Pentru România, floarea-soarelui este o cultură specială deoarece aici au fost creați, în premieră mondială, primii hibrizi care s-au răspândit în cultură cu rezultate superioare. Până în 1990, floarea-soarelui se cultiva pe 450.000 – 500.000 de hectare, iar acum a depășit un milion de hectare. În anul 2019, spre exemplu, România s-a aflat pe primul loc în Uniunea Europeană cu 1,3 milioane de hectare și o producție totală de semințe de 3,5 milioane de tone.

Modificarea evoluției climatice în țara noastră impune măsuri de adaptare care să asigure, în noile condiții, recolte cu valoare economică ridicată.

Într-o primă fază, fermierii s-au orientat mai mult spre culturile de toamnă, reducând din suprafețele însămânțate în primăvară, în special suprafețele cu porumb și floarea-soarelui, care ocupau în trecut peste o treime din suprafața arabilă a României.

Referindu-ne la floarea-soarelui, ea poate fi cultivată și în condiții de stres hidric, având însușiri morfo-fiziologice care îi asigură o mai bună rezistență la secetă, și anume:

- Are rădăcină pivotantă puternic ramificată care ajunge la 2-2,5 m adâncime și lateral se întinde pe o rază de 0,70-1,25 m. Rădăcina crește puternic în primele faze, ajungând la 32 cm după 7 zile și la 77 cm după 21 de zile. Pe rădăcină se găsesc mulți perișori absorbanți care sunt prevăzuți cu o lamelă pectică și prin gelificarea substanțelor pectice se asigură un contact intim cu particulele de sol, ușurând absorbția apei. La aceasta contribuie și concentrația mai mare a sucului celular din vacuolele perișorilor absorbanți, crescând forța osmotică de absorbție a apei reținute cu forțe mari de sol.

- Tulpina este prevăzută cu peri scurți și aspri, reducând din procesul de transpirație al plantelor. În interior este plină cu măduvă care înmagazinează cantități mari de apă cu care menține un echilibru fiziologic în perioadele de stres hidric, când planta își poate continua activitățile metabolice.

- Frunzele sunt mari, aspre la pipăit, în număr de 25-40 pe plantă. Suprafața frunzelor este de patru ori mai mare decât suprafața de teren ocupată de floarea-soarelui, acoperind bine terenul și reducând din consumul de apă prin:

• înăbușirea buruienilor mari consumatoare de apă;

• se menține în lanul de floarea-soarelui o umiditate atmosferică ridicată, reducând atât evaporarea apei din sol, cât și transpirația plantelor.

Frunzele suportă bine fenomenul de ofilire temporară și își revin repede fără influență prea mare, negativă, asupra recoltei. O frunză are circa 130 de milioane de stomate (750-850/mm²) și procesul de închidere-deschidere a acestora este bine reglat și cu participarea potasiului (K) în nutriție.

La secetă, floarea-soarelui reacționează prin reducerea numărului de frunze și a suprafeței foliare cu până la 60%, la răsucirea frunzelor, și prin aceasta se reduce fenomenul de transpirație a plantelor.

Sensibilitate maximă la secetă are cu 20 de zile înainte și 20 de zile după înflorit. Este important să se reducă numărul semințelor seci din centrul calatidiului provocat de lipsa apei și arșiță și care influențează direct nivelul și calitatea recoltei. La temperaturi mai mari de 30°C este influențată vitalitatea polenului.

În condițiile când pot lipsi polenizatorii, există hibrizi autofertili. Calatidiul pendular are posibilitatea să se ascundă între frunzele superioare, prin aceasta reducând temperatura cu 3-5°C și ușurând procesele de polenizare-fecundare.

Fenomenul de secetă dereglează procesele de sinteză și fosforilare ale glucidelor și, în acest caz, un rol important îl au microelementele care contribuie la formarea compușilor fosforilați frânți de secetă.

Este important că la floarea-soarelui transpirația plantelor depășește absorbția apei din sol în prima jumătate a zilei, iar în a doua jumătate se absoarbe mai multă apă din sol decât se pierde prin transpirație, anulând deficitul și astfel menținând o activitate metabolică continuă.

În general, rezistența la secetă se datorează faptului că protoplasma celulelor suportă deshidratări avansate fără vătămări, iar pe de altă parte, amidonul, prin hidroliză, se transformă în zaharuri solubile care se acumulează în vacuole, crescând forța osmotică cu care pot extrage și apa reținută cu forțe mai mari de către sol.

Recomandări pentru fermieri

În cele de mai sus am văzut ce oferă plantele pentru a rezista la secetă. Acum să vedem ce poate oferi fermierul pentru a menține și spori rezistența la secetă.

1. În primul rând este necesar un asolament diversificat din care să nu lipsească plantele leguminoase și în care floarea-soarelui să revină pe aceeași suprafață după cel puțin patru ani. În mod normal, ea pretinde intervale de 6-7 ani, însă hibrizii mai toleranți pot reveni după patru ani fără riscuri.

2. Foarte importantă este rezerva de apă din sol acumulată în perioada de toamnă-iarnă. În această perioadă cad cantități mai mari sau mai mici de precipitații, dar ele trebuie să fie înmagazinate și conservate cât mai bine în sol. Solul trebuie menținut afânat, fără straturi impermeabile, și la intrarea în iarnă să fie mărunțit și nivelat astfel încât la desprimăvărare să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme și să nu fie necesară nicio intervenție până la pregătirea patului germinativ.

Prezența materiei organice în sol reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. Totodată, humusul și activitatea biologică intensă din sol asigură o structură hidrostabilă care generează un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

3. Înainte de semănat, o singură trecere cu combinatorul special care mobilizează solul numai până la adâncimea de semănat unde se menține „patul tare” cu Da (densitate aparentă) 1,30 g/cm³ pe care se așază sămânța și unde beneficiază de aportul capilar al apei, iar deasupra este stratul afânat „plapuma moale” cu Da 1,0-1,1 g/cm³, prin care pătrund aerul și căldura și ușurează străbaterea tinerelor plante (fig. 1).

La Institutul de la Fundulea am experimentat diferite moduri de pregătire a patului germinativ și de semănat (fig. 2) cu sămânță de sfeclă de zahăr, însă este valabilă pentru toate semințele, mai ales cele cu germinație epigeică, din care rezultă:

a) Într-un teren tasat-compact este pregătit patul germinativ pe adâncime mai mare și sămânța a fost așezată pe patul tare, unde a avut apă, dar puțin aer și căldură, nefiind suficient afânat. Sămânța a putrezit.

b) Patul germinativ corect, dar prea adânc. Sămânța a fost așezată la adâncimea necesară, dar nu pe pat tare. Are aer și căldură, dar nu are apă și sămânța stă „ca în sac”. Dacă apare o ploaie bună, va germina și va răsări. Dacă ploaia este de câțiva mm, poate germina, dar nu are umiditatea suficientă și germenul se usucă (mințirea colțului). De aceea, semănătoarea nu trebuie să aibă limitatori de adâncime, limita trebuie să fie patul tare.

c) Pat germinativ tot adânc și sămânța așezată pe pat tare. Au apă, aer și căldură, germinează, crește, dar se epuizează rezerva din sol înainte de a ieși din sol pentru fotosinteză și tânăra plantă se usucă în sol.

d) Pat germinativ mai adânc decât necesită sămânța. Are condiții de germinare, răsare, dar cu rezerva din sol epuizată, plantă firavă, debilă, epuizată, greu de luptat cu buruienile.

e) Pat germinativ la adâncime corectă, dar realizat prin lucrări energice care au provocat prăfuirea solului (grapa rotativă). Sămânța are condiții de germinare, crește, dar la suprafață solul prăfuit a format crustă și nu mai este capabil să o străbată. Se usucă în sol.

f) Pat germinativ corect, germinarea și răsărirea explozivă, cu plante viguroase capabile să lupte cu buruienile. Așa trebuie pregătit un pat germinativ.

4. Trebuie ales hibridul cel mai corespunzător zonei respective (observat în câmpurile demonstrative), cu perioadă de vegetație mai scurtă și mai tolerant la stresul hidric, astfel încât procesele de polenizare-fecundare să se desfășoare înainte de apariția arșiței puternice. Aceasta, deoarece temperatura peste 30°C și atmosfera uscată provoacă sterilizarea polenului.

5. Se preferă sămânță mare (eventual aleasă la masă), deoarece germinația în câmp la sămânța cu MMB 30 g a fost 62%, iar la cea cu MMB 80 g a fost 91%.

6. Epoca de semănat, pe cât posibil, mai timpurie, prezența cojilor și conținutul ridicat de ulei necesită mai multă apă la germinare, iar înflorirea are loc mai devreme, înainte de instalarea arșiței. Urmărit atent prognozele meteo și la temperatura de 7°C se seamănă, chiar dacă după răsărire apar temperaturi de scurtă durată de minus 6°C chiar minus 8°C. Le suportă.

Nu se așteaptă luna aprilie, dr. ing. Dumitru Manole, în jud. Constanța, a semănat la sfârșit de februarie cu bune rezultate.

7. Adâncimea de semănat mai mică (5 cm) pentru a ușura încălzirea și răsărirea, cu condiția ca la adâncimea respectivă să se găsească patul tare.

8. Densitatea este indicat să fie mai mică, pornind de la ideea că va fi secetă, iar pe parcursul vegetației se va interveni cu măsuri conform evoluției climatice. Rezultatele privind densitatea se urmăresc în tabelul următor.

-        Densitatea de 40.000 plante/ha, socotită optimă, are producția cea mai mare, cu indici calitativi buni;

-        Densitatea de 20.000 plante/ha are producția mai mică cu 16%, însă are semințe mari și puține seci;

-        Densitatea de 70.000 plante/ha are producția mai mică cu 24%, indici calitativi inferiori și aproape un sfert din semințe seci.

Capacitatea mare de compensare a plantelor de floarea-soarelui recuperează eventuala densitate mai mică. În măsura în care se poate reduce distanța între rânduri la 60 cm sau 50 cm, va crește distanța între plante pe rând și fiecare plantă va beneficia de un spațiu mărit.

Există semănători de mare precizie, care pot distribui fiecare sămânță la jumătatea intervalului față de rândurile vecine.

Prin urmare, cu ce oferă planta, cu ce oferă fermierul, floarea-soarelui poate asigura recolte justificate economic cu menținerea suprafețelor necesare.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Gradul de afânare optimă a solului asigură regimul aerohidric, termic și de nutriție cel mai favorabil pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

O afânare redusă și numai în partea superioară a solului nu asigură circuitul normal al apei și aerului în sol, o activitate microbiologică normală și o bună înrădăcinare a plantelor pentru a valorifica un volum mai mare de sol.

Nici afânarea exagerată nu este indicată, deoarece apa se infiltrează repede, peste nivelul înrădăcinării plantelor, iar aerul circulă prin sol și antrenează apa care se evaporă.

În același timp, afânarea exagerată intensifică procesele de mineralizare a materiei organice a humusului din sol, cu eliberarea de elemente nutritive peste nivelul de consum al plantelor, și surplusul se pierde prin levigare, volatilizare și eroziune, provocând poluarea mediului.

Într-un sol tasat-compactat, chiar dacă dispune de cantități importante de materie organică și humus, acestea nu pot fi valorificate deoarece aici au loc procese de descompunere lentă cu acumularea de gaze toxice.

Printr-o afânare corectă se mobilizează fertilitatea potențială a solului și aceasta poate avea loc pe solurile cu structură stabilă și prin lucrări numai la umiditatea optimă, care este cuprinsă între 8 și 26% pe solurile nisipoase, 12 și 22% pe solurile lutoase și 19 și 21% pe solurile argiloase.

În aceste condiții, solul se desface pe linia de minimă coeziune și se „varsă” în urma uneltelor, nu prin rupere, tăiere, zdrobire, comprimare când se distruge structura, se transformă în praf care astupă porii solului, apa nu se poate infiltra, se scurge provocând eroziune, băltește, se evaporă, se pierde.

Gradul de afânare a solului se poate determina astfel:

1. Prin determinarea porozității solului, care se consideră favorabilă pentru plante atunci când porozitatea totală este 48-60%, iar porozitatea capilară 30-36% și cea necapilară (de aerație) 18-24%. Acest spațiu lacunar este bine să fie ocupat 2/3 cu apă și 1/3 cu aer.

2. Prin măsurarea densității aparente (DA), care este favorabilă culturilor agricole între 1,0 și 1,40 g/cm³. Terenurile tasate-compactate au DA peste 1,50-1,60 g/cm³. Plantele care au partea recoltabilă în sol (morcov, cartof, sfeclă) pretind 0,9-1,2 g/cm³. Sistemul radicular crește nestingherit la DA 1,0-1,40 g/cm³, iar procesul de nitrificare se desfășoară normal la DA 1,11-1,15 g/cm³.

3. Prin măsurarea vitezei de infiltrare a apei în sol. Se consideră bună la 3-10 cm/oră. Peste 10 cm/oră se pierde în adâncime.

4. Prin măsurarea rezistenței la penetrare (cu penetrometru) la solul nisipos este mai mică de 15 daN/cm², la solul lutos este între 15 și 50 daN/cm², iar la cel argilos, 50-150 daN/cm².

5. Gradul de afânare a solului se mai poate aprecia și după creșterea și dezvoltarea plantelor, după producția obținută. Fenomenul de tasare-compactare a solului se poate manifesta la diferite adâncimi în sol și anume:

• la 20-30 cm când arătura se execută în fiecare an, la aceeași adâncime. Se poate distruge cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul la 10-12 cm sub fundul brazdei;

• la 30-40 cm când se poate distruge prin lucrări cu cizelul;

• la 50-70 cm când se poate distruge prin lucrarea cu scarificatorul.

În acțiunea de afânare adâncă a solului ar fi indicat ca aceasta să constituie o fază de tranziție spre agricultura conservativă, adică: un an arat adânc, un an folosit grapa cu discuri, un an semănat direct, iar în al patrulea an folosit scarificatorul, după care, trei ani, se pot efectua lucrări minime.

Afânarea adâncă mai este necesară pe terenurile inundate, după ploi torențiale și grindină, pe suprafețele lucrate cu utilaje grele la un grad de umiditate ridicat.

Avantajele afânării adânci constau în:

• Crește porozitatea de aerație a solului. Porozitatea este considerată mică la 5-12%, mijlocie la 12-20% și mare la 20-30%;

• Se intensifică procesele microbiologice din sol cu formarea de humus și nutriția necesară plantelor;

• Se favorizează o ușoară infiltrare a apei în sol, dar nu peste 10 cm/oră, pentru că se pierde în adâncime;

• Prin afânare se stimulează aerisirea și încălzirea solului în special în perioada de primăvară, când favorizează germinarea semințelor;

• Se direcționează raportul humificare/mineralizare menținându-l în echilibru;

• Se reduc eroziunea și pierderile de sol, deoarece în solul afânat apa se infiltrează, nu se scurge la suprafață;

• Lucrarea de afânare are productivitate mai mare decât arătura;

• Se reduce consumul de combustibil cu până la 60%;

• Se pot obține sporuri de producție de 25-30%.

O bună afânare a solului se poate realiza și prin cultivarea lucernei, care este socotită un scarificator natural, precum și prin prezența râmelor, când sunt 80-100 râme/m², prezența cârtițelor și a altor viețuitoare din sol. Pentru afânarea adâncă, la 50-70 cm, există diferite tipuri de scarificatoare cu organe active rigide, elastice sau vibratorii, care pot reduce forța de rezistență cu 40%. Organele active pot fi simple sau prevăzute cu aripioare. La adâncime mai mare, se lucrează fără aripioare. Prezența aripioarelor asigură și o afânare laterală, fără întoarcerea brazdei. Organele active sunt dispuse pe trei rânduri pentru a ușura trecerea resturilor vegetale. În spate se montează diferite tipuri de tăvălugi, de regulă tăvălugi cu țepi care sfărâmă și presează bolovanii, rezultând o suprafață netedă, bine lucrată.

Schimbarea anuală a adâncimii de lucru și a utilajelor folosite este cheia menținerii solului sănătos, cu potențial de producție ridicat, cu cheltuieli reduse și fără poluarea mediului.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Atenție la lucrările pe terenurile în pantă

Aspecte ale fenomenelor de ofilire (veștejire) și șiștăvire (zbârcire) la plantele agricole

Schimbările climatice și sterilitatea la porumb

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, prin Facultatea de Agricultură, anunță demararea unui proiect ambițios, derulat împreună cu parteneri europeni, în valoare de 11,7 milioane de euro, pentru a descoperi cum poate agricultura regenerativă să contribuie la inversarea degradării catastrofale a solurilor și la asigurarea viitorului agriculturii în Europa.

Din bugetul total, de 11,7 milioane euro, echipei din România îi revin 639.328,75 euro. În cadrul proiectului vor exista cinci laboratoare vii europene, ca exemple de bune practici în agricultură conservativă și regenerativă. USAMV Cluj-Napoca reprezintă România și are un rol esențial în cadrul consorțiului. Prof. dr. Teodor Rusu, decan al Facultății de Agricultură, este coordonator al Laboratorului viu al solurilor negre, din care mai fac parte Republica Moldova și Ucraina.

Proiectul a fost lansat oficial la reuniunea de deschidere desfășurată la Córdoba, Spania, sub titlul „Laboratoare vii pentru îmbunătățirea sănătății solului: Promovarea agriculturii conservative și regenerative în întreaga Europă” (Acord de finanțare nr. 101218949/2025), finanțat prin programul Horizon Europe. TRAILS4SOIL reunește 22 de parteneri din 12 țări europene: Austria, Belgia, Elveția, Germania, Italia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Moldova, România, Slovenia, Spania și Ucraina.

Cofinanțat de Uniunea Europeană și de Confederația Elvețiană, proiectul TRAILS4SOIL va furniza dovezi solide obținute din o sută de situri (laboratoare vii) din întreaga Europă privind impactul agriculturii regenerative – nu doar asupra sănătății solului, ci și asupra producției agricole, veniturilor fermierilor și bunăstării acestora.

„Agricultura regenerativă are un potențial enorm în abordarea acestor provocări. Prin colaborarea directă cu fermierii, TRAILS4SOIL beneficiază de experiența acestora privind condițiile locale. Astfel prin co-creare, putem sprijini alți fermieri să înțeleagă ce soluții sunt cele mai eficiente pentru terenurile lor. Aceste ferme demonstrative devin spații de colaborare între fermieri, cercetători și factori de decizie, unde se testează și se co-creează soluții pentru sănătatea solului, biodiversitate și reziliență climatică. În funcție de implicare, fiecare laborator viu va beneficia anual de 5.000 – 10.000 euro pentru activități de testare, monitorizare și inovare”, a declarat prof. dr. Teodor Rusu, decanul Facultății de Agricultură și profesor la disciplina Agrotehnică.

Peste 60% dintre solurile europene, degradate

Solurile Europei sunt într-o stare tot mai precară, afectând producțiile agricole, veniturile fermierilor și biodiversitatea.

Conform Agenției Europene de Mediu, peste 60% dintre solurile europene sunt degradate – erodate, compactate, contaminate sau sărăcite în nutrienți și umiditate. Agricultura intensivă reprezintă una dintre principalele cauze ale acestei deteriorări.

Interesul pentru potențialul agriculturii regenerative de a repara aceste daune este în creștere, atât în rândul fermierilor, cât și al mediului academic și al cercetării. Totuși, persistă incertitudini cu privire la tehnicile cele mai eficiente în diferite condiții pedoclimatice și la modul în care acestea influențează producția agricolă.

Pe parcursul următorilor cinci ani (2025–2030), partenerii TRAILS4SOIL vor colabora strâns cu fermieri și administratori de terenuri dintr-o rețea de o sută de situri experimentale. Cercetările vor evalua modul în care practicile de agricultură regenerativă influențează sănătatea solului, productivitatea agricolă, rentabilitatea exploatațiilor, bunăstarea fermierilor și mediul înconjurător. Fiecare dintre cele o sută de situri va explora una dintre cele cinci teme majore: Acoperirea permanentă a solului; Agricultura ecologică; Adaptarea la schimbările climatice; Conservarea solurilor negre; Integrarea culturilor și a creșterii animalelor.

„Societatea a neglijat nevoile solului pentru prea mult timp, iar acum resimțim consecințele. Vom împărtăși datele obținute din cele o sută de situri cu factorii de decizie, fermierii și administratorii de terenuri, oferindu-le informații fiabile despre agricultura regenerativă. În final, ne dorim să contribuim la transformarea agriculturii europene în beneficiul societății și al mediului”, a transmis prof. Emilio González-Sánchez, de la Universitatea din Córdoba, coordonatorul proiectului.

Mai multe informații despre proiect: https://trails4soil.eu/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Prin asigurarea gradului de afânare al solului și prin celelalte măsuri luate, în funcție de zonă și de cantitatea de precipitații căzute în perioada de toamnă-iarnă, în sol s-a acumulat o anumită cantitate de apă. Esențial acum este modul cum se gestionează această apă.

Cantitatea maximă pentru apă într-un teren afânat este de 59%, iar în terenul tasat – compactat 38%.

Capacitatea de reținere a apei de către sol este condiționată de modul cum se va lucra până la sfârșitul perioadei de vegetație. Se va avea în vedere că în funcție de evoluția condițiilor climatice, începe însămânțarea unor culturi încă din luna februarie.

Căile prin care se poate consuma apa din sol sunt:

- Solul tasat-compactat, cu crustă, are capilaritatea până la suprafață prin care se ridică apa și se pierde prin evaporare;

- Solul prea afânat, bolovănos prin care circulă aerul și antrenează apa și din straturile adânci pe care o evaporă;

- Terenul denivelat expune o suprafață mare atmosferei și pierderile de apă prin evaporare sunt proporționale cu suprafața expusă;

-Terenul îmburuienat pierde apă deoarece buruienile consumă de 3-4 ori mai multă apă:

- O parte din apă se reduce prin consum productiv de către plantele de cultură, dar care și acesta poate fi raționalizat.

Măsurile de reducere a pierderilor de apă din sol constau în:

- Menținerea terenului perfect nivelat și fără crustă. Se știe că solul cu structură glomerulară nu formează crustă, ci un mulci natural deoarece în spațiile dintre glomerule se găsesc vapori de apă care blochează ridicarea apei și evaporarea ei din sol;

- Capilaritatea nu trebuie să ajungă până la suprafața solului. Solul bine structurat, prin uscarea glomerulelor de la suprafață, acestea își micșorează volumul, se desprind de glomerulele umede de mai jos, întrerup capilaritatea spre suprafață și deci, întrerup pierderile de apă prin evaporare;

- Printr-o fertilizare echilibrată, crește concentrația soluției solului reducând evaporarea apei la suprafața solului;

- Prezența diverselor paravane contra vântului formate din câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, sorg, floarea soarelui și mai ales a perdelelor forestiere de protecție, scad din viteza vântului care poate crește evaporația de 15-20 ori;

- Reducerea gradului de îmburuienare a culturilor agricole, acestea fiind mari consumatoare de apă din sol;

- Gradul de afânare a solului să fie realizat numai până la adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular pentru a evita pierderile de apă spre pânza freatică;

- Terenul să se mențină bine și uniform acoperit de plante pentru a nu avea goluri în care cresc buruieni și pentru a menține o atmosferă fără deficit de saturație care reduce atât procesul de evaporare a apei, cât și transpirația plantelor;

- Este necesară și utilă lucrarea de prășit, cu un cultivator cu cuțite plate, reglat să lucreze la mică adâncime (2-3 cm) pentru a tăia rădăcinile buruienilor fără a răscoli solul și buruienile tăiate să rămână la suprafața solului, având rol de protecție. Totodată, sunt astupate crăpăturile prin care se pierde cu 18% mai multă apă;

- Trebuie alese specii de plante și din soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă și cu consum de apă mai mic. Spre exemplu, consumul specific de apă la mei este 311, la sorg 322, la grâu 519, la in 905 etc.;

- Fertilizarea organică asigură cantități mai mari de apă reținută în sol deoarece materia organică are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu două săptămâni apariția secetei;

- Asolamentul și rotația culturilor prin diversitatea plantelor cu sistemul radicular la diferite adâncimi, cu perioadă de vegetație diferită, cu consum variat de apă din diferite straturi, reușesc să gestioneze mai bine apa pe întreaga perioada de vegetație;

- Aplicarea agriculturii conservative, prin reducerea numărului de lucrări asupra solului, răscolind mai puțin pământul se reduc și pierderile de apă. Se apreciază că fiecare lucrare a solului provoacă pierderi de apă de 25%.

Prin urmare, există multiple posibilități la îndemâna agricultorilor ca apa acumulată în sol în perioada de toamnă-iarnă să fie valorificată, în cea mai mare parte, pentru creșterea nivelului și calității recoltelor.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Nimic pentru primăvară

Reținerea zăpezii, sursă de apă și de protecție a culturilor

Condiționalitatea socială, mecanismul care condiționează plata subvențiilor

Totul trebuie încheiat în toamnă sau finisat în ferestrele iernii. Apa constituie factorul principal pentru nivelul și calitatea recoltelor. Prin urmare, obiectivul oricărui fermier este acumularea și conservarea apei în sol. Orice intervenție în primăvară asupra solului determină mari pierderi de apă prin evaporare. De aceea, la intrarea în iarnă, suprafețele destinate însămânțării culturilor de primăvară trebuie să fie afânate, mărunțite și nivelate, apte să înmagazineze fiecare picătură de apă și să reducă toate căile de pierdere a apei din sol.

La intrarea în iarnă, suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară se pot găsi în una din situațiile următoare:

1. Suprafețe arate în vară sau în toamnă, la umiditatea optimă cu plugul în agregat cu grapa stelată, sau trecut imediat după arătură cu o grapă cu discuri ușoară. Aceste suprafețe sunt de bună calitate, afânate, mărunțite și nivelate, asigurând o bună acumulare și conservare a apei în sol. În primăvară sunt cele mai indicate pentru însămânțarea culturilor din urgența întâi, fără nicio intervenție asupra solului deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor în pământul afânat, la 2-3 cm adâncime, cât este necesar pentru semințele de muștar, rapiță, lucernă, in etc.

2. Suprafețe arate în toamnă la umiditatea optimă, dar negrăpate. Pe aceste suprafețe, în ferestrele iernii se trece cu o grapă cu discuri ușoară care realizează mărunțirea și nivelarea solului asigurând condiții asemănătoare celor de la punctul 1.

3. Suprafețe arate în toamnă pe sol uscat, bolovănoase, sau pe sol umed și au realizat brazde sub formă de curele, care prin uscare se întăresc beton. În ambele cazuri, nu trebuie să se facă arătura. Răul continuă dacă se încearcă mărunțirea acestora prin treceri repetate cu grapa cu discuri, cu tăvălugi grei sau, și mai grav, cu grapa rotativă. Solul este zdrobit, pisat, măcinat, distrusă structura și transformată în praf. Porii solului sunt astupați de praf, apa nu se mai poate infiltra, se scurge la suprafață, produce eroziune, băltire, se evaporă. În primăvară aceste suprafețe sunt tasate/compactate, cu crustă la suprafață, cu rezervă redusă de apă și pentru semănat sunt necesare lucrări de pregătire a patului germinativ mai energice care intensifică pierderile de apă din sol. Asemenea arături nu trebuie făcute.

4. Dacă s-a făcut greșeala și s-au executat arături conform punctului 3, este necesar să se procedeze în felul următor:

În cazul când suprafețele respective erau destinate însămânțării culturilor de toamnă, să se renunțe la rotația stabilită și să se repartizeze pentru însămânțarea culturilor de primăvară. Vor intra în iarnă în starea bolovănoasă în care se găsesc și, după câteva reprize de îngheț-dezgheț, în ferestrele iernii se trece cu o grapă cu discuri care asigură o bună mărunțire și nivelare ale solului. Apa dintre agregatele structurale prin îngheț își mărește volumul și îndepărtează agregatele structurale unele de altele, iar după zvântare bolovanii se sfărâmă foarte ușor, după linia de minimă coeziune, fără a rezulta praf. Uneori se afirmă eronat că prin îngheț-dezgheț se realizează structurarea solului. Nu, se realizează doar o mărunțire a solului. Formarea structurii este un fenomen mai complex asigurat de complexul coloidal argilo-humic.

5. Suprafețe programate pentru arătura care nu s-a putut realiza în toamnă. Acestea se pot ara la 12-15 cm adâncime în ferestrele iernii, cu plugul în agregat cu grapa stelată sau o ușoară grăpare după arătură pentru mărunțire și nivelare. Arătura din ferestrele iernii este inferioară arăturii de toamnă, dar este net superioară arăturii de primăvară, care trebuia evitată.

6. În situația în care se renunță la arătură și se face afânarea solului în plan vertical prin scarificare, rămân la suprafața solului ceva bolovani și denivelări. În ferestrele iernii, printr-o singură trecere cu grapa cu discuri se asigură o bună mărunțire și nivelare ale solului.

7. Suprafețele destinate sistemului agriculturii conservative (AC) se vor însămânța în primăvară prin lucrări minime sau semănat direct în teren nelucrat, cu semănători adecvate. Pentru acestea se va urmări din toamnă sau, cel mai târziu, în ferestrele iernii ca resturile vegetale să fie bine tocate și repartizate uniform pe teren, pentru a nu îngreuna lucrarea de semănat.

Pe toate suprafețele finisate în ferestrele iernii, până la desprimăvărare, mai cad precipitații, mai au loc fenomene de îngheț-dezgheț care asigură refacerea solului după ultimele intervenții.

Astfel pregătit solul, bine aprovizionat cu apă, mărunțit și nivelat, se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, asigurând însămânțarea în epoca optimă, în special a culturilor din prima urgență.

Trebuie evitate lucrările solului în primăvară, deoarece provoacă mari pierderi de apă. O trecere cu grapa cu colți provoacă pierderi de 3%, o lucrare cu combinatorul – 5-6%, iar cu grapa cu discuri – 15-16%, putând ajunge la pierderi de până la 28-29%.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Reținerea zăpezii, sursă de apă și de protecție a culturilor

Râmele, plugul biologic al solului

Când și cum lucrăm pământul

Ca urmare a secetei și caniculei, dăunătorii din plantațiile pomicole sunt foarte agresivi, atrag atenția specialiștii. Totodată, apar mai multe generații ale dăunătorilor, respectiv omizi, păduchi de frunze, defoliatori, cicade etc, precum și agenți patogeni, respectiv rapăn, făinare, pătări ale frunzelor, dar și paraziți care afectează fructele, cum ar fi: Monilinia fructigena și botritis (putregaiul cenușiu).

Dr. ing. Marius Viorel Roman, proprietar Pepinierele Roman, producător autorizat de material săditor pomicol, recomandă pomicultorilor să ia toate măsurile care se impun, astfel încât pomii să fie tratați corespunzător ca să fie sănătoși și, de asemenea, pentru a evita răspândirea infecțiilor. „Degeaba tratez eu dacă la vecinul este invazie de boli și dăunători, pentru că într-un final se vor muta și la mine”, punctează dr. ing. Marius Viorel Roman.

Măsurile agrotehnice recomandate de proprietarul Pepinierelor Roman sunt:

• Suprimarea lăstarilor infestați cu afide/omizi și arderea acestora;

• Greblarea, strângerea și arderea frunzelor care au căzut din pom timpuriu și care reprezintă sursă de infecție atât pentru anul acesta, dar și pentru anul viitor;

• Strângerea fructelor bolnave și îndepărtarea acestora din plantație/grădină, atât cele care sunt în pomi, dar și cele căzute pe jos.

În ceea ce privește tratamentele cu fungicide și insecticide, dr. ing. Marius Viorel Roman precizează: „În cazul pomilor la care există producția pe pom și urmează să fie recoltată în următoarele zece zile, se vor trata cu următoarele produse: Switch - 0,1% + Karate Zeon - 0,02%, cu precizarea că timp de șapte zile nu se vor recolta/consuma fructe din acești pomi. În cazul speciilor/soiurilor care au fost recoltate sau la care fructele nu se vor consuma în următoarele 14 zile, pomii se vor trata astfel: Luna Experience - 0,05% + Folpan - 0,15% + Afinto - 0,02%. Timpul de pauză până la recoltat este de minimum 14 zile”.

Foto: https://pepinierele-roman.ro/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR) solicită autorităților să vină cu precizări suplimentare în ceea ce privește practicile agricole specifice GAEC 6, astfel încât, pe de o parte, să fie aplicabile în practică, iar pe de altă parte să atingă obiectivele de sustenabilitate pe care le vizează sprijinul direct.

„Punctăm încă o dată importanța de a include, între aceste practici, o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire). Astfel, după recoltarea culturii premergătoare, pentru ca resturile vegetale rămase la suprafață să asigure o protecție adecvată, agrotehnica ne recomandă o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire prin discuire sau afânare cu combinatorul), care ar permite ruperea capilarității, evitând pierderea apei din sol. În plus, menționăm, din nou, că este permisă erbicidarea acolo unde este necesară, pentru a evita proliferarea necontrolată a buruienilor problemă și infestarea solelor”, subliniază Forumul APPR.

Pe parcursul anului trecut, FAPPR a participat la discuții oficiale și a propus amendamente care au dus la o formă mult ameliorată a actualului PNS.

„Este urgent ca propunerea bazată pe expertiza FAPPR și informațiile tehnice transmise constant, legat de clarificarea privind GAEC 6 să fie comunicată urgent de APIA către fermieri”, transmite Forumul APPR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

RWA România oferă o serie de hibrizi de porumb cunoscuți și consacrați, sub brandul G-Seed, pentru producții ridicate, performanță agronomică și maximizarea profitului. Acești hibrizi sunt adaptați la schimbările climatice și acoperă principalele grupe de maturitate cultivate în România. Printre aceștia se numără Majorque - FAO 330, Explora - FAO 340, Ajowan - FAO 360, Gloriett - FAO 380 și Sumeric - FAO 420.

În rândurile de mai jos vom vorbi despre unul dintre cele mai remarcabile produse oferite de RWA România, și anume hibridul Gloriett. Acest hibrid de porumb a demonstrat performanță agronomică de top, adaptabilitate la schimbările climatice și capacitatea de a maximiza profitul fermierilor. Gloriett a reușit să ofere un profit consistent chiar și în condițiile dificile din 2022, fiind un hibrid preferat de fermierii profesioniști din România.

Gloriett, hibridul care aduce profit în condiții incerte

Alexandru Baciu, fermier jud. Călărași: „Unul dintre hibrizii care m-a scos din foame a fost Gloriett, care a dat producții aproape de normalul irigatului. A fost hibridul care, cel puțin la mine în fermă, a adus plusvaloare. Pentru 2023 am extins suprafața cu hibrizi RWA.”

Alexandru Baciu, care gestionează aproximativ 2.000 de hectare de teren agricol în Grădiștea, județul Călărași, a ales hibridul Gloriett de la RWA pentru producție și adaptabilitate la condițiile climatice. S-a bazat pe rezultatele din testările APPR 2021, când Gloriett a înregistrat +11% față de media grupei lui, cu « + » în toate cele șapte locații. În testări, producția medie la nivel național pentru grupa sa de maturitate a fost de 7,4 tone pe hectar, confirmând că 2021 a fost un an bun pentru porumb. Iar Gloriett s-a evidențiat cu o medie de 9,3 tone, care l-a poziționat în top.

„Când toată lumea din jurul meu nu a făcut mai nimic la porumb, eu și colegii mei am avut rezultate satisfăcătoare cu hibrizii de porumb luați de la RWA. Unul dintre hibrizii care m-a scos din foame a fost Gloriett, care a dat producții aproape de normalul irigatului. Au fost în jur de 9 tone lejer. A fost hibridul care, cel puțin la mine în fermă, a adus plusvaloare”, a arătat Alexandru Baciu.

Hibridul Gloriett are între 14-20 de rânduri de boabe pe știulete, cu 29-42 boabe pe rând și o densitate de semănat recomandată de 70.000 - 75.000 de boabe germinabile pe hectar. Este foarte tolerant la cădere, frângere și ustilago și garantează o producție sănătoasă, fiind rezistent la boli și dăunători. Plantele sunt scurte, compacte și puternice, ceea ce le conferă o bună vigoare la pornire și o bună uscare la maturitate.

Recorduri de producție a înregistrat la irigat: în 2021 la Mircea Vodă, Brăila cu producție de 14 tone/ha și la Ostrov, județul Constanța, cu 13,5 tone/ha, în 2022.

„L-am ales, în primul rând, pentru producție, este un hibrid care, chiar dacă nu îl semeni în optim și îl semeni și puțin mai târziu, are flexibilitate în perioada de semănat. Când îi ajunge lui sorocul, pierde apa. Este foarte important la un hibrid de porumb să piardă apa din bob, mai ales în condițiile actuale, când o uscare la porumb este foarte, foarte scumpă. Nu știu unde a mai fost testat hibridul, dar cel puțin pentru arealul de cultură de la mine din fermă se pretează foarte bine, are și la bază o genetică bună, că altfel nu avea plasticitatea asta în adaptare și este un hibrid bun. În afară de Gloriett, am mai luat de la RWA încă doi hibrizi. Pentru 2023 am extins suprafața cu hibrizi RWA”, a concluzionat Alexandru Baciu.

Un hibrid remarcabil de porumb, Gloriett

Gloriett, FAO 380, este un hibrid semitimpuriu de porumb ce prezintă o serie de caracteristici remarcabile, care îl fac unul dintre cei mai buni hibrizi disponibili pe piață. Cu o talie medie și o toleranță bună la secetă, acest hibrid este o alegere excelentă pentru cultivatorii care doresc să obțină o producție bogată în condiții climatice dificile.

Caracteristici cheie ale hibridului Gloriett:

• Pleacă devreme, ceea ce îi permite să se dezvolte și să producă cât mai mult în timpul sezonului de creștere;

• Este un adevărat campion în producție, fiind capabil să furnizeze o cantitate mare de porumb pe unitatea de suprafață;

• Este un hibrid stabil, ceea ce înseamnă că produce o cantitate consistentă de porumb în fiecare an, indiferent de condițiile de mediu;

• Plantele sunt scurte, compacte și puternice, ceea ce le conferă o bună vigoare la pornire și o bună uscare la maturitate;

• Este foarte rezistent la boli și dăunători, garantând astfel o producție sănătoasă.

Bogdan Radu, CEO RWA Raiffesien Agro România: „La RWA, credem că selecția este cheia pentru a oferi produse de calitate. Testăm în peste 50.000 de locații pentru a selecta cei mai adaptabili și performanți hibrizi de porumb.”

Portofoliu complet de hibrizi

RWA Raiffeisen Agro România are un portofoliu complet de hibrizi de porumb din toate grupele FAO importante pentru fermierii din țara noastră. Printre aceștia se remarcă Majorque, Explora, Ajowan, Gloriett și Sumeric. Succesul lor se datorează în mare parte metodei de selecție riguroase folosită de echipa G-Seed, care alege să promoveze numai acele produse care sunt stabile și performante în condiții favorabile cât mai ales în condiții dificile.

„La RWA, credem că selecția este cheia pentru a oferi produse de calitate. Testăm în peste 50.000 de locații pentru a selecta cei mai adaptabili și performanți hibrizi de porumb. Doar așa putem avea cea mai bună selecție de hibrizi din piață, prin expertiza, atenția și pasiunea echipei noastre”, a declarat Bogdan Radu, CEO RWA Raiffesien Agro România.

Compania este parte integrantă a RWA Raiffeisen Ware Austria AG, grup care are la bază o experiență de peste o sută de ani în agricultură și raportează afaceri de patru miliarde euro pentru anul 2022.

În ultimii ani, afacerile RWA în România s-au dublat de la un an la altul, bazându-se pe o activitate orientată pe fermier (farmer centric) și concentrată în zonele limitrofe bazelor de depozitare.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Semănatul reprezintă etapa cea mai importantă în atingerea potențialului maxim de productivitate. Pentru a eficientiza investiția și a crește productivitatea și profitabilitatea culturii, trebuie considerați toți pașii importanți în procesul de semănat: pregătirea terenului-patului germinativ, stabilirea corectă a ratei de semănat, adâncimea de semănat, epoca optimă de semănat.

Datorită caracteristicilor sale îmbunătățite, orzul hibrid Hyvido^® necesită o atenție sporită asupra practicilor agrotehnice, în comparație cu soiurile convenționale. Respectând cerințele agrotehnice, Hyvido^® poate atinge potențialul maxim de productivitate în toate zonele de cultură a orzului din țara noastră. Syngenta vine în întâmpinarea fermierilor cultivatori de orz cu câteva recomandări agrotehnice.

Pregătirea terenului

Orzul hibrid are cerințe speciale în pregătirea solului. Patul germinativ bine pregătit, uniform, fără resturi vegetale, este esențial pentru o bună dezvoltare a plantelor în primele faze de vegetație și pentru asigurarea numărului optim de frați din toamnă.

Densitate prea mare (>250 boabe germinabile/mp)

Semănatul

Pentru o dezvoltare optimă a culturii de orz hibrid, este necesar să avem minimum 180 de plante răsărite la metru pătrat. Variația ratei de semănat recomandată este de la 200 la 220 boabe germinabile/mp, în funcție de momentul de semănat și de calitatea pregătirii solului. În cazul semănatului târziu, sau a pregătirii mai slabe a patului germinativ, rata de semănat poate crește până la 220 boabe germinabile/mp.

Pentru a calcula norma de semanat, se poate folosi următoarea formulă: Ns = D x MMB x 100 / P x G; (D = densitate, P = puritate, G = germinație)

Indicii de calitate, aferenți fiecarui lot, se găsesc pe Certificatul de calitate al semințelor.

Este recomandat să evităm calculul aproximativ al normei de semănat, de exemplu 90-100 kg/ha, deoarece acest lucru poate duce la o creștere a densității plantelor. O densitate mare nu este în beneficiul hibrizilor de orz Hyvido^®, deoarece poate avea un impact asupra gradului de înfrățire. Capacitatea superioară de înfrățire este un avantaj foarte important al hibrizilor de orz, în comparație cu soiurile convenționale. Pe lângă acest aspect, creșterea densității la semănat implică și creșterea costului per hectar al semințelor.

În cazul în care fermierul alege să nu calculeze rata optimă de semănat, recomandăm să se ajusteze semănătoarea la patru saci de 500 mii boabe/ha.

Hyvido® semănat la 3 cm

Adâncimea optimă de semănat este de 3 cm. Pe solurile nisipoase, se poate semăna la maximum 4 cm, pentru a evita riscul de descălțare din primăvară. Depășirea acestor limite duce la reducerea numărului de frați pe plantă. Semănat în epoca optimă, la adâncimea recomandată, și cu o fertilizare optimă, orzul Hyvido^® poate da între 5 si 16 frați, care vor produce spice egale cu planta mamă.

Este recomandat ca fermierii să utilizeze echipamente pentru semănat de precizie. La începutul semănatului este util să se facă un test al semănătorii (o calibrare), folosind o cantitate de sămânță pentru 1-5 ha, iar apoi să se realizeze eventuale ajustări. Nu este indicat să se pună, de la început, în semănătoare, toată sămânța, sărind peste acest pas important.

Hyvido® semănat la 5-6 cm

Epoca optimă de semănat, în funcție de zona georgafică, este între 25 septembrie și 10 octombrie, la fel ca și în cazul orzului convențional.

Alături de toate celelalte etape din tehnologia de cultivare a orzului hibrid, pregătirea pentru semănat și semănatul sunt pași cheie pentru a obține culturi de orz profitabile și de calitate. Respectarea particularităților pe care le are tehnologia de cultivare a orzului hibrid face ca hibrizii Hyvido^® să își atingă potențialul de productivitate.

Sursa: https://www.syngenta.ro/news/noutati/recomandari-agrotehnice-la-semanatul-orzului-hyvido

Cultura de rapiță este una dintre cele mai profitabile culturi atunci când condițiile de creștere și dezvoltare sunt optime, sau cu alte cuvinte, într-un an agricol bun. Este prima cultură care aduce bani în fermele din România.

Deși este o cultură rentabilă, rapița este în același timp și riscantă. Pentru a evita eventualele probleme, culturii de rapiță îi trebuie acordată o atenție deosebită din partea cultivatorilor. Este o cultură care necesită, încă din toamnă, tratamente fitosanitare atât pentru combaterea dăunătorilor și bolilor, cât și pentru combaterea buruienilor.

Gradul de îmburuienare al acestei culturi poate fi foarte mare, atât cu buruieni monocotiledonate, cât mai ales cu buruieni dicotiledonate, buruieni care concurează plantele de cultură în detrimentul acestora.

Fără buruieni, producții ridicate și de foarte bună calitate

Cea mai utilizată soluție în toamnă pentru combaterea buruienilor dicotiledonate din cultura de rapiță este reprezentată de erbicidul Galera™ Super al companiei Corteva Agriscience.

Galera™ Super este un erbicid foarte bine cunoscut, care are în compoziție trei substanțe active cu două moduri de acțiune diferite, atât sistemic, cât și de contact (240 g/l clopiralid + 80 g/l picloram + 40 g/l aminopiralid). Este cea mai sigură metodă de a combate buruienile dicotiledonate, atât anuale, cât și perene, din cultura de rapiță.

Galera™ Super este cea mai eficientă soluție în combaterea turiței (Galium aparine), buruiană care reprezintă cea mai mare provocare atât în perioada de vegetație a culturii, concurând planta, cât și la recoltarea și valorificarea producției. Galera™ Super are o eficacitate foarte mare (>90%) în combaterea pălămidei (Cirsium arvense), mușețelului (Matricaria spp.), samulastrei de floarea soarelui, lobodei (Chenopodium album), macului (Papaver rhoeas), susaiului (Sonchus arvensis), cornuților (Xanthium strumarium) și altor buruieni dicotiledonate prezente în cultură.

Galera™ Super este prima alegere a fermierilor din România pentru controlul buruienilor dicotiledonate din cultura de rapiță datorită unor avantaje, precum: eficacitate ridicată, independentă de umiditatea din sol la aplicare, are flexibilitate în aplicare, putându-se aplica toamna sau primăvara, este selectiv pentru planta de cultură și are cel mai mare spectru de buruieni dicotiledonate combătute.

Material furnizat de Corteva Agriscience