D`ale gurii - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

În demersul nostru de a afla mai multe despre ce anume înseamnă să fii producător de usturoi, l-am contactat pe viceprimarul vestitei comune Copălău („Patria” acestei legume și condiment, deopotrivă), Constantin Bălineanu, și am aflat de la el că se poate obține marfă „curată” pentru piață chiar și de pe un hectar, în ciuda faptului că pentru acest sector nu există, deocamdată, un program de sprijin, cum este în cazul tomatelor, al cărnii de porc, al lânii etc., iar forța de muncă lipsește aproape cu desăvârșire.

Recunoaștem că interviul survine la doar două zile de la întâlnirea de lucru de la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) la care au participat principalii producători de usturoi din zonele consacrate, printre care și Copălău (Botoșani), Teleorman, Dolj, Mehedinți, Iași și Timiș, precum și reprezentanți ai ministerului de resort, ai marilor importatori din România, interesați de contractarea unor cantități mari și constante de marfă produsă autohton, respectiv reprezentanți ai direcțiilor de specialitate din cadrul MADR și ai Direcției Măsuri de Piață și Comerț Exterior din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Am vrut să trecem dincolo de un simplu comunicat care preciza sec că, la noi în țară, suprafața cultivată cu usturoi în anul 2017 a fost de 9.936 de hectare, cele mai multe suprafețe fiind mici și foarte mici, exploatate de ferme de familie și de mici fermieri.

Voiam să aflăm mai multe decât generalitățile din comunicat referitoare la dificultățile întâmpinate de cultivatorii de usturoi (costuri mari de producție, deficitul de sămânță din soiuri autohtone, gama de mașini și utilaje necesare eficientizării acestei culturi, slaba asociere a micilor producători, valorificarea producției către piață, depozitarea, păstrarea și ambalarea corespunzătoare, astfel încât să fie satisfăcute nevoile pieței).

De asemenea, nu eram pe deplin lămuriți de fraza din documentul de presă potrivit căreia „interesul comercianților de a încheia contracte ferme cu producătorii, în contextul în care preferințele consumatorilor români sunt tot mai mult orientate spre produsele autohtone de o calitate ridicată”, în condițiile în care ne-am săturat de usturoi adus din Asia și aproape doar acest tip de marfă găsim în retailul românesc.

Eram curioși de ce MADR a recunoscut atât de târziu că „este pentru prima dată când instituția a așezat la aceeași masă producătorii de usturoi, importatorii și autoritățile pentru a sprijini eficientizarea culturii usturoiului, care a pierdut tot mai mult teren în România din cauza importului masiv din țări terțe”. Povestea usturoiului străin nu este de ieri, de azi.

Discuția cu viceprimarul fermier Bălineanu a fost lungă, dar vă asigurăm că interesantă (am redus la maximum din informațiile obținute). Pentru a vă provoca la lectură, vă spunem doar că singura reprezentantă a importatorilor la ședința de la MADR este de baștină dintr-o comună vecină cu Copălăul, dar a prezentat invitaților pretențiile atât de mari ale celor pe care i-a reprezentat, încât producătorii au plecat dezamăgiți de acolo, dar și că tinerii refuză salarii de 2.000 de lei, preferând să fie „sclavi” printre străini.

Atât, deocamdată. Despre prețuri, suprafețe, desfacere, nevoi, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Domnule viceprimar Constantin Bălineanu, ați fost prezent marți, 10 aprilie 2018, la sediul MADR, la întâlnirea de lucru pe filiera usturoiului românesc. Cu ce impresie ați plecat de la această primă reuniune?

Constantin Bălineanu: Am purtat o primă discuție pe subiect. Pentru a vă răspunde la întrebare, de la întâlnirea aceea am plecat cu un oarecare optimism. Rămâne să vedem ce și cum se vor concretiza cele discutate acolo, așteptăm rezultatele. (...) La prima impresie, ministrul Agriculturii, Petre Daea, ne dă speranțe. Mie, cel puțin, din ce discuții am avut cu domnia sa până acum, mi-a dat speranțe că începem s-o luăm pe drumul cel bun.

R.F.: Care vă sunt debușeele de desfacere a usturoiului obținut pe terenurile dumneavoastră din Copălău?

C.B.: Personal, în prezent am parafat un contract destul de bun cu un retailer care a intrat însă destul de greu în piață, abia anul trecut (...), în condițiile în care cu Agrocoop Copălău eu am pornit de vreo cinci ani și mai bine. N-am găsit însă înțelegere la lume de la bun început. Îi adunam la masă, discutam, totul era OK, iar când ieșeau de acolo, lucrurile se schimbau.

R.F.: Poate privesc în urmă la cooperativizarea forțată. N-ar fi o noutate pentru România.

C.B.: Pot vorbi doar despre mine - personal, am luat-o pe cont propriu. Azi am mai avut o discuție cu celălalt asociat și i-am spus că avem nevoie de încă doi parteneri pentru a porni la drum cu Agrocoop Copălău. (...) Singuri, ne este greu. Nu mai avem forță de muncă, nu mai avem cu cine lucra, am devenit cerșetori pe la poarta muncitorilor, astfel încât să îi aduci la muncă. Deja este foarte greu.

R.F.: Revenind la ședința din 10 aprilie 2018, cu această ocazie, oficialitățile au vehiculat o cifră de 9.936 ha însămânțate cu usturoi, anul trecut. La o medie de cinci tone de usturoi la hectar, unde sunt cele 50.000 de tone de marfă? În supermarket, găsim usturoi chinezesc...

C.B.: La noi, în Copălău, în prezent sunt însămânțate 90 de hectare cu usturoi. (...) Așa cum ați menționat și dumneavoastră, să mergi la minimum, la cinci tone la hectar, facem un calcul și vedem unde suntem. Este o aberație cifra! Nu cred. Copălăul, cât este el, și tot s-a ajuns ca suprafața cu usturoi să fie diminuată până la o treime din tot ceea ce era înainte.

La adunarea care s-a făcut la MADR, când am auzit că sunt unii care au și 500 ha însămânțate cu usturoi... m-am mirat. Unde se vinde toată marfa asta? Care sunt piețele de desfacere? Noi când mergem prin piețe, ne mai cunoaștem unul cu celălalt, producătorii între noi. Dar din Banat? Am rămas surprins. Cineva de la masă a vehiculat cifra aceasta și aproape că m-a bufnit râsul.

R.F.: Noi știm însă că, în cazul dumneavoastră, situația este tocmai inversă. Ați sărit de la 40 de ari însămânțați cu usturoi, în 2016, la peste un hectar, în toamna lui 2017.

C.B.: Da, sezonul acesta a lăsat de dorit. Cu toate acestea, eu am semănat un hectar cu usturoi și am făcut niște calcule. Până anul trecut, însămânțam 30-40 de ari (3.000 – 4.000 de metri pătrați). Anul acesta, am pus un hectar, să vedem ce se întâmplă, care sunt cheltuielile exacte și cât vom pierde.

În ceea ce privește însămânțările pe cooperativă, anul viitor, ne-am propus să semănăm 20 ha.

R.F.: Și? Ați reușit să gestionați costurile în mod eficient? Sau ați fi avut nevoie de sprijin de la stat?

C.B.: Măcar dacă statul ne-ar da și nouă cum dă prin programul guvernamental „Tomate în spații protejate”, să ne susțină măcar trei-patru ani, cât să ne punem pe picioare, și tot am putea să le demonstrăm și celorlalți producători că se poate. Până nu văd ceea ce trebuie să vadă, și anume realitatea din teren, deocamdată fiecare produce usturoi cât știe că poate comercializa.

R.F.: Am avea o șansă să-i oprim pe tinerii din Copălău să emigreze și să-i susținem să producă usturoi în România?

C.B.: Asta cu plecatul în străinătate nu se va rezolva. Dacă ar fi să ni se dea un ajutor, cum a fost în cazul tomatelor, tind să cred că 20 la sută dintre ei ar rămâne totuși în România. Pentru unii, este mai ușoară sclavia; s-a învățat. Credeți-mă, știu. Am fost fost și eu sclav opt ani, cât am fost în Grecia.

Apropo de forța de muncă, eu mai lucrez cu cineva și sunt nevoit să-i dau 15 la sută din încasări! Pe el nu-l interesează că eu am investit 35.000 de euro în tractor, în sculele necesare, când se strică, n-are treabă. El vine și spune că vrea 15 la sută. Am încercat să le ofer emigranților un salariu de 2.000 de lei pe lună și n-a mers. Preferă să tragă la bălegar pe 500 de euro în alte țări.

R.F.: Chiar și cu sprijin guvernamental, tot n-am văzut prea multe tomate românești în toate supermarketurile, chiar și în vârf de sezon. În cazul dumneavoastră, unde vă putem găsi, ținând cont de faptul că, deocamdată, statul nu vă sprijină? Ajungeți cu usturoiul de Copălău și în piețele bucureștene?

C.B.: Noi prin piețele bucureștene nu ajungem. Nici nu avem loc în ele. Dacă mă duc într-o piață, eu merg acolo unde se vinde marfa. Pe piața bucureșteanului este greu de intrat. Sunt și la noi samsari, dar au decență în ei. La București este „pe rupere”.

R.F.: La ședința de la minister au fost prezenți retaileri sau doar importatori?

C.B.: Din câte îmi aduc aminte, la întâlnire a fost prezentă o reprezentantă a importatorilor, o doamnă blondă, de baștină chiar de pe lângă Copălău, din Sulița. Am rămas însă dezamăgit de cerințele celor pe care îi reprezenta. Aceștia vor marfa aproape pusă la raft. (...) Eu, cu cine am încheiat contract, nu mi-a cerut altceva decât 200 de tone de usturoi, iar eu am semnat documentul și le-am și livrat 40 de tone de produs. În plus, nu mă pot apuca să produc cantități mari până nu am contracte ferme, o hală de stocare, forță de muncă, utilajele necesare. Apropo, pe noi ne omoară lipsa utilajelor. În comuna Copălău, dacă am avea un set de utilaje, cel puțin o semănătoare care să-mi pună usturoiul calibrat, altfel ar sta treaba.

R.F.: Vi-o permiteți de unul singur sau este nevoie de o finanțare?

C.B.: Ne-o putem permite doar printr-un program de finanțare. Asta este și discuția. De asta am ajuns și la Ministerul Agriculturii. Chiar asta i-am spus și ministrului, să ne ofere o direcție din două: - fie ne îngropăm de tot, ne luăm gențile și plecăm, fie primim un ajutor. Pachetul acela de utilaje nu l-aș folosi numai pentru Agrocoop Copălău. Numai așa poți să-i dezvolți și pe ceilalți.

R.F.: Cât ar costa acest pachet de utilaje?

C.B.: Cred că undeva la 100.000 de euro. Vorbim de o semănătoare, o prășitoare și o mașină de recoltat. Apoi, ne-ar trebui o hală pentru depozitarea producției.

R.F.: Care este media productivității la usturoi în exploatația familiei dumneavoastră?

C.B.: Am avut ani și cu trei tone producție, cu două tone etc. În toamna lui 2016, am lăsat-o mai moale cu însămânțările, drept pentru care am obținut în iunie-iulie 2017 doar vreo 200 de kilograme, pe care le-am dat sub formă de obligații și diverse. Anul trecut însă, în toamnă, am semănat un hectar întreg. În plus, am vreo două loturi experimentale de un ar, două.

R.F.: Pentru a exemplifica, vă rugăm să ne spuneți care este media cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și recoltarea unui hectar cu usturoi?

C.B.: O tehnologie completă de cultură, inclusiv cheltuielile cu recoltatul, poate atinge un total de 24.000 – 25.000 de lei. Asta înseamnă să-i dai usturoiului tot ce are nevoie și să obții șapte-opt tone la hectar. Este posibil ca randamentul să fie și mai mare dacă nu avem atac de boli.

În ceea ce privește cazul meu, până la ora actuală nu am cheltuit bani cu bulbii și nici cu mecanizarea, ci doar cu manopera, cu motorina și cu restul de bulbi. Toate acestea m-au costat cam 8.000 de lei pe tot hectarul (fără recoltat).

consilieri 1317413568Revista Fermierului: Ne-ați mai împărtășit un „secret”, și anume acela că în anul 2018 veți recolta un usturoi mai curat. Vă așteptați la diminuări de randament?

Constantin Bălineanu: În acest sezon – toamnă 2017 - vară 2018 – nu i-am aplicat culturii mele nicio formă de tratament, ci doar un complex în toamna anului trecut și un azotat în primăvara această, fără fungicide. Și da, când produci usturoi curat, cum îi spuneți dumneavoastră, unul fără tratamente, ai diminuări de producție. Dacă recoltez în această vară patru tone de usturoi de pe acest hectar însămânțat în toamnă, consider că sunt „tare”. Mizez pe precipitații, care să-l facă mai mare.

R.F.: În calitate de viceprimar, ne puteți spune câți producători de usturoi sunt în Copălău, cu aproximație?

C.B.: Mulți, asta vă pot spune. Pentru a detalia puțin, din 4.050 de locuitori ai comunei, jumătate sunt plecați. La 1.000 de familii, cam pe fiecare curte tot găsim 10-20 de ari însămânțați cu usturoi. Alții pot avea un hectar, o jumătate de hectar, cinci ari, trei ari... Să ținem totuși cont că lumea rămasă este îmbătrânită. N-am însămânțat cu usturoi niciun ar în plus peste 90 ha.

R.F.: Cam care ar fi producția medie la hectar în Copălău?

C.B.: Aproximativ cinci tone de usturoi la hectar.

R.F.: Și cu cât se vinde usturoiul la recoltă?

C.B.: La noi, kilogramul de usturoi se vinde la un preț de 11-12 lei vrac, cu coadă cu tot. Frăncuit însă, cumpărătorul câștigă 100%. Într-adevăr, este de muncă la el. Trebuie căutat, împletit, transportat, vândut la piață.

R.F.: La un calcul simplu, asta ar însemna că, în vara aceasta, fermierii din Copălău ar urma să obțină aproximativ 450 de tone de usturoi.

C.B.: Dacă vorbim de marfa pentru piață, totalul ar fi de cam 400 de tone (50 de tone se mai strică), iar 100 de tone rămân pentru sămânță. Astfel, 300 de tone tot pleacă pe piețele din Bacău, Iași, Suceava, fiecare pe unde își are locul de valorificare.

Personal, vă pot spune că am vândut mult usturoi și prin curierat.

R.F.: Prin comenzi online?

C.B.: Am păstrat un anunț postat cu ani în urmă și oamenii continuă să mă sune. Așa cum văd lucrurile, pentru micii producători asta este soluția – livrarea pe comandă. Din ce ne dăm noi seama, cam acesta este viitorul.

R.F.: Dacă ați putea, ați vrea să vă extindeți suprafețele cultivate?

C.B.: Noi avem un italian aici, în zonă, iar din 2.000 ha suprafață agricolă a comunei, 700 sunt vândute lui. Dacă aș vrea să cumpăr un hectar de teren și să mă extind și mai mult, în prezent, nu mai am de unde. (...) Ar trebui să umblu după acte și proprietari, pentru suprafețe foarte mici.

R.F.: Să înțelegem că aveți și suprafețe de cultură mare?

C.B.: Dețin aproximativ 12 ha pe care le cultiv cu floarea-soarelui, cu grâu... fac rotație. (...) Majoritatea materiei prime produse pe zona de cultură mare este dusă în piață. (...) Am avut unde vinde, am dus și în Comcereal (...), însă tot din usturoi trăim. Aceasta este sursa de venit a comunității, în afară de cei care au plecat să muncească în străinătate.

Balineanu Constantin 1490697395 1Balineanu Constantin 1490697395 2Balineanu Constantin 1490697395 3Balineanu Constantin 1490697395 4Balineanu Constantin 1490697395 5Balineanu Constantin 1490697395 6           

O suită de măsuri menite să-i protejeze pe micii fermieri europeni și pe producătorii de alimente de practicile comerciale incorecte ale marilor corporații ar urma să fie anunțate de reprezentanții Comisiei Europene, joi, 12 aprilie 2018.

Concret, ar urma astfel să fie interzise unele practici, cum sunt plăţile întârziate, anularea comenzilor în ultimul moment şi schimbări retroactive ale contractelor de către cumpărători.

Propunerea CE vizează producătorii mici şi mijlocii, care au sub 250 de angajaţi sau o cifră anuală de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro, conform Reuters, citată de agenția națională de presă.

Cu toate că există la nivel naţional legi care au acelaşi scop, CE a anunţat că vrea să armonizeze aceste reglementări la nivelul UE.

Măsurile Comisiei vin după eforturile similare din Franţa, unde preşedintele Emmanuel Macron a anunţat că vor fi majorate preţurile minime pe care le pot cere retailerii pentru produsele alimentare şi vor fi limitate promoţiile din supermarketuri.

Prinşi între subvenţiile agricole mai scăzute şi producţiile în exces la anumite produse, cum ar fi laptele, fermierii europeni se plâng de mult timp că sunt presaţi de marjele de profit şi de războiul preţurilor din sectorul de retail.

Asociaţia Fermierilor Olandezi (LTO) a anunţat că salută propunerile CE, în timp ce Asociaţia Retailerilor Europeni, EuroCommerce, a avertizat că noua legislaţia va majora preţurile pe care le vor plăti consumatorii şi nu va rezolva dezechilibrele între cerere şi ofertă.

Reglementarea practicilor comerciale nu va rezolva ineficienţele şi problemele de pe piaţă, apreciază Eurocommerce.

Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.

„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.

În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.

În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.

„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.

Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.

„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.

Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.

La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.

Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.

Specialiştii Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului (LCCIV) Valea Călugărească au verificat, în perioada premergătoare Paştelui, 316 eşantioane de vin, colectate atât din depozitele distribuitorilor, cât şi de la producători, rezultatul fiind că unele loturi de vin produs şi îmbuteliat în Bulgaria au fost neconforme, potrivit comunicatului de presă al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de joi, 5 martie 2018.

Conform sursei citate, scopul acţiunilor de control a fost asigurarea consumatorilor în privinţa autenticităţii şi conformităţii vinului românesc.

În urma analizării celor 316 de eşantioane de vin, în laboratoarele specializate din cadrul MADR pentru acest gen de determinări, nu au fost depistate neconformităţi de calitate sau compoziţie fizico-chimică, cu excepţia unor loturi produse şi îmbuteliate în Bulgaria, ce s-au fost dovedite ca fiind neconforme şi, prin urmare, au fost interzise la comercializare şi returnate furnizorului din ţara vecină.

„Întreaga producţie de vinuri autohtone se caracterizează prin calitate şi diversitate, iar autenticitatea şi naturaleţea sunt elemente garantate de producătorii români, constatate de către specialişti în domeniu, dar şi certificate prin distincţiile oferite vinului românesc la concursurile organizate pe plan naţional sau internaţional. Rezultatele analizelor efectuate în cadrul LCCIV Valea Călugărească asupra celor 316 eşantioane prelevate au confirmat progresele realizate în domeniul vitivinicol românesc, datorită programelor derulate prin MADR privind refacerea patrimoniului viticol şi retehnologizarea cramelor”, se precizează în documentul de presă al MADR.

Instituția citată subliniază totodată că piaţa vinurilor din România oferă produse de calitate, ce corespund din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic cerinţelor impuse de lege.

Mai bine de nouă soluții speciale din portofoliul Naturevo, printre care și Prev Am, produs de contact cu un mod de acțiune fizic, cu efect insecticid și fungicid, fabricat din ulei de portocale (60 g/l), certificat pentru agricultura ecologică, au fost prezentate cu ocazia simpozionului „Soluții ecologice pentru pomicultură”, eveniment care a avut loc marți, 3 aprilie 2018, în Aula Magna a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) din București.

În stilul specific, Ioan (John) Enoiu, administratorul Naturevo (o companie cu capital privat, integral românesc, înființată în anul 1999), a vorbit doar la superlativ despre Prev Am: „Este pe bază de ulei de portocale. Aceasta este substanța activă trecută și notificată ca produs de protecția plantelor. Uleiul acesta de portocale are efecte insecticide, fungicide, acaricide, chiar și bactericide, pentru că el acționează fizic la un moment dat. Acționează asupra exoscheletului și îl degradează, într-un interval de 24-48 de ore, îl distruge, fie că se numesc insecte, fie că se numesc fungi, bacterii ș.a.m.d., așa cum fac triazolii la ciuperci”.

Glumind cu auditoriul, pe lângă informațiile privind aplicarea și dozarea (prin stropire, foliar, în concentrații cuprinse în intervalul 0,4 – 0,8, intervalul dintre tratamente fiind de 7 zile) Enoiu i-a sfătuit pe fermierii din sală să fie atenți la acest produs, ca nu cumva să-l „fure” tractoriștii și să creadă că este suc de portocale!

„Mare lucru nu va face. Creează o diaree care durează zile întregi și, atunci, nu-i mai vezi la treabă”, a adăugat șeful companiei.

În opinia sa, agricultura ecologică a evoluat cu o viteză fantastică. Enoiu crede, de asemenea, că există posibilitatea de a practica agricultura ecologică, de a pune la punct programe integrate pentru agricultura bio (excepție, erbicidele) cu ajutorul cărora să se obțină o producție de foarte înaltă calitate, fără probleme.

„Agricultura ecologică se înclină mai mult către agricultura de precizie și nu numai către agricultura de precizie, către agricultura inteligentă. Agricultura inteligentă folosește instrumentele agriculturii de precizie, dar adaugă și ceea ce creierul uman nu a putut transfera în computer. Interpretarea situațiilor concrete din teren, în anumite momente, aparține omului. Nu poate computerul, satelitul sau orice alt sistem să interpreteze tot ceea ce se poate întâmpla și, de asemenea, nu poate să vadă ceea ce se schimbă pe parcurs. Trăim într-o perioadă a schimbărilor climatice. Acestea schimbă biologia plantei, schimbă biologia organismelor de dăunare. De aceea, noi trebuie să găsim niște soluții complexe, complete dacă se poate, prin care să mărim rezistența plantei și, apoi, să venim și să acționăm direct asupra organismelor dăunătoare”, a explicat șeful Naturevo.

Premergător însă determinării soluțiilor menite să susțină agricultura ecologică, specialiștii companiei au adunat însă produsele în portofoliu. Ulterior, când s-au adunat suficient de multe produse, cercetătorii Naturevo au început să pună la punct programe specializate.

„Programele sunt în conceptul Naturevo Eco. Sunt produse naturale, avizate pentru agricultura ecologică. De obicei, acestea sunt cu valențe multiple și cu viteze foarte mari de degradare, dar nu numai a lor. Avem niște produse care măresc degradarea inclusiv a altor substanțe existente în sol sau în plante. În procesul de reconversie, de trecere de la agricultura convențională, clasică, spre una ecologică, este foarte important să faci curățenie cât mai repede. Cu alte cuvinte, să diminuezi ceea ce este în sol, ceea ce este în plantă, astfel încât, la un control, la o analiză, să se vadă că planta, solul sunt curate de acele elemente care împiedică trecerea către o agricultură ecologică”, a mărturisit John Enoiu auditoriului. „Nu există un produs-minune. Nu există nici măcar cinci produse-minune. Poate exista însă un program-minune, care să acopere foarte multe aspecte. De aici, Naturevo Eco se întrepătrunde cu Naturevo Concept 0,00 reziduuri, cu Flexitech Agro (care înseamnă tehnologii flexibile pentru agricultură), pentru că n-o să putem face integral tehnologiile clasice”.

Aceeași viziune a agriculturii ecologice privită la nivel de ansamblu o are și directorul tehnic al companiei, Florian Lazăr. El spune că pentru a crea un ecosistem menit să producă eficient, trebuie ca acesta să fie în primul rând înțeles.

„În ceea ce privește produsele pe care noi le avem în portofoliu, în primul rând trebuie să privim agricultura ecologică la nivel de ansamblu, trebuie să gândim sistemic. (...) Pentru a crea un ecosistem viabil, care lucreze bine și să producă, trebuie să știm exact ce procese se întâmplă la nivelul solului, ce procese se întâmplă la nivelul plantei, cum se interconectează plantele între ele (...). Astfel, înțelegând ecosistemul, putem crea viabilitate acestui sistem. În sensul acesta, noi venim cu câteva produse cu care, în primul rând, să ajutăm plantele să pornească bine, de la început, în vegetație”, a precizat Lazăr.

Tehnologia de exploatare poate depăși 3.000 de euro ca preț la hectar

Întrebat fiind de fermierii din sală care ar fi media costurilor de exploatare a pomilor care produc în sistem ecologic, Dorin Sumedrea, director științific ICDA Pitești-Mărăcineni, a explicat că alocarea factorilor se face până la nivelul unui anumit cost, astfel încât să fie menținut pragul de eficiență economică. El nu s-a ferit însă să vehiculeze și prețuri: „Dacă ne referim strict la tehnologia de exploatare, depinde foarte mult de producția dorită. Sigur, nu se face rabat de la anumite tratamente, indiferent de producția vizată. Însă, în livezile intensive, superintensive, chiar și pe ecologic, poți merge între 1.500 – 2.500 de euro (n.r. - costuri la hectar). Bugetul nu se face strict. Se alocă factori până la un anumit cost, astfel încât să se păstreze pragul de eficiență. Alocarea de inputuri pe tehnologia de exploatare poate merge de la 1.000 de euro până la 3.000 de euro, în medie. La 80 – 100 de tone de mere la hectar discutăm de ceva, la afini discutăm de altceva”.

Un alt semn de întrebare a venit de la un pomicultor care dorea să știe dacă există o listă a produselor de protecție a plantelor care sunt utilizate în agricultura ecologică. Răspunsul a venit imediat din partea Elenei Leaotă, director strategii, Naturevo (fost director general al Autorității Naționale Fitosanitare): „Ceea ce este important pentru producătorii din agricultura ecologică, și ar fi trebuit să fie promovată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este o listă a produselor de protecție a plantelor care sunt utilizate în agricultura ecologică. Această listă practic, la ora la care discutăm, nu există. Toți care lucrează în acest domeniu se bazează pe Regulamentul 889/2008, anexele I și II, în care sunt toate substanțele active care se pot regăsi în produse care pot fi utilizate în agricultura ecologică, atât ca îngrășământ, cât și ca produs pentru combaterea agenților de dăunare”.

La nivelul UE, în fiecare an, suprafețele ecologice cresc cu peste 500.000 ha. La sfârșitul anului 2016, erau înregistrate 186.000 de ferme ecologice. În 2015, la nivelul UE, agricultura organică sau ecologică se practica pe 11,1 milioane hectare și existau 306.500 de operatori (producători și importatori).

În ședința Guvernului din data de 4 aprilie 2018, a fost aprobat un proiect de lege care modifică și completează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Prin modificările și completările aduse la actul aprobat în Ședința Guvernului, se va crea cadrul normativ în vederea emiterii legislației subsecvente care va reglementa desemnarea laboratoarelor oficiale și de referință în vederea efectuării analizelor pentru probele prelevate în cadrul controalelor oficiale, conform prevederilor din Regulamentele europene1, precum și aprobarea regulilor naționale privind importul produselor agroalimentare ecologice din ţări terţe.

„Prin actul normativ aprobat (...) se dorește eficientizarea verificărilor efectuate de către structura responsabilă cu inspecțiile tehnice în domeniul agriculturii ecologice de la nivel central și teritorial, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu privire la activitatea desfășurată de organismele de control aprobate, precum și abrogarea unor prevederi ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, care nu mai au aplicabilitate la ora actuală”, se menționează într-un comunicat de presă transmis la doar 24 de ore după evenimentul Naturevo de la ASAS.

Lista cu noutățile din catalogul produselor speciale Naturevo, prezentate în cadrul simpozionului

Omya Calciprill S14 (nou) – Îngrășământ și amendament pe bază de sulfat și carbonat de calciu granulat. Amestec de gips și carbonat de calciu micronizat, special granulat pentru o aplicare ușoară. La cereale, se recomandă aplicarea a 70-175 kilograme la hectar, la rapiță 315-500 kilograme la hectar, lucernă – 175-210 kilograme la hectar, sfeclă de zahăr – 175-350 kilograme la hectar, respectiv l cartofi 100-140 kilograme la hectar. „Un excelent îngrășământ cu sulf, necesar pentru formarea proteinelor, uleiurilor în oleaginoase și, în anumite condiții, chiar pentru deblocarea fosforului la nivelul solului”, a explicat Florian Lazăr.

Omya Magprill (nou) – Îngrășământ și amendament pe bază de carbonat de magneziu și calciu granulat, special granulat pentru o aplicare ușoară. Recomandat pentru solurile sărace în magneziu și cu un pH acid. Este certificat pentru utilizarea în agricultura ecologică. Aplicare și dozare: nisipos – 300 kg la hectar, lutos – 500 kilograme la hectar, argilos – 625 kilograme la hectar, 10-15 la sută materie organică – 750 kg/ha, plus 25% materie organică – 1.000 kilograme la hectar. Magneziul are un rol direct în procesul de fotosinteză, lipsa lui ducând la încetinirea dezvoltării plantelor și la blocarea creșterii.

Garex B (nou) – Produs fertilizant cu bor, cu efect fungicid, bactericid, insecticid repelent, nematocid și stimulator de fructificare pe bază de extract concentrat de usturoi (80,73%) și bor (2%). „Produsul este un repelent împotriva lepidopterelor și insectelor cu aparat de supt și masticat. Are efect împotriva nematodele. Nematodele sunt foarte greu de controlat. Faptul că fermierii pot aplica acest produs la plantare, la nivelul solului. El este sistemic, se preia și prin foliar, dar aplicat la groapă, are un efect repelent împotriva dăunătorilor din sol. La fel, pe frunză, pentru acarieni. Extractul de usturoi este complet biodegradabil, nu schimbă gustul fructelor, poate fi aplicat fără probleme. Are efect fungicid. Sunt o serie întreagă de putregaiuri pe care le putem controla cu produsul acesta pe bază de usturoi”, a adăugat Lazăr.

Algasil (nou) – Stimulator și inductor de autoapărare cu activitate multiplă – fungicid, insecticid, acaricid). Conține extract de alge (Ascophyllum nodosum) plus siliciu și potasiu care exercită un efect stimulator asupra culturilor. „În contextul amplitudinilor foarte mari de temperatură zi-noapte, dezvoltarea ciupercilor din genul Fusarium și Verticillium este mult mai puternică decât a altor microorganisme, astfel încât devin prevalente, traheomicoze”, a punctat Enoiu. Aplicare și dozare la pomicultură, viticultură, legumicultură și căpșuni – 300-500 ml/hl de apă (3-5 l/ha).

Almar (nou) – Biostimulator care reglează înflorirea, fecundarea și formare fructelor. Produs fertilizant cu extract de alge (Ascophyllum nodosum), bor, magneziu și potasiu. „Rolul borului, astăzi, este unul și mai mare – creșterea rezistenței la ger, în diminuarea populațiilor de bacterii etc. Mai mult, borul se poate folosi cu succes în tratamentele de iarnă, astfel încât să mărească rezistența plantei cu 2-4 grade Celsius la ger. Favorizează și înrădăcinarea”, a adăugat Ioan Enoiu. Aplicare și dozare – legume, măr, păr, sâmburoase – 2-3 litri la hectar, căpșuni – 1,5 – 2,5 litri la hectar, respectiv vița-de-vie – 2 litri la hectar.

Wetcit (nou) – Adjuvant complex care are rol de agent de umectare, dispersie și penetrare. „Provine aceeași sursă și este asemănător cu Prev Am, dar este partea mai brută a lucrurilor, tot din coajă de portocală este și acest surfactant. Tot terpene, tot ulei de portocal, ceva, tulpină, coajă și altele. El mai conține alcool etoxilat care este un surfactant acceptat într-o anumită cantitate pentru agricultura ecologică”, a precizat Ioan Enoiu. Aplicare și dozare – ca produs de umectare general, utilizați Wetcit la 25-50 ml per 100 litri de apă. Utilizați 100-300 ml per 100 litri de apă (0,1 – 0,3%) pentru eficiență optimizată a pesticidelor.

Ovipron Top (nou) – Produs pe bază de ulei de parafină înalt rafinat. Insecticid, acaricid cu acțiune prin contact, prin sufocare în toate stadiile: adult, larve și ouă. „Acest ulei parafinic găsit cel mai des pe cașcaval este înalt rafinat. Îl folosim în tratamentele de iarnă (lucrează la doze mari și fungicid, insecticid și acaricid) și ca adjuvant pentru protecție împotriva arsurilor solare, protecție împotriva degradării din cauza ultravioletelor sau a celorlalte produse de protecție pe care le folosim, diminuarea pierderilor de apă până la 25-30 la sută (în combinație cu Algasil) sau să reducem cu 25-30 la sută consumul de apă”, a explicat șeful Naturevo. Se pretează pentru îmbunătățirea acțiunii produselor de protecția plantelor formulate ca: EC, EW, OD, formulări uleioase.

Algobor (nou) – Îngrășământ foliar lichid pe bază de bor micronizat din borat de sodiu. Conține și extract din alga Ascophyllum nodosum bogată în regulatori de creștere, coloizi organici și acid alginic. „Totul este potențat de polioli. Acest bor intră în plantă și se transferă de trei ori mai repede decât orice formă de bor”, a adăugat Enoiu. Aplicare și dozare – sfeclă – 3 litri la hectar, andive, rapiță și culturi de câmp – 2 litri la hectar, floarea-soarelui – 2,5 litri la hectar, pomi fructiferi – 1 litru la hectar, viță de vie – 1,5 litri la hectar, mazăre, fasole sălbatică, măzăriche, linte – 1,5 litri la hectar, lucernă – 1,5 litri la hectar, respectiv culturi de legume (varză, morcov, sparanghel, pepene, căpșuni) – 1-1,5 litri la hectar.

În cele 86 de spații amenajate temporar, cât şi în cele 117 unităţi de abatorizare autorizate sanitar veterinar, în care se asigură supravegherea sanitară veterinară, până la această dată au fost sacrificaţi 135.579 de miei, se precizează în cel mai recent comunicat al Agenției Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

În plus, din centralizarea primelor date furnizate de către Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) judeţene, rezultă că, în intervalul 14 – 29 martie, au fost realizate 6.174 de controale în unităţi de depozitare a produselor de origine animală autorizate sau înregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, pieţe agroalimentare, târguri, unităţi de tip hipermarket/supermarket, unităţi de comercializare a produselor alimentare de origine animală şi non-animală, precum şi în unităţi de alimentaţie publică.

Conform datelor ANSVSA centralizate, neregulile identificate în timpul controalelor au fost sancţionate prin aplicarea unui număr de 530 de amenzi, în valoare totală de 614.240 de lei.

„Dintre deficienţele identificate şi sancţionate, menţionăm: depozitarea şi etichetarea necorespunzătoare în cazul produselor alimentare; comercializarea produselor alimentare fără respectarea condiţiilor de igienă sau în spaţii neînregistrate sanitar veterinar; manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare; nerespectarea legislaţiei în vigoare privind ambalarea şi etichetarea produselor; lipsa documentelor care să ateste conformitatea sau trasabilitatea produselor; transportul de produse alimentare cu mijloace de transport neînregistrate sanitar veterinar, respectiv personal fără echipament de protecţie”, se mai menționează în comunicat.

În același document, se mai precizează că o parte dintre aceste acţiuni au fost realizate împreună cu reprezentanţi ai IGPR, ai autorităților locale și ai altor instituții cu atribuții de control.

În perioada premergătoare sărbătorilor pascale, ANSVSA, prin intermediul structurilor de control de la nivel naţional, desfășoară controalele tematice specifice, pentru a asigura cetăţenilor un comerţ civilizat, cu alimente sigure.

ANSVSA continuă supravegherea operatorilor din industria alimentară în perioada următoare, prin acţiuni de inspecţie şi control şi prin asigurarea serviciului de permanenţă de către personalul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

„Reamintim cetățenilor numărul de telefon al „Call Center”-ului ANSVSA - 0800 826 787 - care poate fi apelat gratuit, din orice reţea de telefonie, pentru a sesiza nereguli în domeniul siguranţei alimentelor”, precizează reprezentanții agenției.

Până la data de 2 aprilie 2018 au fost primite în total 12.421 de solicitări de înscriere în programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, pentru anul 2018, anunță ministerul Agriculturii printr-un comunicat de presă.

Defalcat pe cicluri de producție, 11.310 de solicitanți s-au înscris în Ciclul I, iar restul de 1.111 în Ciclul II.

Dintre solicitanții pentru sprijin în Ciclul I, 1037 au definitivat plantarea tomatelor în spații protejate. Constanța și Ialomița sunt primele județe în care a început valorificarea producției de tomate în piață.

„Reamintim că programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, cu ajutorul căruia producătorii agricoli din România sunt susținuți, se află în al doilea an de implementare, asigurându-se astfel necesarul de consum intern din producția autohtonă”, se mai menționează în documentul de presă.

În primul ciclu de producție a tomatelor în spații protejate, susținut prin programul de finanțare derulat în 2017 de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), se înscriau 4.397 de beneficiari, iar în ciclul al doilea, 3.627 de beneficiari.

După primul an de implementare (2017), au fost livrate pe piață peste 50.000 de tone de roșii proaspete de către 8.024 de legumicultori, beneficiari ai programului, suma plătită către aceștia în anul 2017 fiind de 23.667.674,62 euro.

Schema de minimis pentru anul acesta este similară anului 2017 și se va implementa de către Direcțiile pentru Agricultură Județene (DAJ), iar potențialii beneficiari sunt producătorii agricoli persoane fizice care deţin atestat de producător, producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008, respectiv producătorii agricoli persoane juridice.

Sumele se plătesc într-o singură tranşă. Pentru o evaluare eficientă a producției de tomate, a fost inclusă în cerere obligativitatea producătorilor de tomate ca la finalul recoltării să comunice DAJ cantitatea totală de tomate obținută pe suprafața de 1.000 mp.

Pentru a fi eligibili acordării acestei forme de sprijin financiar pentru cultura tomate, beneficiarii trebuie să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă indicator inscripționată „Program susținere tomate, 2018” și să menționeze numărul cererii depuse pentru obținerea finanțării. De asemenea, o altă condiție este cea de a obține o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției.

Nu în ultimul rând, producătorii înscriși în program trebuie să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere, precum și să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

Un parteneriat menit să faciliteze accesul pe piața marilor lanțuri de magazine a organizațiilor semnificative din sectorul de ovine a fost parafat între reprezentanții acestora și cei ai cooperativei „Țara mea” vineri, 30 martie 2018, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în cadrul unei ședințe la care au participat ministrul Agriculturii, Petre DAEA, împreună cu secretarul de stat Daniel Botănoiu și cu directorul general al Agenției Naționale de Zootehnie, Iacob Lelior.

Ministerul de resort anunță că, prin intermediul aceastei asocieri, crescătorii de ovine vor avea mai multe avantaje, printre care accesul la piața de desfacere, consiliere în dezvoltarea capacității de producție, un preț corect pornind de la raft etc.

„La întâlnire, reprezentanții cooperativei „Țara mea” au expus caserole cu carne de oaie - pulpă de miel cu os, cotlet de miel, coaste de miel, mușchiuleț de miel, contrafile de miel - ce se vor regăsi în cel mai scurt timp la raft”, anunță biroul de presă al ministerului citat.

Prin această asociere, MADR dorește crearea unui model de colaborare națională, prin care consumatorul român să poată beneficia de produse de cea mai bună calitate, disponibile pe rafturile marilor lanțuri de magazine, se mai precizează în document.

Milioane de miei

Potrivit ministrului Agriculturii, Petre Daea, în prezent sunt îndeajuns de mulți miei de proveniență autohtonă pe piață, câteva milioane, conform spuselor guvernantului, astfel încât să acopere cerințele consumatorilor români.

„Pentru toți consumatorii din România sunt miei românești. (...) Sunt și mici, și mari, și tăiem în funcție de cerințe și, evident, de posibilitățile care sunt la fiecare fermă. (...) La această dată, sunt câteva milioane de miei care sunt pregătiți pentru piață. V-aș ruga să vă duceți în sectorul 4, să vedeți că, deja, a început acest eveniment pe care îl așteptați și cu care vă întâlniți în fiecare zi prin punerea de întrebări”, a răspuns oficialul guvernamental ploii de întrebări pe acest subiect. „Se fac și acum târguri, peste tot. Sunt târguri în țară, sunt târguri autorizate, acolo se prezintă producătorii cu mieii respectivi și, evident, o să vedeți și v-aș ruga să vă duceți să vedeți, și în lanțurile de magazine, carne de miel, pregătită, frumos, cum sunt pregătite și celelalte care vin din import, dar nu sunt atât de valoroase ca ale noastre, nu sunt atât de gustoase. Merită să vă duceți să vedeți și să cumpărați. Avem de toate pentru aceste sărbători pe care le așteaptă românul”.

Conform unui studiu dat recent publicității și care cuprinde, printre altele, și opiniile specialiștilor cooperativei „Țara Mea” și ai Asociației „Miorița”, carnea de miel va fi mai scumpă în perioada următoare, „dar nejustificat”.

În ceea ce privește subiectul scumpirii cărnii prin faptul că anul acesta Paștele pică mult mai devreme, iar mieii nu vor apuca să crească suficient, motiv pentru care unii crescători de ovine ar justifica eventuala majorare a prețurilor, în replică, Asociația „Miorița” afirmă prin vocile autorizate că prețurile ei la produsul în cauză vor rămâne constante și anul acesta, chiar dacă Paștele este la începutul lunii aprilie.

„În viu, prețul este ca anul trecut, 10-11 lei kilogramul. Carnea carcasă ar putea ajunge la 23-25 de lei, adică tot ca anul trecut. Cine vrea să vândă de Paște întotdeauna pune montele mai devreme și se pregătește. Se știe tot anul când pică Paștele”, conform spuselor lui Ion Branga, președintele Asociației crescătorilor de ovine și caprine „Miorița”.

O explicație a majorării prețurilor la carnea de miel ar fi și cea potrivit căreia anumiți crescători de oi păstrează mieii pentru export, astfel că totalul cantității livrate pe piață ar urma să fie mai mic, în comparație cu cererea din perioada sărbătorilor.

Într-o lume care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, în cadrul conferinței „Viitorul Politicii Agricole Comune în contextul noului Cadru Financiar Multianual”, eveniment care a avut loc vineri, 30 martie 2018, la Academia de Studii Economice, afirmația fiind făcută în continuarea spuselor sale că Politica Agricolă Comună (PAC) nu este doar „un act contabil”.

Potrivit observațiilor aceluiași guvernant, majoritatea colegilor săi din Consiliul de miniștri ai Agriculturii din UE sunt de părere că este nevoie de o PAC bine susținută din punct de vedere financiar.

„Politica Agricolă Comună nu este un act contabil. Ea este un concept subordonat existenței umane, așa trebuie gândit, construit și aplicat. (...) România are o a doua șansă istorică. Prima a fost când în banca deciziei a hotărât 2014-2020 și iată că, în banca deciziei, ca stat cu drepturi depline, construiește împreună cu celelalte post-2020. (...) Nu întâmplător am spus că PAC nu este un act contabil – cât iau de aici, cât pun dincolo și împart. Să conștientizăm că într-o lume (...) care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul. Este necesar să avem o PAC într-un concept al existenței umane susținută de sume importante? Răspunsul a început să tindă spre unanimitate: da. Și din pozițiile pe care le-am văzut în Consiliul de miniștri de către alți miniștri, toți doresc o PAC bine susținută din punct de vedere financiar. Altminteri, este fără acoperire”, a menționat Daea.

Tot el a prezentat poziția pe care țara noastră o va avea în ceea ce privește construcția PAC post-2020. În viziunea oficialului guvernamental, una susținută de o bună parte a fermierilor români, România nu renunță la convergența plăților directe și nici la sprijinul cuplat.

„PAC mai este validă în perspectiva 2020 pentru cei doi piloni? Se întrezărește o majoritate, cu tendință spre unanimitate că da. Iată un prag trecut. Continuăm așa pe cele două. Dar în ce fel?”, se întreabă Petre Daea. „Sunt state ca noi, care susțin convergența. (...) Da, rămânem consecvenți pentru convergență. Că această convergență se va defini și se va împlini într-un interval de timp, vom vedea, dar la principiu nu renunțăm. (...) Sprijinul cuplat - pentru a stimula sectoarele cărora trebuie să le dai dinamism, în așa fel încât să răspunzi, pe de-o parte, la cerințele care se emană din forța de consum și posibilitatea internă de a-ți valorifica resursele – noi spunem da și aici”.

În ceea ce privește plafonarea plăților directe, dar și renaționalizarea (subsidiaritatea) acestora, Daea a fost ferm pe poziție: Nu!

„Plafonarea – există, dar nu ne avantajează pe noi. De ce nu ne avantajează? Pentru că noi suntem în situația în care – și asta este o situație bună – într-un timp relativ scurt am adunat terenul la un loc, cu excepția zonelor unde relieful nu ne permite acest lucru, cunoscându-se arcul carpatic, ce se află pe versanți, ce se află în interiorul arcului carpatic, în zonele de deal și munte unde abordăm problemele de mediu. (...) Ne dezavantajează pentru că am trecut cu suprafața aproape de 60% în exploatațiile mari care, practic, sunt motorul economic, pentru că ele dau o producție. (...) Iată un rod al PAC și este bine să spun: - când am intrat a fost 2020 kilograme, producția medie de grâu la hectar. Când am intrat? În 2004 când ne-am dus la negocieri să ducem pe fundamentele respective. (...) Cât are România astăzi? 4860 kilograme de grâu la hectar! Iată, o dată și mai bine ca randament la grâu. La porumb, de asemenea. (...) Este rodul dotării tehnice prin cei doi piloni care înseamnă subvenție directă, cu susținerea prețului, cu echilibrarea economică a unităților și posibilitatea de dotare prin investiții în utilaje”, a mai punctat ministrul Agriculturii. „Dacă începe subsidiaritatea (renaționalizarea), începe conceptul de cofinanțare. (...) Da, dacă te duci pe acest câmp al convergenței, o facem secvențial. Dăm la UE atât și restul de la statele membre; dezavantajos pentru țară. Poziția noastră este clară – nu cofinanțare”.

Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru

Prezent și el la eveniment, Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a prezentat la rândul său unul dintre obiectivele principale de țară pe perioada președinției române a Consiliului Uniunii Europene, și anume acela de susținere a Politicii Agricole Comune, precum și a celei de Coeziune.

„Obiectivul nostru principal pe perioada președinției rămâne ideea aceasta de a genera unitate în plan european, de a evita fragmentarea, dar mai ales de a promova un mesaj foarte clar care, cu siguranță, este legat de Politica Agricolă Comună (PAC). Ne referim aici la convergența reală, la nevoia de a genera, într-adevăr, o mai mare coeziune în plan european, de a reduce decalajele de dezvoltare, de a sprijini zonele care au nevoie de sprijin și, mai ales, de a sprijini cetățenii care au nevoie de sprijin”, a adăugat la rândul său Negrescu. „Pe perioada președinției, Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru, va gestiona 58 de președinți și vicepreședinți și, în plus, un număr important de coordonatori de dosare și și-au propus un număr important de reuniuni. Vorbim aici și de Consiliul informal care să fie organizat în țară, pentru a dezbate PAC și exprima punctul nostru de vedere. (...) Am avut un document care a fost lansat la finalul anului trecut și trimis către toate statele membre, către tot ce înseamnă decidenți din Parlamentul European și Parlamentul României, care spune foarte clar: - România susține Politica Agricolă Comună. România este dispusă să discute despre alte teme, alte priorități, chiar despre o contribuție suplimentară dacă politicile tradiționale – Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună nu vor fi afectate, ceea ce reprezintă un mesaj important pentru noi”.

Rezultatele consultării naționale privind PAC după 2020

Cu doar 24 de ore înainte, mai exact joi, 29 martie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, secretarul de stat Daniel Botănoiu și secretarul de stat Alexandru Potor au prezidat, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ședința de lucru în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele consultării naționale și primele elemente ale poziției României față de Comunicarea Comisiei Europene privind Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii după 2020.

Reprezentanții federațiilor, asociațiilor, organizațiilor și patronatelor reprezentative din sectorul agricol prezenți la ședință au transmis reprezentanților MADR contribuții scrise față de aspectele-cheie din Comunicarea Comisiei, în vederea elaborării unui document comun, care să reflecte poziția sectorului agricol din România față de documentul Comisiei.

În dezbaterea publică din 11 ianuarie 2018 s-a stabilit ca data pentru transmiterea contribuțiilor scrise la MADR să fie 2 februarie 2018. În total, s-au primit 34 de contribuții scrise, după cum urmează: 12 din partea instituțiilor academice, de învățământ și cercetare agricolă și 22 din partea organizațiilor de fermieri și producători agricoli, ai federațiilor și patronatelor din sectorul agricol, ai asociațiilor din domeniul protecției mediului și dezvoltării rurale.

În cadrul întâlnirii, a fost constituit un Grup de analiză format din experți MADR, APIA și AFIR. Analiza s-a desfășurat pe următoarele capitole: Principii generale PAC după 2020, Plăți directe și măsuri de piață, Dezvoltare rurală, Mediu și acțiuni climatice, Bugetul PAC după 2020, Chestiuni speciale pentru România.

În intervenția sa, ministrul Petre Daea a informat despre participările sale la reuniunile Consiliului de miniștri ai agriculturii de la Bruxelles și a atras atenția asupra faptului că trebuie să participăm activ la procesul de luare a deciziei privind PAC ca stat membru cu drepturi depline, la toate nivelele: de expertiză, diplomatic și politic. Rolul europarlamentarilor români este deosebit de important în susținerea poziției României în Parlamentul European. Este nevoie mai mult ca oricând de coeziune și de a merge cu toții în aceeași direcție, cea stabilită în urma consultărilor la nivel național.

Europarlamentarul Mihaela Gabriela Zoană, vicepreședinta COMAGRI, prezentă și ea la eveniment, a anunțat că deși ocupă această funcție doar de două luni, activitatea domniei sale este deja intensă în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Cele mai importante teme de dezbatere sunt PAC și bugetul PAC pentru perioada următoare de programare. Domnia sa a menționat că există preocupări la Bruxelles privind micșorarea bugetului PAC după 2020. A subliniat importanța opiniilor fermierilor români, colaborarea cu aceștia pentru a promova interesele României prin transmiterea de mesaje clare în Parlamentul European, în Consiliu și Comisia Europeană.

Secretarul de stat Alexandru Potor a prezentat la rândul său activitatea de analiză din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și rezultatele consultării publice, precum și elementele de poziție ale României pe tema PAC după 2020. Majoritatea participanților și-au regăsit punctele de vedere exprimate în scris.

Potrivit ministrului Agriculturii, Petre Daea, în prezent sunt îndeajuns de mulți miei de proveniență autohtonă pe piață, câteva milioane, conform spuselor guvernantului, astfel încât să acopere cerințele consumatorilor români.

Deja, a precizat ministrul de resort în cadrul conferinței „Viitorul Politicii Agricole Comune în contextul noului Cadru Financiar Multianual”, eveniment care a avut loc vineri, 30 martie 2018, la Academia de Studii Economice, tot astăzi, în sectorul 4 s-a deschis Târgul de Miei din incinta pieței Apărătorii Patriei, mai exact, în șoseaua Berceni nr. 183 B.

„Pentru toți consumatorii din România sunt miei românești. (...) Sunt și mici, și mari, și tăiem în funcție de cerințe și, evident, de posibilitățile care sunt la fiecare fermă. (...) La această dată, sunt câteva milioane de miei care sunt pregătiți pentru piață. V-aș ruga să vă duceți în sectorul 4, să vedeți că, deja, a început acest eveniment pe care îl așteptați și cu care vă întâlniți în fiecare zi prin punerea de întrebări”, a răspuns oficialul guvernamental ploii de întrebări pe acest subiect. „Se fac și acum târguri, peste tot. Sunt târguri în țară, sunt târguri autorizate, acolo se prezintă producătorii cu mieii respectivi și, evident, o să vedeți și v-aș ruga să vă duceți să vedeți, și în lanțurile de magazine, carne de miel, pregătită, frumos, cum sunt pregătite și celelalte care vin din import, dar nu sunt atât de valoroase ca ale noastre, nu sunt atât de gustoase. Merită să vă duceți să vedeți și să cumpărați. Avem de toate pentru aceste sărbători pe care le așteaptă românul”.

În plus, el a precizat că deocamdată nu s-a gândit de unde anume va achiziționa carnea de miel pentru Paște, precum și că nu va apela pentru asta la prietenii oieri. În ceea ce privește prețurile tradiționale pentru masa de Paște, Daea a afirmat că acestea sunt relativ identice cu cele de anul trecut.

„Eu n-am oi, n-am nicio orientare de unde iau, dar de undeva trebuie să iau și eu. Toți ciobanii mei sunt prieteni, dar nu iau niciun miel de la niciun cioban, pentru că prietenii trebuie să-i ajuți și să nu le ceri din miei, că nu-i bine”, a mai menționat șeful MADR. „Și prețurile sunt bune. Am văzut acum. Prețurile sunt ca și anul trecut. Este adevărat că, la început, fiecare are o tendință, așa, când iese pe piață, să crească. Dar vremea îl potolește, cum de altfel, vedeți, s-a potolit vremea și afară nu mai este zăpadă”.

Târgul de Miei din incinta pieței Apărătorii Patriei este organizat sub coordonarea Agenției Naționale pentru Zootehnie, a Direcției pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, cu sprijinul SC Amenajarea Domeniului Public 4 (ADP4) SA, acesta fiind deja autorizat pentru funcționare.

Târgul de Miei din piața Apărătorii Patriei va funcționa în perioada 30 martie – 07 aprilie, iar sacrificarea mieilor se va face zilnic, în intervalul 07:00 – 17:00.

„Prin această acțiune, încercăm să aducem mai aproape de consumatori produse de calitate, solicitate în mod frecvent, rezultate în urma parteneriatului direct dintre crescătorii de oi şi consumatorii autohtoni”, se menționează într-un comunicat al ministerului de resort.

Conform unui studiu dat recent publicității și care cuprinde opiniile specialiștilor Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție Integrată (UNCAPI), ai Cooperativei „Țara Mea” și ai Asociației „Miorița”, ouăle ar urma să se ieftinească de Paște, carnea de miel va fi mai scumpă, „dar nejustificat”, iar prețul la carnea de pasăre ar urma să se păstreze constant, trendul acesta urmând să se păstreze și la alte alimente de bază.

În ceea ce privește subiectul scumpirii cărnii prin faptul că anul acesta Paștele pică mult mai devreme, iar mieii nu vor apuca să crească suficient, motiv pentru care unii crescători de ovine ar justifica eventuala majorare a prețurilor, în replică, Asociația „Miorița” afirmă prin vocile autorizate că prețurile ei la produsul în cauză vor rămâne constante și anul acesta, chiar dacă Paștele este la începutul lunii aprilie.

„În viu, prețul este ca anul trecut, 10-11 lei kilogramul. Carnea carcasă ar putea ajunge la 23-25 de lei, adică tot ca anul trecut. Cine vrea să vândă de Paște întotdeauna pune montele mai devreme și se pregătește. Se știe tot anul când pică Paștele”, conform spuselor lui Ion Branga, președintele Asociației crescătorilor de ovine și caprine „Miorița”.

O explicație a majorării prețurilor la carnea de miel ar fi și cea potrivit căreia anumiți crescători de oi păstrează mieii pentru export, astfel că totalul cantității livrate pe piață ar urma să fie mai mic, în comparație cu cererea din perioada sărbătorilor.

newsletter rf

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX FORTIS BANNER mai 2026

aisr

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista