Suprafețele foarte mari cultivate în ultimii doi ani cu cereale de toamnă vor determina o presiune pe rotații, care, corelată cu lipsa de umiditate a solului în toamnă și limitarea alternativelor de tratament sămânță, vor favoriza dezvoltarea dăunătorilor.
Afidele reprezintă unul dintre principalii dăunători ai culturilor de cereale, din cauza numărului mare de generații, reproducerii rapide și a daunelor produse direct, dar și a celor indirecte, provocate de virusurile transmise prin intermediul acestora. Afidele pot dezvolta rezistență la substanțele active insecticide prin două căi distincte: fie prin dezvoltarea unei capacități accelerate de metabolizare a insecticidelor, fie prin acumularea de mutații genetice care, transmise pe parcursul mai multor generații, le pot conferi rezistență la aceste substanțe.
Syngenta își menține angajamentul de a aduce soluții inovatoare și valoare adăugată fermierilor prin introducerea hibrizilor Hyvido® Neo cu rezistență genetică la virusul piticirii și îngălbenirii orzului (Barley Yellow Dwarf Virus, BYDV).
Gena yd4, rezistență genetică la BYDV și toleranță genetică la WDV
Hibrizii Hyvido® Neo sunt purtători ai genei yd4, care le oferă rezistență genetică la cele mai importante tulpini ale virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV): MAV, PAV, RPV. În plus, gena yd4 oferă o toleranță genetică la virusul piticirii grâului (Wheat Dwarf Virus, WDV).

Vectorii de transmitere: afidele pentru BYDV și cicadele pentru WDV
Principalii vectori de transmitere sunt afidele în cazul virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV):
tulpina MAV: Păduchele ovăzului (Sitobion avenae)
tulpina PAV: Păduchele cenușiu al gramineelor (Rhopalosiphum padi), Păduchele ovăzului (Sitobion avenae), Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)
tulpina RPV: Păduchele cenușiu al gramineelor (Rhopalosiphum padi)
Principalii vectori de transmitere în cazul virusului piticirii grâului (WDV) sunt cicadele (Psammotettix alienus).
Ce simptome apar și posibila confuzie cu anumite carențe
În cazul infectării cu virusul piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV), plantele care nu posedă gena de rezistență manifestă simptome specifice. Acestea includ piticirea plantelor și îngălbenirea frunzelor începând de la vârf, simptome ce pot fi ușor confundate cu îngălbenirea cauzată de frig sau de carențele nutriționale. Ulterior, frunzele afectate se rulează spre interior.
Simptome viroze cauzate de BYDV/CYDV


Beneficiile hibrizilor Hyvido® Neo
În plus față de beneficiile specifice tuturor hibrizilor de orz (vigoare, uniformitate, utilizare mai eficientă a apei și a nutrienților, suprimarea buruienilor și productivitate mai ridicată), hibrizii Hyvido® Neo vin cu următoarele beneficii pentru fermieri:
Singurii hibrizi de pe piața din România cu rezistență genetică la cele trei tulpini ale BYDV;
Stabilitatea specifică a hibrizilor de orz Syngenta;
Asigură o multiplicare virală foarte redusă, ce protejează cultura femierului, dar și culturile învecinate;
Pot fi semănați timpuriu, cu riscuri mai mici de pierdere a producției din cauza BYDV și WDV;
Oportunitatea de a reduce nevoia utilizării insecticidelor în toamnă.
Articol de: MIHAI POPOVICI, director marketing semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta România și Republica Moldova
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Produsele de protecție a plantelor sunt esențiale în combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor, iar utilizarea lor corectă și responsabilă rămâne o componentă importantă a unei agriculturi performante și sustenabile.
Săptămâna trecută, pe 16 iulie 2025, Romeo Șoldea, director general al Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), a vizitat Alchimex – una dintre cele mai moderne fabrici de produse pentru protecția plantelor din Europa, precum și unitățile de depozitare ale companiei Alcedo, situate în Herăști, județul Giurgiu.

Delegația ANF a avut oportunitatea de a vedea și analiza aspecte legate de procesul de producție al produselor fitosanitare, funcționarea liniilor de ambalare, precum și modul de organizare a spațiilor de stocare și distribuție. S-a discutat despre trasabilitatea produselor, conformitatea tehnică, dar și elemente legate de logistica de livrare către fermieri. „Sistemul de depozitare și distribuție vizitat asigură disponibilitatea produselor într-un interval optim pentru aplicare, ceea ce contribuie la buna desfășurare a lucrărilor din teren. Autoritatea Națională Fitosanitară își menține angajamentul de a colabora cu toți actorii din domeniu și de a monitoriza respectarea normelor aplicabile, într-un cadru tehnic clar și echitabil”, a declarat Romeo Șoldea.

Alchimex se remarcă printr-o infrastructură de vârf și dotări tehnice avansate. Fabrica de sulfonilureice este una dintre cele mai performante linii de producție din industria sulfonilureicelor, contribuind decisiv la calitatea premium a produselor formulate aici, în România.
În cadrul vizitei au fost evaluate și spațiile moderne de depozitare ale companiei Alcedo, dedicate produselor de protecția plantelor. „Sistemul logistic performant permite companiei să livreze rapid fermierilor produsele necesare exact la momentul optim pentru aplicare, contribuind astfel la eficiența campaniilor agricole și la protejarea recoltelor. Produsele formulate de Alchimex și distribuite de Alcedo sunt esențiale pentru protejarea culturilor împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor, fiind o parte integrantă dintr-o agricultură performantă, sustenabilă și adaptată provocărilor actuale. Sperăm ca această vizită să contribuie la susținerea industriei de protecția plantelor, într-un context european tot mai presant în ceea ce privește reglementarile”, a subliniat Gabriela Rizescu, președinte Alcedo.

Directorul general Romeo Șoldea a fost însoțit de Filofteia Manole și Cătălin Petcu, specialiști ai ANF.
Din partea Alcedo, la vizită au fost prezenți: Gabriela Rizescu – președintele companiei; Sorin Ștefan – director tehnic; Ion Vieru – director național de vânzări și Gheorghe Dinu – șef Depozit Herăști.
Din partea Alchimex au fost prezenți: Claudiu Crânguș – director general; Dan Crânguș – director Investiții și Roxana Grosu – director tehnic.

„În spatele fiecărei realizări stau oameni care își fac treaba cu responsabilitate și pasiune. Datorită lor și a echipelor pe care le coordonează, toate normele naționale și europene sunt respectate cu strictețe, iar fiecare etapă, de la producție până la livrare, este realizată în condiții de maximă siguranță și eficiență. Profesionalismul și dedicarea acestor oameni sunt esențiale pentru succesul celor două companii și pentru susținerea unei agriculturi moderne”, a conchis Gabriela Rizescu, președintele Alcedo.
Foto: Alcedo
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Miercuri – 16 iulie 2025, Comisia Europeană trebuia să prezinte oficial propunerea privind viitorul buget al UE și Politica Agricolă Comună (PAC), un moment esențial pentru toți fermierii europeni. Însă, la Bruxelles, după cum pare, viitorul agriculturii europene este tratat cu superficialitate. Fermierii sunt din nou tratați ca o problemă, nu ca o prioritate.
„Confuzie la Bruxelles. În loc de transparență și respect, avem doar incertitudine. Briefingul oficial de la prânz a fost anulat fără explicații, comisarii au fost trimiși în Parlamentul European, iar anunțurile finale sunt amânate pentru diseară sau chiar pentru mâine. Toate acestea în timp ce discutăm despre viitorul securității alimentare și al agriculturii europene”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC).
În aceste momente, la Bruxelles, are loc un marș simbolic al fermierilor europeni, la care este prezent Florentin Bercu, din partea AAC.
„Nu este vorba de cifre, ci despre siguranța alimentară a cetățenilor Uniunii Europene, despre viitorul fermierilor din România și din toată Europa. Vrem respect față de munca noastră”, precizează Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).



Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Aberdeen Angus este recunoscută ca una dintre cele mai emblematice și valoroase rase de bovine pentru carne la nivel global. Originară din Scoția, această rasă se remarcă prin faptul că se adaptează ușor la climă și la rețetele furajere. Și, poate de aceea creșterea vacilor Angus a prins avânt și în țara noastră. În județul Olt, aproape de Dunăre, la Cilieni, se află ferma lui Marcel Olteanu, cel care face agricultură de 20 de ani și de 15 ani a adus zootehnia alături de cultura mare. Mai precizăm că Marcel Olteanu este președintele Asociației Aberdeen Angus România, precum și președinte al Secretariatului European Aberdeen Angus.
Să fii antreprenor azi nu este ușor, mai ales când vorbim de afaceri agricole. Însă, cu voință, cu pasiune, cu muncă și cu optimism se poate răzbi. Marcel Olteanu, inginer constructor la bază, a demonstrat că este un bun antreprenor în agricultură, domeniu pentru care și-a luat și diploma de inginer agronom.
Născut și crescut între Gara de Nord şi Piaţa Victoriei, din Bucureşti, Marcel Olteanu spune că a cumpărat primele juninci din Germania, în 2012. Efectivul cu care se mândrește, în prezent, numără aproximativ 500 de capete de Angus, cu 230 de mame.
Rasa Angus a devenit tot mai atractivă pentru fermieri şi marea majoritate a celor care se ocupă cu zootehnia astăzi fie renunţă la creşterea vacii de lapte, fie renunţă la creşterea oilor şi se îndreaptă către vacile pentru carne. „Unii renunţă, unii se apucă. Avem o emulaţie bună în zona asta. Merită să fructificăm producţia agricolă în zootehnie”, a explicat fermierul care ne-a mărturisit că nu s-a considerat suficient de pregătit să se apuce de creșterea vacilor de lapte. „Am dezvoltat o afecţiune pentru rasa asta şi o admiraţie, pentru că sunt nişte vaci brave şi care răspund foarte bine la o îngrijire bună, fără să fie extraordinară. Pe de altă parte trebuie repetat, pentru a nu ştiu câta oară, vacile de Angus nu cresc în balcon şi nu se ţin numai cu paie și cu apă, cum îşi imaginează unii”, a mai explicat acesta. Dar fără păşune, vacă de Angus nu se poate face. Problema însă o reprezintă faptul că păşunea „te lasă” din iunie încolo şi crescătorul trebuie să fie pregătit.
Schimbările climatice afectează și acest sector, iar asigurarea furajării a devenit, cu precădere în zona de sud, mai dificilă.
Dacă îl întrebi pe Marcel Olteanu dacă ar alege altă rasă, îți va da numeroase motive pentru care merge în continuare cu Angus. Este o rasă versatilă, docilă se adaptează uşor la schimbările climatice, la cele de reţetă și de furajare, fată ușor, valorifică furajul și, ca în cazul argentinienilor sau al portughezilor, poate fi crescută uşor şi pe păşune.
Dar fără un supliment alimentar nu ar da un randament satisfăcător pentru crescători și pentru ca lucrurile să evolueze trebuie să lucrezi doar cu specialiști. „Nimic nu se face după ureche. Nenorocirea în România este că sunt foarte mulţi care în continuare merg aşa. Românul se pricepe de la fotbal la politică, la vaci”, a spus Marcel Olteanu, care de 20 de ani face agricultură, iar de 15 zootehnie.
România, fruntașă în creșterea rasei Angus
În registrul genealogic al rasei Angus, astăzi, avem 127.000 de capete, care ne situează pe primul loc în Europa, iar activitatea valoroasă din România și rezultatele obținute au fost motive întemeiate pentru ca preşedintele Asociaţiei Aberdeen Angus România, Marcel Olteanu, să preia Președinția Secretariatului European Aberdeen Angus. „În anii trecuţi am avut o serie întreagă de vizite de la colegii noştri cu mai multă experienţă din Anglia, din Germania, din Irlanda, din Elveţia. La Forumul european Angus de anul trecut, care a avut loc în Germania, cu şedinţa finală la Berlin, a trebuit ales un nou preşedinte pentru următorii doi ani. Am fost la concurenţă cu colegul meu din Portugalia şi cu cel din Danemarca. Şi în unanimitate – cele două abţineri şi-au revenit în ultimul moment – au zis: da, hai să-l punem pe românul ăsta că e înalt, mare, simpatic, vorbeşte bine şi a făcut treabă la el acolo, slavă Domnului. Într-adevăr registrul nostru e foarte bun, iar activitatea asociaţiei la fel”, a povestit Marcel Olteanu.

Asociaţiile de Registru genealogic au ca principal obiectiv ameliorarea rasei, ocupându-se de la controlul de reproducţie, la obținerea de reproducători buni și evaluări genetice performante. De valorificarea viţeilor din ferme trebuie să se ocupe doar crescătorul, care ar trebui să nu mai fugă de asociere. „Un lucru care la noi nu e foarte bine înţeles, pentru că a rămas întipărit undeva în memoria colectivă faptul că asocierea şi cooperativele sunt un lucru care fac rău. Nu fac rău, domnule, fac bine! Am văzut nişte bijuterii de asociaţii în Germania, care sunt compuse din crescători, din producătorii de lapte, din supermagazine şi sunt toţi într-o cooperativă mare şi funcționează. La fel se întâmplă şi în Franţa, şi asta independent de subvenţii, de relaţia cu Bruxellesul şi de cărţile de rasă. Cărţile de rasă asta trebuie să facă: să obţină performanţă, să-i înveţe să aibă animale performante. Că mă mai întrebau alţi colegi: ce ne tot apăsaţi ca SMZ-ul – sporul mediu zilnic –, să treacă de un anumit prag? Păi, primul lucru care te apasă este realitatea economică. Una e să târăşti un viţel după tine un an şi la capătul anului să aibă 290 kg, şi alta e să aibă 500 kg”, a arătat președintele Asociație Aberdeen Angus.
Program unic de ameliorare, la nivel european
În prezent se urmărește realizarea unui singur program de ameliorare pentru rasa Angus la nivel european. Președintele Secretariatului European Aberdeen Angus își dorește ca pe timpul mandatului său să aducă la aceeași masă, cât mai des, pe reprezentanții europeni pentru a gândi un program care să satisfacă toate cerinţele acestor ţări, ce au condiții și cerințe diverse. „Cred că suntem aproape de acest deziderat. La anul, la finele lunii mai, vom organiza în România Forumul European Angus 2026. Asta înseamnă că, o săptămână, mulţi fermieri şi cunoscători ai rasei Angus din Europa şi probabil şi din America vom face vizite în diverse ferme, în diverse organizaţii care fac inclusiv prelucrare de carne de Angus. Sperăm că la finalul Forumului de la anul să concluzionăm adoptarea unui program european de creştere a rasei Angus, în care să venim toţi cu informaţiile genetice ale animalelor noastre, ca să putem intra într-o oală mare în care să facem mult mai uşor legătura dintre vacile şi taurii cu cea mai bună legătură genetică, pentru a obţine produşi performanţi”, a detaliat Marcel Olteanu.
La nivel european, s-au făcut mereu testele de ADN, în special pentru taurii de reproducţie, dar şi pentru anumite vaci şi viţele performante, iar acum se urmărește realizarea testărilor genetice pentru aceste animale, pentru a le putea integra într-un program care să ofere cunoştinţe fundamentale legate de capacităţile de transmitere.
Lipsa zăpezii, adevărata problemă din ultimii ani
Însă zootehnia este susţinută de partea de vegetal, predominantă în sudul Olteniei, dar şi provocatoare, mai ales în ultimii doi ani, din cauza schimbărilor climatice. După un an dificil, a urmat altul și mai dificil, iar agricultorii au fost nevoiți să limiteze pierderile și investițiile. Ani secetoși au mai fost și în 2002, 2007, dar și 1947,1951 şi 1952, iar recordul de temperatură din sudul ţării nu a fost încă atins. Recordul valabil în România este de plus 44,5 grade Celsius la umbră și datează de la 10 august 1951, înregistrat în comuna Ion Sion, județul Brăila. Primul record de temperatură ridicată pe teritoriul țării noastre a fost înregistrat oficial în 1896, plus 42,8 grade Celsius la Giurgiu, doborât după două decenii, cu plus 42,9 grade Celsius. Următorul înregistrat, în septembrie 1946, este de plus 43,5 grade Celsius, la Strehaia.
Noutatea o reprezintă lipsa zăpezii pe timpul iernii, iar dincolo de reducerea investițiilor, sistemele de irigații rămân soluția. „Sistemele au fost făcute, sunt într-un stadiu destul de avansat de reabilitare. Avem vecini la 10 km, 7 km, la sud de noi, care irigă deja pentru că reabilitarea a ajuns până la ei. Din nefericire, zona în care ne aflăm aici – Cilieni, Potlogeni, Tia Mare – este exact la capătul sistemelor de irigaţii dinspre Dunăre şi la capătul sistemelor de irigaţii dinspre Stoeneşti Olt. Suntem între două mari sisteme, ele vor ajunge până aici, dar probabil mai durează un an-doi. Suntem și membri în mai multe OUAI-uri care tot repară şi construiesc”, ne-a zis Marcel Olteanu.

Ani grei, soluții aplicate
Legat de anul trecut, Marcel Olteanu afirmă că a ieșit „prost”, dar pentru că a anticipat această situație din urmă cu doi ani, a redus cantitatea de îngrăşăminte administrată şi numărul tratamentelor. „În toamna lui 2024, pe fostele sole în care n-am preluat aproape nimic, n-am mai venit cu niciun fel de îngrăşăminte, că au rămas acolo toate complexele puse. Dacă de 20 de ani ai fost cuminte şi ai tot dat câmpului, ai pe ce să te bazezi să porneşti. Și am pornit mai vioi anul acesta, ne-a dat 170-180 de litri la sfârşitul lui noiembrie şi decembrie, deci câmpul este bunicel. Acum, Ordonanța „Trenulețul” ne-a dat în cap. Pentru mine, care am o fermă de 1.700 de hectare şi 500 capete de vite, impactul este pe lună de 25.000 lei. Deci pe an sunt 300.000 de lei, cheltuială în plus. N-ai cum să o acoperi din nimic, că nu creşte preţul la nimic, nu fată nici vaca trei viţei odată, nu ajungi nici să faci zece tone, deci ai 300.000 lei gaură cu care pleci din start. Iar noi suntem una din societăţile care a hotărât să nu lăsăm ca ordonanţa să impacteze asupra salariului net al oamenilor şi, atunci, va trebui să-l susţinem noi dintr-o creştere a brutului şi o creştere a taxelor. Asta este!”, ne-a spus fermierul, fericit că la finele anului trecut nu avea nicio datorie, ci doar leasinguri.
Îndrăgostit de pământ
Pasionat de tot ceea ce face, Marcel Olteanu merge mai departe. Dacă până la mai bine de 20 nu ştia nici dacă porumbul se seamănă primăvara sau toamna sau să deosebească orzul de grâu, după 2001, când a recuperat terenurile familiei, a fost pătruns „de treaba asta cu pământul, când am venit să-l văd. Te loveşte o nebunie şi zici: gata, mă apuc! M-am îndrăgostit. E ca atunci când ţi se luminează ochii şi intri şi-ţi găseşti iubita vieţii”. Și pentru că agricultura mare poate o fi provocare, a ales să studieze în facultate de profil şi a obținut diploma de inginer agronom. „Mulţi au zis că ce legătură are cu construcţiile? Păi are, pentru că şi la construcţii n-am făcut proiectare, planşetă, birou, ci şantiere mari. Am avut şantiere şi de 400 de oameni, am lucrat pe trei continente şi acolo neprevăzutul lucra de zor, că nu ştiai niciodată ce se întâmplă. A fost o provocare. Şi agricultura la fel, este o provocare, lucrezi cu oameni, afară, e minunat”, povestește Marcel Olteanu pentru care Oltenia nu e doar parte a numelui, ci adânc înrădăcinată în ființa sa. „De generaţii întregi suntem de pe pământul ăsta, 300 de ani cel puţin. Sunt biserici construite de strămoşii mei”, a mai spus fermierul, pentru care acum cea mai mare bucurie o reprezintă nepoțelul Radu Alexandru, care în vară va împlini 4 ani și care deja dă de mâncare la viței alături de bunic.

Iubirea pentru pământ și animale se transmite mai departe. „Asişti în permanenţă la această minune de renaştere a naturii şi asta iar te apropie de îndumnezeire, ceea ce este o chestie extraordinară. Oamenii trăiesc numai între betoane şi sticlă şi conectaţi mai mult la online decât la pământ, nu înţeleg necesitatea fundamentală a legăturii cu aceste trei aspecte fundamentale: familia, patria, Dumnezeu. Dacă înţelegi lucrurile astea, te îmbraci în ele, nu ai cum să greşeşti şi-ţi dau o putere extraordinară de supravieţuire şi de răzbatere!”, ne-a zis în încheiere Marcel Olteanu, fermierul care își mai dorește și echilibru pentru cei care iau decizii pentru țară.
Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2025Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Când populismul bate știința
Alegerile pe care le pot face agricultorii
Elena Andrei, împreună cu soțul ei, se ocupă de o fermă vegetală de circa 300 ha în județul Călărași, zona Lehliu. Cei doi și-au ușurat munca prin digitalizarea gestionării arendei. În articolul de față, Elena Andrei ne povestește cum gestionează arenda în fermă, fără stres și fără griji.

„Știu cât de multe ai pe cap în perioada de recoltare, iar imediat după vine partea de plată a arendei, poate cea mai sensibilă etapă. Fie că plătești în produse agricole, grâu, porumb, floarea-soarelui, sau în bani, bonuri de pâine ori ulei, această etapă reprezintă un proces adesea complicat, dar nu din punct de vedere fizic, ci birocratic.
Pierdeam foarte mult timp cu hârtii, calcule și tot felul de tabele în Excel, iar din momentul în care am început să folosesc un soft special pentru gestionarea arendei, lucrurile au devenit mult mai simple. Vreau să împărtășesc ce funcționează în cazul meu, poate ajută și alți fermieri”, ne-a spus Elena Andrei.

Înainte să înceapă plata arendei, tânăra fermieră verifică toate contractele. Unele expiră, altele trebuie actualizate.
„Lucrând cu un soft dedicat gestionării arendei, primesc notificări automate cu șase luni înainte să expire contractele. Așa că pot să vorbesc din timp cu arendatorii și să reînnoim ce e de reînnoit. Actualizez și rata de conversie, în funcție de prețul pe care îl dă Consiliul Județean, ca să știu exact ce cantități am de plătit. Unii arendatori vor plata prin OP, alții cash, iar unii prin mandat poștal. Am și cazuri unde se dorește plată în produse, situație în care trebuie să întocmesc un proces-verbal și o factură dedicată. La fiecare trebuie să fac un alt tip de document: factură separată, proces-verbal, uneori chiar adeverințe pentru bancă sau primărie.
Ce s-a schimbat în ultimii ani și trebuie să ținem cont este cerința ANAF de a emite facturi separate pentru fiecare arendator, nu una generală. Accesul rapid la toate datele necesare pentru întocmirea acestor documente este un avantaj major. Mă ajută să economisesc timp și să gestionez mai eficient activitatea.
Integrarea cu diverse programe de contabilitate este un alt punct forte. Indiferent dacă țin evidența intern sau externalizez serviciile contabile, în acest soft am posibilitatea de a exporta toate fișierele necesare”, arată Elena Andrei.

După ce încheie plata arendei, Elena Andrei depune declarația 112, obligatorie pentru toate persoanele fizice cu care are contracte. Și aici o ajută softul, pentru că are toate informațiile centralizate. „Nu trebuie să calculez manual și nu risc greșeli. Dacă nu aș avea acces rapid la toate datele și tipizatele în program, m-aș încurca rău. Așa, dau câteva clicuri și am totul pregătit”, punctează fermiera.
Înainte de digitalizare, la sediul fermei avea rafturi pline cu dosare. Acum le are pe toate în calculator. „Pot să caut un contract sau o plată și de pe telefon, dacă sunt pe câmp. Pot genera rapid liste pentru bancă, adeverințe pentru primării, rapoarte, facturi pentru fiecare arendator. Toate clare, toate la zi”, subliniază Elena Andrei.
Fermiera din Călărași a ținut să spună că relația cu arendatorii e importantă. „Dacă vrem să avem stabilitate, trebuie să fim corecți și organizați. O plată făcută la timp și un document întocmit bine arată că ne pasă. Arenda nu e doar o obligație. E ceea ce ne ține ferma în mișcare.”
Concluzia Elenei Andrei este că arenda se poate gestiona ușor, clar și fără nervi, dacă ai un soft care te ajută. Ea folosește Arendaș, de la Isagri, ceea ce i-a adus timp și liniște.

Foto: Elena Andrei
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Porumbul ocupă cea mai mare suprafață în agricultura României. Orice diminuare de producție la această cultură se reflectă semnificativ negativ, atât în situația economică a fermelor, cât și la nivelul economiei naționale, având în vedere multiplele întrebuințări ale porumbului.
Frecventele schimbări climatice impun o anumită revizuire a tehnologiei la cultura de porumb pentru a evita, măcar în parte, din efectele negative.
Porumbul este o plantă unisexuat monoică, adică are florile mascule separate de florile femele, dar pe aceeași plantă.
Florile mascule (fig.1) se găsesc în paniculul situat în partea superioară a plantei.

În momentul înfloririi, anterele ies din floare cu grăunciorii de polen de formă sferică (fig.2).

Fiecare anteră produce circa 2.000 de grăunciori de polen, iar întregul panicul 14 milioane de grăunciori, pentru fiecare ovul revenind peste 2.000 de grăunciori de polen, deși este necesar doar unul pentru fecundare.
Temperaturile ridicate și insuficiența apei au influență negativă în obținerea polenului.
Florile femele (fig.3) sunt grupate în inflorescența spic (știulete). Ovarul are o singură ovulă și sunt grupate pe 8-20 rânduri longitudinale pe știulete. Stigmatele (mătasea) sunt lungi și sunt receptive pentru polen pe toată lungimea lor. Capacitatea de receptare pentru polen durează 6-10 zile.

Știuletele este protejat de pănuși. Știuleții se formează în jumătatea inferioară a plantei, la subsuoara frunzelor. Oscilațiile de temperatură între zi și noapte, înainte de fecundare, fac ca anterele să rămână seci, iar grăunciorii de polen, mici și deformați, inapți pentru fecundare.
Temperatura optimă pentru procesul de polenizare – fecundare este de 23°C.
Polenizarea și fecundarea la porumb în condiții normale se desfășoară astfel: polenizarea constă în deplasarea polenului de la antere la stigmatul lipicios. Fecundarea are loc prin germinarea grăunciorului de polen, ajuns pe stigmat, și formarea tubului polinic care crește și înaintează spre ovul. În tubul polinic pătrunde mai întâi nucleul vegetativ, urmat de cel generativ, care la rândul său se divide în doi gameți bărbătești.
Când tubul polinic ajunge la ovul (fig. 4), pătrunde prin micropil până la sacul embrionar. Aici, unul din gameții bărbătești se unește cu oosfera și formează zigotul, viitorul embrion, iar celălalt se unește cu nucleul secundar al sacului embrionar și formează viitorul endosperm.
În final, ovulul se transformă în sămânță, iar ovarul în fruct.

Cum s-au desfășurat aceste procese în vara 2024?
În multe zone din țară s-a manifestat o secetă extremă. Marele necaz nu a fost, în primul rând, seceta pedologică, cu lipsă de apă din sol, ci seceta atmosferică, deoarece umiditatea relativă a aerului a scăzut la 20-30% și arșița a depășit 39-40°C la umbră, cu 50-60°C la nivelul solului. În aceste condiții, au loc dereglări până la coagularea citoplasmei celulare și moartea plantelor, fără a mai vorbi de polenizare și fecundare. Temperaturile exagerate și aerul uscat au produs uscarea totală a plantelor în câteva zile.
Fermierul Laurențiu Baciu din jud. Bacău, fost președinte LAPAR, arată că a semănat anul trecut peste 1.000 ha cu porumb. Când era în plină vegetație evaluase 9-10 t/ha. Au venit trei zile cu temperaturi peste 40°C și s-a uscat totul, calamitate 100%.
Dr. ing. Dumitru Manole (renumit fermier din județul Constanța, de la Amzacea), cunoscând climatul dobrogean, a înființat loturi cu porumb semănat și conform recomandărilor fitotehnice la 5-10 aprilie 2024, dar și semănat timpuriu, în luna martie.
Hibrizii însămânțați în martie au parcurs perioada de vegetație înainte de apariția arșiței și polenizarea-fecundarea s-au desfășurat normal, au rezultat știuleți bine legați, cu boabe pe toată lungimea. Aceiași hibrizi semănați în aprilie au întârziat în vegetație, fenomenul de polenizare-fecundare nu a mai avut loc, au rezultat știuleți fără nicio boabă.
Învățăminte trase
Pentru un risc mai scăzut în lupta cu seceta și arșița este necesar ca în sezonul rece să se asigure acumularea și conservarea în sol a fiecărei picături de apă din precipitații. În primăvară să se facă cât mai puține intervenții, o singură trecere cu combinatorul, până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul, pe mari adâncimi, cu pierderi de apă de până la 28-29%.
O altă concluzie este că trebuie folosiți hibrizi mai timpurii care sunt mai toleranți la temperaturi scăzute.
Însămânțarea porumbului trebuie făcută mai devreme, la 6-7°C și mai superficial, la 4-5 cm.
Ar fi indicat să se realizeze și o analiză cold test (n.r., test la rece) înainte de semănat, iar dacă germinația este peste 85%, este bine.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2025Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde
Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate
De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole
În Egipt, la Cairo, a avut loc, în zilele de 2 și 3 iulie 2025, conferința Global Grains, rezervată zonei Orientului Mijlociu și Nordului Africii. Din România, a fost invitată și a participat compania AGRIColumn, specializată în analiză de piață și consultanță pentru sectorul agribusiness.
Cezar Gheorghe, expert și analist în comerțul cu cereale, fondator AGRIColumn, a avut la dispoziție circa 30 de minute pentru a expune complexul de agribusiness românesc. „Invitația a fost onorantă pentru România, fiind făcută în baza poziției dominante a României în exportul european. Țara noastră este, de la începutul până la finalul sezonului 2024–2025, pe prima poziție în exportul de grâu, orz și porumb, dintre țările ce compun EU27”, a declarat Cezar Gheorghe.
Analistul român a prezentat, la conferința Global Grains, România și întregul său sector de agribusiness, compus din fermieri, exportatori, logistică, distribuție și sectorul financiar, indicând cu acuratețea cifrelor parcursul României din 2007 până în prezent.
Cezar Gheorghe a subliniat importanța aderării României la Uniunea Europeană, fapt ce a permis dezvoltarea pe verticală și orizontală a întregului complex, prin acces la fonduri europene, tehnologie, inovație și know-how. Un ansamblu de măsuri ce a adus România aici, unde este astăzi - un actor extrem de important în cadrul regional, european, al bazinului Mării Negre, al Orientului Mijlociu și al Nordului Africii. „Mărturie a poziției țării noastre stau cifrele și varietatea destinațiilor de export al grâului, în mod special. Putem spune, fără tăgadă, că România hrănește o mare parte a lumii subdezvoltate. Graficul de mai jos este doar o scurtă listă a destinațiilor, cu cifrele de export grâu aferente. România este cel mai sustenabil partener din bazinul Mării Negre, dacă vorbim de condiția calitativă a mărfurilor românești și cel mai predictibil, dacă notăm infrastructura portului Constanța, cu terminale ce însumează o capacitate de transfer de circa 1,9 milioane de tone, cereale și oleaginoase”, a punctat fondatorul AGRIColumn.

Totodată, Cezar Gheorghe a participat într-un panel rezervat bazinului Mării Negre, alături de participanți din țările ce exportă grâu din această Origine, unde a exprimat potențialul țării noastre în sezonul 2025–2026. „România ar putea atinge o valoare de 13–13,3 milioane de tone de grâu, recoltă a acestui sezon, grație unui parcurs ce a început în toamna lui 2024, marcat de precipitații, dar și de probleme. România are probleme, în special cele legate de lipsa infrastructurii de irigații, lipsa unui complex ce coagulează interesul producătorilor pentru a performa mult mai bine din punct de vedere al comerțului și, în mod firesc, din potențialul insuficient exploatat de procesare a materiilor prime”, a arătat expertul și analistul în comerțul cu cereale.
Concluzia conferinței din Egipt, România este o Origine solidă în bazinul Mării Negre, un actor principal regional, precum și cu valențe globale. Totul prin munca agregată a sistemului de agribusiness, cu compoziția exprimată mai sus.
„România are un potențial mult mai ridicat, ce nu este exploatat suficient astăzi, referindu-ne în mod clar și distinct la deficitul balanței agroalimentare în valoare de 3,4 miliarde de euro, calculat numai pentru anul 2024”, a conchis Cezar Gheorghe, care a ținut să puncteze că deciziile de business se iau informat și în cunoștință de cauză, iar AGRI TRADE SUMMIT este unul din locurile unde aceste lucruri se întâmplă. Reamintim că, a patra ediție a evenimentului organizat de AGRIColumn va avea loc pe 26 februarie 2026, la București.

Pe 1 iulie 2025, AGRIColumn a împlinit 5 ani. „Am plecat la drum pe 1 iulie 2020, cu bagajul plin de experiență și expertiză dobândită în 18 ani de lucru în cele mai mari companii din lume. Astazi, la cei 18 ani s-au mai adăugat 5. Suntem aici pentru cei care vor să înțeleagă piața, nu doar s-o urmărească. Sunt 5 ani de analiză clară, corectă, fără compromisuri”, ne-a zis Cezar Gheorghe, fondator AGRIColumn.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Franța și România solicită Comisiei Europene amânarea aplicării Acordului Mercosur. Miniștrii Agriculturii din cele două țări au convenit asupra unei declarații comune privind impactul asupra fermierilor europeni. De asemenea, oficialii celor două state UE susțin menținerea unei politici agricole distincte de celelalte fonduri europene, structurată pe doi piloni clari și beneficiind de un buget care să răspundă nevoilor reale ale fermelor din Uniunea Europeană.
La invitația Franței, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a avut o întrevedere oficială cu Annie Genevard, ministrul francez al Agriculturii și Securității Alimentare, pentru a discuta două teme de maximă importanță pentru viitorul agriculturii europene: Acordul de liber schimb UE–Mercosur și viitorul Politicii Agricole Comune.
Cei doi oficiali au subliniat necesitatea unei cooperări consolidate între România și Franța, în contextul provocărilor comune cu care se confruntă fermierii din ambele state membre.
În cadrul discuțiilor, ministrul Florin Barbu a propus o prorogare de cel puțin doi ani a aplicării Acordului Mercosur, pentru a permite statelor membre să realizeze o analiză detaliată a efectelor asupra competitivității agriculturii europene și asupra siguranței alimentare.
La rândul său, ministrul francez Annie Genevard a propus inițierea unei declarații comune de opoziție față de forma actuală a acordului, care să reflecte preocupările legitime ale fermierilor europeni.
România și Franța au convenit asupra semnării acestei declarații comune, ce urmează a fi transmisă Comisiei Europene. Inițiativa este susținută și de alte state membre – Italia, Austria, Polonia și Ungaria – care și-au exprimat intenția de a adera la demers.
Viitorul PAC: buget suficient, doi piloni clari și reguli simplificate
În ceea ce privește viitorul Politicii Agricole Comune, miniștrii Florin Barbu și Annie Genevard au susținut menținerea unei politici agricole distincte de celelalte fonduri europene, structurată pe doi piloni clari și beneficiind de un buget adecvat, capabil să răspundă nevoilor reale ale fermierilor europeni.
Totodată, cei doi oficiali au pledat pentru simplificarea substanțială a regulilor de implementare, astfel încât fermierii să poată accesa fondurile europene mai ușor, fără birocrație excesivă, iar administrațiile naționale să aibă o marjă mai mare de flexibilitate în aplicarea politicilor.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pe măsură ce agricultura globală evoluează pentru a răspunde nevoilor nutriționale ale unei populații în creștere, accentul se mută tot mai mult către soluții inteligente și reziliente, care ajută fermierii să producă mai mult, reducând în același timp riscurile și pierderile. În acest context, rapița rămâne una dintre cele mai valoroase culturi din România, oferind stabilitate economică și flexibilitate agronomică fermierilor din întreaga țară.
Sectorul românesc al rapiței este în plină expansiune, subliniind importanța adoptării tehnologiilor care susțin această creștere. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și furnizate de Institutul Național de Statistică (INS)1, între 2020 și 2023, suprafața cultivată cu rapiță a crescut cu 77%, de la 362.865 hectare la 641.425 hectare. În aceeași perioadă, producția totală a crescut cu 129%, atingând 1,79 milioane de tone. Aceste cifre reflectă nu doar relevanța în creștere a culturii în economia agricolă națională, ci și o orientare mai accentuată către selecția de hibrizi și tehnologii de semințe care optimizează randamentul în condiții variate de câmp.
Productivitatea ridicată în cultivarea rapiței nu se obține doar printr-o bună gestionare a culturii în perioada de vegetație, ci depinde și de capacitatea fermierului de a proteja acea productivitate până la și în timpul recoltării. Una dintre cele mai mari amenințări la adresa randamentului este scuturarea silicvelor. Pe măsură ce cultura se apropie de maturitatea fiziologică, riscul ca silicvele să se crape prematur devine tot mai mare, mai ales în condiții de vânt, grindină sau stres mecanic. Rezultatul constă în pierderi considerabile, deoarece semințele cad pe sol înainte de a putea fi recoltate, ceea ce duce la scăderi semnificative atât în producție, cât și în venituri.
Hibrizii Pioneer® PT314 și PT315, rezultate remarcabile
Pentru a ajuta fermierii să depășească această provocare și să protejeze întregul potențial al culturii lor, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience a dezvoltat o generație de hibrizi de rapiță marca Pioneer®, cu o rezistență sporită la scuturarea silicvelor: PT314 și PT315. Această caracteristică esențială permite silicvelor să rămână intacte până la recoltare, oferindu-le fermierilor posibilitatea de a păstra mai multă sămânță, de a reduce presiunea voluntarilor și de a recolta cu mai multă flexibilitate și încredere, chiar și în condiții mai puțin favorabile.
În plus, hibrizii Pioneer® PT314 și PT315 oferă avantaje de ultimă generație, precum un conținut excepțional de ridicat de ulei, o eficiență superioară a utilizării azotului și o rezistență ridicată la boli. Din aceste motive, hibrizii sunt deosebit de valoroși pentru fermierii care urmăresc randamente mari, mai ales în situațiile în care rotația optimă a culturilor nu este posibilă.
Impactul real al acestei inovații este deja vizibil pe câmp. Un exemplu este fermierul din județul Brăila, Marian Podaru, care a ales hibridul de rapiță Pioneer® PT314 pentru 31 de hectare, obținând o producție de 4.700 kg/ha pe o suprafață cultivată anterior cu grâu. „Am avut acest hibrid pe un sol odihnit, unde culturile premergătoare au fost fertilizate corespunzător, poate și din acest motiv am avut o producție foarte bună. Hibridul s-a comportat foarte bine, am fost foarte mulțumit de cum arăta rapița în perioada de vegetație și de producția obținută. Terenul a fost scarificat și acest lucru a fost benefic, chiar dacă am fost reticent când am trecut la acest tip de lucrări și am renunțat la arat, dar a fost bine pentru toate culturile. Am terminat recoltatul pe 29 iunie, anul acesta, și a fost cea mai bună cultură de rapiță pe care am avut-o vreodată. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost cât de bine au ținut silicvele, pentru că nu s-a observat scuturare, ceea ce a însemnat o recoltare curată, fără pierderi înainte de combină. Asta a făcut o diferență reală în rezultatul final”, spune Marian Podaru.

Recoltarea cu încredere și cu pierderi minime joacă un rol esențial în susținerea productivității fermierilor, a profitabilității și a rezilienței pe termen lung în actualul mediu agricol provocator. În acest sens, Corteva continuă să sprijine fermierii din țara noastră prin inovații de vârf care îmbunătățesc performanța în câmp și contribuie la obiectivele mai largi de viabilitate economică și siguranță alimentară.
1 https://www.madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/rapita-pentru-ulei.html
Articol de: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) a transmis poziția sa privind implicațiile strategice majore ale propunerilor Comisiei Europene referitoare la reformarea arhitecturii bugetare a Uniunii Europene post-2027. Documentul a fost adresat prim-ministrului României, precum și miniștrilor Agriculturii, Investițiilor și Proiectelor Europene și Finanțelor, având în vedere relevanța directă a acestor portofolii în procesul decizional european și în conturarea poziției naționale.
În pregătirea bugetului multianual 2028–2034, Comisia Europeană conturează o viziune axată pe creșterea agilității Uniunii în fața crizelor și pe maximizarea eficienței utilizării fondurilor comune.
Principala propunere vizează integrarea marilor politici europene – inclusiv Politica Agricolă Comună (PAC), politica de coeziune, fondurile pentru climă, pescuit și dezvoltare regională – într-un fond unic, prealocat național și gestionat direct de statele membre. Această abordare presupune ca guvernele naționale să elaboreze strategii proprii și să decidă modul de alocare a fondurilor, în limitele unor condiții europene generale. La nivel central, Comisia ar păstra doar un fond dedicat competitivității și inovării și capacitatea de a stabili și verifica respectarea standardelor europene prin condiționarea accesului la finanțare.
Pentru PAC, implicațiile sunt semnificative:
În unul dintre scenarii, întregul buget PAC – atât plățile directe (pilonul I), cât și dezvoltarea rurală (pilonul II) – ar fi integrat în planurile naționale de investiții și reforme.
Se propune menținerea individualizată a bugetului PAC în cadrul fondului comun, dar cu o flexibilitate sporită în alocare, în funcție de prioritățile fiecărui stat membru.
Eco-schemele ar putea fi transferate către pilonul II și considerate cofinanțate, ceea ce riscă să genereze tratament inegal între state, în funcție de capacitatea lor bugetară. Există temeri justificate că această flexibilitate ar putea masca reduceri reale ale bugetului PAC, prin transferul poverii financiare asupra statelor membre.
Există riscul modificării arhitecturii în doi piloni a PAC și al pierderii coerenței unei politici comune, în favoarea unor abordări fragmentate, adaptate intereselor naționale.
„Criticii acestor propuneri – inclusiv comisarul pentru agricultură Christophe Hansen, miniștrii agriculturii din mai multe state membre și principalele organizații de fermieri – avertizează că astfel de reforme ar submina suveranitatea alimentară europeană, ar diminua vizibilitatea și forța politică a PAC, în ciuda importanței sale strategice pentru tranziția verde și securitatea alimentară. Deși menținerea separată a PAC și a politicii de coeziune rămâne oficial o opțiune, presiunile bugetare post-COVID și noile priorități europene cresc probabilitatea unei reforme structurale semnificative”, transmite Forumul APPR.
Având în vedere cele de mai sus, FAPPR solicită autorităților din România sprijinul instituțional în vederea susținerii la nivel european a următoarelor principii fundamentale:
1. Menținerea PAC ca politică europeană comună, cu buget dedicat și reguli clare, care să asigure tratament echitabil între state și fermieri.
2. Finanțare adecvată a sectorului, pe măsura ambițiilor privind rolul strategic al agriculturii în UE (cel puțin menținerea la nivelul din perioada de programare curentă, ajustat cu rata inflației).
3. Păstrarea arhitecturii în doi piloni, ca model echilibrat și funcțional care a susținut modernizarea și stabilizarea agriculturii europene.
4. Opoziția față de flexibilizări excesive sau transferuri de fonduri care pot afecta coerența, echitatea și eficiența PAC.
5. Garantarea unui cadru bugetar clar și predictibil pentru fermieri, adaptat realităților climatice și obiectivelor strategice europene.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Carnea de porc este principalul produs importat în România care generează un deficit de balanță comercială alarmant. Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) solicită autorităților adoptarea unui plan de măsuri urgente pentru controlul pestei porcine africane (PPA) și de refacere a industriei simultan cu corectarea efectelor nefaste asupra deficitului de balanță comercială.
Potrivit APCPR, țara noastră scoate din economia națională miliarde de dolari din cauza creșterii exponențiale a importului de carne de porc începând cu anul 2017, anul apariției a nenumărate focare de pesta porcină africană (PPA).
România este dependentă de importurile de carne de porc pentru a satisface cererea internă, gradul de acoperire a consumului din producția internă scăzând de la 70% în perioada 2015 -2016 la 45% în anul 2024 și se menține diferența și pentru primul trimestru al anului 2025. Astfel, carnea de porc este cel mai importat produs agroalimentar în România în ultimii zece ani, cauza fiind reprezentată de evoluția pestei porcine africane (PPA) la porcul domestic și în mediul silvatic la mistreți.
În România, primele focare de PPA la porcul domestic au fost semnalate în data de 31 iulie 2017 și, începând cu data de 11 iunie 2018, a înregistrat o evoluție fulgerătoare la porcul domestic în regiunea de sud-est a țării și ulterior pe tot teritoriul României.
În perioada 2017-2025, România a înregistrat cel mai mare număr de focare de PPA la porcul domestic din Europa (peste 7.000 focare din aproximativ 12.700 focare total UE), acestea apărând cu preponderență în gospodăriile populației, dar au afectat și fermele comerciale, la nivel național fiind uciși în total peste 1,8 milioane porci.
Evoluția importurilor de carne de porc

Importurile de carne de porc au avut o creștere constantă în ultimii zece ani pe fondul scăderii capacității sectorului comercial de a asigura necesarul de consum din cauza evoluției PPA și existenței unei piețe paralele, nefiscalizată, susținută de efectivele de porcine din gospodăriile populației.
Din surse mass-media rezultă că, în 2023, România a importat carne de porc în valoare de 1,13 miliarde de dolari, devenind al zecelea cel mai mare importator de carne de porc (din 219) la nivel mondial. În același an, carnea de porc a fost al 16-lea cel mai importat produs (din 1.213) în România.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS) comunicate către mass-media, în primele 11 luni ale anului 2024, România a importat carne de porc în valoare de 950,5 milioane de euro, cu 28% mai mult decât anul trecut, iar deficitul cu această categorie de produse s-a adâncit la 947,2 milioane de euro, fiind cu 28% mai mare decât cu un an în urmă.
În perioada 2013-2024, cea mai puternică rată de creștere în ceea ce privește achizițiile a fost atinsă de România (printre principalele țări importatoare, rată medie anuală de creștere de 7,7%). În ceea ce privește valoarea importurilor, România a înregistrat cea mai mare rată de creștere din UE (rată medie anuală de creștere de 11,2%).
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Clubul Fermierilor Români a transmis Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o serie de propuneri concrete pentru modificarea Regulamentelor (UE) 2021/2115 și 2021/2116, în contextul dezbaterilor europene actuale privind simplificarea și eficientizarea Politicii Agricole Comune (PAC).
Scrisoarea adresată ministrului Florin Barbu evidențiază nevoia unei abordări mai echilibrate și mai flexibile, care să țină cont de specificul național, volatilitatea piețelor și efectele tot mai vizibile ale schimbărilor climatice asupra fermierilor din țara noastră.
Printre principalele propuneri se numără:
Actualizarea suprafeței de referință pentru calculul plăților directe la 9,87 milioane ha, în conformitate cu datele din anul agricol 2024 privind suprafața agricolă eligibilă, precum și o actualizare periodică ulterioară;
Continuarea convergenței externe a plăților directe, pentru a reduce inechitățile între statele membre;
Creșterea avansului din subvenții la 90% din suma totală, acordat încă din toamna anului de cerere;
Creșterea bugetului PAC și consolidarea Rezervei de Criză, în condițiile în care sumele actuale sunt considerate insuficiente în fața noilor provocări;
Introducerea unui mecanism de gestionare a riscurilor climatice și economice, adaptat fiecărui stat membru;
Sprijinirea infrastructurii de îmbunătățiri funciare, cu accent pe irigații și desecare-drenaj;
Simplificarea și debirocratizarea PAC, prin recunoașterea practicilor agricole deja existente, fără impunerea unor noi condiții administrative;
Susținerea fermierilor din țările vecine Ucrainei, în contextul extinderii UE și a presiunii concurențiale generate de aceasta.
„Într-un context agricol marcat de crize suprapuse, modificările propuse Regulamentelor Europene trebuie să reflecte realitățile din fermele românești. Antreprenorii din acest sector economic au nevoie de stabilitate, predictibilitate și sprijin real pentru a putea face față provocărilor și crizelor actuale, tranziției către o agricultură sustenabilă, rezilientă și competitivă”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.
În rândurile de mai jos redăm integral scrisoarea adresată ministrului Agriculturii de către Clubul Fermierilor.
Clubul Fermierilor Români, în calitatea sa de reprezentant al intereselor antreprenorilor din sectorul agricol susține adoptarea soluțiilor inovatoare imediate într-un context socioeconomic delicat, precum și implicarea activă în dezvoltarea comunităților rurale în scopul creșterii rezilienței sectorului și asigurarea securității și siguranței alimentare la nivel național. În acest sens, vă transmitem opinia noastră referitoare la propunerile Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) 2021/2115 în ceea ce privește sistemul de condiționalitate, tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, tipurile de intervenții în anumite sectoare, dezvoltarea rurală și rapoartele anuale privind performanța și a Regulamentului (UE) 2021/2116 în ceea ce privește guvernanța datelor și a interoperabilității, suspendările plăților în legătură cu verificarea anuală a performanței și controalele și sancțiunile.
În urma consultărilor cu membrii noștri asupra propunerii Comisiei Europene de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/2115 și 2021/2116, vă înaintăm următoarele propuneri și observații:
1. Utilizarea fondurilor PAC doar pentru fermierii europeni. Este dificil de explicat fermierilor noștri de ce Comisia Europeană declară că nu există bani europeni pentru a-i compensa, având în vedere faptul că în ultima perioadă au fost direcționate peste 400 de milioane de euro din cadrul PAC către fermieri din țări terțe (Ucraina).
Propunerea de regulament subliniază că sprijinul PAC are ca obiectiv menținerea veniturilor fermierilor europeni și consolidarea competitivității agriculturii din UE, în contextul unor provocări economice, climatice și geopolitice fără precedent. Comunicarea „O Europă mai simplă și mai rapidă” și „Viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar” accentuează nevoia de a folosi resursele PAC pentru a răspunde cât mai eficient acestor provocări în beneficiul cetățenilor și al fermierilor Uniunii. Direcționarea resurselor PAC către fermieri din țări terțe, fără mecanisme compensatorii adecvate pentru pierderile suferite de fermierii europeni, nu este aliniată cu principiile proporționalității, subsidiarității și coerenței menționate în temeiul regulamentelor 2021/2115 și 2021/2116.
2. Creșterea rezervei agricole de criză din marjele bugetare, rezerva fiind total insuficientă. În ultima perioadă, fermierii români au beneficiat de doar aprox. 3 euro/ha, o valoare mult prea mică față de pierderile înregistrate din cauza unor crize externe agriculturii.
Propunerea Comisiei recunoaște că rezerva pentru agricultură a fost utilizată în mod disproporționat pentru a face față dezastrelor naturale și fenomenelor climatice nefavorabile, în detrimentul obiectivului său principal – acela de a interveni în cazul perturbărilor pieței (art. 16 din Regulamentul 2021/2116). Documentul propune clarificarea utilizării acestei rezerve și introducerea unor noi instrumente de sprijin în situații de criză (art. 41a și 78a din Regulamentul 2021/2115). Cu toate acestea, menținerea plafonului financiar existent nu răspunde realităților din teren și frecvenței tot mai mari a crizelor. Prin urmare, este necesară consolidarea rezervei agricole printr-o creștere efectivă din marjele bugetare ale UE, pentru a asigura un răspuns adecvat și echitabil pentru fermierii afectați de intensificarea fenomenelor climatice și a crizelor geopolitice.
3. Continuarea convergenței externe în privința susținerii ambiției de echitate a cuantumurilor plăților directe și a unei agriculturi durabile într-un context geopolitic care impune provocări cu care Comisia Europeană nu s-a mai întâlnit. Comunicarea Comisiei exprimă faptul că inegalitățile regionale și sectoriale persistă în contextul în care multe regiuni rămân subdezvoltate. Continuarea convergenței externe trebuie să fie aliniată cu obiectivul unei UE echitabile și coezive, în care veniturile fermierilor să fie sprijinite proporțional cu provocările cu care se confruntă aceștia.
Comisia recunoaște că există în continuare disparități relevante între fermierii din diferite state membre în ceea ce privește nivelul sprijinului financiar disponibil, precum și capacitatea acestora de a accesa resurse pentru investiții, inovare și adaptare la tranziția către practici agricole durabile. În același timp, este reafirmată necesitatea unei agriculturi europene competitive și reziliente, capabilă să asigure securitatea alimentară și viabilitatea zonelor rurale în fața unor crize fără precedent. Continuarea procesului de convergență externă a plăților directe este esențială pentru a susține o distribuție mai echitabilă a resurselor PAC, în scopul consolidării coeziunii între regiuni și pentru a sprijini fermierii din statele membre cu niveluri istorice mai reduse ale sprijinului. Într-un moment în care solidaritatea și unitatea sunt imperative strategice, echilibrarea plăților directe între state devine o condiție necesară pentru menținerea încrederii în proiectul european și în politicile sale comune.
4. Creșterea bugetului Politicii Agricole Comune – cerințele actualei reforme PAC pentru fermieri au fost nerealiste: Să producă mai mult, cu mai puțin!
Reducerea bugetului plăților directe cu 5%, în condițiile în care plățile directe au fost reduse practic în plus cu 25% pentru finanțarea eco-schemelor, precum și diminuarea bugetară a Pilonului II - Dezvoltare Rurală cu 15% a condus la o marjă foarte redusă de câștig pentru fermieri. La nivelul României plata de bază, a scăzut la 97 euro/hectar, valoare care nu poate acoperi în niciun fel cheltuielile suplimentare pentru respectarea
cerințelor condiționalităților de mediu și sociale, GAEC și SMR, și nici valoarea arendei (în prezent, 250-350 euro/ha), așa cum s-a întâmplat în perioada 2014-2020.
Documentul propunerii recunoaște intensificarea efectelor schimbărilor climatice, presiunea crizelor externe și costurile ridicate asociate tranziției către practici agricole durabile. În acest context, subliniem importanța sprijinului financiar adaptat noilor provocări. Ajustarea mecanismelor de sprijin și creșterea alocărilor devin esențiale pentru ca fermierii să poată susține investițiile necesare și să rămână competitivi. Fără o consolidare a bugetului PAC, tranziția solicitată riscă să devină nesustenabilă economic pentru majoritatea exploatațiilor, în special în regiunile unde venitul agricol net este deja sub nivelul mediu european.
5. Creșterea ponderii plăților aferente Pilonului 1 în avans – fermierii au nevoie de fonduri mai ales în toamnă pentru a-și plăti creditele aflate la scadență. Mecanismul actual de scontare plăți în avans subvenții conduce la pierderi semnificative pentru fermieri, asociate dobânzilor și comisioanelor bancare (minim 15% din valoarea ratelor bancare) plătite de către aceștia. Propunem alocarea a 90% din suma totală a subvenției la nivel de fermă încă din toamna anului de cerere.
Subliniem necesitatea unei execuții bugetare mai flexibile și mai adaptate realităților economice din teren. Alinierea calendarului plăților directe la ciclul economic al fermierilor contribuie la eficiența utilizării fondurilor europene și la reducerea presiunii financiare sezoniere asupra beneficiarilor. O plată în avans majorată, distribuită la momentul critic al anului agricol (toamna), susține stabilitatea financiară a fermelor, reduce dependența de credite și răspunde obiectivelor de coeziune economică și echitate teritorială promovate de PAC.
6. Creșterea substanțială a Rezervei de Criză – suma actuală de 450 milioane euro/an pentru 27 state membre este total inadecvată având în vedere crizele cu care se confruntă fermierii europeni, crize externe sectorului agricol – creșterea prețurilor la energia electrică și gaze naturale, inputuri agricole, secete pedologice, războiul din Ucraina etc.
Considerăm că valoarea aferentă Rezervei de Criză ar trebui să fie de minim 1 miliard euro, astfel încât nevoile actuale și viitoare ale fermierilor europeni să poată fi satisfăcute.
Într-un context agricol din ce în ce mai instabil și imprevizibil, mecanismele de răspuns rapid și de sprijin financiar trebuie consolidate. Creșterea cuantumului rezervei este în deplină concordanță cu direcția strategică a Comisiei de a crea un buget flexibil și eficient, care să reflecte realitățile complexe cu care se confruntă sectorul agricol european.
7. Mecanisme de gestiune a riscurilor de mediu și pierdere financiară: ar fi utilă stimularea stabilirii unui instrument de gestiune a riscului, personalizat la nivelul fiecărui stat membru în funcție de valoarea despăgubirilor solicitate de fermieri în anumite momente de criză. Practic, solicităm realizarea unei analize privind riscul la nivelului statului membru din ultimii 5 ani, astfel încât valoarea alocată să fie diferită pentru cele 27 de țări. De exemplu, din ultimii 5 ani, în România seceta pedologică este prezentă la nivelul a 4 ani, aspect care implică un risc imens pentru decapitalizarea fermierilor și o presiune foarte mare asupra bugetului de stat.
Propunerea de modificare a regulamentului recunoaște utilizarea limitată a instrumentelor de gestionare a riscurilor și inadecvarea normelor actuale pentru anumite categorii de fermieri și tipuri de terenuri. Comisia admite că actualele scheme de sprijin nu reflectă pe deplin diferențele de vulnerabilitate climatică între statele membre. În acest context, dezvoltarea unor instrumente de risc diferențiate, adaptate specificului național, pot contribui direct la obiectivul de flexibilitate și relevanță a PAC, oferind un sprijin real în fața amenințărilor climatice recurente și severe. Astfel, propunerea privind dezvoltarea unor mecanisme de risc diferențiate la nivelul fiecărui stat membru răspunde acestei lacune și susține aplicarea unui principiu de flexibilitate adaptată realităților naționale.
8. Adoptarea unui instrument de susținere pentru fermierii din statele membre vecine Ucrainei, mai ales, în condițiile aderării acestei țări la UE (demers care implică o alocare estimată de peste 95 miliarde euro pentru ciclul european de 7 ani). Condițiile de mediu și calitatea produselor comercializate ar trebui să respecte normele europene de siguranță alimentară. Acest instrument trebuie să aibă menirea de a ajuta statele vecine să facă față provocărilor economice și de reglementare generate de contextul regional, având în vedere competitivitatea pe care o deține Ucraina (o suprafață a terenului agricol de 42 milioane hectare).
Extinderea Uniunii va necesita eforturi bugetare substanțiale și adaptări instituționale, cu impact direct asupra politicilor comune. Recunoașterea competitivității ridicate a Ucrainei, datorată în parte dimensiunii exploatațiilor și costurilor reduse de producție, impune luarea unor măsuri compensatorii pentru fermierii din țările vecine, în scopul evitării unor efecte negative asupra stabilității economice a exploatațiilor existente. Un instrument de sprijin în acest sens este în deplin acord cu principiile coeziunii economice, solidarității și protecției funcționale a pieței unice.
9. Stimularea introducerii rapide a rezultatelor cercetării și inovării în agricultură pentru a crește competitivitatea fermierilor europeni – noile tehnici genomice.
În urma Dialogului strategic pentru Viitorul Agriculturii UE și a documentului „Viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar”, a rezultat că unul dintre factorii-cheie pentru
viitorul competitivității economice europene este capacitatea de a transforma cercetarea și inovarea în soluții aplicabile, cu impact direct asupra sectoarelor strategice. Agricultura este recunoscută ca domeniu prioritar pentru investiții în tehnologii moderne, având în vedere rolul său esențial în asigurarea securității alimentare și tranziției ecologice. În acest sens, sprijinirea integrării accelerate a rezultatelor științifice, în special prin utilizarea noilor tehnici genomice, reprezintă o direcție necesară pentru sporirea productivității, reducerea presiunii asupra mediului și creșterea rezilienței fermierilor în fața schimbărilor climatice.
10. Promovarea unor soluții care să permită producătorilor din cele 5 state membre ale UE (cele mai afectate de războiul din Ucraina) valorificarea remuneratorie a cerealelor. În sens fitosanitar, trebuie asigurat ca exporturile de cereale din Ucraina să ajungă la țările terțe care prezintă cea mai mare nevoie pentru asigurarea securității alimentare, fără a perturba piețele țărilor din proximitate. Astfel, trebuie reintrodus controlul sanitar-veterinar și fitosanitar la frontiera cu Ucraina pentru a nu discrimina produsele europene.
În acest sens, reintroducerea controalelor fitosanitare este justificată în acest cadru ca măsură de protejare a funcționării corecte a pieței unice, de prevenire a dezechilibrelor concurențiale și de asigurare a unui tratament echitabil pentru fermierii europeni, în raport cu importurile provenite din state terțe.
11. Debirocratizarea și simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC), astfel încât fermierii din țările care realizează deja lucrări agricole prietenoase cu mediul să poată beneficia de alocări financiare suplimentare fără impunerea unor noi condiții și cerințe. Practic, solicităm flexibilizarea aplicării PAC pentru a putea ține cont de condițiile specifice ale fiecărui stat membru.
Propunerea Comisiei vizează simplificarea semnificativă a sistemului de condiționalitate, reducerea complexității eco-schemelor și adaptarea controalelor administrative pentru a limita povara asupra fermierilor. În acest sens, recunoașterea și sprijinirea practicilor agricole durabile deja aplicate, fără impunerea unor noi obligații, răspunde obiectivului declarat de eficientizare a PAC și permite utilizarea mai echitabilă și orientată pe rezultate a fondurilor europene. Așadar, propunerea de a recompensa practicile existente fără impunerea de condiții suplimentare răspunde acestui obiectiv de reglementare proporțională și eficientă.
12. Identificarea a noi surse de finanțare, externe PAC pentru cerințele de mediu pe care fermierii trebuie să le aplice. În caz contrar, vor exista efecte asupra securității alimentare în ceea ce privește raportul dintre calitatea produselor și prețurile acestora.
În contextul creșterii cerințelor de mediu și al presiunilor economice asupra fermierilor, este necesară o abordare bugetară complementară care să sprijine implementarea tranziției verzi fără a afecta capacitatea de producție agricolă. Deși documentul propunerii nu prevede alocări din afara PAC, principiul flexibilității în utilizarea fondurilor și cel al eficienței în atingerea obiectivelor justifică extinderea surselor de finanțare printr-o mai bună coordonare cu alte instrumente europene existente. O astfel de complementaritate este esențială pentru a asigura echilibrul între sustenabilitate, competitivitate și securitate alimentară.
13. Politica Agricolă Comună se schimbă radical la fiecare 7 ani, aspect care provoacă mari probleme adminstrațiilor naționale și fermierilor; considerăm că ar trebui să se țină cont de lecțiile învățate, iar modificările să apară doar la nivelul acelor componente ale Politicii care nu și-au dovedit eficiența în a menține competitivitatea fermierilor europeni angajați în tranziția verde. Scopul principal primordial al Politicii Agricole Comune este asigurarea securității alimentare, motiv pentru care este esențial identificarea unui echilibru între producția agricolă și ambițiile de mediu.
Stabilitatea arhitecturii Politicii Agricole Comune reprezintă un factor esențial pentru eficiența implementării la nivel național și pentru menținerea încrederii fermierilor în politicile europene. Principiile evidențiate în propunerea Comisiei – precum flexibilitatea, eficiența și orientarea către rezultate – susțin indirect necesitatea unui cadru legislativ coerent și predictibil. În acest sens, revizuirea PAC ar trebui să vizeze cu prioritate acele componente care nu și-au dovedit eficiența, limitând modificările structurale frecvente care generează incertitudine și presiune administrativă. O abordare fundamentată pe lecțiile învățate din aplicarea anterioară ar permite consolidarea competitivității sectorului agricol european și asigurarea unui echilibru durabil între producția agricolă și obiectivele de mediu.
14. Creșterea puterii de negociere a fermierilor la nivelul lanțului valoric agroalimentar: fermierii nu reușesc să negocieze prețuri de vânzare care să le acopere nici măcar cheltuielile de producție, riscând astfel falimentul. Solicităm identificarea unor instrumente de criză care să diminueze acest risc prin reglarea pieței față de prețul listat la nivel de bursă, cu diferențe aproximativ de 20-30 euro/tonă, comparativ cu actuala perioadă în care diferențele ajung chiar și la 70 euro/tonă.
Volatilitatea prețurilor și dezechilibrele din lanțul agroalimentar afectează în mod direct viabilitatea economică a fermierilor, în special în contextul în care aceștia nu dețin o putere reală de negociere. Deși propunerea Comisiei nu tratează explicit acest subiect, principiile sale privind eficiența pieței și nevoia de intervenție rapidă în perioade de criză susțin necesitatea dezvoltării unor instrumente care să atenueze riscurile comerciale majore. Introducerea unui mecanism de corectare a decalajelor de preț între bursă și fermă ar reprezenta o măsură complementară de stabilizare a veniturilor agricole și de protejare a sustenabilității economice a exploatațiilor.
15. Condiționarea socială: riscă să lase loc la interpretări și abuzuri, cu impact negativ imediat asupra pierderii de subvenții ale Politicii Agricole Comune de către fermieri. Solicităm posibilitatea oferirii unei derogări până în anul 2027, fără efecte asupra obținerii subvențiilor de către fermieri – această perioadă va avea rolul de a evalua impactul acestei reglementări PAC, fără să afecteze accesul fermierilor la schemele de plată.
Aplicarea condiționalității sociale presupune introducerea unor noi obligații și riscuri de sancțiuni pentru fermieri, într-un context în care mecanismele de control, interpretare și coordonare interinstituțională sunt încă insuficient dezvoltate la nivelul multor state membre. În lipsa unei perioade de tranziție adecvate, există riscul apariției unor abuzuri administrative și a pierderii nejustificate a sprijinului financiar. În spiritul propunerii Comisiei de a adapta PAC la realitățile din teren și de a evita penalizările disproporționate, se justifică introducerea unei derogări temporare începând cu anul 2028, cu rol de evaluare și calibrare a măsurii. Această abordare ar permite o implementare coerentă și predictibilă, evitând afectarea accesului fermierilor la schemele de plată într-o perioadă deja marcată de presiuni economice și structurale.
16. Sprijinirea din Politica Agricolă Comună sau prin intermediul altor mecanisme de finanțare a infrastructurii principale și secundare de îmbunătățiri funciare (irigații și desecare-drenaj) în scopul oferirii unei siguranțe alimentare a spațiului comunitar, firește, prin optimizarea și eficiența utilizării acestei resurse extrem de importante, apa.
Creșterea rezilienței agriculturii europene la efectele schimbărilor climatice presupune investiții structurale în infrastructura de irigații, desecare și drenaj, cu rol esențial în menținerea capacității productive și în asigurarea securității alimentare la nivelul UE. Deși documentul propunerii Comisiei nu face referire directă la îmbunătățirile funciare, principiile privind eficiența utilizării resurselor și adaptarea la condițiile climatice susțin necesitatea sprijinirii acestor investiții, fie din bugetul PAC, fie prin mecanisme financiare complementare. O astfel de abordare contribuie la atingerea obiectivelor de sustenabilitate și la consolidarea unei agriculturi performante și competitive într-un context climatic tot mai imprevizibil.
17. Actualizarea suprafeței de referință utilizate pentru calculul plăților directe din Pilonul I al Politicii Agricole Comune.
În prezent, alocarea bugetului destinat plăților directe către România se realizează în baza unei suprafețe de referință stabilite în anul 2016, respectiv 9,24 milioane hectare. Însă,
conform celor mai recente date, suprafața agricolă eligibilă a crescut semnificativ, atingând în anul 2024 un total de 9,87 milioane hectare.
Menținerea unei suprafețe de referință care nu mai reflectă realitățile actuale ale sectorului agricol conduce la o repartizare disproporționată a fondurilor disponibile, diminuând cuantumul plăților directe pe hectar și afectând, în mod direct, veniturile fermierilor activi.
Considerăm că sprijinul dvs. în susținerea propunerilor enunțate anterior va putea influența pozitiv viitoarele decizii bugetare și de simplificare, care ar trebui să reflecte realitățile la nivel de ferme și să răspundă concret nevoilor antreprenorilor care contribuie direct la securitatea alimentară a Uniunii Europene. În urma propunerilor prezentate, reafirmăm importanța unei abordări echilibrate care să sprijine competitivitatea fermierilor români, să asigure stabilitatea pieței agricole și să faciliteze tranziția către un sistem agricol sustenabil.
Clubul Fermierilor Români rămâne disponibil pentru a continua strânsa colaborare cu Dvs. și instituția pe care o coordonați, ne angajăm să oferim expertiză, resurse și sprijin pentru a atinge obiective comune și pentru a consolida performanțele economice ale fermierilor din România. Suntem parteneri dedicați, deschiși la dialog și cooperare în beneficiul întregii comunități agricole din România.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agricover Credit IFN, instituție financiară specializată în finanțarea fermierilor, parte din Grupul Agricover, și Fondul European pentru Europa de Sud-Est (EFSE) consolidează parteneriatul strategic printr-un nou acord de finanțare în valoare de 100 de milioane de lei. Finanțarea este acordată pe o perioadă de șapte ani și vizează sprijinirea fermierilor mici și mijlocii din România în adoptarea unor practici agricole sustenabile și a tranziției către o agricultură prietenoasă cu mediul.
Accesul la finanțare rămâne, încă, una dintre cele mai mari provocări pentru fermierii mici și mijlocii din România, în pofida contribuției lor importante la economie. Noul acord va permite Agricover Credit să ofere fermierilor și afacerilor agricole finanțare dedicată pe termen lung pentru a le ajuta să adopte practici durabile, să investească în noi tehnologii, să crească productivitatea și reziliența fermelor lor.
„Am pus întotdeauna fermierii în centrul a tot ceea ce facem. Ne ghidăm după nevoile lor reale, înțelegem provocările zilnice cu care se confruntă și credem cu tărie în potențialul lor de a transforma agricultura românească. Lipsa accesului la capital dedicat pentru investiții sustenabile este una dintre cele mai mari bariere în calea acestui progres. Acordul cu EFSE ne permite să venim cu soluții financiare relevante și accesibile, exact acolo unde este nevoie: la fermierii care vor să evolueze, să inoveze și să producă responsabil”, a declarat Serhan Hacisuleyman, CEO, Agricover Credit IFN.
Finanțarea este disponibilă prin intermediul Agricover Credit IFN. Fermierii interesați pot obține detalii privind eligibilitatea pentru fiecare măsură sustenabilă direct de la reprezentantul Agricover din regiune sau accesând www.agricover.ro.
„Suntem încântați să aprofundăm cooperarea strategică cu Agricover Credit și să sprijinim creșterea sustenabilă a afacerilor agricole din România, permițând atenuarea schimbărilor climatice și creșterea productivității agricole. Suntem încrezători că, prin parteneriatul nostru cu Agricover Credit, vom oferi o valoare economică semnificativă, susținând dezvoltarea pe termen lung și reziliența afacerilor, promovând agricultura durabilă, stimulând inovația și contribuind la tranziția țării către o economie verde”, a completat Oxana Bînzaru, director regional Finance in Motion, Co-manager EFSE.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), structură formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Naţională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF, a demarat o amplă acțiune de strângere de semnături pentru salvarea subvențiilor fermierilor din România. „România trebuie să aibă un cuvânt puternic în Europa! Pentru a ne asigura că nu vom avea o surpriză neplăcută la prezentarea propunerii bugetului Cadrului Financiar Multianual pe 16 iulie, AAC face apel la un front comun, o voce unitară la nivelul României și la o mobilizare pentru strângerea unui număr cât mai mare de semnături până marți, 15 iulie 2025.”
Alianța pentru Agricultură și Cooperare se alătură inițiativei europene aparținând COPA-COGECA, structură de reprezentare a fermierilor la nivel european, care are drept scop menținerea unui buget separat și echitabil pentru Politica Agricolă Comună în noul exercițiu financiar.
AAC face apel la toate organizațiile profesionale, cooperativele, fermierii români, reprezentanți ai companiilor de agribusiness, oficiali ai statului român, funcționari din instituții agricole naționale/județene și simpli cetățeni, în calitate de consumatori, să semneze petiția europeană prin care se solicită Comisiei Europene să nu submineze Politica Agricolă Comună (PAC) în viitorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034.
AAC reamintește opiniei publice că, la nivel comunitar, Comisia Europeană intenționează, potrivit declarațiilor oficiale, să includă PAC într-un „fond unic” care ar dilua bugetul agricol și ar reduce capacitatea Uniunii Europene de a susține agricultorii și siguranța alimentară a cetățenilor săi. O astfel de decizie ar fi inacceptabilă, mai ales în contextul geopolitic actual, marcat de instabilitate, crize alimentare și schimbări climatice.
În prezent, finanțările din PAC reprezintă 21% din venitul mediu al fermierilor europeni și este singura politică comună care garantează securitatea alimentară a UE. De menționat că 40% din bugetul actual este destinat obiectivelor climatice și de mediu.
Petiția europeană poate fi semnată la acest link: https://nosecuritywithoutcap.eu
Completarea durează foarte puțin și se poate face în limba română.