irigatii - REVISTA FERMIERULUI

Am dat peste un editorial pe care l-am scris și l-am publicat în Revista Fermierului din luna august 2012. Sunt nouă ani, în care pe la Agricultură au trecut mai mulți miniștri, la cârma țării au fost mai multe guverne, de diferite culori politice. Acum, în august 2021, când scriu aceste rânduri și când recitesc ce-am scris în 2012, constat că nu s-a schimbat mai nimic. Marile probleme ale agriculturii și ale fermierilor continuă să fie prezente, strategiile și politicile agricole sunt în același stadiu, de promisiuni.

„Guvernul, prin vocea ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, a anunţat zece măsuri de combatere a secetei şi stimulare a agriculturii. Se vor pune ele în practică sau vor avea soarta celor zece negri mititei?” Unele dintre măsuri se refereau la irigaţii. Seceta din 2020 demonstrează că pentru oricine a fost la conducerea țării din `89 încoace agricultura n-a contat nici cât negru sub unghie. Ministrul din anul 2012 vorbea despre modurile prin care se va sprijini agricultura, de ajutoare de minimis, de subvenționarea dobânzilor la credite, de câte și mai câte strategii. La fel au făcut și fac toți miniștrii. Norocul nostru e că fermierii își văd de treabă. Dar vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile, după parcurgerea editorialului „Fiii ploii”, publicat, așa cum ziceam, în august 2012. 

Fiii ploii

Recolta de anul ăsta se vinde bine. Rapiţa s-a vândut cu 2,2-2,4 lei/kg, preţul kilogramului de grâu a trecut de un leu, porumbul nici nu s-a cules de pe câmp şi deja ofertele ajung la un leu per kilogram, iar la floarea-soarelui preţul variază între 2,2 şi 2,5 lei/kg. S-ar zice că agricultura e cel puţin mină de aur. Nu e deloc aşa. Preţurile abia acoperă cheltuielile, pentru că producţia agricolă a fost secerată de stresul hidric şi seceta atmosferică. Chiar şi acolo unde fermierii au aplicat tehnologia adecvată şi au lucrat cu utilaje de ultimă generaţie, producţia a fost înjumătăţită de lipsa apei şi de arşiţă. „Preţurile sunt bune, dar degeaba, dacă nu scoatem producţie, cu subvenţia abia ne acoperim cheltuielile”, spun fermierii.

Dacă Ăl de Sus nu le-a dat ploaie şi în 23 de ani nu am reuşit să construim un sistem de irigaţii viabil, acum agricultorii aşteaptă ajutor de la guvern. La toamnă sunt alegeri. Lăsând deoparte acest amănunt, guvernul, prin vocea ministrului Agriculturii Daniel Constantin, a anunţat zece măsuri de combatere a secetei şi stimulare a agriculturii. Nu sunt rele, mai ales că, zice ministrul, au fost discutate cu agricultorii. Se vor pune ele în practică sau vor avea soarta celor zece negri mititei?

Unele dintre măsuri se referă la irigaţii. Nu e primul an în care culturile în România suferă din cauza lipsei de apă. De ani de zile se vorbeşte, se fac studii, se elaborează strategii privitoare la irigaţii. Soluţia salvatoare, dacă există, nu a fost aplicată de nimeni. „Asigurarea apei ţine de securitatea unei naţiuni, nu poate fi lăsată la mâna fermierilor. Nu avem bani să construim un întreg sistem de irigaţii. În toată lumea, apa e adusă la poarta fermei”, strigă fermierii. Cine-i aude? Actualul guvern promite că furnizarea energiei pentru apa folosită la irigaţii se va face la un nivel redus cu 20%, iar plata apei pentru irigat va fi direct la sursă. Totodată, vor fi suplimentate fondurile în cadrul Măsurii 125 pentru infrastructura de irigaţii, iar din 2014, zice Daniel Constantin, vom avea la dispoziţie „două-trei miliarde de euro pentru investiţii în sistemele de irigaţii şi în asigurarea sursei de apă.”

Ministerul Agriculturii mai vrea să scoată un act normativ care să compenseze pierderile de venituri ale fermierilor. Pierderea se calculează ca fiind diferenţa între venitul înregistrat în media ultimilor trei ani şi venitul înregistrat în acest an. Cei care sunt asiguraţi pot fi recompensaţi cu 80% din această diferenţă, iar cei care nu au asigurări, cu 40% din această diferenţă.

Ministrul Constantin vrea să majoreze şi subvenţia pe suprafaţă, la valoarea medie pe care o primeşte un fermier din Uniunea Europeană.

Subvenţionarea dobânzii la creditele luate de agricultori pentru accesarea proiectelor cu bani europeni este o altă măsură aflată la stadiul de intenţie. Cert este că în prezent agricultorii pot lua credite de la bănci pe baza adeverinţei de la APIA, în contul sprijinului pe suprafaţă. E un ajutor, cât de costisitor (vorbim totuşi de împrumut de la bancă), numai agricultorii ştiu.

Se vor materializa aceste măsuri? Înainte sau după alegeri? Pentru binele agriculturii, să sperăm că experienţa de pe ale noastre plaiuri mioritice, într-ale promisiunilor, nu se va repeta.

Am lăsat special la urmă o măsură, anunţată de ministrul Daniel Constantin, prin care se vrea stimularea agriculturii. „Dorim ca un număr important de fermieri să beneficieze de acordarea unui ajutor de minimis pentru suprafeţele de culturi calamitate în această perioadă. Beneficiarii acestei scheme sunt fermierii persoane fizice care exploatează teren arabil şi au înfiinţat culturi în toamna anului 2011 sau în primăvara anului 2012. Ajutorul se acordă atât fermierilor care sunt înregistraţi în sistemul APIA, deci care primesc acea plată pe suprafaţă, dar şi acelor fermieri care nu sunt în acel sistem, care au suprafeţe mai mici de un hectar. Numărul estimat de beneficiari al ajutorului de minimis este de 558.000 de fermieri, iar suprafaţa care se estimează a fi acoperită este de circa 2 milioane hectare teren arabil. Suma maximă a ajutorului financiar în cadrul schemelor de minimis este de 7.500 euro pe exploataţie. Resursele financiare care se estimează a fi alocate de la bugetul de stat sunt în jur de 40 milioane de euro”, a declarat ministrul.

Mi se pare mie sau sacul de îngrăşăminte a fost înlocuit cu ajutorul de minimis? Pomana electorală dată de-a lungul vremii gospodăriilor populaţiei, care produc pentru autoconsum şi nu pentru piaţă, a îngropat agricultura. Dacă sunt bani de prisos în vistieria statului, să se acorde celor pentru care agricultura este o afacere şi nu oricărui cetăţean care şi-a pus porumb pentru orătăniile din ogradă.

Pentru o căruţă de voturi merită să băgăm în pământ agricultura, un domeniu care contribuie substanţial la PIB-ul ţării? Întreb şi eu, nu dau cu parul… 

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial
Miercuri, 25 August 2021 12:41

Ministrul „Calamitate”

Trebuie să menționez că nu eu l-am botezat „Calamitate” pe Adrian Oros, ci au făcut-o chiar agricultorii, cei a căror soartă este în mâinile ministrului care conduce deja de vreme bună Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Termenul „conduce” nu prea merge cu titlul, nu? Având în vedere ce se vede și luând pulsul agriculturii, e mai potrivit să spunem că domnul Oros „plimbă ursul” pe la Agricultură și portul popular prin țară.

Anul trecut, seceta a pus la pământ producțiile și afacerile agricultorilor. „Fermierii români sunt loviți de calamități din toate părțile. Dar cea mai mare pare a fi chiar ministrul Agriculturii, Adrian Oros”, l-am auzit recent pe Daniel Botănoiu, proaspăt președinte al Asociației Fermierilor din România. „Când credeau că vor avea parte de un ajutor de la natură, că de la guvernanți nu au niciun fel de sprijin real, au venit ploile și fermierii au fost puși din nou la încercare. De fiecare dată, ministrul Agriculturii, vremelnicul Adrian Oros, parcă a lucrat împotriva celor pe care trebuia să-i apere. Anul trecut, a promis că va ajuta fermierii cu despăgubiri. O minciună de campanie electorală! Acum a început să-și dea cu părerea despre cum va fi recolta de grâu. O lovitură dură pentru agricultori! Ei au o vorbă: grâul, până nu e în hambare, e iarbă. Adrian Oros nu-și dă seama ce pagube produce cu declarațiile lui. Se bagă în afacerile agricultorilor, influențează prețurile, strică piața, și așa șubrezită de vreme și de deciziile guvernanților. Un sfat pentru un ministru care se declară liberal: să lase piața să funcționeze și să nu o distrugă cu declarații care afectează concurența. Anul acesta este și o rază de speranță pentru fermieri. Prețul grâului este bun pentru ei, iar declarațiile ministrului despre producțiile foarte mari duc la prăbușirea cotațiilor. În mandatul său, Adrian Oros nu se poate «lăuda» decât cu eșecuri: programe de sprijinire a agricultorilor desființate – ce a mai rămas din ele nu funcționează –, piedici puse crescătorilor de animale, bani comunitari pierduți. Acum, în loc să se bage în seamă cu declarații care să-i lovească din nou pe fermieri, ar putea să se concentreze pe Planul Național Strategic, că pentru Programul Național de Redresare și Reziliență nu a făcut absolut nimic. Coaliția de guvernare, premierul Cîțu l-au pus pe Adrian Oros ministru al Agriculturii. E cazul ca tot ei să-l ia de acolo!”, a continuat Daniel Botănoiu.

Agricultorii, în majoritate, sunt de acord cu cele declarate de fostul secretar de stat din MADR, chiar și cei care nu împărtășesc aceleași opțiuni politice cu Daniel Botănoiu.

Realitatea din birourile Ministerului Agriculturii nu are nicio treabă cu realitatea din teren. În aceste vremuri tot mai tulburi, fermierii trec pe sub toate furcile caudine, încercând să găsească soluții la problemele create și din cauza incompetenței guvernanților, și din cea a diverselor declarații care mai mult încurcă ițele decât să le descurce.

În fiecare an, în apropierea recoltatului, fermierii cer miniștrilor să nu mai facă declarații despre producții, despre calitatea acestora, până ce recoltele nu ajung în hambare. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreun oficial la Agricultură care să țină cont de această doleanță a fermierilor. Toți se laudă cu producțiile celor care trudesc pe câmpurile țării. De parcă ar fi ajutat și ei cu ceva. An de an, oficialii încurcă ițele, mai fac un nod la funia de-i sugrumă pe cei care ne pun hrana pe mese.

Legumicultorii ies și ei în stradă și îl acuză pe Adrian Oros că nu comunică direct cu ei, ci doar prin intermediul mass-mediei transmite tot soiul de informații legate de domeniul lor, „manipulând grosolan” opinia publică. Să vedem ce reclamă și cultivatorii de legume. Sunt nemulțumiți de prețurile derizorii de achiziție la legume, de creșterea prețurilor la inputuri (semințe, combustibil, energie electrică etc), de lipsa unor politici publice în sectorul horticol în ceea ce privește comercializarea produselor autohtone, de lipsa măsurilor de sprijin pentru producători, ținând cont că vin după un an în care comercializarea a fost constrânsă de pandemia COVID-19 și la orizont se prefigurează continuarea măsurilor restrictive impuse de pandemie. Toate acestea au dus la decapitalizarea producătorilor, în timp ce aceia care sunt în lanțul de comercializare angro, dar și cu amănuntul înregistrează profituri substanțiale. „Nu dorim decât să muncim și să câștigăm de pe urma muncii noastre, să fim într-o piață concurențială corectă, fiind de neînțeles atitudinea anti-producător român, atitudine avută de toți politicienii care s-au perindat la conducerea Ministerului Agriculturii și care nu au fost în stare să gândească politici pe termen scurt și mediu pentru producători”, arată legumicultorii, solicitând acordarea unui ajutor de stat producătorilor de legume, constând în diferența de preț dintre prețul de achiziție de legume și prețul de vânzare, fiind evident că cei care câștigă sunt intermediarii. „Pentru a stopa aceste practici este nevoie mai mult ca niciodată de politici publice și de asumare. Cerem respectarea dispozițiilor legale, așa limitative cum sunt ele, respectiv, verificarea trasabilității produselor prin verificarea documentelor de proveniență ale comercianților, ale furnizorilor de legume în rețelele de retail”. După cum remarcăm, principalele nemulțumiri ale producătorilor nu sunt legate doar de subvenții.

Este evident că, la noi în țară, oricine ajunge într-un fotoliu de ministru se rupe de realitatea din teren. Iar de la înălțimea funcției are impresia că le știe pe toate și nu mai are ochi și urechi pentru cei care într-adevăr cunosc.

Nefiind pe viață ministru, când coboară pe pământ devine parcă și mai vocal cu ce ar trebui făcut și cum. Acolo sus e cineva, aici, jos, e alt om. Când cel de sus va fi asemeni celui de jos, România va avea viitor.

Foto: https://www.facebook.com/madr.ro

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Unul dintre subiectele mult discutate în ultima perioadă și care merită să fie intens analizat se referă la înmagazinarea și conservarea apei în sol, dat fiind faptul că în ultimii ani ne confruntăm cu probleme serioase legate de secetă.

Pe lângă măsurile de combatere a efectelor schimbărilor climatice, care implică studii aprofundate pe termen lung și intervenții serioase în practica agricolă curentă, avem la îndemână o serie de măsuri agrotehnice care, aplicate corect, pot întârzia efectele secetei cu până la două-trei săptămâni.

Măsuri agrotehnice la îndemână

Cea mai mare parte a apei din sol se pierde prin evaporație directă și prin transpirația plantelor.

Pentru ca apa să fie păstrată în sol este necesar ca între concentrația vaporilor din rezerva acestuia și cantitatea de vapori din atmosferă să existe un echilibru. Aceasta se întâmplă în general în sezonul rece sau în perioadele ploioase, când fenomenul de evaporație este foarte redus. În sezonul cald, când temperatura este ridicată și aerul este uscat, pierderile de apă prin evaporație directă pot ajunge până la 50% din rezerva solului sau chiar mai mult, dacă nu se iau măsuri de prevenire a acestui fenomen.

Un alt factor care contribuie semnificativ la instalarea deficitului de umiditate în sol este viteza vântului. Studiile de specialitate indică pierderi de apă de zece ori mai mari decât cantitatea care se pierde atunci când atmosfera este calmă, în aceleași condiții de temperatură.

Dintre măsurile agrotehnice pe care le avem la îndemână, amintim:

1. Lucrările de prelucrare a solului care trebuie să asigure afânarea și permeabilitatea acestuia pentru apă. Din cantitatea totală de precipitații căzute, se înmagazinează și se rețin într-un sol bine lucrat circa 60%, în timp ce solurile nelucrate rețin mai puțin de 10%.

După efectuarea arăturilor, fie de vară, fie de toamnă, terenul se nivelează cu grapa stelată sau grapa cu colți, care lucrează în agregat cu plugul. O suprafață neuniformă evaporă în aceleași condiții cu 20-25% mai mult decât o suprafață plană. Primăvara, pentru pregătirea patului germinativ nu se utilizează sub nici o formă grapa cu discuri. Pierderile de apă în urma acestei lucrări pot ajunge până la 15%. Se utilizează combinatorul și numărul de treceri se reduce la minimum. Distrugerea crustei, astuparea crăpăturilor și combaterea buruienilor prin prașilă reduc, de asemenea, pierderile de apă din sol.

2. Fertilizarea culturilor. Administrarea îngrășămintelor chimice trebuie să țină cont de rezerva de apă a solului. Dozele mari, administrate în condiții de secetă, nu pot fi valorificate și se poate instala procesul de exosmoză. Îngrășămintele organice contribuie la structurarea solului și creșterea permeabilității pentru apă. Pe suprafețele fertilizate organic s-a constatat capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă decât pe suprafețele pe care fertilizarea s-a făcut preponderent chimic. De asemenea, humusul obținut în urma descompunerii îngrășămintelor organice are capacitatea de a înmagazina de șase ori mai multă apă și întârzie apariția fenomenului de secetă pedologică cu două-trei săptămâni (Popescu, 2016).

3. Asolamentul. Se vor avea în vedere asolamente lungi de 4-7 ani, în care să alterneze, controlat, plantele cu consum ridicat de apă cu cele cu consum specific redus și perioade de vegetație mai scurte.

4. Epoca și densitatea optimă de semănat. Semănatul în epocă optimă și cu densitate care să nu depășească 60.000 – 65.000 plante/ha au efecte directe asupra valorificării superioare a rezervelor de apă din sol. Arhitectura sistemului radicular influențează în mod deosebit alegerea densității de semănat (Hammer et al., 2009).

Ținând cont de aceste recomandări putem contribui parțial la acumularea și reținerea apei în sol, cu efect direct asupra creșterii, dezvoltării plantelor și obținerii unor producții mulțumitoare, care să ne aducă satisfacții atunci când încheiem un an agricol, indiferent cât de dificil ar fi acesta.

Articol scris de: DR. ING. ALINA AGAPIE, LABORATORUL DE BIOINGINERIE SCDA LOVRIN

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Clubul Fermierilor Români consideră că țara noastră are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de asigurarea unor politici care să sprijine creșterea valorii adăugate în agricultură prin stimularea cantității de depozitare și procesare a cerealelor și plantelor oleaginoase. Concomitent trebuie realizate investiții de modernizare a infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative, care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale.

„Spre exemplu, pentru cultura de floarea-soarelui, țara noastră utilizează pentru consumul intern aproximativ 1,2 – 1,3 milioane tone, dintr-un total prognozat la nivelul anului 2021 de 3,3 milioane tone. Această cantitate reprezintă circa 34% din producția Uniunii Europene specifice acestei culturi, realizată la un randament minim de 2,75 tone/ha, în cadrul unei suprafețe însămânțate de 1,2 milioane de hectare”, explică Cezar Gheorghe, consultantul Clubului și expert analist în comerțul cu cereale.

Analistul precizează că, anul acesta, România înregistrează un maxim al producției de floarea-soarelui, raportat la perioada ca membră a spațiului comunitar european, înregistrând astfel o creștere de aproximativ 1,22 milioane tone față de anul 2020. „Lipsa unor unități de procesare la nivel național conduce la vânzarea materiei prime către țări precum Bulgaria (aproximativ 400.000 tone/an), Turcia (aproximativ 400.000 tone/an), Ungaria (aproximativ 220.000 tone/an), țări din Asia sau vestul Europei (Olanda, Franța și Spania). Practic, în acest an agricol, vreo două milioane de tone vor fi exportate la nivel intra-UE și extra-UE”, concluzionează Cezar Gheorghe.

Impactul financiar al acestor exporturi indică o diferență de 535 dolari/tonă (vânzare materie primă), comparativ cu 1.570 dolari/tonă (vânzare produse procesate), cumul realizat din producția de ulei brut (1.200 dolari/tonă) și cantitatea de șrot rezultat (370 dolari/tonă). Prin acest calcul, Clubul Fermierilor Români arată că România ar fi putut genera în acest an, doar la nivelul culturii de floarea-soarelui, o valoare adăugată de 2.070.000.000 dolari, fără a lua în calcul veniturile provenite din zona de industrie conexă (procesarea, activitatea furnizorilor de produse necesare procesării, activitatea producătorilor de mase plastice, logistica și distribuția uleiurilor, distribuția și suportul acordat industriei cărnii prin vânzarea de șrot etc).

Suprafața cultivată cu floarea-soarelui în România reprezintă 27,3% din suprafața totală a Uniunii Europene, aspect care indică încă o dată potențialul de valorificare a acestei materii prime pe plan național. În comparație cu Franța, una dintre țările cu cea mai mare suprafață agricolă la nivel european, care a însămânțat în acest an aproximativ 660.000 ha, România înregistrează unul dintre cele mai bune randamente agricole specifice acestei culturi. Mai mult, anul trecut țara noastră a raportat un deficit important privind producția de floarea-soarelui, respectiv 820 mii de tone față de 2019, aspect care a generat ulterior modificări ale prețurilor aferente principalelor produse agroalimentare și nu numai.

„Acest randament se poate menține sau poate înregistra creșteri anuale doar prin realizarea de investiții în modernizarea infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative, care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale. Diminuarea producției agricole din ultimii ani, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Având în vedere impactul pe care l-a avut în fermele din țara noastră, seceta pedologică din 2020 a evidențiat încă o dată importanța vitală a apei pentru agricultură. Întregul spațiu comunitar beneficiază în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă”, afirmă Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Țări precum Rusia sau Ucraina aplică o politică de protecție a siguranței alimentației interne. Spre exemplu, Ucraina nu rambursează TVA-ul (valoare 20%) la exporturile semințelor de floarea-soarelui, având o mică taxă de export, în timp ce Rusia aplică o taxă de export la nivelul semințelor de floarea-soarelui în valoare de jumătate din costul unei tone, dar nu mai puțin de 320 dolari/tonă. Începând cu 1 septembrie 2021, Rusia va institui o taxă la nivelul uleiului brut de 170 dolari/tonă, aspect care va conduce la lipsa exporturilor în cadrul acestei țări.

„Dezvoltarea unor unități de procesare la nivel național va permite crearea unor locuri de muncă, dezvoltarea industriei conexe ca suport pentru activitatea de bază și care la rândul ei, prin segmentele care o compun, va contribui la generarea de valoare financiară și socială. Clubul Fermierilor Români își manifestă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea acțiunilor și a priorităților care vizează implementarea cu succes a unor politici care să permită dezvoltarea unităților de procesare la nivel național și a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național”, consideră Florian Ciolacu.

România are nevoie de o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a țării și calitatea produselor exportate, respectând în același timp condițiile europene specifice fiecărui produs în parte.

În acest sens, pentru a sprijini fermierii în scopul creșterii valorii adăugate generate de afacerile agricole din România, Clubul Fermierilor Români propune următoarele:

  • Stimularea finanțării specifice realizării unor investiții în infrastructura de depozitare;

  • Subvenționarea dezvoltării și modernizării unităților de procesare cu scopul creșterii capacității de procesare;

  • Oferirea de sprijin cuplat pentru fermieri, în vederea păstrării în țară a materiei prime specifice zonei de procesare;

  • Crearea de facilități fiscale pentru activitatea de procesare;

  • Ofertarea produselor procesate în piețele tradițional partenere pentru vânzarea materiei prime, concomitent cu identificarea de piețe noi pentru comercializarea produselor finite.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Clubul Fermierilor Români consideră că elaborarea și punerea în aplicare a unei Strategii naționale de gestiune integrată a apei pentru agricultură va asigura cadrul pentru un program multianual de investiții publice în vederea modernizării sistemului național de irigații și susținerea programului care vizează proiectele locale de irigații.

Realizarea și implementarea unei strategii integrate a apei pentru agricultură reprezintă singura cale pentru armonizarea măsurilor de asigurare a funcționării și extinderii infrastructurii de îmbunătățiri funciare cu respectarea noilor prevederi europene privind agricultura (Reforma PAC), de mediu și climă (Pactul Ecologic European și Strategiile subsecvente – Biodiversitate și Farm to Fork).

Fermierii, membri ai Clubului, susțin că strategia urmează să asigure un cadru de convergență și coerență pentru toate măsurile și proiectele care privesc gestiunea apei și solului pentru agricultură, printr-o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a României și realizarea obiectivelor necesare în zona de mediu și climă.

„Inițiem această acțiune în consens cu membrii noștri, în principal cu fermierii din zonele afectate de secetă, inclusiv cei care dețin ferme în ariile de acoperire ale sistemelor de irigații și desecare. Dorim să fim un contributor activ la elaborarea Strategiei, prin punerea la dispoziție a unor experți consultanți români și străini. De asemenea, lansăm invitația către universități și institute de cercetare din România de a participa la proiectul coordonat de Club pentru elaborarea unor analize tehnice, economice și de mediu privind modernizarea și extinderea funcționării unei infrastructuri de gestiune a apei pentru agricultură, care să fie armonizat cu noile prevederi europene privind mediul și clima, inclusiv cele care vor deveni operaționale odată cu Pactul Ecologic European și strategiile subsecvente”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Clubul Fermierilor Români propune valorificarea analizelor, evaluărilor și proiectelor privind reforma sistemului de gestiune a apei pentru agricultură cuprinse în propunerea de reformă făcută recent de MADR în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, precum și realizările din cadrul Planului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații.  

„Succesul strategiei depinde de asigurarea unei cooperări eficiente guvernamentale inter-instituționale (Guvern - MADR, MMAP, MDLPA, MFP) și multi-parteneriale (public-privat-neguvenamental), pentru o planificare financiară multi-anuală și multi-sursă coerentă a măsurilor de modernizare a infrastructurii, astfel încât să fie realizat echilibrul între noile condiții de mediu și climă și asigurarea competitivității fermelor din România.

În mod concret, soluționarea problemelor existente de îmbunătățiri ecosistemice și funciare poate fi realizată în noul context european al Politicii Agricole Comune printr-o abordare integrată a gestiunii resurselor sol – apă – aer, pentru o productivitate optimă și sustenabilă, care să țină cont în egală măsură de protecția mediului și de competitivitatea fermierilor.

Refacerea sistemului de irigații reprezintă o problemă pe care România n-o mai poate amâna. Diminuarea producției agricole din ultima perioadă, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Întregul spațiu comunitar beneficiază în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă”, transmite Clubul Fermierilor Români.

Modernizarea și extinderea îmbunătățirilor ecosistemice și funciare se poate realiza la cele mai noi standarde, utilizând cele mai noi tehnologii în domeniu, astfel încât impactul aplicării Strategiei integrate de gestionare a apei să conducă la:

  • Asigurarea siguranței producției, cu impact direct asupra securității alimentare a României;

  • Creșterea nivelului de reziliență a fermelor, care presupune stabilitate financiară și dezvoltare rurală;

  • Creșterea producției naționale și a productivității fermelor, în condițiile în care România este un jucător major pe piața cerealelor la nivel mondial;

  • Protejarea investițiilor fermierilor, realizate în ultimii 30 de ani;

  • Siguranța Uniunii Europene privind accesul la cereale, având în vedere că România este considerată un rezervor de porumb și floarea-soarelui.

Propunerile Clubului Fermierilor Români

  1. Crearea la inițiativa MADR a unui Consiliu inter-ministerial cu participarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Cercetării și Digitalizării, Ministerului Finanțelor Publice și multi-parteneriate (inclusiv mediul universitar și asociații) pentru elaborarea Strategiei naționale integrate de gestiune a apei pentru agricultură, a Planului de acțiune privind implementarea Strategiei, inclusiv estimări bugetare, termene și responsabilități în program.

  1. Elaborarea și implementarea Programului național privind dezvoltarea proiectelor locale de irigații (ca parte a Strategiei) vizează următoarele direcții:

  • simplificarea și armonizarea legislativă care să încurajeze proiectele locale de irigații;
  • coordonare inter-agenții din cadrul MADR și MMAP pentru eficientizarea investițiilor, reducerea birocrației și încurajarea proiectelor locale cu finanțare privată;
  • facilități fiscale pentru investițiile (private/fermieri) în proiectele de irigații locale.
  1. Elaborarea unui Ghid de bune practici și proiecte în domeniul gestionării integrate a apei pentru agricultură, care să țină cont de:

  • armonizarea cu legislația europeană referitoare la problemele de mediu, climă și agricultură;
  • modele de proiecte (tipologie) în acord cu reglementările europene de mediu și dezvoltare durabilă (pe tipuri de ferme/culturi; zone geografice; specificitatea reliefului);
  • identificarea surselor de finanțare complementare pentru susținerea investițiilor în proiectele de irigații locale.
  1. Coordonarea măsurilor specifice unui sistem integrat de gestiune eficientă a apei în agricultură cu cele cuprinse în strategiile locale pentru dezvoltare durabilă (implicarea dimensiunii regionale și locale în susținerea aplicării Strategiei).

„Clubul Fermierilor Români își exprimă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vizează implementarea cu succes a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național. Clubul urmărește să asigure colaborarea cu alți actori inter-guvernamentali și organizații internaționale (precum Banca Mondială sau BERD), din domeniul educației și cercetării (universități) și organizații neguvernamentale cu activitate, expertiză și capacitate pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiei integrate de gestionare a apei”, declară Dan Hurduc, reprezentantul Consiliului Director al Clubului.

 

În data de 23 iunie 2021, Clubul Fermierilor Români a prezentat propunerea privind elaborarea Strategiei integrate de gestiune a apei pentru agricultură în cadrul întâlnirii cu conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la care au participat fermieri membri în Club (în particular din regiunea Dobrogea) și reprezentanți ai Consiliului Director al Clubului. Întâlnirea de la MADR este prima dintr-o serie de reuniuni inițiate de Club pentru promovarea către ministerele responsabile din guvern a propunerii de elaborare a Strategiei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Ghidul Solicitantului pentru măsura 4.1 - Investiții în exploatații agricole a fost discutat cu organizațiile profesionale ale fermierilor, joi 24 iunie 2021, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în cadrul Grupului de lucru – Agricultura.

Au fost dezbătute și clarificate subiecte de interes privind criteriile de eligibilitate și selecție a viitoarelor proiecte, termenul de implementare fiind septembrie 2025. Răzvan Filipescu, vicepreședintele Asociației Producătorilor Agricoli din Dobrogea (APAD), participant la discuții în calitate de reprezentant al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR) a solicitat ca în viitor să fie alocări diferite pentru irigații, separat de achiziția simplă de utilaje agricole, deoarece există riscul să se creeze o competiție neloială în cadrul aceleiași submăsuri, fermieri cu nevoi, obiective și interese diferite și cu avize speciale. „Trebuie ținut cont că pentru a achiziționa echipamente de irigat trebuie să faci dovada sursei de apă, aspect ce necesită avize speciale: Acord Mediu, studii hidro, aviz Apele Romane etc., iar în cazul achiziției de utilaje agricole nu este nevoie de astfel de avize. De asemenea, considerăm oportună alocarea de punctaje suplimentare celor care își înființează acum sistemul de irigații nu doar pentru cei care îl modernizează, existând riscul să se mărească decalajele dintre cei care au beneficiat deja de reabilitări ale sistemului de irigații în trecut și cei care sunt la început de drum în acest demers”, a precizat Răzvan Filipescu.

Propunerile mediului asociativ au fost luate în analiză de către Autoritatea de Management din MADR, urmând să facă obiectul dezbaterilor pentru noile măsuri din perioada 2023-2024.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Marți – 25 mai 2021, Alianța pentru Agricultură și Cooperare s-a adresat factorilor de decizie din România pe un subiect considerat de interes național strategic pentru securitatea alimentară a României: includerea în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a unei inițiative de gestionare durabilă a apei. Mai jos, comunicatul Alianței.

Pe lângă importanța pentru agricultură, acest proiect are și o importanță strategică de protejare a mediului, prin faptul că duce la modificarea favorabilă a microclimatului, în special a umidității relative a aerului, condiție a dezvoltării mai bune și mai armonioase a vegetației naturale/spontane, dar și a culturilor agricole, elemente obligatorii pentru durabilitatea sectorului agroalimentar.

Pentru a crea un sistem rezilient care să asigure managementul integrat al apei și infrastructura necesară, este nevoie de acțiunea conjugată a tuturor factorilor de decizie, care să țină cont de contribuția la componenta „verde”, respectând principiul „Fără daune semnificative” și să se bazeze pe servicii avansate oferite de noul ecosistem digital construit la nivelul Uniunii Europene, cu scopul de a preveni și combate eficient provocările legate de schimbările climatice și de mediu.

În baza parteneriatelor comunitare și internaționale, Alianța pentru Agricultură și Cooperare s-a consultat cu un grup de specialiști români și străini cu expertiză recunoscută în domeniul proiectării și realizării de sisteme de management modern al resurselor de apă pentru irigații și al digitalizării, împreună cu care propune un proiect de intervenție care să fie promovat în cadrul PNRR pentru realizarea unui sistem de irigații modern și rezilient în România. Propunerea are la bază soluții similare, implementate recent pe plan internațional (Australia, India).

Alianța subliniază încă o dată importanța vitală pentru agricultură și pentru societate a includerii în PNRR a unui astfel de proiect de investiții în stocarea resurselor de apă și în extinderea sistemelor moderne și eficiente de irigații.

Confruntate cu efectul devastator al schimbărilor climatice, și alte State Membre ale UE au considerat gestionarea resurselor de apă și extinderea sistemelor moderne de irigații prioritară pentru includerea în PNRR (Italia - https://www.governo.it/sites/governo.it/files/PNRR.pdf; Portugalia - https://www.portugal.gov.pt/pt/gc22/comunicacao/documento?i=recuperar-portugal-construindo-o-futuro-plano-de-recuperacao-e-resiliencia; Spania - https://www.lamoncloa.gob.es/serviciosdeprensa/notasprensa/agricultura/Documents/2021/170521-PRTR-MAPA.pdf; Polonia - https://www.gov.pl/web/planodbudowy/kpo-wyslany-do-komisji-europejskiej.).

Prin soluția propusă, devine disponibilă mai multă apă de suprafață pe o perioadă mai îndelungată, pe durata sezonului de vegetație, ducând la prevenirea și combaterea secetei pedologice severe și arșiței atmosferite și implicit la creșterea rezervei de apă, a producției agricole, și implicit, a rezilienței sectorului agricol din România.

Intervenția propusă este în linie cu Recomandările din Raportul de Țară și exigențele UE, inclusiv „037 Adaptarea la măsuri de schimbări climatice și managementul riscurilor aferente acestora: altele, cum ar fi furtuni și seceta (inclusiv creșterea gradului de conștientizare, protecție civilă si sisteme de management în caz de dezastre, abordări în funcție de infrastructură și de ecosistem).”

Odată cu implementarea acestui sistem, acordând prioritate implicării și utilizării potențialului tehnologic local (transfer de tehnologie de tip „offset” pentru realizarea pe plan local a echipamentele inteligente de automatizare și a soluțiilor digitale), s-ar crea premisele ca România să devină o țară cu agricultură competitivă, preponderent verde, în Uniunea Europeană.

Propunerea a fost înaintată către Guvernul României, sperând că acesta va reuși să o introducă pe ultima sută de metri în PNRR și să o susțină și în cadrul discuțiilor bilaterale cu reprezentanții celorlalte state membre pentru a fi aprobată de Consiliul European.

De asemenea, a fost prezentată și deputaților si eurodeputaților români, cu convingerea că aceștia vor sprijini acest proiect de țară transpartinic, de care depind competitivitatea și reziliența sectorului agricol al României.

aac

Publicat în Comunicate

Lumea agricolă a fost acaparată, în ultima perioadă, de dezbaterile legate de refuzul ,,mai mult sau mai puțin clar” al Comisiei Europene, care se pare că are obiecțiuni puternice la propunerile părții române, legate de dorința de a investi în sistemul de irigații autohton. Trebuie menționat că aceste obiecțiuni au căpătat și accente politice dâmbovițene dintre cele mai diverse, în care părțile beligerante își aruncă fel de fel de acuzații, care mai de care mai agresive.

Revenind la observațiile Comisiei Europene, nu putem să nu recunoaștem că este vorba de refuzuri sau obiecțiuni venite pe ,,canale diplomatice” la un draft de proiect transmis de către Ministerul Fondurilor Europene și la care experții europeni au ridicat o serie de obiecțiuni, în sensul că lumea de acolo nu înțelege ce au de-a face investițiile în sistemul de irigații, după metoda neaoșă românească, de a cârpi (repara ar zice unii) pe ici pe acolo, cu depășirea problemelor economice și sociale generate de pandemia de COVID-19.

Acest lucru se putea constata foarte ușor de către cei în drept din Ministerul Agriculturii, dacă aceștia ar fi citit o mică notă prezentă pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene de pe vremea ministrului Boloș și unde se arată că unul din pilonii programului de reziliență este reprezentat de „Modernizarea și dezvoltarea pe termen lung a României”, iar pentru agricultura românească era important punctul care se referă la schimbări climatice și agricultură, coroborat cu un altul legat de energie și eficiență energetică.

La acest moment discutăm de un sistem de irigații energofag, învechit, mare consumator de energie provenită în mare măsură din combustibili fosili, deci exact ce își dorește Comisia Europeană.

Tot în acest material mai apăreau două-trei rânduri interesante unde se spunea că 37% din fonduri trebuie direcționate către energie verde și 20% către digitalizare, aspecte mai puțin pricepute de cei în drept, care poate au lipsit la momentul înțelegerii acestor concepte.

Adică, mai simplist vorbind, se ridica problema nevoii de a se face ceva real cu acești bani, nu doar schimbarea unor motoare proaste cu unele și mai proaste, sau cârpeala prin lipirea pentru durată scurtă a unor dale de canal, plus angajarea poate a unor firme de pază pe sume babane pentru a păzi aceste lucrări.

0V5A4424

Dar care să fie oare problema acestei istorii romanțate a investițiilor în irigații pornite de ministrul Oros acum circa un an de zile?

În primul rând, așa cum îi stă bine unui ministru la început de mandat, domnia sa a criticat proiectele predecesorilor, lucru bifat prin acuzațiile de ineficiență și chiar corupție (mai pe la colțuri ce-i drept) la adresa programului demarat de fostul ministru Daea și unde se prevedea reabilitarea a circa 1,7 milioane de ha. Normal, în opinia conducerii agriculturii de sorginte liberală proiectul de reabilitare nu era bun, iar la noi gândirea este că decât să îl îndreptăm, mai bine îl oprim și așa s-a rezolvat o primă problemă.

Apoi au venit câteva momente ,,înălțătoare” unde oficialii MADR de rang înalt de la acea vreme se năpusteau prin șanțuri și canale, pentru reabilitarea de stații de pompare, lucru de apreciat de altfel, dar aceste momente au fost doar singulare și fără să fie urmate de o strategie coerentă și modernă pentru reabilitarea sau dezvoltarea unui sistem de irigații competitiv, lucru care astăzi ne este spus în mod elegant de către oficialii europeni.

Mai prin toamnă când fermierii erau în fierberea așteptării despăgubirilor la secetă, a venit în mod ,,providențial” de inspirație faraonică fostul și actualul ministru Oros cu anunțul alocării din PNRR a unei sume de 6 miliarde euro pentru irigații, care după aceea în mod discret în aceste fonduri au fost incluse și desecările, iar după încă ceva timp tot din aceeași bănuți a început să se vorbească și de gestiunea apei.

Așa, ușor-ușor, suma de 6 miliarde de euro alocată inițial a intrat la apă și a ajuns la nivelul de doar circa 2,5 miliarde de euro și nici acelea sigure, în caz că nu vine un alt ministru mai aproape de cele sfinte (a se citi conducerea partidului) și să îi revendice.

Tot în acest fel s-a procedat și cu modul de realizare al programului de reabilitare al sistemului de irigații pentru acești bani, propus de către ANIF și controlat în mod vigilent de către Ministerul Agriculturii, care nici măcar nu a fost făcut public, poate fiindcă cine știe ce minuni conține.

Stau și mă gândesc în mod normal (nu la noi) ce analize complexe și sisteme informatice ar fi fost implicate ca un proiect de 6 miliarde de euro inițial, în câteva luni să fie transformat  într-un proiect mai micuț de circa 2,5 miliarde de euro și cum o armată de specialiști ar fi refăcut planuri și devize de cheltuieli aferente acestor informații.

Personal, cred că toată această mascaradă a investițiilor în irigații a fost parte dintr-un plan mai larg de manipulare și domolire a furiei fermierilor în urma secetei de anul trecut, astfel încât să nu fie probleme deosebite privind câștigarea voturilor în preajma alegerilor trecute, lucru la care după părerea mea au mai contribuit în mod activ și alții de prin lumea agricolă care aveau datorii sau afinități de plătit sau de întreținut.

Revenind la programul de reziliență, poate ar fi fost altceva dacă ne duceam cu un proiect articulat, inspirat după alții care au gândit astfel de lucruri, fără să ne fie rușine că dacă pe noi nu ne duce capul să inventăm ceva, măcar să preluăm onorabil de la alții.

Poate totuși ambiția domnului ministru Oros era să aibă un vis faraonic ca vechii egipteni, care acum vreme de circa 3.000 de ani, au gândit un sistem revoluționar de utilizare a fluviului Nil  pentru irigații în agricultură, dar vis care era inspirat la rândul lui din învățarea aplicațiile practice făcute de mesopotamieni.

Doar că din păcate visul nu a avut loc, iar la domnul ministru Oros nu a ajuns nici măcar o poza de pe net, unde unii mai amărâți în ale agriculturii și mai din zilele noastre, au gândit niște canale de aducțiune bine făcute, care erau acoperite cu panouri fotovoltaice în totalitate, cu excepția unor guri de vizitare prevăzute la anumite distanțe și care astfel obțineau energie regenerabilă pentru funcționarea sistemului de pompe, unele mai finuțe, astfel încât să nu îți intre în fibrilații televizorul când sunt pornite.

Mai mult, acest sistem limita foarte mult pierderile prin evaporație și așa avea loc o gestiune durabilă și eficientă energetic a unui sistem de irigații, care folosea doar energie regenerabilă.

Am fi putut să gândim și o legislație mai permisivă și aplicată pentru înființarea, acolo unde ar fi fost posibil, de mici sisteme de irigații din alte surse de apă supra și subterane, care acum am fi putut să le finanțăm, dar pentru asta cineva, nu știu cine, ar fi trebuit să se gândească la asta, dar din păcate cei care ocupă funcțiile ministeriale sau ale diverselor departamente din cadrul ministerului au alte probleme de rezolvat, nicidecum astfel de mărunțișuri.

Astfel, pentru irigațiile românești, personal cred că a mai trecut un tren din multele pe care actualul ministru le-a privit melancolic în așteptarea unui vis de inspirație faraonică care să îi deschidă tainele conducerii agriculturii românești, dar care moment din păcate este atât de departe, încât definește cuvântul ,,niciodată”.

ev 216 comasare 1

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ – FERMIER

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html   

Publicat în Gânduri de fermier

Alianța pentru Agricultură și Cooperare consideră că strategia privind managementul apei este vitală pentru a putea continua producția de hrană în România. Motiv pentru care, într-o scrisoare deschisă, îl somează pe ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, să facă toate diligențele necesare pentru ca managementul apei, împreună cu realizarea rețelei naționale de perdele forestiere de protecție a câmpurilor, să constituie parte integrantă din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Scrisoarea deschisă a Alianței pentru Agricultură și Cooperare:

Protejarea calității solului, prevenirea eroziunii acestuia și gestionarea durabilă a resurselor de apă, inclusiv prin utilizarea de energie regenerabilă, pot fi susținute eficient doar prin reformarea și redresarea sistemului de irigații, desecări, drenaje și amenajări de lacuri de acumulare, coordonate la nivel național prin mijloace digitale moderne.

Pe lângă importanța agricolă, acest efort are și o importanță strategică de protejare a mediului, prin faptul că duce la modificarea microclimatului, în special a umidității relative a aerului, condiție a dezvoltării mai bune și mai armonioase a vegetației naturale/spontane, dar și a culturilor agricole, fiind elemente obligatorii pentru sustenabilitatea și durabilitatea sectorului agroalimentar al României.

În paralel, o dezvoltare corectă și eficientă a culturilor agricole, dar și a vegetației spontane datorită aplicării unei strategii integrate cu toate elementele prezentate anterior și a modificării microclimatului specific al zonei, duce la creșterea și stabilizarea cantităților de carbon stocate, lucru extrem de important pentru întraga societate, prevăzut expres și de noile direcții europene de gestionare a agriculturii.

Acțiunea conjugată a acetor factori va duce la prevenirea și combaterea vizibilă a schimbărilor climatice, cu condiția asigurării investițiilor necesare.

România are nevoie de o strategie națională privind asigurarea apei și microclimatul în zonele cele mai expuse la secetă pedologică severă și arșița atmosferică, care să ofere predictibilitate fermierilor. De aceea, este esențial ca rețeaua națională de irigații, desecări, drenaje și amenajări de lacuri de acumulare, ce constituie infrastructura principală și secundară, să fie încadrată ca infrastructură de siguranță națională, așa cum sunt căile ferate sau drumurile publice, iar cei care încearcă s-o devalizeze să suporte rigorile legii.

Schimbările climatice au modificat mult repartiția precipitațiilor în cursul perioadei de vegetație a culturilor, indiferent că vorbim de culturile de toamnă sau cele de primavară. Chiar dacă media multianuală a precipitațiilor poate fi aproximativ aceeași sau cu abateri suportabile, lipsa precipitațiilor într-o perioadă de 6 – 8 săptămâni duce la diminuarea sau chiar compromiterea recoltelor, în funcție de momentul în care se instalează seceta sau arșița. Sistemul integrat care cuprinde irigațiile, drenajele, desecările și lacurile de acumulare ajută fermierii (și, implicit, societatea) prin posibilitatea de a interveni în momentele critice pentru a suplini nevoia de apă a plantelor și a le ajuta să depășească perioadele de lipsă a precipitațiilor, reducând implict presiunea financiară asupra bugetului public și probabilitatea diminuării drastice a producției, așa cum s-a întâmplat chiar în anul agricol trecut.

Considerăm, domnule ministru, că este un act de responsabilitate includerea în PNRR a Strategiei Integrate Privind Managementul Apei (cu o alocare estimată la 2,6 miliarde euro). Sperăm că împărtășiți acest deziderat al tuturor agricultorilor din România, în caz contrar considerăm că ar trebui să vă asumați public acest lucru și să identificați surse alternative de finanțare de la Bugetul Statului, a celor 2,6 miliarde euro necesare, pentru a respecta și implementa programul de guvernare privind Infrastructura principală și Managementul Apei, acțiuni care trebuie realizate de statul român.

În numele Alianței pentru Agricultură și Cooperare, semnează președinții celor patru organizații profesionale care formează Alianța:

Ionel Arion – PRO AGRO

Mircea Băluță - UNCSV

Nicolae Sitaru - APPR

Nicu Vasile - LAPAR

Publicat în Știri

Având în vedere că în România nu există un instrument integrat pentru managementul riscului în sectorul agricol, lucru resimțit foarte dur, în special prin prisma secetei pedologice severe din anul agricol 2019-2020, Alianța pentru Agricultură și Cooperare își manifestă îngrijorarea privind impactul major al schimbărilor climatice și nevoia implementării unor măsuri urgente de gestionare a riscurilor.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană și europarlamentarilor români o adresă în care și-a manifestat aprecierea pentru progresul făcut în cadrul negocierilor pentru Politica Agricolă Comună (PAC) și îndemnul de a se insista, în cadrul discuţiilor din Trialog, pe soluții eficiente, livrate în timp util pentru fermierii europeni și cooperativele acestora.

„PAC trebuie să continue să ofere sprijin de venit fermierilor pentru ca aceștia să-și poate continua activitatea și să furnizeze hrană la prețuri rezonabile către consumatori, după cum stipulează Art. 39 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, trebuie să ofere suportul necesar pentru a ajuta fermierii să facă față schimbărilor climatice și să producă sustenabil (din punct de vedere ecologic, economic și social), prin promovarea progresului tehnic. În perioada de tranziție pe care o traversăm, decidenții politici ar trebui să se asigure că fermierii și cooperativele acestora vor rămâne sustenabile din perspectivă economică”, susține Alianța.

Dezideratul Alianței pentru Agricultură și Cooperare este ca eurodeputații români să susțină amendamentele aduse definiției instrumentelor de gestionare a riscurilor, care ar trebui să fie suficient de flexibilă astfel încât statele membre, pe baza evaluării necesităților și a analizei SWOT, să poată acorda sprijin fermierilor, permițând configurarea și contribuția financiară (inclusiv costul administrativ al înființării) pentru orice sistem public, privat sau public-privat, în concordanță cu legislația națională. Aceasta se referă la orice tip de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv scheme de (re)asigurare și fonduri mutuale, care ar trebui să fie permise și suficient de flexibile pentru a se potrivi realității din fiecare ţară. „Această solicitare vine în întâmpinarea nevoii producătorilor agricoli din România de a putea beneficia cât mai rapid cu putință de o soluție integrată de management al riscului, specific condițiilor țării noastre. Alianța pentru Agricultură și Cooperare se implică activ în definirea şi implementarea unui astfel de proiect de interes strategic național pentru sectorul agro-alimentar și România”, precizează reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate
Pagina 1 din 15

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista