Agitație mare la acest început de an, mai ales pentru agricultura europeană, din care facem și noi parte. Fermierii, inclusiv din țara noastră, au protestat la Strasbourg față de acordul UE – Mercosur și de Comisia Europeană, ale cărei strategii par din ce în ce mai potrivnice agriculturii.

Ni se tot spune că economia Uniunii Europene, slăbită, are nevoie de acorduri de liber-schimb cu țări din America de Sud sau India, de pildă. Probabil că fermierii nu ar avea nimic împotriva unor astfel de acorduri dacă la Bruxelles s-ar gândi și niște măsuri de protecție pentru ei. Doar că ultimii ani au demonstrat că politicile agricole gândite de autoritățile europene sunt departe de a proteja agricultura. Un exemplu în acest sens este viitoarea PAC, cu mai puține mecanisme de sprijin pentru ferme și spațiul rural. Alt exemplu, eliminarea a sute de substanțe active pentru protecția plantelor fără a avea înlocuitori, obiectivele de mediu ale Comisiei Europene fiind considerate absurde. Prin urmare, o perioadă complicată.

Despre România, ce să vorbim?! Buget încă n-avem pentru 2026, de bani la trezorerie nici nu poate fi vorba. Iar industria românească de orice fel… oricât am căuta-o, n-am găsi-o.

Ce poate aduce României acordul Mercosur? Să spună cei care se pricep. Eu știu că o țară care nu-și produce hrana e sortită sărăciei. Așadar, cu sau fără Mercosur, noi, românii, tot rupți în… buzunare rămânem. Pentru că, să nu uităm, niciun politician român nu s-a aplecat cu seriozitate asupra problemelor sectorului agroalimentar sau ale oricărui sector din economia autohtonă.

Referitor la acordul UE – Mercosur, e mult de documentat și de scris. Las mai jos două opinii scurte, pro și contra, un fermier și un politician, ambii cunoscuți, cu voci puternice în lumea agricolă românească.

Alexander Degianski, fermier: „Vă mai aduceți aminte că înainte de isteria COVID toată lumea desconsidera medicii, la televizor se prezentau zilnic doar știri negative, orice caz de corupție, oricât de mic, era hipermediatizat și generalizat și pentru restul medicilor? Eu îmi aduc aminte! Și îmi mai aduc aminte că în câteva zile de când a început toată nebunia lockdownului, brusc, medicii nu mai erau lepre sau hoți, ci au devenit „eroii în alb”, toate televiziunile prezentau efortul medicilor și al asistentelor, se prezentau portrete și viețile lor.

Acum, mai mult ca oricând, o parte a societății și a presei prezintă în cel mai denigrant mod posibil fermierii, cu apelative ca „milogi, agresivi, putiniști”, „proști și necompetitivi” etc.

Pe toate le pot înțelege până într-un punct, e normal ca unii să nu aibă capacitatea mentală să înțeleagă complexitatea agriculturii, alții să creadă că rigorile, siguranța și calitatea produselor din agricultura europeană sunt aceleași cu cele din Brazilia, SUA, Ucraina, Rusia, India, China și că dacă cumperi un kilogram de pui la jumătate de preț din Brazilia e același pui cu cel produs în Europa.

Ceea ce nu pot înțelege eu este cum se poate ca fix acum, când „ceasul apocalipsei” e mai aproape decât oricând în istorie, de miezul nopții, se pot gândi unii că ar fi momentul unei crize în agricultura europeană, că ar fi bun momentul ca mare parte din fermierii europeni să fie în pragul falimentului, doar pentru că avem un tratat care, teoretic, ne va aduce mâncare mai ieftină, nicidecum mai sigură. 

Spre deosebire de cazul medicilor, în cazul agriculturii, cuvintele de mulțumire și recatalogare a fermierilor ca „eroi cu pământ sub unghii” nu vor putea reporni un sector aflat în pragul colapsului, iar deopotrivă pentru cei care acum critică sau susțin fermierii, nu le va pune mâncare pe masă. De luat aminte că toată mâncarea de pe masa UE e pusă de doar 2% din populație, procent ce reprezintă persoanele care lucrează în sectorul agricol al Uniunii Europene.

În cazul unei nebunii mondiale, nu cred că tratatele ne vor ține de foame!”.

Daniel Buda, europarlamentar: „Nu putem construi o agricultură puternică pe ruinele unei economii slăbite. Nu putem vorbi despre protejarea fermierilor într-o Europă care nu mai produce, nu mai exportă și nu mai este competitivă. Într-o Europă care își pierde capacitatea de a-și susține industria într-o competiție globală tot mai dură cu China și cu alte mari economii.

De unde vom mai plăti subvențiile? Din ce resurse vom mai susține fermierii? Acordul Mercosur nu este doar despre agricultură. Este despre viitorul sistemului economic european.

Vreau să spun un singur lucru: pentru o agricultură europeană puternică, avem nevoie de o economie europeană puternică.

Susțin fermierii de 11 ani. Am făcut-o constant, consecvent, și oricine poate confirma acest lucru.

Dar astăzi suntem obligați să privim dincolo de ceea ce sună bine pe termen scurt și să facem ceea ce este necesar pe termen lung, pentru ca Europa să mai poată avea agricultură, fermieri și subvenții nu doar anul viitor, ci și peste 10 sau 20 de ani”.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Cu ocazia Zilei Mondiale a Solului, sărbătorită anual pe 5 decembrie, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca găzduiește, în zilele de 4 și 5 decembrie 2025, o nouă ediție a evenimentului educațional și interdisciplinar „Multidialog despre Sol – Bio-inspirație actuală pentru comunitățile generațiilor viitoare”.

Programul reunește profesori, cercetători, antreprenori, reprezentanți ai administrației publice, experți în sustenabilitate și tineri din România, Italia și Turcia, într-un cadru dedicat dialogului despre sol, bioeconomie și modele comunitare de dezvoltare durabilă. Totodată, programul include și activitățile proiectului ERASMUS+ „Eco-Culinary Innovators”, realizat împreună cu Colegiul de Servicii în Turism „Napoca”, în cadrul căruia tinerii lucrează în echipe mixte pentru a dezvolta concepte alimentare sustenabile sub tema Glocal Food: Thinking Global, Acting Local.

Importanța evenimentului

În contextul european actual, în care solul devine o resursă strategică pentru climă, hrană și reziliență urban-rurală, evenimentul de la Cluj reprezintă o platformă de conectare între educație, cercetare, industrie și comunitate. Aici se construiesc modele replicabile, bazate pe colaborare internațională, știință aplicată și soluții alimentare sau economice inspirate din natură.

„Ne dorim ca tinerii să înțeleagă solul nu doar prin laboratoare, ci și prin gastronomie locală, modele de afaceri și proiecte europene care creează punți între orașe, sate și comunități profesionale”, arată prof. dr. Felix Arion, coordonator proiect și cadru universitar USAMV Cluj-Napoca.

Un dialog continuu între știință, comunitate și inovație de Ziua Mondială a Solului

Ziua de 5 decembrie va începe cu prezentarea contextului evenimentului de către Felix Arion, urmat de introducerea proiectelor europene SOILTRIBES și BIO-INSPIRE, realizată de Iulia Arion și Felix Arion, care deschid discuția despre rolul solului în comunitățile viitorului.

Din partea Primăriei Cluj-Napoca, Oana Buzatu aduce o perspectivă urbană asupra solului ca element definitoriu al orașului, iar tinerii participanți ai proiectului Erasmus își prezintă conceptele în cadrul unei competiții de idei dedicată sustenabilității alimentare.

După ceremonia de premiere, seria de intervenții continuă cu teme care acoperă întregul spectru al relației dintre sol, oameni și economie: Zoltan Felfoldi vorbește despre proiectele pentru comunitate, Lucian Cuibus despre știința și practica hranei sustenabile, Horia Simon despre legătura dintre gastronomia satului și apetitul orașului, iar Bettina Peters prezintă exemple de cooperare între turism și producători locali din Germania.

În partea finală, Andreea Loredana Rhazzali explică oportunitățile de finanțare din cadrul proiectului FutureFoodS, Mihai Cuc prezintă soluții inovatoare pentru agricultura durabilă, iar Romulus Iagaru abordează prezentul și viitorul bioeconomiei. Ziua se încheie cu concluziile lui Felix Arion, marcând un parcurs care conectează educația, cercetarea și economia circulară.

„SOILTRIBES și BIO-INSPIRE arată că bioeconomia nu este doar un concept teoretic, ci o șansă reală pentru comunitățile care doresc să integreze sustenabilitatea în agricultură, turism, dezvoltare locală și politici urbane”, explică dr.ing. Zoltan Felfoldi, coordonator Terra Gloria.

Continuitate și viziune

Pentru Terra Gloria, această ediție marchează al treilea an consecutiv dedicat dialogului despre sol, după primul eveniment organizat pe 5 decembrie 2023, tot în parteneriat cu cadrele didactice ale Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală de la USAMV Cluj-Napoca. Evenimentul a crescut organic, reușind să adune din ce în ce mai multe comunități, inițiative europene și profesioniști care împărtășesc aceeași viziune asupra viitorului sustenabil.

Evenimentul, care se va desfășura în clădirea bibliotecii de la USAMV Cluj-Napoca, este deschis publicului, iar organizatorii încurajează participarea specialiștilor, profesorilor, studenților, reprezentanților ONG-urilor și tuturor celor interesați de mediu, educație, agricultură și viitorul comunităților urbane și rurale.

„Multidialog despre Sol – Bio-inspirație actuală pentru comunitățile generațiilor viitoare” este un eveniment organizat de Terra Gloria, împreună cu Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală – USAMV Cluj-Napoca și Departamentul de Științe Economice, cu sprijinul sponsorilor Hektar Seeds, Geo Rom și AgroTransilvania Cluster, alături de parteneri din inițiative europene precum SoilTribes, BIO-INSPIRE și FutureFoodS.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită ca Legea Mirosului să nu se aplice sectorului agroalimentar deoarece s-ar pune în pericol continuitatea fermelor, a producției agroalimentare și securitatea alimentară a țării.

Legea Mirosului există deja de mulți ani, însă nu are norme de aplicare. Prin urmare, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a elaborat metodologia de aplicare, iar cele două proiecte cu norme de aplicare privind „stabilirea nivelului de disconfort olfactiv și conținutul planului de gestionare a disconfortului olfactiv” se află în consultare publică pe pagina de internet a MMAP. „Legea mirosului există de mai mulți ani, dar este inaplicabilă pentru că nu are normele de punere în aplicare. Am colaborat cu Ministerul Sănătății și am format un grup pentru a găsi cea mai bună variantă de lucru. Proiectele cu metodologia de aplicare sunt în consultare publică, iar observațiile cetățenilor și ale tuturor entităților sunt extrem de importante și sunt sigură că  forma finală a acestor acte normative va fi una coerentă, corectă și ambițioasă, astfel încât protejarea sănătății umane și a mediului să fie pe primul loc”, a declarat Diana Buzoianu, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.

În urma consultărilor cu toate organizațiile profesionale din sectorul agroalimentar, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită exceptarea agriculturii și industriei alimentare de la aplicarea Legii Mirosului. Activitățile agricole presupun inevitabil emisii olfactive naturale, care nu pot fi eliminate complet, iar aplicarea strictă a normelor propuse ar pune în pericol continuitatea fermelor, unităților de procesare și securitatea alimentară a României.

AAC amintește că în state precum Franța, Germania, Olanda, Danemarca sau Austria există reglementări echilibrate, care protejează fermele deja autorizate și tratează diferențiat mirosurile agricole față de cele industriale. „Aceste principii trebuie implementate și în România, deoarece includ „prioritatea agricolă”, proporționalitatea măsurilor și excluderea sancționării retroactive a fermierilor pentru activități specifice agriculturii. Este absurd să se pretindă ca fermele și exploatațiile agricole, autorizate legal și funcționale de ani de zile, să fie supuse unor noi norme și penalizări ulterioare pentru mirosuri firești și inevitabile, specifice activității agricole. Producția de hrană pentru populatie trebuie exceptată de la această legislație, altfel riscăm să punem în pericol continuitatea fermelor, a producției agroalimentare și securitatea alimentară a României”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Principalele solicitări ale AAC:

• Exceptarea fermelor și unităților agroalimentare de la aplicarea Legii Mirosurilor;

• Dacă excepția nu este acceptată, implicarea oficială a Ministerului Agriculturii în elaborarea și aplicarea normelor;

• Protejarea exploatațiilor agricole autorizate anterior de reclamațiile generate de construcții ridicate ulterior fără respectarea distanțelor de protecție sanitară;

• Introducerea unor criterii clare și obiective pentru evaluarea disconfortului olfactiv, diferențiate între activitățile industriale și cele agricole;

• Limitarea plângerilor abuzive printr-un mecanism de verificare a sesizărilor și prin obligativitatea respectării normelor urbanistice de către reclamanți;

• Asigurarea continuității activităților agricole și comerciale în derulare, fără șicanări administrative sau juridice;

• Adoptarea unor norme proporționale, aliniate standardelor UE, care să evite abuzurile și să protejeze fermele existente.

„Ne exprimăm deschiderea de a participa activ la consultările publice și de a colabora cu autoritățile pentru găsirea unor soluții corecte și echilibrate, care să îmbine protecția mediului cu asigurarea continuității activităților agricole”, conchide AAC.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din următoarele organizații profesionale: Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În medie, un român aruncă o porție de mâncare pe zi, ceea ce înseamnă 6.000 de tone de alimente irosite zilnic la nivelul întregii țări. Aruncăm 20% din totalul alimentelor produse, iar gospodăriile sunt cele mai mari surse de risipă alimentară, urmate de HoReCa și retail.

Risipa începe când cumpărăm prea mult, continuă când gătim disproporționat și se încheie când aruncăm ce a fost muncit cu trudă. Prin intermediul inițiativei „Gospodari la Obor”, Asociația Lanțului Alimentar Scurt (ALAS) vrea să rupă acest cerc, construind o rețea informală de oameni care nu irosesc nimic – de la legume și frunze, până la idei și timp.

De ce este important să reducem risipa alimentară?

• Pentru că, în fața taxelor mai mari, putem învăța cum să cheltuim mai puțin, dar mai înțelept.

• Pentru că, în loc să generăm gunoaie, putem produce compost pentru grădinile urbane și balcoanele verzi.

• Pentru că regenerarea orașului pornește din comunități vii, active, care gătesc împreună și creează sol nou din resturi.

• Pentru că piețele și magazinele sunt locurile de unde cumpărăm, iar ALAS și organizațiile partenere își doresc să îi învețe pe români să cumpere responsabil și calitativ. Nu cantitatea, ci calitatea alimentelor trebuie să primeze pentru românii care vin la piață.

„Gospodăria adevărată înseamnă respect – pentru muncă, pentru hrană și pentru resursele care ne rămân. În vremuri în care totul pare mai scump, acest proiect ne reamintește că putem face mult cu puțin, dacă lucrăm împreună. Piața Obor este un loc simbol pentru consumatorii casnici, dar este și un loc de unde își procură materia primă mulți chefi de top. Împreună cu alți colegi de breaslă vrem să transmitem acest mesaj: economia începe cu responsabilitatea cu care cumpărăm. Un român atent la resurse este perceput ca fiind gospodar. Românii trebuie să reînvețe să fie gospodari, nu risipitori”, declară Marius Tudosiei, fondator ALAS și proprietar Băcănia Veche.

Proiectul este finanțat de Platforma de Mediu pentru București, prin programul „În ZONA TA”, și se desfășoară în parteneriat cu entități valoroase precum: Academia de Compost, Balconul Obor, Grădini Comunitare Obor, Asociația Eco Ruralis, Climatosfera și mai multe unități de învățământ din Sectorul 2.

,,Ce facem mai exact? Instalăm un compostor comunitar lângă Piața Obor, pentru ca resturile vegetale să hrănească pământul, nu gropile de gunoi. Organizăm ateliere de gătit comunitar cu legume imperfecte, pentru a reduce risipa și a învăța rețete zero waste. Îi implicăm pe copii, seniori, comercianți și vecini în ateliere, tururi ghidate și sesiuni de educație ecologică. Derulăm o campanie de conștientizare cu mesaje clare și simple: Nu risipi nimic la Obor!;  La Obor se mănâncă tot; Compost is the new black!”, arată Cristina Chinole, Manager de Proiect ALAS.

Asociația Lanțului Alimentar Scurt își dorește să arate că legumele imperfecte sunt la fel de gustoase și demne de pus pe farfuriile oamenilor, că ne hrănesc și ne dau energia zilnică și că nu există niciun motiv să fie aruncate, mai ales în acest context economic în care „economisirea” trebuie să fie un laitmotiv al vieții noastre, având în vedere că atâția copii, bătrâni și bolnavi au o alimentație precară, pentru că nu își permit să cumpere alimente variate.

„Cu atât mai mult în etapa asta e important să fim atenți la resurse și să încercăm, prin asta, să contracarăm eventualele creșteri de prețuri. Nu toată lumea a crescut prețurile, dar impactul noilor taxe va fi resimțit la nivel general în România. Iar atenția la resurse poate însemna o gospodărire mai bună, niște planuri mai detaliate, care să ne ajute să cheltuim mai puțin. Ar trebui, mai ales, să ne concentrăm pe cum putem evita risipa. Risipa alimentară începe din faza achizițiilor – suntem tentați să cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Continuă când gătim, pentru că nu folosim integral produsele, și se încheie când aruncăm mâncare deja gătită – pentru că gătim prea mult pentru cât de puțini suntem. E păcat de toată munca celor care au trudit să avem aceste lucruri pe masă. E păcat să ajungă la gunoi. E păcat și de munca noastră să o risipim așa. Gospodăria adevărată înseamnă respect pentru tot ce avem: de la grădina proprie până la resturile care pot deveni compost. La Punctul Gastronomic Local La Motoare gătim cu ce ne oferă natura și nu irosim nimic – transformăm legumele trecute în zacuscă, oasele în ciorbe și cojile în hrană pentru pământ. Asta nu e doar sustenabilitate, e bun-simț gospodăresc. Cu toții putem învăța cum să facem asta, la restaurant sau acasă”, subliniază Răzvan Lavric, gospodar Slow Food, fondator La Motoare (Haleș – Buzău) și membru ALAS.

Proiectul „Gospodari la Obor” se va derula în Piața Obor și în Parcul Păsărarilor, acolo unde vor avea loc ateliere, picnicuri, sesiuni de compostare și campanii de informare.

„Compostarea comunitară este, în primul rând, un demers de educare a populației cu privire la importanța colectării separate la sursă și a gestionării sustenabile a biodeșeurilor. În plus, contribuie la protejarea mediului, pentru că se evită emisiile generate prin depunerea biodeșeurilor la groapă, se îmbunătățesc solurile din orașe și se regenerează biodiversitatea. Nu în ultimul rând, compostarea comunitară contribuie la îndeplinirea țintelor de reciclare ale României, prin evitarea contaminării cu biodeșeuri a fracțiilor reciclabile”, susțin reprezentanții Academiei de Compost.

Cel care produce hrana cu trudă este mai atent cu modul în care o gestionează. Ruralul risipește mai puțin decât urbanul, în parte pentru că oamenii de la sat au fost mai dezavantajați economic, iar o mare parte din resursele lor au fost folosite ca hrană pentru animale. Tocmai de aceea, mulți dintre gospodarii de la Obor pot avea un rol aparte în educarea populației urbane.

Începem să conștientizăm care sunt efectele economice, sociale și de mediu ale risipei alimentare, dar românii trebuie să învețe să perceapă hrana ca pe un element esențial pentru siguranța națională.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 18-20 iunie 2025, la Bruxelles s-a dezbătut viitorul agriculturii europene. Au avut loc întâlnirile Președințiilor, Prezidiilor COGECA, unde Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a fost reprezentată de către Florentin Bercu (UNCSV), prezent, totodată, la dezbaterea COPA și COGECA cu instituțiile Uniunii Europene.

În cadrul reuniunii Președințiilor, COGECA Praesidium, a dezbaterii și ședința grupului de la Visegrad extins au avut loc dezbateri pe cele mai recente poziții ale COPA-COGECA privitoare la: actualizări pe Cadrul Financiar Multianual post 2027; debirocratizări și simplificări pentru Politica Agricolă Comună; discuțiile din Consiliul European pentru Agricultură și Alimentație; Regulamentul privind defrișările; situația pieței privind schimburile comerciale cu Ucraina, Mercosur, SUA, UK; protecția animalelor pe perioada transportului; strategia privind Reziliența Apei; consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente; Legea pentru monitorizarea solului; carnivorele mari; priorități cheie pe strategia europeană pentru Bioeconomie.

Președintele COPA, Massimiliano Giansanti, a spus că nu poate exista o lume fără ferme, agricultura având un impact social, economic și ecologic imens. „Ne aflăm la mai puțin de o lună de prezentarea propunerii pentru noul Cadru Financiar Multianual (CFM) și bugetul Politicii Agricole Comune (PAC) post-2027. În actualul context geopolitic, securitatea trebuie garantată pornind de la securitatea alimentară, iar agricultura și silvicultura sunt piloni strategici pentru hrănirea celor 450 de milioane de cetățeni europeni și pentru sprijinirea economiilor locale. Fermierii nu sunt o povară, ci o parte a soluției pentru CFM. Deși președinta Ursula von der Leyen a afirmat recent că fermierii sunt în centrul preocupărilor, acest lucru trebuie demonstrat prin alocarea unui buget adecvat. COPA este pregătită să lucreze pentru protecția fermierilor, care asigură stabilitatea societății. Nu putem concepe o lume fără ferme, iar agricultura are un impact social, economic și ecologic imens. Fermierii trebuie să fie competitivi la nivel global. În perioada cu inflație de peste 15%, li s-a cerut să producă mai mult pentru a menține prețurile scăzute, au făcut-o, și o pot face din nou, dar au nevoie de sprijin pentru a rămâne sustenabili și competitivi. În acest context, au fost exprimate îngrijorări cu privire la ideea de comasare a pilonului 2 al PAC cu fondurile de coeziune, ceea ce ar slăbi capacitatea de producție alimentară. Înainte de orice reformă trebuie făcută o analiză de impact a actualei PAC. Fermierii susțin menținerea celor doi piloni, un buget dedicat și crescut, întrucât inflația anterioară a redus semnificativ finanțările, iar fermierii nu mai pot plăti nota de fiecare dată. Dacă se dorește o „revoluție a PAC”, trebuie să se păstreze litera „C” din „Politica Agricolă Comună”, adică caracterul comun și unitar. Viitorul PAC se va axa pe ecoscheme și componenta socială, dar este esențial să se țină cont de nevoile fermierilor. Aceștia nu cer pomeni, ci condiții pentru a putea concura corect pe o piață plină de provocări. Fermierii europeni trebuie să concureze cu exploatații agricole mari din Rusia și Ucraina, și în acest context este esențială găsirea unui echilibru între regiunile Sud, Nord, Est și Vest ale UE, pentru a menține o agricultură viabilă în toate statele membre. Este o problemă gravă dacă un stat membru refuză cofinanțarea, riscăm să pierdem forme importante de agricultură. Dispariția pieței unice europene ar periclita coeziunea UE. În acest context, fermierii riscă să se retragă din piața internă pentru a vinde doar în afara UE, dat fiind că în UE costurile de producție sunt mai mari din cauza standardelor ridicate”, a precizat Massimiliano Giansanti, care a cerut ca demnitatea fermierilor europeni să fie apărată și respectată. Președintele COPA a mulțumit ministrului polonez al Agriculturii care a transmis și susținut mesajele COPA, exprimându-și speranța că și alți miniștri din UE vor acționa la fel.

Președintele COGECA, Lennart Nilsson, a întrebat cum va funcționa un model agricol cu 27 viteze diferite în UE, cine își asumă riscurile și cine suportă consecințele acestui model fragmentat. „Suveranitatea europeană începe cu suveranitatea alimentară, deoarece nu există securitate fără securitate alimentară și nici autonomie strategică fără o agricultură rezilientă. PAC trebuie să rămână coloana vertebrală a strategiei UE privind alimentația și agricultura, așa cum este consacrată în tratatele UE, prin natura sa comună, structura robustă și resursele financiare alocate. Se solicită un angajament reînnoit, cu un buget dedicat, protejat și indexat la inflație pentru PAC în cadrul financiar multianual următor. Totul se reduce la un singur cuvânt: COOPERARE. Atunci când fermierii și cooperativele agricole sunt puternice, sunt susținute fermierii, cooperativele și, implicit, cetățenii. În vremuri dificile, cooperativele agricole sunt esențiale pentru a asigura stabilitate, predictibilitate și sustenabilitate în sector. COGECA se opune împărțirii bugetului. Reformele nu trebuie făcute fără a fi precedate de analize de impact riguroase și consultări reale cu fermierii, cooperativele și organizațiile acestora, iar propunerile lor trebuie preluate înainte de comunicarea oficială”, a spus Lennart Nilsson.

Florentin Bercu, director executiv al UNCSV, organizație membră AAC și vicepreședinte COGECA a declarat că nu mâncăm armament, ci hrană produsă de fermieri. „În majoritatea cazurilor, declarațiile Ursulei von der Leyen și ale altor conducători de autorități sunt frumoase, dar sunt contrazise de fapte. Trebuie să trecem de la declarații la fapte și să dovedim acest lucru prin alocarea unui buget specific, consistent, actualizat cel puțin cu rata inflației, prin cadrul financiar multianual post-2027 pentru subvenții și investiții prin PAC, care să poată permite finalizarea convergenței externe și să facă fezabilă producția de alimente de calitate la prețuri accesibile pentru cei 450 de milioane de consumatori din UE”, a punctat Florentin Bercu.

Președintele Comisiei Europene a subliniat rolul esențial al fermierilor în hrănirea celor 450 milioane de cetățeni ai UE și a promis simplificarea PAC și sprijinirea tinerilor fermieri. „PAC rămâne un pilon central al viitorului Cadrului Financiar Multianual, adaptabil la schimbările climatice și nevoile sectorului. Puterea și viitorul UE constă în producția de hrană, viitorul fermierilor și al Agriculturii comunitare”, a arătat Ursula von der Leyen.

Fără fermieri, cooperative și organizațiile lor nu putem construi viitorul Uniunii Europene, a spus Czeslaw Siekierski, președinte al Consiliului de Miniștri ai Agriculturii din UE: „Sectorul agricol trebuie să fie rezilient pentru ca Uniunea Europeană să își mențină independența, o lecție învățată în timpul pandemiei COVID-19 și al războiului din Ucraina. Nu putem depinde în totalitate de importuri mai ieftine. Politica Agricolă Comună este fundamentul care asigură producția de alimente de calitate la prețuri accesibile. Comisia Europeană a reafirmat că agricultura este o prioritate, un mesaj transmis clar chiar astăzi de președinta Ursula von der Leyen. Însă această prioritate trebuie susținută printr-un buget adecvat, actualizat și bine direcționat. Președinția poloneză a elaborat un document care sintetizează concluziile ultimelor șase luni, alături de recomandări din partea statelor membre privind viitorul PAC. Tema centrală: securitatea alimentară și asigurarea unei producții agricole competitive. Este esențial să continuăm un dialog permanent și intens cu fermierii, cooperativele și organizațiile profesionale așa cum se întâmplă deja în Polonia. Acest dialog trebuie extins și consolidat la nivelul tuturor statelor membre. Toți miniștrii sunt de acord: bugetul este crucial. Avem nevoie de un buget dedicat, ambițios și adaptat noilor provocări: inflație, schimbări climatice, extinderea UE. De asemenea, este necesară simplificarea procedurilor și susținerea reînnoirii generaționale. Trebuie să ne întrebăm de ce tinerii nu mai sunt atrași de agricultură și ce putem face pentru a schimba această realitate. Este vital să asigurăm concurență loială și reciprocitate în standardele aplicate produselor importate, în oglindă cu cele din UE. Fermierii europeni nu pot concura cu mari proiecte agricole din afara UE, iar o eventuală integrare a PAC într-un buget unic pe țară ar vulnerabiliza și mai mult sectorul. Viitorul trebuie construit pe stimulente, nu pe constrângeri. Revoluția verde este necesară, dar trebuie să se întâmple în timp, în paralel cu păstrarea competitivității, nu impusă rapid și artificial. Agricultorii au fost mereu gardienii mediului, ai solului și ai naturii și trebuie lăsați să continue acest rol așa cum știu mai bine. Agricultura nu trebuie să devină obiectul politicilor viitoare, ci subiectul central. PAC este o politică consacrată, cu structură și resurse proprii, și trebuie tratată separat din perspectivă economică și socială. Avem nevoie de un angajament politic puternic, bazat pe solidaritate. Fermierii trebuie consultați constant, nu doar în perioade electorale. Trebuie ascultați cu atenție și susținuți pentru că fără fermieri, cooperative și organizațiile lor, nu putem construi viitorul Uniunii Europene”.

Enrico Letta, președintele Institutului Jeacque Delors, a atras atenția asupra impactului produselor din afara UE și a costului tranziției suportat de IMM-uri. „Cuvântul și pozițiile voastre ca fermieri și cooperative sunt esențiale și foarte importante pentru viitorul UE”, a specificat Enrico Letta, pledând pentru sprijin și investiții în fermieri, digitalizare și inovație. Totodată, s susținut ideea unei UE suverane din punct de vedere alimentar și a cerut preluarea propunerilor și sugestiilor transmise de COPA-COGECA.

Europarlamentarul COM AGRI (IT, SSD), Nardello Dario, susține că noua Politică Agricolă Comună (PAC) și viitorul Cadru Financiar Multianual (CFM) sunt esențiale pentru perioada următoare, iar Comisia Europeană nu ar trebui să propună noul CFM post-2027, care va include bugetul PAC, până nu sunt integrate solicitările și propunerile venite de la fermieri și cooperative. „Parlamentul European, prin grupul S&D, a solicitat menținerea identității și unității PAC ca politică distinctă. Agricultura are nevoie de o strategie coerentă și de un buget adecvat, inclusiv cu indexare la inflație. Deciziile trebuie să pornească de la fermieri, printr-o abordare de jos în sus. Este necesară o strategie clară și o consolidare a valorilor bugetare. Tinerii fermieri trebuie sprijiniți, inclusiv în tranziția către Agricultura 5.0. Sistemul actual trebuie reformat după o evaluare atentă a celui anterior, pentru a-l îmbunătăți. Comisia Europeană nu ar trebui să propună noul CFM post-2027, care va include bugetul PAC, până nu sunt integrate solicitările și propunerile venite de la fermieri și cooperative. Este esențială colaborarea strânsă între Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European (COM AGRI) și COPA-COGECA pentru a asigura o agricultură europeană puternică, durabilă, competitivă și susținută politic și financiar. Este esențial pentru viitor să putem consolida colaborarea din COM AGRI și COPA COGECA pentru a integra propunerile dumneavoastră și ajunge să avem o agricultură mai puternică, sustenabilă, durabilă și competitivă”, a arătat Nardello Dario.

Wiktor Szmulewicz, președinte Camera Agricolă a Fermierilor din Polonia, a spus: „Vrem o evoluție, nu o revoluție și asta se poate face doar prin investiții. Nu considerați că una se spune și alta se face? Scurtarea lanțului de aprovizionare din păcate s-a lungit.  Vorbim de simplificare, dar vedem că povara crește”.

Președintele Confederației Agricultorilor din Portugalia, Álvaro Mendonça e Moura, a afirmat că UE nu poate rămâne unită fără un buget suficient și a criticat ideea reducerii bugetului, considerând că fermierii nu trebuie păcăliți cu promisiuni că banii vor fi redirecționați către tineri sau mediu, dacă suma totală este insuficientă.

„Ce fermier nu are nevoie de bani? Suntem de 30 ani în UE. Nu am cerut până acum subvenții, dar avem nevoie de ele ca să putem continua. Bătrânii fermieri sunt din ce în ce mai frustrați și că pierd bani și că riscă să își închidă fermele. PAC ne ține împreună și trebuie să fie consolidat”, a completat Nikolaus Berlakovich, reprezentant al fermierilor din Austria și vicepreședinte COPA.

Arnold Puech D’Alissac, CESE, reprezentant al fermierilor din Franța: „Suntem în contextul geopolitic în care Agricultura și Alimentația sunt arme de apărare la nivel european, reprezintă o contribuție importanta de 1,3% și trebuie finanțate mult mai consistent. Avem provocarea de a nu lăsa altora puterea de a hrani UE. Cum vom face asta fără un buget consolidat, cu exploatații competitive?”

Francie Gorman, reprezentant al fermierilor din Irlanda și vicepreședinte COPA propune evaluarea actualei PAC înainte de a începe reforma. De asemenea, sublinează că investițiile în mediu nu au generat beneficii financiare suficiente și că trebuie cunoscut mai întâi bugetul total înainte de discuțiile privind repartizarea și reformarea. „Agricultura are un rol dublu vital: produce alimente și carbon. Sprijină economiile rurale mai eficient decât alte sectoare. Deși s-a promis că agricultura va rămâne o prioritate, părerea fermierilor nu a fost suficient luată în calcul. Sunt necesare subvenții și investiții”, a accentuat Francie Gorman.

În final, mesajul comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, transmis de șefa sa de cabinet Ester de Lange: „Cercul este rotund când vorbim de lanțul alimentar. O vorbă olandeză spune că nu putem construi un continent pe stomacul gol. Dacă avem noi provocări, avem nevoie de un buget mai mare, avem nevoie de un număr mai mare de țări dispuse să facă acest efort suplimentar. Trebuie să acoperim cheltuielile din perioada COVID 19, trebuie să acoperim împrumuturile pentru NEXT GEN EU(PNRR), nevoile mai mari pe partea de înarmare și extindere a UE. Statele Membre trebuie să acopere aceste cifre. Apreciem inputul fermierilor și al cooperativelor din COPA-COGECA, îl preluăm și vom ține cont de el. Trebuie să ne asigurăm că producția de alimente este importantă, să găsim o cale în care să respectăm trăsăturile specifice ale măsurilor din PAC, să menținem cutia cu instrumente unite și intacte, să avem predictibilitate, stabilitate pe minimum 5-7 ani. Sinergiile se pot obține doar prin păstrarea particularității PAC și cei 2 piloni. Trebuie să ne asiguram că  economiile rurale și locale vor rămâne pe poziții și vă dau un exemplu: doar în Finlanda sunt 300-400 km la frontiera cu Rusia, unde sunt doar ferme, neavând armată, fermierii apăra granița. Dacă își vor înceta activitatea și vor pleca de acolo vom rămâne descoperiți. Vrem o evoluție, nu o revoluție, iar asta se poate face doar prin investiții și sprijinirea sectorului agroalimentar. Bineînțeles că vrem un buget mai mare ca să putem finaliza și convergența externă. Simplificarea este luată extrem de mult în serios,  suntem deja în lucru cu a doua simplificare într-un an. Trebuie luată și mai mult în considerare pentru viitorul program PAC post 2027. Trebuie să luptăm împreună să ne asigurăm că rămâne un PAC comun, consolidat, puternic. Știm că sunt state care au bani și îi vor da la agricultură, că sunt state care au bani și nu îi vor da la agricultură și sunt state care nu au bani, dar ar da mai mult la agricultură. Dacă bugetul nu este mai mare va trebui să fim mai targetați pentru a exista un echilibru între fermierii noi-vechi, mici-mari etc”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Reporter: Auzim din ce în ce mai mult cuvântul „sustenabilitate”. Ce înseamnă și cum îl includeți în strategia BASF?

Gustavo Palerosi Carneiro: Sustenabilitatea este un element fundamental al strategiei noastre, unde ne dorim să fim recunoscuți drept lideri ai industriei.

Sunt patru piloni cheie ai sustenabilității, din punctul de vedere al BASF. Primul pilon este dezvoltarea de soluții pentru reducerea impactului negativ al agriculturii asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. Pilonul numărul doi, vrem să dezvoltăm soluții durabile, care să crească mai rapid decât media pieței regionale, aducând la viață portofoliul nostru de cercetare și dezvoltare. Pilonul al treilea, vrem să dezvoltăm soluții digitale care să ajute fermierii să reducă utilizarea resurselor și să producă mai sustenabil/durabil. Pilonul al patrulea, asigurarea că produsele BASF sunt sigure pentru fermieri, mediu și consumatori.

În ansamblu, consider că sustenabilitatea este esențială pentru competitivitate și pentru a sprijini viitorul industriei agricole.

Reporter: Cum se aliniază strategia BASF cu tendințele actuale și cu previziunile viitoare din sectorul agricol global?

Gustavo Palerosi Carneiro: Agricultura, una dintre cele mai mari industrii de pe pământ, se schimbă fundamental. La fel ca în toate sectoarele economiei, fermierii vor trebui să adopte noi metode de gestionare bazate pe date și soluții digitale. Gândiți-vă cum ne-a schimbat viața inteligența artificială. De ce această inteligență artificială nu ar schimba și agricultura?

De aceea, BASF investește în agricultura digitală și monitorizează constant evoluțiile din industrie pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii.

Reporter: Cum poate BASF să sprijine fermierii să facă față schimbărilor climatice?

Gustavo Palerosi Carneiro: În ceea ce privește impactul asupra mediului, agricultura este unul dintre principalii contribuitori la emisiile de gaze cu efect de seră, chiar după transport și producerea energiei.

Vestea bună este că putem reduce acest impact prin utilizarea eficientă a îngrășămintelor și prin inhibitori de nitrificare. Estimăm că în prezent putem reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 30-40% pentru toate culturile, iar obiectivul nostru pe termen lung este agricultura cu emisii nete zero până în 2050. Dacă mă intebați cum reușim să ajungem la această valoare, încă nu știm. Dar facem progrese în fiecare an și asta ne entuziasmează.

Reporter: Pot fi produsele biologice o soluție durabilă și eficientă economic pentru fermierii din Uniunea Europeană?

Gustavo Palerosi Carneiro: În ceea ce privește agricultura ecologică, există o cerere pentru produse organice, iar unii consumatori sunt dispuși să plătească mai mult pentru ele. Deci, fermele organice pot fi profitabile.

Însă, cred că ar trebui să ne întrebăm dacă poate fiecare fermier european să cultive în sistem ecologic. Dacă o luăm spre această direcție mă tem că nu vom fi capabili să producem mâncare suficientă pentru o populație în creștere, o hrană care să fie și accesibilă pentru orice buzunar.

Prin urmare, este datoria noastră să reducem volumul pesticidelor în agricultură. Societatea își dorește asta. Vreau să merg acasă să-i spun familiei, soției mele, că noi contribuim la asta.

Astăzi, totuși, nu vedem soluțiile ecologice la același nivel și eficacitate cu produsele convenționale. Este datoria noastră să continuăm investițiile. Cred că nu ne putem muta cu totul de la produsele convenționale la cele ecologice. Dar, cred că vom trece la tranziții.

În agricultură, în protecția plantelor, avem o situație ca industria auto. Dacă întrebați astăzi despre mașini „poluează ele mediul”?  Răspunsul este da. Dar cât de mult mai poluează astăzi față de trecut? Cât de sustenabilă este o mașină astăzi comparativ cu acum zece ani? Mașinile sunt mult mai bune astăzi.

Este acesta sfârșitul dezvoltării? Nu, cred că putem fi și mai buni, iar BASF face investiții reale în găsirea de soluții care să contribuie, de exemplu, și la agricultura ecologică.

Reporter: Cât înseamnă UE din cifra de afaceri globală a BASF?

Gustavo Palerosi Carneiro: La nivel global, piața europeană reprezintă aproximativ un sfert, 25% din piața globală. Și, coincidență sau nu, UE reprezintă un sfert din afacerea noastră.

Așadar, aceasta este casa noastră, un cămin pentru BASF. Suntem o companie cu sediul central în UE și, în ciuda provocărilor, ceea ce pot spune clienților și fermierilor din UE este că suntem profund angajați în această regiune europeană pentru a aduce soluții care să îndeplinească cele mai înalte standarde impuse de autoritățile de reglementare.

Reporter: Cât investește BASF în inovație și cât durează până să scoată pe piață un produs nou?

Gustavo Palerosi Carneiro: Investim aproximativ 9% din veniturile noastre în cercetare și dezvoltare. În funcție de soluția despre care vorbim, procesul poate dura mulți ani.

Pentru a dezvolta un nou ingredient activ în chimie, poate dura până la 15 ani, de la primul concept până la momentul în care produsul este lansat pentru fermierii europeni. Uneori, chiar mai mult. Când vorbim despre semințe și trăsături genetice, de exemplu, dacă ne dorim o cultură rezistentă la boli sau, în cazul semințelor de legume, un gust diferit sau o culoare diferită, acest proces poate dura până la 20 de ani, dacă nu chiar mai mult.

Așadar, cercetarea și dezvoltarea sunt un angajament pe termen lung. Nu poți decide astăzi să fii o companie de cercetare și dezvoltare, iar mâine să renunți, pentru ca apoi să revii. Acest lucru definește generații întregi de lideri care continuă aceste proiecte. În BASF, spunem întotdeauna că obiectivul nostru nu este doar să obținem rezultate bune astăzi, ci și să lăsăm o adevărată moștenire pentru succesorii noștri, astfel încât aceștia să poată avea chiar mai mult succes decât noi. Cred că procesul nostru de inovații este mai promițător decât cel pe care l-am preluat. Acesta este un aspect important atunci când vorbim despre moștenirea unei companii de cercetare și dezvoltare.

Reporter: Ce ne puteți spune despre noile schimbări organizaționale din BASF, care va fi impactul pentru divizia de agricultură la nivel global, dar și în România?

Gustavo Palerosi Carneiro: Am anunțat că separăm entitățile juridice ale soluțiilor pentru agricultură de restul BASF și, în același timp, implementăm instrumente și sisteme concepute pentru a deservi cât mai bine piața soluțiilor pentru agricultură.

Așadar, ar trebui să ne așteptăm la o organizare mult mai diferențiată și personalizată, adaptată nevoilor noastre pentru a îmbunătăți relația cu clienții noștri.

Acest proiect a început anul trecut și ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului 2026, moment în care fiecare angajat al BASF Agriculture Solutions va lucra într-o entitate juridică dedicată în totalitate, iar toate înregistrările vor fi transferate în această entitate. Pentru clienți, pot spune că ar trebui să se aștepte la o organizație mai eficientă, iar planul este să nu existe întreruperi în această perioadă de tranziție.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Îl ascultam pe ministrul Educației, domnul David, vorbind de o nouă reformă (a câta, oare?!) a sectorului pe care îl păstorește și despre faptul că pseudoștiința a câștigat din ce în ce mai mult teren. Doar că nu mi-au fost clare nici cauzele invocate de domnia sa drept argumente la cele afirmate și nici nu am auzit vreun cuvințel despre cei care se fac vinovați de această situație, dintre cei care au păstorit sectorul în ultimii zeci de ani.

Iar legat de ultima parte, cred că merită să nu uităm că acum vreun an abia au terminat de gândit ,,România educată”, președintele Iohannis, secondat de ministrul la acea dată în persoana doamnei Deca.

Cu dorința de a trece relativ repede peste multele afirmații publice, dar unele nefericite (în opinia mea) și fără fundament făcute de noul ministru David, nu pot să nu mă refer la câteva (ca argumentare măcar) ca să ne putem face o idee despre modul de gândire a celui care va coordona procesul de reformă pus la cale.

Prima afirmație care îmi vine în minte ar fi cea în care îi explica domnului Gâdea de la Antena 3 CNN cum numărul mic de absolvenți de învățământ universitar din România comparativ cu alte țări europene a dus la creșterea extremismului de toate formele, asta în timp ce pe ecran rula o hartă unde erau țări cu un număr mult mai mare de absolvenți de universități decât la noi (românii fiind, ca de obicei, la coada clasamentului), precum Franța, Germania, Italia, Austria.

Or, asta mă duce cu gândul că poate nu ne uităm la aceleași știri cu cele ale domnului ministru David, sau poate nu suntem în aceeași bulă de percepții, dar în Austria s-a desemnat un cancelar de extremă dreaptă, apoi doamna Meloni în Italia este portdrapelul conservatorilor europeni, în timp ce în Franța extremismul condus de familia Le Pen este la a doua generație și ține în funcție sau dă jos guvernele președintelui Macron pe bandă rulantă, de nu au timp să schimbe etichetele cu numele miniștrilor de pe scaune, iar în Germania se țin degetele încrucișate ca AfD de extremă dreaptă să nu devină prima forță politică a țării.

Deci, cum este în realitate corelația dintre absolvenții de universitate și derapajele politice suveraniste, extremiste sau conservatoare (asta, în accepțiunea domnului ministru)?

Aici aș completa cu o altă expresie favorită a domnului ministru, care spune că lipsa educației duce pe lângă dezvoltarea extremismului (inclusiv suveranism, conservatorism, naționalism în opinia europeană) și a teoriilor conspiraționiste și pseudoștiințifice.

Sincer, trebuie să recunosc că am rămas blocat gândindu-mă la afirmația ministrului Educației din țărișoara noastră, care transpusă în practică m-a dus cu gândul la situația că ,,lipsa educației” unei țări ca SUA (circa 30-40% din primele o sută de universități din lume sunt americane) a dus la alegerea președintelui Trump, care a fost acuzat de aproape toată clasa politică din Europa că a folosit astfel de teorii conspiraționiste în campania electorală, doar că, ce să vezi, „needucații ăia” tot l-au ales, asta și fiindcă nu l-au ascultat pe ministrul nostru care le-ar fi spus că doar educația i-ar fi salvat.

Pornind de la aceleași afirmații de mai sus, m-aș opri la trendul de dezvoltare a teoriilor pseudoștiințifice invocat de ministrul Educației și pentru exemplificare aș aborda un pic anumite decizii ,,științifice” marca UE model bruxellez, din sectorul agricol european versus teoriile ,,pseudoștiințifice” ale restului lumii agricole. Și când spun restul lumii, mă gândesc la țări cum ar fi SUA, Canada, Australia, Brazilia, Argentina, Rusia, China, Ucraina, Japonia, Noua Zeelandă, ca să le menționăm pe cele mai importante.

UE: Interzis la producție, dar liber la consum de OMG

Prima teorie ,,științifică” a UE pe care aș pune-o în discuție este faptul că se susține sus și tare că produsele modificate genetic sunt nocive pentru sănătatea populației, dar toate țările din UE consumă astfel de produse, direct sau indirect. Pentru cei care poate nu sunt la curent cu astfel de situații, industria porcului și a puilor de carne din toată Europa este dependentă în mare măsură de șroturile de soia din import, produs de bază în obținerea furajelor concentrate. Doar că importurile se fac din Brazilia, Argentina, SUA, unde în mare măsură cultura de soia este OMG, iar aceste țări nu au o problemă cu aceste produse.

Japonia, tot o țară ,,ignorantă științific”, a zis că așteaptă 40 de ani să vadă efectul acestor produse la oameni în restul lumii, apoi, după ce a trecut această perioadă, a văzut că nu există dovezi că ar afecta sănătatea populației și a schimbat discursul deschizând piața către astfel de produse de tip OMG. Nu știu dacă această decizie a fost luată în urma lecturării de studii științifice făcute în UE, de multe ori cu finanțare europeană, care, nu-i așa, poate să îți influențeze câteodată perspectivele științifice, sau studii din alte țări unde lucrurile sunt mai la liber ca gândire ,,pseudoștiințifică”.

Așadar, viziunea științifică europeană spune printre rânduri că dacă producem noi plante de tipul OMG, acestea sunt nocive inclusiv pentru sănătatea oamenilor, dar dacă le importăm sunt sănătoase și bune să le dăm inclusiv la bătrâni și copii. Deci ,,știință”, nu glumă, exact ca în Evul Mediu întunecat.

Neonicotinoidele, fără efecte nocive asupra albinelor

Dacă trecem la al doilea exemplu, putem discuta că tot ,,știința” europeană prin EFSA susține că aplicarea insecticidelor sistemice din clasa neonicotinoidelor la tratarea semințelor afectează populația de albine, asta în condițiile în care toate rapoartele aceleiași EFSA concluzionează că nu există studii de câmp (adică în condiții naturale) care să confirme aceste ipoteze, dar mereu pentru a compensa aceste rezultate sau mai bine zis lipsa acestora, se fac pentru ,,justificare” studii de laborator cu doze mărite de mai multe ori (adică de genul doza normală depășită cu 200% - 500%) și cu efectul acestora asupra albinelor, care, nu-i așa, la doze extreme, dar care nu sunt folosite în practica agricolă, devin doze letale.

Doar că aici, pentru a fi mai clari, situația ar fi trebuit prezentată un pic altfel, mai pe înțelesul tuturor, adică dacă iei din greșeală o pastilă pentru somn, vei adormi mai rapid, iar a doua zi vei fi odihnit, dar dacă iei două flacoane adormi definitiv și fără vise.

Mereu se spune că orice medicament luat în cantități excesive devine otravă. Așa este și în cazul neonicotinoidelor aplicate în vegetație, deoarece acestea aplicate ca tratament la sămânță, odată cu semănatul, rămân în sol, deci nu au niciun efect nociv asupra polenizatorilor care zboară, fiindcă albinele nu fac galerii prin pământ, ca minerii.

Mai mult, tot studiile (dar nu din UE științifică) arată că în toate țările unde se aplică aceste produse nu s-au constatat reduceri ale populațiilor de albine și vorbim de țări adepte ale teoriilor ,,pseudoștiințifice” gen SUA, Canada, Australia, China, Brazilia și de alte vreo sută de țări, ci, chiar din contră, populațiile au crescut și implicit producția de miere, inclusiv la vecinii noștri ucraineni, marfă care se găsește din belșug acum pe rafturile europene, dar, nu-i așa, politica și banii scuză motivul, iar acum această miere este sănătoasă.

De altfel, și în România, cu toate că se acordă derogări la neonicotinoide de câțiva ani buni, populația de familii de albine este în creștere semnificativă.

Gazele de seră, carbonul și încălzirea globală

Un alt exemplu interesant al modului de lucru ,,științific” din UE față de restul lumii agricole este legat de gazele de seră. Și ca să fim mai preciși, vorbim de protoxidul de azot, care în urma analizelor de aer a devenit al treilea gaz de seră ca importanță. Ok, nimic de comentat până aici, doar că autoritățile bruxelleze merg mai departe pe baza informațiilor ,,științifice” de care dispun și afirmă că 57% din emiterea acestui gaz în atmosferă sunt de origine naturală (oceanele, respirația biologică a solurilor, descompunerea materiei organice din zonele umede și turbării), iar diferența de 43% din activități antropice (agricultură, industrie, arderea pădurilor).

Asta este o filozofie ,,științifică” aplicată cu sârg în UE, încurajată și promovată de către autoritățile bruxelleze, de unele autorități naționale și de majoritatea ONG-urilor de mediu care încearcă să își justifice acțiunile unele mai mult sau mai puțin morale ,,științific”, dar și de unii cercetători care realizează studii poate pentru a justifica o concluzie sau alta.

Să dezvoltăm un pic ideea și să luăm un exemplu ipotetic. Vine o agenție de luptă împotriva schimbărilor climatice și acordă unui cercetător un grant pentru finanțarea unor cercetări privind emisiile de gaze de seră, dar finanțarea vine după ce de peste 10-20 de ani acea agenție deja anunță că luptă cu schimbarea climatică, deja a spus convingerile sale privitoare la emisii, vinovați și căi de reglementare. În aceste condiții, cât de echidistante mai pot fi studiile unui cercetător, care ce să spună, că cel care i-a acordat grantul de fapt de vreo 10-20 de ani nu spune adevărul în mod corect sau îl spune cosmetizat, adică nici cal, nici măgar? Din păcate, toată lumea trebuie să mănânce și să se îmbrace.

Dar să revenim la problema protoxidului de azot și prima precizare este că lumea nu se află sub o cupolă de sticlă în care se poate detecta și individualiza orice. Adică mai clar spus, nu există metode prin care să se determine în mod corect prin analize directe cât din protoxidul de azot din aer este dat de industrie, cât de respirația biologică a solului, cât de la oceane sau cât de la îngrășămintele cu azot din agricultură.

Dacă tot am amintit de îngrășămintele cu azot, trebuie menționat că poate rezulta protoxid de azot pe două căi, o dată prin aplicarea incorectă în special a ureei la suprafața terenului și volatilizarea acesteia din cauza temperaturilor crescute, iar a doua cale, prin descompunerea acestor îngrășăminte în sol de către microorganisme, doar că acestea din principiu nu fac risipă, deci emisiile sunt foarte scăzute și sezoniere.

Dezvoltând un pic acest aspect, emisiile de protoxid de azot, din cauza volatilizării de la aplicarea ureei la suprafața terenului, conform rezultatelor de laborator, arată că, în funcție de variația temperaturii și a umidității mediului, emisiile variază între 0,1 și 3%. Adică vorbim de o variație maximă posibilă de 3000%, deci o diferență imensă, care pune sub semnul întrebării precizia oricărei simulări.

Pentru ca simularea ta să fie foarte exactă ar trebui simplist vorbind să știi toți fermierii din lume care au cumpărat uree, să știi fiecare din ei când aplică acest îngrășământ, în ce regiune și ce zi, care sunt condițiile de temperatură și umiditate din acea zi, ce activitate microbiologică a avut când a aplicat îngrășământul, structura tipului de microorganisme din sol, tipul de sol și conținutul de aer atunci și multe altele. Eu vă spun că și un analist AI ar da naibii toată analiza și și-ar lua concediu până ar trece nebunia.

Or, de aceea de multe ori sunt acuzate diversele modelări de situații ca fiind imprecise, deoarece dacă analizează aceleași date dau rezultate diferite, fiindcă depinde foarte mult ce limite și ce corelații de bază sunt făcute, iar variabilitatea acestor intervale este aproape infinită din cauza multitudinii de factori care ar trebui analizați la momentul determinării, ceea ce azi este imposibil tehnic, deci și rezultatele au precizia la fel de volatilă.

În aceste condiții cum putem acuza un sector sau altul ca fiind poluator și cum luăm deciziile de reducere? În realitate, în opinia mea nu este posibil decât acceptând variații necunoscute din cauzele mai sus expuse, care pun sub semnul întrebării însele rezultatele.

Iar ca o glumă, protoxidul de azot este gaz ilariant și principalul gaz folosit la anestezie în medicină, deci dacă îi va crește concentrația în atmosferă este foarte posibil să ne fure somnul mai mult și mai des, poate peste anumite concentrații să începem să râdem ca proștii și să avem probleme de gândire. Oare concentrația la Bruxelles să fi depășit anumite limite, de avem astfel de comportamente și decizii?

Un subiect strâns legat de situația de mai sus îl reprezintă piețele nereglementate de certificate de carbon, unde pentru a se evalua rezultatele activității unui fermier se fac analize în baza unor declarații și apoi se fac simulări pe calculator. Doar că modelul de simulare lucrează cu intervale stabilite în prealabil ca limite minime și maxime, dar nu poate surprinde rezultatele din momentul producerii fenomenului, deci realitatea datelor este discutabilă, asta, ca să fiu decent.

Pentru a exemplifica, una dintre cauzele emisiilor de carbon în atmosferă este cea dată de respirația microbiană din sol, dar aceasta depinde la rândul ei de apă, aer, umiditate, sursele de carbon, macro și microelemente, materie organică și multe altele.

Astfel, dacă în sol încorporezi materie organică din covoarele vegetale, de exemplu, sau miriștile plantelor de cultură, până la 80% din carbonul conținut de această materie organică este emis în atmosferă sub formă de CO2. Doar că această cifră este relativă, iar intervalul este evaluat a fi 30-80% din acest carbon. În aceste condiții cum surprind momentul, deoarece în fiecare zi în sol totul se schimbă ca și condiții, iar emisiile și ele diferă? Atunci se pune întrebarea cât de corect este ceea ce se determină, iar dacă abaterile care nu prea pot fi determinate concret, ci tot pe bază de simulări, cât de mult ne ajută? De ce este important acest răspuns? Fiindcă ne-ar ajuta să ne fie clar și nouă, și altora ce se vinde și ce se cumpără. Adică una este când spui ,,sechestrare carbon” (o expresie nefericită, după opinia mea), adică înseamnă că iei CO2 din aer și îl stochezi în sol, astfel reducând concentrația din acest gaz în aer, și alta este când tu, de fapt, doar reduci emisiile de carbon în atmosferă, adică în loc să emiți, să zicem, 100 kg, emiți doar 60 kg.

Este un lucru bun indiscutabil și al doilea caz, dar nu are nici o legătură cu primul, fiindcă una este să faci depoluare și alta este că poluezi mai puțin. Dar despre acest subiect vom reveni cu un material mai larg într-un număr viitor.

Poate de aceea președintele Trump, bănuiesc că în urma unor discuții cu oameni care se mai pricep și mai au și curajul să spună ce gândesc, să îi fi prezentat multe de astfel de exemple, a ajuns la opinia că nu avem încălzire globală, dar, nu-i așa, este opinia domniei sale.

După părerea mea, la ora actuală, tema încălzirii globale din cauze antropice este bazată, de fapt, pe percepții atât ale celor care cred cât și ale celor care contestă, deoarece deocamdată lucrăm cu astfel de modele precum cele amintite mai sus, iar oricui îi este greu să demonstreze că modelul dă sau nu rezultatul corect, fiindcă nu ai cum să verifici rezultatul obținut. Iar în mod sigur adevărul nu este neapărat cel cu argumente mai multe sau mai puține, ci în primul rând cel care este promovat mai mult sau mai puțin.

Lupta pentru supraviețuire

Revenind la ministrul David, eu cred că, înainte de a se apuca de reforme care să schimbe învățământul, hai să ne lămurim ce știință vrem să îi învățăm pe acei copii, cine poate să îi învețe și care ar fi metodele.

Ca o curiozitate, astăzi dacă aduci un laureat de Nobel pentru literatură, care poate a scris zece cărți, nu îl poți pune profesor de filologie la universitățile românești, fiindcă nu are lucrări științifice, nu a trecut prin toate gradele, nu are diploma echivalată la noi și multe altele. Păi, despre ce vorbim?

Plus că vrem să reformăm școala, dar în continuare nu putem impune disciplina în școli, profesorii fug pe holuri alergați de elevi sau  nu mai vin deloc, evaluările de multe ori sunt făcute superficial, iar în clasă sunt 35 de suflete ca sardelele, dar vrem ca profesorul să le transfere cunoștințe?!!

Iar după ce ai rezolva tu, ministru, cele de mai sus, adică disciplină și legalitate, infrastructură școlară, poți să ai în vedere și faptul că, pentru a face educație, întâi trebuie să pui știința pe baze corecte, fiindcă altfel îi înveți doar ceea ce nu este în regulă, teorii care stau pe relativitate, lipsă de control și verificare, pe adevăruri impuse din cauze politice și economice, dar fără nicio legătură cu legile economice și ale naturii și astfel le distrugi capacitatea de gândire și analiză, așa cum, din păcate, face Comisia Europeană astăzi, cel puțin în sectorul agricol (nu mă pronunț la alte sectoare).

Așa am ajuns acolo unde sunt de acord cu domnul ministru, lipsa educației și promovarea teoriilor pseudoștiințifice duc la apariția curentelor extremiste (în opinia domniei sale) sau ale normalității (în opinia mea). Acum, că dorința normalității științifice și economice poate fi confiscată sau nu de grupuri și persoane, asta este altă discuție. Una dintre cauzele situației de azi este dată de lupta pentru supraviețuire economică a celor amenințați de promovarea teoriilor ,,pseudoștiințifice” ale birocraților bruxellezi, iar în primul grup al celor amenințați, fermierii sunt pe loc fruntaș.

Pentru mine, normalitatea înseamnă cercetare independentă, corectă, fără influențe și ingerințe economice și politice, care să spună ce este bine și ce este rău, iar această știință, alături de logistica și respectul datorat școlii de către profesori, elevi și părinți, să stea la baza reconstrucției acestei societăți mult prea hăituite.

O fi prea mult ceea ce îmi doresc? În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

CITEȘTE ȘI: Colindele Guvernului pentru fermieri, în 2025

Acordul Mercosur, un balaur pentru agricultura europeană?

O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal 

Pe 18 februarie 2025, la USAMV București are loc un eveniment dedicat legumiculturii, în cadrul căruia se vor face cunoscute cele mai recente soluții de biocontrol adaptate atât pentru agricultura ecologică, cât și pentru cea convențională.

Sub deviza „Eco-Advance Agritech”, Andermatt Biocontrol România, în parteneriat cu Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV București, organizează conferința cu tema „Protecția plantelor și siguranța alimentară: Soluții avansate de biocontrol în legumicultură”, dedicată legumicultorilor și specialiștilor din domeniu. „Invitații au oportunitatea de a descoperi soluții avansate de biocontrol și tehnologii inovative pentru controlul principalelor boli și dăunători, aplicabile atât în agricultura ecologică, cât și în cea convențională. În contextul unei cereri tot mai mari din partea consumatorilor pentru alimente fără reziduuri și produse în conformitate cu standarde care respectă mediul înconjurător, Andermatt susține producția de alimente sănătoase, contribuind totodată la menținerea unui mediu sănătos”, precizează Liliana Ionescu, CEO Andermatt Biocontrol România.

Reamintim că, anul trecut, insecticidul Tutavir^®, produs de grupul elvețian Andermatt, a fost autorizat pentru utilizarea în controlul moliei miniere (Tuta absoluta) la culturile de tomate, vinete și ardei.

Pentru participarea la eveniment trebuie completat formularul de înscriere până pe 7 februarie 2025, accesând linkul: https://forms.gle/QMnJQQx9mCu8ykxv9.

CITEȘTE ȘI: Tutavir® în lupta contra moliei miniere (Tuta absoluta)

Hrană sănătoasă și mediu mai curat în România, cu produsele biologice de la Andermatt

Biostimulatorul care asigură o creștere puternică și sănătoasă a plantelor

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Dacă privim cu atenție cât de complex este tot ceea ce ne înconjoară, de la lumea vegetală la cea animală, de la fenomenele fizice la cele chimice, de la profunzimea psihicului uman până la amploarea fenomenelor sociale, te poți întreba: cum de mai poate pretinde cineva că acestea sunt rodul întâmplării? Relativ la scara istoriei, abia dacă am început să le înțelegem. Științe precum biochimia și genetica sunt relativ recente, iar cu cât le pătrundem mai mult, cu atât ne minunăm mai mult. Ne dăm seama că mecanismele care fac ca viața să meargă înainte sunt extrem de sofisticate. 

Cineva, pe care abia îl cunoscusem, într-un cadru natural, îmi mărturisea că singurul loc unde se simte aproape de Dumnezeu este acolo, în natură, și că intervenția omului face ca această conexiune să se piardă. Nu am fost de acord cu el, cu toate că, din politețe, nu am vrut să-l contrazic foarte tare, dar, mă întreb, de ce ar pune o barieră între om și Dumnezeu tocmai acela căruia Dumnezeu i-a acordat cea mai mare importanță, dăruindu-i capacitatea de a fi creativ, deci împreună lucrător în lumea atât de complexă, despre care vorbeam mai sus. Cred cu tărie că oamenii își doresc, ca de fiecare dată când realizează ceva, s-o facă bine. Atunci, de unde percepția că omul este la originea degradării acestei lumi? De altfel, o percepție justificată, dacă privim cu sinceritate evoluția istorică a lumii. 

Omul, ca parte a regnului animal, duce cu sine mai multe instincte prin care fiecare specie devine capabilă să se conserve. O specie lipsită de instincte precum cel de apărare, de supraviețuire, de reproducere, de organizare ar fi sortită pieirii imediate. Un animal căruia nu îi este frică, foame, sete, nu are dorință de împerechere, în mod instinctiv, toate acestea fiind lăsate la voia deciziei arbitrare, cu siguranță ar muri în scurt timp. Iar un grup neorganizat, fără un lider, s-ar risipi într-o clipă. Faptul că oamenii își doresc o cât mai bună poziție socială este parte a acestor instincte și nu este nimic rău în asta.

Doar că omul poate mai mult decât are nevoie și asta strică echilibrul. Omul are capacități pe care nicio altă specie de animale nu le are, printre acestea și posibilitatea de a proiecta viitorul. Din păcate, proiecțiile nu sunt întotdeauna bine făcute. Apare astfel teama, care nu este consecința unui pericol imediat, ci a unuia proiectat în timp. Și iată motivul pentru care foarte mulți își doresc să acumuleze cât mai mult, atunci când pot, pentru a-și menține poziția socială și în perspectiva în care nu vor mai putea s-o facă. Așa apare un defect al naturii umane, lăcomia. Aceasta stă la baza dezechilibrelor pe care le constatăm. Nu lucrarea omului în sine, nu exploatarea naturii, ci modul cum aceasta este făcută.

Omul a primit natura în dar pentru a o exploata, dar i-a lipsit înțelepciunea de a o face corect. A fost ca un manager nepriceput care nu are grijă de mijloacele de producție, uzându-le mai degrabă decât amortizarea lor. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat tehnologii prin care să obțină cât mai mult, într-un cât mai ușor mod. Efectul este cel pe care-l vedem, iar a crede că ne putem opri este o iluzie. Răul e deja făcut. Ne aflăm într-o spirală din care e imposibil să ieșim.

Dorința de mai mult face parte din cultura noastră și chiar dacă ne dăm seama că e greșit, nimeni nu e dispus să se oprească. Iar dacă vorbim de domeniul agricol, dorința de a obține cât mai mult își are argumentele sale. Populația planetei crește, iar nevoia de hrană asemenea. Pentru a obține alimente care să fie accesibile și acelor pături sociale defavorizate, e nevoie de tehnologii care să ducă la abundență și la un preț scăzut. Nu cred că prin măsuri administrative radicale, precum cele pe care le iau liderii Uniunii Europene, problemele se vor rezolva. Deciziile arbitrare care ating mecanismele de gândire instinctuale despre care am vorbit nu vor face decât să crească frustrarea și fenomenele sociale extremiste.

Odată ce ne-am dat seama că am fost pe un drum greșit, nu ne putem întoarce la bifurcația la care am ales eronat pentru că aceea s-ar putea să fie mult prea departe în urmă, e nevoie să căutăm, cu mijloacele de acum, calea cea bună. Avem capacitatea de a o face, prin știință și creativitate, dar avem nevoie și de libertatea de a le putea folosi, nu punând restricții fără sens. Există și riscul de a greși din nou, dar a merge înainte înseamnă să îți asumi un risc.

A sta în locul în care suntem acum nu e o soluție bună, iar de întors, nu ne putem întoarce, așa cum am spus, greșeala e foarte mult în urmă. Natura ne-a fost dată în dar de către Dumnezeu, care ne-a dăruit și capacitatea de-a o stăpâni, pentru că ne-a creat după chipul Său, creatori, deci împreună lucrători. Trebuie să ne punem nădejdea că, inspirați de Duhul Sfânt, oamenii vor găsi drumul cel bun. Adică o agricultură capabilă să fie totodată și productivă, și sustenabilă. Dacă nu vor găsi, măcar am încercat. Natura e un dar, dar...

CITEȘTE ȘI: Puterea exemplului, cheia schimbării

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Cine-i de vină? Toți!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită Guvernului României amânarea cu un an a prevederilor din Ordonanța „Trenuleț” care au impact în sectorul agroalimentar, respectiv eliminarea facilităților pentru angajații din agricultură și industria alimentară, precum și aplicarea „taxei pe stâlp” pentru mijloacele fixe care au legătură cu producția agricolă.

În condițiile unui an agricol 2024 extrem de dificil, în care mulți fermieri au evitat, milimetric, insolvența, anul 2025 va însemna lacăt pe majoritatea fermelor din România, dacă aceste măsuri fiscale, care au fost propuse peste noapte, vor fi adoptate. „Taxa pe stâlp” în agricultură va aduce zero încasări la bugetul de stat, susțin reprezentanții fermierilor. „Știți și dumneavoastră asta, doamnelor și domnilor guvernanți! Și atunci de ce vreți să distrugeți agricultura națională?”

Facilitățile pentru angajații din sectorul agroalimentar au fost introduse recent, în comparație cu sectorul IT și construcții. Alianța pentru Agricultură și Cooperare consideră că este o decizie rezonabilă amânarea cu un an a eliminării acestor facilități pentru agricultură și industrie alimentară, pentru a permite și antreprenorilor din acest sector să rămână pe linia de plutire în 2025. „Reamintim că agricultura și industria alimentară reprezintă peste 12% din PIB-ul României, iar o prăbușire a acestor ramuri economice înseamnă garantat recesiune economică majoră în 2025. Vă asumați acest dezastru, doamnelor și domnilor guvernanți?”

Unul dintre subiectele centrale ale campaniei electorale recent încheiate, dar și al campaniei pentru alegerile prezidențiale de anul viitor a fost și va fi dezechilibrul cronic al balanței comerciale cu produse agroalimentare. „Exportăm materii prime agricole, cu valoare adăugată mică, și importăm produse alimentare, finite, cu valoare adăugată mare. Acest dezechilibru are un impact direct asupra consumatorului final, asupra fiecărui român. Îi îmbogățim pe alții în timp ce ai noștri sărăcesc, vă amintiți tema aceasta de campanie, doamnelor și domnilor guvernanți, nu? Știți ce impact a avut în rândul alegătorilor, nu? Pentru întreg mediul de afaceri din agricultura românească este nevoie ca o schimbare guvernamentală să NU aducă același tip de schimbări pompieristice, propuse de pe azi pe mâine. Firmele și-au făcut planurile de afaceri și bugetele cu mult timp înainte, iar astfel de măsuri fiscale vor dezechilibra totul. Deja mediul de agribusiness este bulversat de contextul agroclimatic și regional, astfel că propunem amânarea măsurilor fiscale care vor prăbuși mediul de afaceri din agricultură. FALIMENTE sau revenire în agricultură, ce vă doriți?”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare prin intermediul unui comunicat de presă.

Antreprenorii din agricultură și din industria alimentară avertizează Guvernul și coaliția politică care îl susține că efectele introducerii pârjolului fiscal în sectorul agroalimentar va avea rezultate catastrofale pentru fiecare român, indiferent că activează sau nu în acest sector. „O balanță comercială cu produse agroalimentare și mai strâmbă decât în prezent, subminarea gravă a securității alimentare prin dependența masivă de importuri, falimentele în lanț din agricultură și din procesare, stoparea marilor investiții în sector, toate acestea se vor vedea în cifrele dezastruoase ale execuției bugetare din următoarele luni și, mai grav, îi vor vulnerabiliza și îi vor înfuria și mai tare pe români”, se arată în comunicatul AAC.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din următoarele organizații profesionale: Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV, Federația PRO AGRO și Asociația Forța Fermierilor – AFF.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!