrina deformans) etc.
Fluctuațiile de temperatură, umiditatea relativă a aerului, roua, densitatea mărită a plantelor/mp, fertilizarea excesivă cu azot, cultivarea de soiuri sensibile sunt factori care favorizează apariția bolilor foliare în culturile de cereale păioase.
Astfel, la cerealele păioase (grâu, orz etc.) recomandăm tratamente fitosanitare pentru combaterea fuzariozei, a făinării, a septoriozei,a ruginilor și a dăunătorilor (afide, ploșnița cerealelor-adulți hibernanți).
La rapiță se vor efectua tratamente pentru combaterea următorilor dăunători: gândacul lucios (Meligethes aeneus), gărgărița tulpinilor (Ceuthorhynchus napi) etc.
Culturile înființate cu semințe tratate cu neonicotinoide sunt intens monitorizate, luându-se toate măsurile pentru eliminarea oricăror riscuri care să afecteze familiile de albine și mediul înconjurător.
Sămânța tratată se va utiliza numai în zonele și pe suprafețele cu infestare foarte puternică a dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis, Agriotes spp. Phyllotreta spp. şi Phylloides spp;
Parcelele însămânțate cu sămânță tratată vor fi marcate cu plăcuțe de avertizare.
Însămânțarea se va efectua cu semănători dotate cu echipamente care să asigure reducerea riscului (deflectoare), respectând buna practică agricolă.
După însămânțare, în momentul controlului nu trebuie să se depisteze sămânță tratată neîncorporată în sol.
Invitație la normalitate
„Nu ești normal(ă)!” De câte ori am auzit această vorbă? Personal, de multe ori. Însă nu într-un sens rău, urât, ci mai mult ca o laudă. Se zice, iar eu sunt de acord cu asta, că normalitatea e plictisitoare. Totuși, cea la care vă invit eu nu plictisește. Dimpotrivă, vă invit la firesc, la natural. E o invitație la o viață – socială, economică – firească pentru o țară civilizată, ai cărei cetățeni își duc traiul decent.
Și pentru că s-a dat startul expozițiilor agricole, vă întreb: e normal ca târgurile de peste hotare să fie animate de sute de expozanți și de sute de mii de vizitatori, în timp ce la noi cam bate vântul? Nu mai spun că între sutele alea de mii de vizitatori înregistrați la expozițiile din străinătate sunt și mii de români.
Se tot zice că românul – furnizor de input-uri, specialist, cercetător ori fermier – încă nu are o cultură a expozițiilor. Așa să fie? Același român nemulțumit de evenimentele agricole din țara noastră merge la mai toate manifestările din afara țării.
Haideți să facem un exercițiu! Să luăm, ca exemplu, Agritechnica de la Hanovra ori SIMA de la Paris. Românul, fie furnizor de utilaje sau alte input-uri pentru agricultură, fie fermier, merge, vizitează expoziția din Germania sau pe cea din Franța, i se vede încântarea pe față, îl întâlnești printre standuri și citești satisfacție în ochii lui. După o zi, două, trei prin târg, își face timp să viziteze și orașul, și, uneori, chiar împrejurimile. Unii chiar își iau cu ei familia – copiii, pentru încă o generație asigurată – și se bucură de câteva zile împreună. Alții merg în „gașcă”, schimbă impresii despre ferme, tehnică agricolă, vizitează fermele din țările respective, sunt curioși de experiența agricultorilor din alte țări. E o plăcere să le vezi pasiunea, să-i auzi povestind ce-au văzut „dincolo”, să le simți bucuria pentru viață.
Și, totuși, prin expozițiile noastre bate vântul a pustiu. Ar trebui să respingem odată pentru totdeauna gândul că doar la „ei” se poate. Și la „noi” e posibil!
E în firescul lucrurilor să se organizeze manifestări care să aducă față în față producătorul de tehnică agricolă, de semințe, cercetarea și agricultorul. O expoziție este aducătoare de informații, noutăți, schimb de experiență, este o platformă de comunicare utilă oricărei afaceri. Furnizorul de input-uri trebuie să aducă în stand noutăți cu care să-l atragă pe fermier. Acesta din urmă trebuie să aibă dorința de cunoaștere, de informare. Drept este că în afară sunt câteva târguri mari la care se prezintă noutăți. În schimb, la noi sunt, din primăvară până-n toamnă, târguri și târgulețe în fiecare județ. Poate, prea multe! Este o problemă care a mai fost abordată și la care nu vreau să mă opresc acum. Avem, însă, câteva expoziții mari, la București, în centrul țării la Cluj, în vest la Arad și în Moldova la Iași. Unele fiind organizate în câmp, cu demonstrații practice, așa cum și-au dorit distribuitorii de input-uri și fermierii. Prin urmare, este acoperită toată țara. Și, totuși, nici expozanții și nici vizitatorii nu dau buluc. Sunt ani buni de când în târgurile noastre nu mai vin furnizorii de semințe sau de substanțe pentru protecția plantelor, de exemplu.
Repet, pentru bunul mers al oricărei afaceri, este firesc să fii prezent la expozițiile de profil, imaginea să-ți fie văzută constant în mass-media, este normal să aloci bani din buget pentru imaginea firmei, așa cum aloci pentru propria-ți imagine când cumperi haine, când ieși în lume cu atitudinea care să-ți aducă respectul celorlalți și, implicit, un venit care să-ți asigure traiul decent. Banii cheltuiți pentru imagine se întorc, întotdeauna. Bine, mai contează și cum îți promovezi imaginea. Dar și asta e altă discuție.
Să luăm fermierul, vizitatorul expozițiilor, cumpărătorul. Ce-i iese lui mergând la expoziții? Păi, în primul rând are posibilitatea să vadă noutățile. În al doilea rând, găsește acolo, în standuri, toți specialiștii cu care, poate, nu are ocazia să se vadă frecvent și cu care poate discuta mai relaxat decât într-un birou ori în fermă, unde este întrerupt de treburile zilnice. Apoi, are ocazia să întâlnească alți fermieri de la care să afle informații care i-ar putea fi utile în fermă. Și câte și mai câte avantaje ar putea fi date ca exemplu, atât pentru vizitator, cât și pentru expozanți.
În favoarea expozițiilor mai pomenesc, de pildă, relaxarea, deconectarea de la treburile zilnice. Vizitezi un oraș, un muzeu, te cazezi în împrejurimi, în liniștea munților și susurul izvoarelor, cu familia sau colegii, o iei pe drumul vinului, deguști licoarea bahică la o poveste în urma căreia ajungi să cunoști crama, regiunea, istoria locului, gastronomie, că, să recunoaștem, prin mâncare și vin ne putem face cunoscuți. Lucruri simple care îți aduc, inevitabil, zâmbetul, îți dau putere să muncești și, firesc, îți aduc beneficii. Da, lucruri care, în final, fac să meargă o întreagă economie.
Firescul la care vă invit acesta este, să punem în mișcare țara.
P.S.: Normalitate înseamnă să vedem zâmbete pe fețele funcționarilor de la APIA sau AFIR, de pildă, când fermierul ajunge la ei pentru informații. Or, e firesc să vedem cum miniștrii, politicienii cheamă la dialog fermierii, le ascultă problemele și iau măsurile de care aceștia au nevoie.
Toți cei enumerați mai sus, și alții asemenea lor, n-ar trebui să uite că salariile le sunt plătite și din buzunarele agricultorilor.
Și pe dumneavoastră – oficiali, funcționari ai statului, politicieni – vă invit la normalitate!
Anvelopele BKT, apreciate pe piața românească
Impar, unic distribuitor al anvelopelor BKT în România – o colaborare care a ajuns la zece ani –, a organizat întâlnirea tradițională cu partenerii săi. De data aceasta, evenimentul a avut loc la Sinaia, la începutul lunii martie, unde invitații au putut afla noutățile BKT, cum sunt anvelopele V-Flecto, care permit rularea la presiuni scăzute, reducând efectul de compactare a solului. Participanților li s-a prezentat și întregul portofoliu Impar, care cuprinde peste 2.400 de produse, din care 70% sunt destinate zonei agro. La întâlnirea BKT&Impar au fost prezenți clienți și parteneri ai companiei cu sediul în Odorheiu Secuiesc, printre care Agricost, Maschio Gaspardo, Mecanica Ceahlău, Swiss Trade, dar și Sandesh Jain – directorul de marketing BKT, Gaurav Aneja – senior manager export BKT și Grzegorz Bucko – managerul de produs și export Pronar Polonia, producător de jante pentru utilaje agricole și industriale.
BKT, grup originar din India - reprezentat în țara noastră de compania Impar, este în prezent cel mai mare producător de anvelope radiale din lume. „Producem circa 60.000 de anvelope lunar. Suntem prezenți peste tot în lume, fiind lideri de piață în mai multe țări. Spre exemplu, dacă amintim doar țările din Europa, în Marea Britanie avem peste 30% cotă de piață și suntem primii și în Irlanda, Germania, Franța, Olanda, Belgia, Țările Scandinave, Bulgaria. În medie, pot spune că suntem undeva la 15-18 procente cotă de piață, la anvelopele radiale”, a explicat celor prezenți Sandesh Jain, directorul de marketing BKT.
Anvelope ce reduc compactarea solului și cresc productivitatea
Grupul din India creează anvelope conforme cu cerințele pieței fiecărei țări. Spre exemplu, în India și în Turcia, 65% din tractoare merg pe drumurile publice, motiv pentru care au creat, pe lângă profilul RT 855, și RT 853, care este adaptat acestui tip de utilizări. Faptul că fiecare piață este analizată a dus la inovații constante, anual fiind lansate aproximativ 120 de produse noi. „BKT este cel mai mare exportator de anvelope din India și investește constant în construcția brandului, expoziția SIMA de la Paris fiind unul dintre locurile unde sunt lansate noile tehnologii. Anul acesta, am prezentat la Sinaia anvelopele V-Flecto, după lansarea oficială de la Paris. Anvelopele V-Flecto sunt produse după o nouă tehnologie VF (Very High Deflection Tire) și permit rularea acestora la presiuni joase, reducând substanțial compactarea solului, fapt ce duce la creșterea productivității”, a adăugat Sandesh Jain, care consideră că piața agricolă este cea mai stabilă, chiar și pe timp de criză.
BKT acordă o importanță crescută cercetării și dezvoltării, 6% din cei peste 7.500 de angajați lucrând în cercetare.
Trend ascendent pentru Impar
BKT și-a dublat alături de Impar cifra de afaceri în România, în ultimii trei ani. De altfel, pentru Impar, 2016 a fost un an bun, cifra de afaceri a companiei cu capital românesc reușind să depășească nivelul dinainte de criză. „Anvelopele pentru agricultură și cele industriale nu se pot vinde numai prin preț, ci și prin valoare adăugată. Dealerul sau cel care ajunge la consumatorul final trebuie să asigure și suport tehnic, iar personalul trebuie instruit. Noi, împreună cu firma producătoare, facem cursuri și pentru angajați, și pentru cei cu care colaborăm. Mai mult, politica noastră este ca, o dată pe an, să organizăm o întâlnire, cum este acum la Sinaia, unde participă dealeri, consumatori finali, firme forestiere sau operatori portuari”, ne-a declarat proprietarul Impar, Laszlo Janos.
Printre noutățile amintite la acest eveniment se află și faptul că Impar a fost aleasă unicul distribuitor de jante Alcoa în România de către producătorul care a pus bazele industriei de aluminiu. Avantajele acestor jante de camion se datorează faptului că sunt cu aproape 50% mai ușoare și de cinci ori mai rezistente decât cele din oțel, caracteristici prin care crește durata de viață a anvelopelor și a frânelor, reducându-se consumul de carburant.
Anul acesta, reprezentanții companiei Impar și produsele oferite de aceasta pot fi întâlnite la toate târgurile majore agricole din țara noastră (Cluj, București, Arad și Iași).
Prețurile sar în aer! Carnea de porc și pâinea se scumpesc
La doar trei zile de la anunțul Asociației Române a Cărnii (ARC) conform căruia, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015, brutarii anunță și ei că pâinea s-ar putea scumpi cu până la 10%.
Anunțul brutarilor și morarilor, prin intermediul șefului Rompan, Aurel Popescu, citat de Agerpres, se bazează pe argumentul majorării preţurilor la grâu şi făină, dar şi a costurilor cu forţa de muncă, odată cu majorarea salariului minim la 1.450 de lei.
„Sunt premise pentru ca preţul pâinii să mai crească în această perioadă, motivat de patru elemente. În primul rând, preţul grâului a crescut de la 1 martie cu 7-8 procente din cauza cererii mari de grâu la export, iar prin acest export se diminuează şi cantitatea de grâu care ne rămâne la dispoziţie. În al doilea rând, este vorba de creşterea costului cu forţa de muncă prin majorarea salariului minim la 1.450 de lei, dar corelat au crescut şi salariile celorlalţi angajaţi, care nu erau pe minim şi este o creştere semnificativă. Noi suntem de acord cu ea, pentru că oamenii trebuie să câştige mai bine şi forţa de muncă calificată să rămână în ţară, dar ne costă şi atunci trebuie să o prindem în preţul produsului finit. De asemenea, trebuie să recunoaştem că şi energia şi combustibilul şi gazele naturale sunt mai scumpe decât anul trecut. În procente, pot să vă spun că ar fi vorba de o creştere de până la 10% sau în jur de 10 bani la o pâine”, a declarat Aurel Popescu pentru Agerpres.
El a adăugat că, în această perioadă, preţul grâului este situat în intervalul 780 şi 800 de lei pe tonă adus la moară, în urcare cu aproximativ 10 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce tona de făină s-a scumpit de la 850 de lei, anul trecut, la 1.000 de lei/tonă, în prezent.
La noi în țară, consumul de pâine s-a diminuat în ultimii ani, de la 98 de kilograme pe locuitor într-un an la mai puţin de 96 de kilograme în prezent, dar încă se menţine peste media europeană de 82 kg/locuitor/an. Societăţile autohtone de morărit şi panificaţie pun pe piaţă lunar în jur de 180.000 de tone de pâine.
În industria de morărit şi panificaţie lucrează 80.000 de salariaţi, peste jumătate din toată industria alimentară, unde sunt 150.000 de salariaţi, numai în societăţile membre Rompan fiind peste 40.000. Sectorul înregistrează anual o cifră de afaceri de circa 2,5 miliarde de euro.
Și dacă morarii spun că scumpirea unei franzele la producător va fi de circa 10 bani pe unitate, nu același lucru se poate spune despre carnea de porc.
Preţul cărnii de porc ar urma să crească în România, în medie, cu 15-30%, începând cu luna aprilie, atrag atenţia reprezentanţii Asociaţiei Române a Cărnii (ARC).
Potrivit ARC, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015. În plus, în ultimul an s-a constatat o majorare importantă la pieptul de porc, unde preţul de tranzacţionare s-a majorat cu 40%. Totodată, la jambon s-a înregistrat o creştere a preţului de 25%, la fel şi la alte piese rezultate din tranşare.
Potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană în luna martie a acestui an, în cadrul Consiliului Economic al Observatorului pentru Piaţa Cărnii se estimează că această creştere a preţului cărnii de porc va urma o curbă ascendentă până în a doua parte a anului 2017, când va avea loc o stagnare.
Printre cauzele care au condus la creşterea preţului cărnii de porc la nivel european se află: creşterea semnificativă, în cursul anului 2016, a exportului de carne de porc în ţările asiatice, în special în China, Japonia şi Hong Kong, respectiv scăderea efectivelor de porcine, la toate categoriile de vârstă (de până la -2,3% la exemplarele tinere între 20-50 kg şi de -1,1% la porcii la îngrăşat între 50 și 80 kg).
În plus, pe relaţia China exporturile de carne de porc au reprezentat 44,9% din totalul exporturilor în ţări terţe. De altfel, în luna ianuarie 2017 a fost semnalată o creştere a exporturilor cu 20% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016, supremaţia deţinând-o în continuare China, urmată de Hong Kong şi Coreea de Sud, se arată în comunicatul ARC.
Irinel Crăciun, legumicultor, Vărăști: „Înainte de parteneriatul cu Cooperativa Carrefour Vărăști, aruncam undeva la 40 la sută din legumele pe care le produceam”
Unul dintre cei 80 de legumicultori afiliat proiectului Cooperativa Carrefour Vărăști, Ionel Crăciun, a declarat într-un scurt interviu acordat publicației Revista Fermierului că înainte de parafarea colaborării cu retailerul francez, cantitatea de materie primă pe care era nevoit s-o arunce era de nu mai puțin de 40 la sută din totalul obținut, asta după ce restul era comercializat en-gros intermediarilor din piețe.
Chiar dacă, inițial, din cauza unor proiecte similare eșuate, Crăciun și alții ca el erau neîncrezători în viitorul unei astfel de forme de organizare, viziunea sa s-a schimbat și, iată, acum, el vorbește de planuri de producție și dezvoltare, dar și de plata constantă, la șapte zile, atât de necesară legumicultorilor români.
El recunoaște că, în prezent, peste 95 de procente din legumele obținute de pe cele două hectare (un teren în câmp și altul cu solarii) sunt valorificate prin intermediul cooperativei, ceea ce este mult peste așteptările sale, ocazie cu care a scăpat și de intermediarii care îi făceau zilele amare atât lui, cât și colegilor săi din Vărăști.
Mult în urma inițiativelor „Dor de Gust”, „Ţara mea” și „Gusturi româneşti”, retailerul Carrefour România face totuși o mișcare îndrăzneață și, după o campanie de PR foarte bine gândită, cu o vizibilitate mare și care cu siguranță a costat bani foarte mulți, precum și după investiții serioase (300.000 – 500.000 de euro doar în centrul de colectare de 300 mp de la Vărăști, conform unor surse), acesta reușește să aducă laolaltă 80 de familii din localitatea Vărăști, județul Giurgiu, și promite o producție de legume de 5.000 de tone în 2017!
Însuși documentul de presă care a circulat înaintea conferinței de presă oficiale sublinia în mod clar că forma asociativă a legumicultorilor din Vărăști și a retailerului însumează pentru moment 60 de hectare (din care 15 hectare de solarii), cu o producție previzionată pentru 2017 de 5.000 de tone de legume: roșii, salată, ardei, dovlecei, fasole, vinete, varză, țelină, ceapă, usturoi, mărar, pătrunjel, leuștean, spanac, lobodă, leurdă, urzici, ridichi, ceapă verde, usturoi verde și ștevie.
Pentru ca legumele și verdețurile produse în inedita formă asociativă să ajungă la consumatori în cel mai scurt timp, mai anunța retailerul prin același comunicat de presă, a fost construit în Vărăști un depozit de 300 mp, unde producătorii locali le pot depozita. De acolo, legumele sunt transportate la depozitul central și apoi distribuite către magazinele rețelei din toată țara.
Mai mult, rețeaua de hipermarketuri pune la dispoziția producătorilor lădițe din plastic, pliabile și returnabile, astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să achiziționeze de fiecare dată navete de carton sau lemn.
Nu în ultimul rând, etichetele de preț de la raft vor fi inscripționate cu zona de proveniență, astfel încât clienții să devină parte activă a lanțului comercial, susținând direct, prin cumpărare, Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăști.
Revista Fermierului: Înainte de proiectul Cooperativa Carrefour Vărăști, ați mai încercat și alte forme de asociere?
Irinel Crăciun: Au mai existat câteva proiecte de a (...) ne asocia, (...) dar fără concretizare. Dorința noastră de asociere s-a materializat, până la urmă, sub forma Cooperativei Carrefour Vărăști și vă pot spune că ni s-a potrivit propriilor nevoi ca o mănușă. Am avut un sprijin consistent din partea retailerului care practic reprezintă prima verigă și ultima.
R.F.: Din ce știm, retailerul este „răspunzător” de aproape întreaga investiție!
I.C.: Și este și principala parte care ne ajută să desfacem marfa. Înainte ne chinuiam prin piețe, nu aveam certitudinea că vindem cât producem, aruncam undeva la 40 la sută din ceea ce obțineam; pierdeam timpul. Acum ne este foarte simplu: avem un plan de făcut, știm exact cât trebuie să producem și ce trebuie să producem pe tot anul; ne este foarte ușor.
R.F.: În afară de depozit, selectoare ș.a.m.d., Carrefour v-a pus la dispoziție tot, inclusiv ambalajele din plastic care pot fi returnabile și nu mai alergați după acele cutii pentru banane...
I.C.: Acestea sunt costuri în minus pentru noi. Noi preluam, căutam acele ambalaje, baxuri de banane și alte minunății prin care eram nevoiți să ducem marfa, da? Este un cost în minus pentru noi, dar este un avantaj foarte mare, iar marfa este mult mai ușor de manipulat. În plus, producția de legume obținută își păstrează mai mult prospețimea. Lădițele au spațiile acelea de aerisire, aspect care ne ajută, de asemenea, foarte mult.
R.F.: Până în prezent, cum comercializați materia primă obținută?
I.C.: În piețe, prin mica târguială. Nu aveam tarabă. Vânzarea se făcea en-gros către micii intermediari. Am mai încercat și câteva parteneriate cu diverși intermediari care, la rândul lor, livrau nu știu pe unde, dar ne-am lecuit. Am luat câteva țepe și ne-am lipsit. În acele cazuri fie am livrat marfa și nu am mai primit banii, fie i-am încasat foarte târziu. Alți colegi de breaslă au primit inclusiv marfa retur, după vreo două zile. Practic, ei livrau astăzi, aceasta pleca spre client, pentru ca, în a treia zi, furnizorii să fie anunțați că legumele se vor face retur. Puteau măcar ca de la bun început să explice asta, să verifice calibrarea mărfii, iar dacă aceasta nu era corespunzătoare, trebuia specificat încâ de la început.
R.F.: Ați avut totuși curajul să deveniți partener (producător) în această cooperativă.
I.C.: Prima dată când am auzit despre această idee vorbindu-se în comuna noastră, am avut o reticență în a mă implica. Până atunci fuseseră mai multe discuții despre o multitudine de parteneriate, dar nu s-a concretizat niciunul. Am avut o mică îndoială, dar până la urmă aceasta s-a spulberat, ceea ce este un lucru foarte bun pentru cei implicați în această cooperativă. Ușor-ușor, și ceilalți producători vor veni după noi.
R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent?
I.C.: Cultiv aproape un hectar cu legume în solarii și circa tot un hectar de legume în câmp. Solariile sunt moderne, cu încălzire pe centrale cu lemne și suflante cu aer cald. Ne încadrăm astfel inclusiv pe cerințele Ministerului Agriculturii cu privire la programul tomate în spații protejate. În prezent, din ceea ce produc aproape 95-96% valorific, ceea ce este mult peste așteptări.
Newsflash motorină: Subvenție mai mică cu 37 de bani pe litru. „Rata standard a accizei pentru anul 2017 este cu 20% mai mică faţă de anul 2016”
Valoarea nominală a subvenţiei pentru motorina utilizată în agricultură va scădea anul acesta la 1,4185 lei/litru, de la 1,7975 lei/litru în 2016, a anunțat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), printr-un comunicat remis presei miercuri, 5 aprilie 2017.
„Rata standard a accizei pentru anul 2017, de 1518,04 lei/1000 litri, este cu 20% mai mică faţă de anul 2016. Întrucât rata redusă a accizei a rămas aceeaşi, respectiv de 99,498 lei/1000 litri (calculată după formula 21 euro/1000 x 4,7380 lei = 99,498 lei/1000 litri, potrivit prevederilor Directivei 96/2003/CE), diferenţa dintre rata standard şi rata redusă este mai mică în 2017 decât în 2016. Ca atare, şi valoarea nominală a subvenţiei va scădea de la 1,7975 lei/litru motorină la 1,4185/litru motorină”, se menţionează în comunicat.
Oficialii MADR spun că reducerea cuantumului nominal a susţinerii financiare pe care o acordă Ministerul Agriculturii este rezultatul aplicării prevederilor Codului Fiscal aprobat prin Legea nr. 227/2015, în contextul menţinerii cotei reduse de acciză la nivelul de 21 de euro, potrivit Directivei 96/2003/CE
Pentru stabilirea sumei reprezentând reducerea accizei, s-au utilizat următoarele valori: anul trecut, rata standard a accizei - 1.897,08 lei/1000 litri, rata redusă a accizei - 99,498 lei/1000 litri, diferenţa de accize, care se acordă ca ajutor de stat sub formă de rambursare de 1897,08 lei/1000 litri - 99,498 lei/1000 litri = 1797,582 lei/1000 litri şi valoarea nominală a subvenţiei - 1,7975 lei/litru motorină, iar pentru 2017 rata standard a accizei - 1.518,04 lei/1000 litri. Rata redusă a accizei - 99,498 lei/1000 litri, diferenţa de accize, care se acordă ca ajutor de stat sub formă de rambursare 1518,04 lei/1000 litri - 99,498 lei/1000 litri = 1418,542 lei/1000 litri, valoarea nominală a subvenţiei - 1,4185 lei/litru motorină.
"Diferenţele valorice provin din reducerea ratei standard a accizei în anul 2017 faţă de anul 2016", precizează MADR.
Reducerea accizei reprezintă diferența dintre rata standard a accizei exprimată în lei/1000 litri prevăzută în anexa nr. 1 la titlul VIII „Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și rata redusă a accizei exprimată ca echivalentul în lei/1000 litri a valorii de 21 euro/1000 litri stabilit prin Tabelul B al Anexei I a Directivei 96/2003/CE.
În plus, rata accizei reduse înseamnă corelarea dispozițiilor legale privind exprimarea în lei a nivelului redus al accizelor și se calculează în felul următor: 21 euro/1000 x 4,7380 lei = 99,498 lei/1000 litri
Schema de ajutor de stat de reducere a accizei pentru motorină, utilizată la lucrări mecanizate din sectorul agricol, se aplică începând cu anul 2015, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu cea europeană.
„Ignoranţa nu scuză calomnia”, Mihai Vișan, Romalimenta
Spirit enciclopedic, Costel Stanciu (preşedintele APC – Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor) este expert în tot ce se vinde pe mapamond, precizează cei de la Romalimenta într-un comunicat de presă semnat de Mihai Vișan, director executiv.
„De la şerveţele şi pamperşi la traficul aerian, nimic nu scapă «studiilor comparative» pe care le distribuie generos pe toate canalele media, învăţându-ne cum să nu ne lăsăm păcăliţi de capitaliştii veroşi în goana după abominabilul profit. Studiile sale sunt în realitate simple lecturi ale etichetelor, prospectelor etc., în urma cărora Costel Stanciu stabileşte clasamente şi categorii de gen aşa da/aşa nu. Nimic mai nobil decât să îţi ajuţi semenii ignoranţi, pentru că este nevoie de informare şi educare, numai că a te rezuma la citirea etichetelor e cam puţin, procentul analfabeţilor fiind minor în naţiunea română. Aşa că domnia sa trece dincolo de silabisire, dându-şi cu părerea despre periculozitatea, toxicitatea unor ingrediente, deşi nu are nici pregătirea profesională şi cu atât mai puţin studiile solide care să probeze ceva din afirmaţiile împrăştiate în patru zări”, conform documentului citat.
Un domeniu predilect, dat fiind impactul mediatic, îl constituie alimentele. Săptămânal, adaugă cei de la Romalimenta, domnul Stanciu cumpără produse dintr-o categorie şi, în funcţie de ce buchiseşte pe etichete, donează păreri: că E-ul cutare e cancerigen, că altul provoacă malformaţii, că ingredientul X nu ar trebui folosit sau că e într-o doză prea mare etc., etc.
Consumatorii pe care zice că îi protejează sunt, pe bună dreptate, îngroziţi de toxicităţile pe care industria le deversează pe piaţă, fără ca autorităţile să facă nimic. Aici avem primul paradox la care ar trebui să fie alerţi receptorii susţinerilor sale nefondate: ori instituţiile statului sunt criminale şi ar trebui să se autodizolve (lăsându-l eventual pe acest Spiderman să facă ordine pe piaţă), ori Costel Stanciu vorbeşte discuţii şi afirmaţiile sale nu au nicio acoperire reală? Aceste afirmaţii, în fapt, nu conţin nicio acuză clară, punctuală «în produsul X se află substanţa Y care e interzisă, cer autorităţilor să ia măsuri drastice de scoatere de pe piaţă şi de pedepsire a făptaşilor», ci doar „cloud-uri” ale părerilor vânturate pe net.
„Domnul Stanciu nu e doar părerolog, ci şi agresiv, nu suportă să fie contrazis. In 1 aprilie, pe un post TV, explica savant cum calitatea alimentelor, în speţă a mezelurilor, lasă de dorit şi i-a căşunat pe o ţintă facilă: parizerul, pe care îl declara ca făcut din resturi şi plin de E-uri, încât numai produsele tradiţionale mai sunt comestibile. Telefonic, i se solicită opinia şi unui producător, domnul Sorin Minea; acesta explică o realitate pe care o ştim toţi: pe piaţă există o gamă largă de produse şi când alegem un parizer de câţiva lei/kg, nu ne putem aştepta să fie de cea mai înaltă calitate, menţionând totodată că găsim, de asemenea, produse «reţetă consacrată» atestate şi controlate de Ministerul Agriculturii şi care respectă întocmai formulele vechi de mezeluri.
Pus la punct elegant, domnul Stanciu tace, dar, după închiderea telefonului, atacă violent, susţinând pur şi simplu că dl. Minea minte. Dacă el habar nu are de reţete consacrate, înseamnă că ele nu există - simplu!”, potrivit comunicatului de presă Romalimenta.
Calomnia abjectă la adresa unui producător e un lucru grav, care trebuie rezolvat între persoanele implicate. Întâmplător, domnul Minea este şi preşedintele federaţiei industriei alimentare şi, în această calitate, exprimă echilibrat punctele de vedere ale industriei, astfel că întreg sectorul este atins de acuza deplasată proferată public, continuă cei de la Romalimenta.
Cerem ca, tot la fel de public, Costel Stanciu să îşi exprime scuze pentru calomnie şi, dacă se poate, pentru ignoranţa care nu îi face mai pardonabilă agresivitatea!
O ultimă menţiune care demonstrează dispreţul domnului Stanciu nu numai faţă de opiniile contrare, ci chiar faţă de lege: asociaţia pe care o girează poartă în continuare denumirea de «protecţia consumatorilor» (aşa cum vedem pe site-ul său), deşi faptul e interzis expres de Legea 22, încă din 2014: «Este interzisă utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice. Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice se înţelege includerea în denumirea asociaţiei a unor termeni şi expresii precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «autoritate», «poliţie», «jandarmerie», «protecţia consumatorilor» sau derivatele acestora."
„Cu alte cuvinte, Costel Stanciu le ştie pe toate, ne învaţă chipurile să fim isteţi, dar el este şi mai isteţ, încălcând legea”, a conchis Vișan în documentul său de poziție.
Pe site-ul APC, la categoria media, ultimul comunicat de presă datează din 16 martie 2016 (de mai bine de un an) și conține link-ul către cel de-al doilea număr al publicaţiei „Vocea Consumatorilor”. Nu există deocamdată niciun punct de vedere al APC cu privire la cele menționate în comunicatul Romalimenta.
Citeşte mai mult ...
Vino la cea mai dinamică expoziție în câmp din Transilvania - AGRARIA, 6-9 aprilie 2017!
Săptămâna aceasta, AGRARIA își deschide porțile, la Jucu, în județul Cluj - Parcul Industrial Tetarom III. În perioada 6 - 9 aprilie 2017, între orele 10.00 și 18.00, poate fi vizitat Târgul Internațional pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Zootehnie AGRARIA, ajuns la a 23-a ediție. „AGRARIA este la ora actuală cea mai dinamică expoziție în câmp din Transilvania”, spune Corina Mareș, director general al companiei organizatoare - DLG InterMarketing.
Din dorința de a simplifica procedura de înregistrare ca vizitator AGRARIA, organizatorul a lansat anul acesta varianta de înregistrare on-line. Oricine dorește să ajungă la expoziția din câmpul de la Jucu se poate înregistra pe internet la adresa http://www.agraria.info.ro/
Peste 325 de companii furnizoare de input-uri, din 13 țări, sunt prezente la Agraria 2017. Pe o suprafață expozițională de zece hectare, aflată pe platforma de la Jucu (jud. Cluj), oferta companiilor participante acoperă o tematică variată: utilaje, mașini, echipamente agricole, producția vegetală, nutriția și protecția plantelor, agricultura și mediul, energii regenerabile, zootehnie, industrie alimentară și ambalaje, horticultură, management și consultanță, electronică și mecanică, prestări servicii în agricultură, instituții publice și neguvernamentale etc.
„ZOOTEHNICA SHOW” este noul concept integrat dedicat sectorului zootehnic și prezentat anul acesta în cadrul Târgului Agraria. „La actuala ediție, am extins suprafața dedicată expoziției de animale de rasă. Vizitatorii au ocazia să participe la prezentări live, în ring, de animale de rasă, la concursuri, să vadă ce înseamnă și cum se face bonitarea animalelor. Avem și o licitație de bovine Angus, dar și conferințe și forumuri organizate în parteneriat cu Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Agenția Națională pentru Zootehnie, Colegiul Medicilor Veterinari din România, Direcția Sanitar-Veterinară - DSVSA Cluj, Cooperativa Agricolă Someș-Arieș, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental, Asociația Aberdeen Angus România și Federația Agricultorilor de Munte Dorna”, a specificat Corina Mareș. Menționăm că organizatorii au anunțat un show culinar de excepție la Agraria, în cadrul „Zootehnica Show”.
Mașini agricole în mișcare. Așa cum ne-a obișnuit, DLG InterMarketing organizează și la această a 23-a ediție Agraria, în fiecare zi, demonstrații cu tractoare și mașini agricole. „Tehnica agricolă modernă, performantă va putea fi văzută la lucru pe suprafețele destinate demonstrațiilor practice. La această secțiune a Târgului Agraria, fermierii vor admira tractoarele inteligente și, totodată, vizitatorii își vor putea testa abilitățile în manevrarea tractoarelor. De asemenea, vor fi prezentate tehnici moderne pentru protecția plantelor și va fi testată stabilitatea rampelor mașinilor de erbicidat”, a precizat directorul general Corina Mareș.
Mai multe detalii, aici: http://www.agraria.info.ro/
Senatorul Trufin inițiază Forumul fermierilor botoșăneni pentru pregătirea agricultorilor privind accesarea măsurilor din Programul Național de Dezvoltare Rurală
Senatorul PSD Lucian Trufin a anunțat vineri, 31 martie 2017, că va începe organizarea de întâlniri locale cu fermierii din județul Botoșani pentru a-i informa și a le prezenta măsurile pe care le pot accesa în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală.
Toate aceste întâlniri vor fi organizate împreună cu autoritățile administrației publice din fiecare localitate și vor fi prezenți consultanți în accesarea proiectelor europene, precum și reprezentanți ai instituțiilor din domeniul agriculturii de la nivel județean.
„Așa cum am promis atunci când am candidat pentru Parlamentul României, în perioada imediat următoare mă voi deplasa în fiecare zonă a județului Botoșani pentru a organiza sesiuni de informare și pregătire a fermierilor botoșăneni privind măsurile din Programul Național de Dezvoltare Rurală. Aceste consultări și dezbateri publice le voi realiza sub egida «Forumului fermierilor botoșăneni», eveniment pe care îl voi realiza periodic pentru producătorii și agricultorii din Botoșani”, a declarat Lucian Trufin, conform unui comunicat de presă remis redacției.
Fermierii și asociațiile agricole din județul Botoșani care vor să obțină finanțări prin PNDR vor avea la dispoziție următoarele măsuri: instalarea tânărului fermier: 50.000 euro/proiect; dezvoltarea fermelor mici: 15.000 euro/proiect; activități în agricultură: 2.000.000 euro/proiect; activități non-agricole: 200.000 euro/proiect; servicii non-agricole: 50.000 euro/proiect; producție agricolă: 70.000 euro/proiect; start-up nation: 44.000 euro/proiect.
Programul întâlnirilor pentru prima parte a lunii aprilie va fi următorul:
Vineri, 7 aprilie, ora 10.00, în Trușești, la Campusul Școlar „Demostene Botez” vor fi invitați fermierii din: Trușești, Blândești, Sulița, Durnești, Ștefănești, Dobârceni și Gorbănești.
Vineri, 7 aprilie, ora 13.00, în Todireni, la căminul cultural vor fi invitați fermierii din: Todireni, Lunca, Albești, Românești, Santa Mare, Hlipiceni, Călărași și Răuseni.
Sâmbătă, 8 aprilie, ora 11.00, în Manoleasa, la Căminul Cultural vor fi invitați fermierii din: Manoleasa, Ripiceni, Mihălășeni, Avrămeni, Adășeni și Mitoc.
Sâmbătă, 8 aprilie, ora 14.00, în Săveni la sala de ședințe a primăriei vor fi invitați fermierii din: Săveni, Vlăsinești, Hănești, Dângeni, Ungureni, Știubieni și Drăgușeni.
Duminică, 9 aprilie, ora 12.00, în orașul Darabani, la Casa de Cultură vor fi invitați fermierii din: Darabani, Concești, Hudești, Suharău, Havârna, Mileanca, Coțușca, Viișoara, Păltiniș și Rădăuți Prut.
3.400 de proiecte depuse de tinerii fermieri, la nivel național, selectate
Nu mai devreme de joi, 30 martie 2017, aproximativ 3.400 de proiecte propuse de tinerii fermieri în sesiunea din 2016, cu o valoare totală de peste 139 de milioane de euro, au fost selectate pentru finanţare nerambursabilă prin măsura sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, anunță Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).
Potrivit unui comunicat al agenției, AFIR a publicat pe pagina oficială de internet Rapoartele de selecţie aferente submăsurilor 6.1 şi 6.3 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (PNDR 2020), prin care se acordă fonduri nerambursabile pentru instalarea tinerilor fermieri (sM 6.1) şi pentru dezvoltarea fermelor mici (sM 6.3).
„Comitetul de selecţie constituit la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (format din experţi ai AFIR şi ai Autorităţii de Management pentru PNDR) a selectat pentru finanţare 3.121 de proiecte propuse de tinerii fermieri, dintr-un total de 4.545 de proiecte depuse în sesiunea din 2016, mai exact, în perioada 28 aprilie - 31 octombrie 2016. Proiectele selectate au fost depuse online la AFIR prin sM 6.1 «Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri» şi sunt în valoare de 128 de milioane de euro. De asemenea, ulterior soluţionării contestaţiilor depuse la rapoartele de selecţie, au mai fost selectate pentru finanţare alte 270 de proiecte pentru instalarea tinerilor fermieri. Valoarea totală nerambursabilă a acestor proiecte este de aproximativ 11,2 milioane de euro", precizează AFIR.
De la demararea programului şi până în prezent, AFIR a semnat contracte de finanţare cu 2.977 de tineri fermieri, beneficiari ai sM 6.1, în valoare totală de aproximativ 124 de milioane de euro. Dintre tinerii fermieri care au primit sprijin prin PNDR, 930 sunt femei şi 160 sunt persoane juridice.
Suprafaţa totală a exploataţiilor agricole sprijinite ca urmare a semnării contractelor de finanţare cu tinerii fermieri este, până în acest moment, de circa 18.600 de hectare.
De asemenea, au fost selectate 992 de solicitări de finanţare a proiectelor pentru dezvoltarea fermelor mici prin intermediul sM 6.3 ''Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici", în valoarea totală nerambursabilă de aproximativ 15 milioane de euro.
„Solicitările au fost depuse la sediile Oficiilor judeţene ale AFIR în sesiunea anuală 2016, desfăşurată în perioada 28 aprilie - 31 octombrie. În această sesiune au fost depuse 3.688 de solicitări de finanţare în valoare de aproximativ 55,3 milioane de euro. Până în acest moment, AFIR a contractat 821 de proiecte de investiţii pentru dezvoltarea fermelor mici, în valoare totală nerambursabilă de 12,3 milioane de euro”, spune Agenţia.
Suprafaţa totală a fermelor mici care au primit sprijin este de circa 2.700 de hectare. Dintre cei 821 de fermieri beneficiari ai sM 6.3, 195 sunt femei şi şase sunt constituiţi ca persoane juridice.
Finanţarea acordată prin PNDR - sM 6.1 este 100% nerambursabilă şi se acordă pentru o perioadă de maximum 3 sau 5 ani (perioada de 5 ani se aplică doar pentru sectorul pomicol). Valoarea sprijinului este, în funcţie de dimensiunea exploataţiei, de 40.000 euro sau de 50.000 euro.
Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri se acordă sub formă de primă în două tranşe (75% din cuantumul sprijinului la încheierea deciziei de finanţare şi 25% din cuantumul sprijinului se acordă cu condiţia implementării corecte a planului de afaceri).
Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de administrare cu drepturi depline în calitate de şefi/ manageri ai unei exploataţii agricole, pentru prima dată. Exploataţia agricolă produce în principal produse agricole vegetale şi/sau animale (materie primă) pentru consum uman şi hrana animalelor. Astfel, sunt eligibile în cadrul sM 6.1, investiţiile în ferme zootehnice (de exemplu: bovine, ovine, caprine, suine, păsări, apicultură), precum şi cele în sectorul vegetal.
Potrivit AFIR, sunt foarte căutate investiţiile în legumicultură, fie că sunt în spaţiu deschis, în câmp, fie că este vorba despre sere şi solarii de legume.
Totodată, prin sM 6.1, se poate obţine sprijin pentru producerea de material săditor sau chiar pentru pomicultură.
Finanţarea acordată prin PNDR - sM 6.3 este 100% nerambursabilă şi se acordă pentru o perioadă de maximum 3 sau 5 ani (perioada de 5 ani se aplică doar pentru sectorul pomicol) şi este de 15.000 de euro. Sprijinul pentru dezvoltarea fermelor mici se acordă sub formă de primă în două tranşe, astfel: 75% din cuantumul sprijinului la semnarea deciziei de finanţare, iar 25% din cuantumul sprijinului se va acorda cu condiţia implementării corecte a planului de afaceri.
Aproximativ 4,4% din beneficiarii plăților directe nu vor primi banii până pe 31 martie 2017 din motive obiective. „Nu putem spune că reprezintă o situație generalizată”, Potor, MADR
Doar aproximativ 40.000 de beneficiari de plăți directe (circa 4,4 la sută din total) ar urma să nu-și încaseze subvențiile până la data de 31 martie 2017, a declarat în exclusivitate pentru Revista Fermierului (www.revistafermierului.ro) secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Alexandru Potor, și asta ca urmare a mai multor factori, cum sunt absența documentației și a justificărilor specifice la dosare, dar și a supracontroalelor la care unii dintre fermieri sunt supuși ș.a.
În plus de asta, în cadrul unui amplu interviu LIVE postat pe pagina de Facebook a publicației, el a ținut să-i taxeze pe cei care comentează că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) nu-și face treaba corespunzător și că ar întârzia plățile către fermieri.
El cataloghează drept răutăcioase afirmațiile acelor lideri ai fermierilor (printre care și Nicolae Sitaru de la LAPAR, cu care am abordat acest aspect separat), conform cărora actuala șefie a MADR nu va fi în stare să gestioneze plata integrală a subvențiilor către producătorii români din sectorul agrozootehnic și dă ca exemplu 2016, an în care plățile directe s-au întârziat chiar și cu opt luni față de perioada actuală.
Totodată, în interviu, el explică pe larg circuitul banilor din subvenții „din pixul funcționarilor și până în conturile fermierilor”, precum și de ce anume reprezentanții fermierilor nu vor avea de la bun început loc în grupul tehnic de lucru pentru simplificarea și modernizarea Politicii Agricole Comune (PAC).
El îi roagă însă pe fermieri să acorde o mare atenție chestionarelor Comisiei Europene (CE), în baza cărora își pot creiona viitorul în agricultura europeană, și le cere inclusiv copii după aceste documente, astfel încât viitoarea politică legislativă a MADR să fie structurată în concordanță cu nevoile producătorilor români.
Subiectul existenței cadastrului general, ca necesitate absolută în contextul plăților pe fermă care vor intra în vigoare în 2020, a fost și el pus pe masa secretarului de stat, iar răspunsul a fost pe măsură. În plus, s-a vorbit de asigurarea venitului anual al fermierilor, aspect intens discutat la Bruxelles în această perioadă și care implică aspecte inclusiv din noile direcții de schimbare a PAC.
De asemenea, pentru că tocmai a avut loc nu de mult un Comitet de Monitorizare a PNDR, cu Potor s-a discutat inclusiv despre dorința ACEBOP de repunere a cuantumurilor pe subpachete (în cazul plăților pe bunăstare), dar și despre sumele puse la dispoziția fermierilor după 15 martie a.c. din realocări și altele.
Toate acestea și multe altele, în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Marți, 28 martie 2017, ministrul Agriculturii, Petre Daea, anunța că pe listele de plată se aflau 825.168 de fermieri, adică o pondere de 91,5% din totalul de 901.335 de beneficiari. „Este o situație fără precedent”, menționa acesta într-o intervenție televizată. Potrivit afirmațiilor sale, suma autorizată la plată era la data respectivă în cuantum de 1.791.020.204 euro. Și totuși, foarte mulți beneficiari de subvenții se plâng în continuare de lipsa banilor în conturi. Unii lideri ai producătorilor agricoli spun chiar că nu vă veți încadra în termenul-limită de 31 martie 2017. Cum comentați?
Alexandru Potor: Estimăm că până la finalul lunii martie 2017 vor rămâne în jur de 40.000 de beneficiari de plăți europene (circa 4,4 la sută) care nu vor putea fi plătiți din motive obiective. Este și cazul celor care sunt cuprinși în scheme de sprijin și care trebuie să pună la dispoziție documente și justificări după data de 31 martie 2017. Nu-i poți lua în calcul ca fiind plătiți și să le promiți că-i plătești, dacă ei nu au adus documentele respective.
Apoi, există anumite eșantioane stabilite în conformitate cu regulamentul european în ceea ce privește supracontrolul. Iarăși, într-un număr limitat – poate în jur de 10.000 de fermieri din total – vor fi afectați de o asemenea situație. Bineînțeles, și ei vor fi plătiți foarte rapid. Noi facem eforturi consistente, în așa fel încât toată lumea să-și primească banii.
Prin urmare, văd ca fiind un pic răutăcioasă afirmația celor care vehiculează informații de genul acesta pe social media, în condițiile în care s-a făcut un efort administrativ enorm din partea celor de la APIA pentru a plăti sume foarte importante până la 31 martie a.c.
Liderii organizațiilor profesionale au rolul de a prelua nemulțumirile membrilor, dar haideți să vedem care este realitatea. Dacă 95% dintre fermieri au fost finanțați, și-au primit banii pentru plățile care li se cuvin, nu putem spune că restul reprezintă o situație generalizată. Am participat acum două zile la o reuniune (n.r. - conferința - „Legume în spații protejate” din data de 27 martie 2017), invitat fiind de reprezentanții unei organizații interprofesionale, iar fermierii aflați în sală insistau cu aceeași întrebare: „Când vom primi banii?”. Este vorba de o anumită schemă de finanțare. Eu le-am răspuns cu o altă întrebare: „Când ați primit anul trecut banii?” și tot eu le-am răspuns: „În noiembrie!”. Hai s-o luăm pe degete atunci: aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie și noiembrie; opt luni! Noi ne propunem ca pentru 96 la sută (cât vor fi, până la urmă, în afara acelora care sunt blocați din motive obiective, unele care nu țin de noi) să facem plata până la 31 martie 2017. Oare o fi bine așa? „E bine!”, a fost răspunsul majoritar.
În altă ordine de idei, până la data de 28 martie 2017 aveam centralizate deja 33 de procente din totalul cererilor aferente campaniei 2017, primite și procesate de APIA. Astfel, din 901.335 de cereri, 299.605 erau deja recepționate în vederea pregătirii noii campanii. Pe noi ne preocupă și ce se întâmplă după ce terminăm cu plățile la 31 martie 2017.
Apoi, în aceeași cheie, probabil că vor apărea și alți contestatari, poate unii care își vor dori avansurile rapid. Vreau să fim pregătiți până atunci. Aș vrea ca până la sfârșitul lunii aprilie să ne apropiem de 95 la sută, poate, cu Campania 2017. Sperăm ca până la 15 mai a.c. să nu mai existe nicio cerere nedepusă, dacă vrem cu adevărat să avem banii plătiți la timp, să avem controalele făcute atunci când trebuie, nu pe parcursul iernii.
R.F.: Restul de 30.000-40.000 de fermieri care urmează să-și primească banii după supracontroale, din totalul celor 901.335, din ceea ce cunoașteți, sunt fermieri de nivel mic, mediu sau mare?
A.P.: Eu cred că sunt amestecați.
R.F.: Discuția veche era că fermierii mari rămân mereu la urmă din cauza complexității dosarelor, controalelor, riscurilor de fraudă etc.
A.P.: Nu. Dacă ar fi fermierii mari la urmă, n-am putea ajunge până la acest moment la plăți de jumătate de miliard de euro, adică aproximativ 22.500.000.000.000 lei vechi, în doar șapte zile! Rapoartele de selecție ale acestor fermieri care ajung în partea aceasta de supracontrol, conform regulamentelor, sunt bazate pe principii aleatorii. Dacă au fost și probleme istorice, iarăși au reprezentat un factor de risc. În felul acesta s-au creionat eșantioanele.
R.F.: Să explicăm încă o dată, dacă mai era nevoie, care este circuitul subvențiilor, din pixul funcționarilor, să spunem așa, și până în conturile fermierilor. Este un mecanism complicat pe care chiar dacă unii fermieri îl cunosc, de dragul criticii, se fac că nu-l cunosc.
A.P.: Pe partea de plăți care pleacă direct de la APIA, hai să spunem SAPS, acestea se formează din alimentarea cu sume din conturile Ministerului Finanțelor Publice în cele ale agenției de plăți. Este o procedură care durează, un transfer. Apoi, se face autorizarea în sistem a plăților. Sunt înregistrați fermierii, dar efectiv autorizarea la plată presupune rularea unor proceduri prin sistemul informatic al APIA, unele care nu sunt tocmai ușoare. Și asta, deoarece regulamentul european presupune certificarea și auditarea unui sistem de management informatic al APIA, care presupune rularea acelor proceduri. După rularea acestora, trebuie trecut la transferul banilor către Trezorerii, iar de acolo aceștia ajung în băncile comerciale într-un alt interval de timp. Este un circuit financiar, iar noi vrem să ne asigurăm că acest circuit financiar nu este întârziat de noi, cel puțin nu la nivel instituțional.
Pe măsurile de mediu și climă care sunt delegate de la AFIR la APIA, circuitul este cu încă o verigă mai complicat, că mai intră și AFIR în discuție.
R.F.: Să discutăm puțin de grupul tehnic de lucru pentru simplificarea și modernizarea Politicii Agricole Comune (PAC), organizat de ministerul de resort. Șefii organizațiilor de fermieri spun că nu sunt reprezentați în acest grup, fapt confirmat chiar printr-un comunicat de presă al instituției în cadrul căreia activați. Întrebat de această situație, Petre Daea a spus că se va negocia cu producătorii români din sectorul agrozootehnic, în urma rezoluțiilor puse la punct de membrii actuali ai grupului în cauză. Este în regulă abordarea?
A.P.: Cred că ministrul a dat un răspuns corect. Însuși domnia sa a făcut un efort uriaș. În data de 24 martie a.c., ministrul Agriculturii a condus discuții foarte extinse, în care au fost și reprezentanții fermierilor. Noi, în bucătăria internă a ministerului, am mai desfășurat câteva runde de discuții pentru a ne calibra poziția, pentru a încerca să nu plecăm de la o masă descoperită, iar atunci când ne întâlnim cu reprezentanții sectorului, să procesăm corect informațiile pe care să le transmitem la Bruxelles.
Expresia celor care sunt nemulțumiți și un pic cârcotași că nu sunt consultați – mie mi se pare un lucru un pic exagerat.
Însă, una dintre solicitările pe care le-am adresat producătorilor din sectorul agrozootehnic (chiar atunci când ați intrat dumneavoastră la mine în birou, semnam un document) se referă la dorința și solicitarea MADR ca fermierii, împreună cu reprezentanții lor, să completeze niște chestionare care au fost puse la dispoziția noastră de către CE, chestionare care vor fundamenta poziția României pe subiect. Îi invit pe această cale pe reprezentanții sectoarelor, cu care colaborăm foarte bine, să facă demersul acesta. Altfel, România nu va fi reprezentată cu pozițiile efective ale fermierilor. Aștept cu nerăbdare să văd un număr foarte mare de chestionare completate, provenite din partea acestor organizații reprezentative, chestionare care să arate poziția fermierilor. În felul acesta putem coagula, pe de-o parte, dintr-un punct de vedere tehnic al Ministerului Agriculturii, o poziție, iar pe de altă parte, un grup de idei care provin din partea fermierilor, a stakeholderilor din agricultură și dezvoltare rurală, în așa fel încât să ne prezentăm cu un pachet de propuneri care să reprezinte voința României pentru perioada viitoare.
R.F.: Spuneți că aceste chestionare vor fi deosebit de importante în ceea ce privește această viitoare modernizare a PAC?
A.P.: Ele fundamentează ceea ce spunem cu viu grai; se regăsesc pe portalul Comisiei Europene. În adresa pe care am transmis-o reprezentanților sectoarelor este postat link-ul respectiv. Inclusiv în comunicatele de presă MADR sunt postate aceste link-uri. Rugămintea mea este ca reprezentanții să ne aducă și nouă o copie a setului de chestionare pe care dânșii încearcă să le popularizeze și să le implementeze cu oameni din teritoriu. Altfel, nu vom avea o cunoștință asupra a ceea ce își doresc fermierii, a ceea ce își doresc reprezentanții sectorului de dezvoltare rurală. Trebuie să avem și noi o viziune comună. Bineînțeles, diversele sectoare din minister, din agenții, din universități,vor da un punct de vedere, dar este foarte important să vedem ce spun fermierii.
R.F.: Există un orizont de timp pentru finalizarea acestui demers?
A.P.: Data de 2 mai 2017 este momentul în care se închide la nivel european acest exercițiu incipient. Nu este singurul demers care se face, legat de proiecția viitoarei PAC, nu. Este un început. Practic, este o simulare, un exercițiu să vedem care sunt primele rezultate încă din anul 2017; mai avem 2018, 2019, până 2020 când se întâmplă toată chestiunea aceasta. Este foarte important ca noi, românii, să dăm un feedback consistent. Mă bazez foarte mult pe reprezentanții sectoarelor în ceea ce privește antrenarea fermierilor, ca ei să-și spună punctul de vedere față de ce înseamnă viitoarea PAC și ceea ce urmează să se întâmple acolo.
R.F.: Dacă lucrurile urmează să meargă în direcția dorită de Guvernul Grindeanu, anul 2020 vă va prinde la putere, alături de ministrul Petre Daea. În acel an, urmează să demareze și plata pe fermă, un subiect destul de delicat, ținând cont de faptul că avem în continuare o mare problemă, și anume lipsa cadastrului general. S-a discutat la nivel de Minister al Dezvoltării acest aspect? Ce ne vom face în absența cadastrului general?
A.P.: Subiectul cadastrului general este unul foarte important. Din punctul meu de vedere, el are legătură și cu întrebarea anterioară, vizavi de PAC. Poate că fermierii din România ar trebui să aibă o poziție specială, să exprime acest lucru în chestionare și punctul lor de vedere vizavi de posibilitatea și fezabilitatea plăților viitoare, într-un sistem atât de precis, cum este cel care este prevăzut din existența unui cadastru generalizat. Altfel spus, poate ar trebui să ne luăm niște măsuri de siguranță. Poate, ar fi bine ca și din partea fermierilor să avem o poziție în care să vedem și solicitarea lor. Dacă – Doamne-Ferește – se întâmplă să n-avem cadastrul generalizat în timp util, hai să găsim o soluție alternativă. E bine să avem una cât mai aplicată și încă din timp.
Am văzut, din experiența anterioară, că și în relația cu Comisia Europeană, dacă ai argumente, dacă demonstrezi că ai făcut demersuri, dar din motive obiective anumite lucruri nu s-au întâmplat, ai sorți de izbândă.
Poate că fermierii și reprezentanții sectorului ar trebui să ridice această problemă pe care noi s-o avem înregistrată în tot procesul acesta de consultare, ca un semnal de alarmă către CE, prin care se spune ce se întâmplă... dacă nu se întâmplă chestiunea asta legată de cadastru. Ar fi bine s-o avem acum, nu în 2020, în momentul în care ar fi foarte abruptă justificarea către CE.
R.F.: Să vorbim puțin de conceptul asigurării venitului anual al fermierului, unul intens vehiculat la Bruxelles. Specificăm că nu vom intra în detalii cu privire la redefinirea fermierului activ, pentru că am înțeles că sunt demersuri în plină desfășurare și nu doriți devoalarea acestora, deocamdată. Există vreo viziune, vreo discuție în acest moment la nivelul MADR cu privire la venitul anual al fermierului?
A.P.: Din păcate, noi ne confruntăm cu o dificultate de implementare a Măsurii 17 din PNDR, cea legată de asigurarea riscurilor, crearea fondurilor mutuale ș.a.m.d. care, în ansamblul acesta mai larg, ar conduce la asigurarea veniturilor fermierilor la nivel de exploatație, anual etc.
Din păcate, această măsură care are o alocare financiară foarte importantă – aproximativ 200 de milioane de euro –, nu și-a găsit o soluționare de a fi pusă în practică. S-a creat și un grup de lucru la nivelul ministerului, unul care urmărește să propună niște soluții pentru deblocarea măsurii în cauză și tot acest concept al asigurării veniturilor fermierilor. S-au purtat și se poartă în continuare discuții pe varianta cea mai bună pe care am putea să mergem. Mai exact, ne gândim fie să așteptăm – și aceasta este o discuție în urma căreia va trebui să vedem ce feedback vom avea – eventual crearea unui fond mutual și toată procedura asta birocratică, una care ar putea să dureze și care ar putea să ducă spre sfârșitul perioadei sau să utilizăm prevederile din regulamentul european. Acestea permit asigurarea parțială a primelor pe care le plătesc fermierii către asigurători, pentru despăgubiri față de anumite fenomene distructive care le afectează veniturile anuale. Asta este partea de discuție pe care o avem noi la nivelul MADR.
În același timp, pe ceea ce înseamnă proiecția viitoare a noii PAC, impactează și chestiunea asta legată de asigurarea venitului anual pentru fermieri. În mod particular, România are o situație mai deosebită, în sensul că statisticile spun că țara noastră deține o treime din toate fermele europene. Partea bună din asta – caracteristica de a avea multe exploatații agricole și zootehnice ține de natura noastră, felul în care ne dezvoltăm noi. Și asta nu trebuie să fie neapărat un factor negativ. Pe de altă parte, reprezintă și o soluție de dezvoltare a societății. Nu trebuie neapărat să importăm numai modele, așa cum vedem în altă parte. Poate că modelul nostru este bun în felul lui. Nu vom merge însă spre exacerbarea limitelor, să avem chiar o explozie de împărțire a fermelor și a micromanagementului pe două hectare, dar undeva trebuie să se echilibreze un sistem.
În contextul acesta, al fragmentării foarte mari a exploatațiilor, iarăși, asigurarea venitului anual are deja cu totul altă amploare sau o altă conotație decât ceea ce vedem la nivel european. Acolo, având un număr mai mic de fermieri, este deja dezvoltată o plasă de siguranță a formelor asociative, care și ele intervin la un moment dat pe piață și reglează sistemul.
Tabloul după 15 martie 2017 arată așa: 120%, 85 la sută și 100 procente, bani FEADR puși la dispoziția fermierilor
Revista Fermierului: La conferința „Legume în spații protejate”, un consultant pe fonduri europene afirma că ar fi mai bine ca lansarea măsurilor PNDR în 2017 să se facă mai târziu de luna aprilie. Ar fi indicat, în condițiile în care AFIR a cam șomat în 2016?
Alexandru Potor: Am în față un document care rezumă toate sesiunile lunare de depunere de proiecte din anul 2016. Să vă dau un exemplu: pe subMăsura 4.1 au fost opt sesiuni de depunere lunară, cu tot cu raportul de selecție final. Au început în aprilie, iunie, iulie, august, septembrie ș.a.m.d. Din opt, inclusiv cu finalul, când am venit eu în cabinet, doar două sesiuni erau finalizate, șase nu. Iau invers; subMăsura 4.2. Din nouă sesiuni, inclusiv cu finalul, trei erau finalizate; în 21 noiembrie 2016 era a treia din nouă, iar șase nu. Pe subMăsura 6.1, tot din opt sesiuni lunare, doar două erau finalizate, atunci când am venit eu. Din acest motiv i-am chemat și pe cei de la AFIR, și pe cei de la Autoritatea de Management și împreună am spus: „Fraților! Până la sfârșitul lunii aprilie, noi trebuie să terminăm tot ceea ce nu s-a realizat într-un an de zile”. În prezent, aducem la zi proiecte de miliarde de euro din sistem, pe care, din păcate, beneficiarii nu au putut să le acceseze și nu au putut să le utilizeze.
Ca fapt divers, au fost sesiuni cu câte 600 de contestații care au fost eliminate în doar 10 zile. S-a lucrat cu focul sub cazan.
În plus, pe subMăsura 4.1, în opt sesiuni, au fost disponibili 329 de milioane de euro numai pe o măsură. Iată, vorbim de câteva sute de milioane de euro, mai mult de un miliard de euro care au fost blocați. Eu zic că pe aceștia îi vom rezolva și nu vor fi probleme. Acesta ar fi un dosar complicat.
Al doilea dosar complicat. În comitetul de monitorizare pe care tocmai l-am terminat în 15 martie, am zis: e mai bine să așteptăm până spre 2020 cu punerea la dispoziție a banilor către fermieri sau este mai bine să dăm drumul banilor ACUM și vedem ce anume economii se fac în sistem (din achiziții, din dezangajarea unor proiecte)?
În urma consultării producătorilor agricoli și a beneficiarilor publici, a reieșit că ar fi indicat să punem la dispoziție 120% pentru contractare din banii destinați beneficiarilor publici, la nivel general (intră și categoria entităților care depun ca ONG-uri, instituții de cult, care toate depun în interes public). Și asta deoarece, de cele mai multe ori, acestea prevăd construcții-montaj. În momentul în care noi îi punem acum la dispoziție, va fi procedura de selecție (nu repetăm nenorocirea din urmă, că a durat un an de zile ca să facem două sesiuni lunare), dar terminăm rapid. După ce îi selectăm, ei trebuie să facă achiziții. După ce fac achiziții, trebuie să treacă la implementare. La implementare mai poate fi o problemă. Mai este necesară o schimbare de soluție tehnică. Aici vorbim de tehnicități inginerești. Nu poți lucra iarna – din noiembrie și până în martie nu prea îți permite Inspectoratul de Stat în Construcții. Sunt niște timpi morți. De aceea, dăm drumul banilor în așa fel încât ei să intre în sistem, proiectele să fie selectate și totul să fie dus la bun sfârșit.
Apoi, vor fi puse la dispoziție 85 de procente din fondurile FEADR în cazul beneficiarilor privați. Și logica a fost – ar putea fi prins cineva pe picior greșit. Hai să mai lăsăm o sumă și pentru perioada următoare, încă 15 la sută, la care se vor adăuga economii (gen dezangajări) pe care să le putem repune în sistem. Și, în final, 100 la sută pentru proiectele cu sprijin forfetar, unde a fost o cerere foarte mare.
Practic, acesta este tabloul după 15 martie 2017: 120%, 85 la sută și 100 procente, bani puși la dispoziția fermierilor.
Și să vă răspund direct la întrebare – acel consultant a spus că ar fi bine să nu ne grăbim, dar pe de altă parte este o presiune uriașă din spate care ne spune să ne grăbim pentru că se dorește accesarea banilor. Atunci, ce facem? Temporizăm și riscăm să dezangajăm miliardul de euro sau punem banii pe masă și mergem mai departe?
În comitetul de monitorizare din 15 martie 2017 s-a aprobat în unanimitate, fără niciun vot împotrivă și fără nicio abținere, o alocare financiară de aproximativ 1,8 miliarde de euro, sprijin european și național. La acești 1,8 miliarde de euro se vor adăuga contribuțiile private pentru că în această sumă – undeva la 700 de milioane de euro – sunt pentru beneficiari publici și mai mult de 1,1 miliarde de euro sunt pentru beneficiari privați (ajutor public și național). La cele 1,1 miliarde se vor adăuga și contribuțiile privaților. În total, estimăm că vom avea un total de proiecte de aproximativ 2,5 miliarde de euro, proiecte pentru investițiile de dezvoltare rurală, aprobate într-un singur comitet de monitorizare.
R.F.: Ați mizat și pe Programul LEADER? Pe sprijinirea GAL-urilor? Au fost prezenți la Comitetul de Monitorizare al PNDR și reprezentanți ai Grupurilor de Acțiune Locală?
A.P.: GAL-urile au o anvelopă financiară de aproximativ 550 de milioane de euro disponibili pentru finanțarea strategiilor de dezvoltare locală, strategii care reprezintă mănunchiuri de subproiecte la nivel local. De aici, eu sper să văd în jur de 14.000 de proiecte.
Săptămâna trecută, a fost aprobat Ghidul subMăsurii 19.2 care, din punct de vedere formal, este documentul care deschide posibilitatea GAL-urilor de a lansa strategiile proprii și a primi proiecte pe acestea.
Sunt 236 de GAL-uri la nivel național care acoperă mai mult de 93 la sută din suprafața totală a țării. Practic, și linia aceasta de finanțare a fost deschisă, cu toate că ea nu a făcut obiectul unei discuții directe în acest comitet de monitorizare, pentru că acolo lucrurile erau clare: GAL-urile erau selectate, anvelopa era cunoscută. Singura problemă era în curtea ministerului doar, pe partea de ghid al măsurii 19.2, pe care am rezolvat-o.
R.F.: Printr-un comunicat de presă, cei de la ACEBOP solicită repunerea cuantumurilor pe subpachete, ca în anii anteriori. Vorbim de măsurile de bunăstare la porc și pasăre. Ați primit solicitarea lor?
A.P.: Problema legată de bunăstarea animalelor a fost una foarte sensibilă. Face obiectul unuia dintre multele dosare aflate pe biroul meu. Am putea vorbi, iarăși, o zi întreagă despre istoria și saga acestor fonduri dedicate măsurii de bunăstare a animalelor, fosta măsură 215, așa cum este măsura 14 codificată astăzi PNDR.
Problema cea mai mare a fost că Regulamentul 640 a fost un pic confuz, acela legat de stabilirea sancțiunilor. De fapt, asta a fost marea problemă pe care au avut-o beneficiarii acestui tip de sprijin. (...) Regulamentul 640 lasă loc de interpretare, nu înseamnă că nu este bun. Ar putea fi interpretat și altfel dintr-o anumită perspectivă. Și, atunci, s-a luat decizia unei clarificări, lucru care a fost explicat public și de către comisarul european pentru Agricultură, Phil Hogan, în așa fel încât să nu mai apară aceste probleme legate de plățile pe bunăstarea animalelor, nici pe partea de porc și nici pe partea de păsări.
Pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenți la niște restricții pe care și regulamentul european, și fișa măsurii le impun.
Newsflash legislativ. Marius Budăi: „Sistemele moderne de plată trebuie adaptate la necesitățile din mediul rural”
Deputatul PSD Marius Budăi a anunțat că a intrat în dezbatere parlamentară propunerea legislativă pe care a inițiat-o în legătură cu instalarea echipamentelor electronice de plată și sumele pe care trebuie să le plătească în numerar pentru fiecare client, agenții economici care se ocupă de comerțul cu amănuntul, se arată într-un comunicat de presă.
„Având în vedere nenumăratele plângeri pe care le-am primit la cabinetul parlamentar cu privire la cheltuielile pe care trebuie să le facă pentru achiziționarea mijlocacelor electronice de plată cu cardul inclusiv operatorii economici care se ocupă de comerțul cu amănuntul din comune și sate, am considerat că trebuie să adaptăm această lege la realitatea de pe plan local. De aceea, am inițiat o propunere legislativă prin care se prevede că va crește cifra de afaceri anuală pe care o realizează firmele care se ocupă de comerţul cu amănuntul și trebuie să accepte ca mijloc de plată cardurile, de la 10.000 de euro pe an la 50.000 de euro pe an. În același timp, va scădea avansul pe care comercianții trebuie să îl acorde în prezent în numerar de la 200 de lei la 100 de lei”, a declarat deputatul PSD Marius Budăi.
În prezent, este în vigoare Legea 209 din 2016 care modifică Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată. Promovarea acestui act normativ a urmărit acordarea posibilității locuitorilor din mediul rural de a face plăți cu cardul la comercianții din localitatea de domiciliu și de a putea lua în avans anumite sume de bani. Cu toate acestea, nu s-au avut în vedere costurile pe care firmele din mediul rural trebuie să le plătească pentru instalarea echipamentelor tehnice și nici sumele pe care trebuie să le plătească în numerar pentru fiecare client, chiar dacă aceștia nu au încasări zilnice pentru a acoperii cererea.
Publicitate
Revista
