Schimbările climatice continuă să influențeze condițiile agricole, fermierii din țara noastră confruntându-se cu o presiune tot mai mare de boli foliare apărute timpuriu și cu evoluție agresivă la culturile de cereale. Temperaturile mai ridicate și perioadele de toamnă prelungite accelerează dezvoltarea agenților patogeni precum septorioza și făinarea, făcând importantă protecția timpurie și eficientă a culturilor.

Strategiile moderne de control al bolilor pun accent pe protejarea aparatului foliar al plantei încă din primele stadii de dezvoltare, deoarece frunzele sănătoase sunt esențiale pentru susținerea fotosintezei și pentru asigurarea unei performanțe optime a culturii pe tot parcursul sezonului de vegetație. Pentru a obține acest rezultat, fermierii se bazează din ce în ce mai mult pe soluții avansate precum molecula proquinazid, cunoscută pentru capacitatea sa de a inhiba germinarea sporilor și de a opri dezvoltarea fungilor într-un stadiu incipient, în special în cazul făinării. Această soluție este dezvoltată de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience.

Atunci când este combinat cu prothioconazol, un fungicid triazolic sistemic cu proprietăți atât preventive, cât și curative, proquinazidul formează un mod de acțiune complementar care combate un spectru larg de boli foliare. Această combinație este integrată în Verben™, un fungicid conceput pentru a asigura o protecție timpurie puternică la culturile de cereale. Pentru Cosmin Iancu, agronom și proprietar al unei ferme de 1.100 de hectare de teren agricol în zona Grădiștea, județul Ilfov, această abordare a devenit un pilon esențial al programului său de protecție a culturilor.

În ferma sa, la acest moment, Cosmin Iancu are 400 de hectare cu grâu și 200 de hectare cu orz, ambele culturi fiind tratate cu Verben™ ca prim tratament fungicid. „Folosim Verben™ de trei sezoane, aplicându-l pe întreaga suprafață de grâu și orz la primul tratament, în faza de alungire a paiului. Având în vedere că numărul soluțiilor disponibile pentru combaterea bolilor este în scădere, un produs care combină proquinazidul și prothioconazolul reprezintă o opțiune solidă și eficientă pentru gestionarea complexului de boli foliare”, precizează tânărul fermier.

Rezultatele au fost constant pozitive, cu o eficacitate deosebit de bună împotriva făinării, dar și a septoriozei. Prin acțiunea sa preventivă și curativă, produsul contribuie la menținerea unei suprafețe foliare sănătoase în fazele critice de creștere, susținând direct dezvoltarea plantelor și formarea producției. „Unul dintre principalele beneficii este flexibilitatea, datorită ferestrei largi de aplicare. În același timp, produsul oferă o eficiență economică foarte bună, cu un raport cost - performanță solid. Are rezultate foarte bune împotriva principalelor boli foliare vizate la primul tratament”, arată Cosmin Iancu avantajele produsului Verben™.

Cu o experiență în agricultură care datează din 1991, anul înființării afacerii de familie, Cosmin Iancu îmbină tradiția cu practicile agronomice moderne. Pe baza acestor rezultate, el intenționează să continue aplicarea aceleiași strategii și în sezoanele următoare la culturile de cereale, bazându-se pe consecvența și fiabilitatea soluției pe bază de proquinazid. Abordarea sa reflectă o tendință mai amplă în rândul fermierilor noștri, care adoptă din ce în ce mai mult substanțe active inovatoare pentru a răspunde presiunii tot mai mari a bolilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Pe 5 martie 2026, la Codlea – jud. Brașov, Clubul Fermierilor Români a organizat a cincea conferință regională din seria AGRI4FUTURE România: Obiectiv 2035, o platformă de consultare națională dedicată reformei Politicii Agricole Comune post-2027 și noului cadru financiar multianual european 2028-2034.

Conferința a conturat o realitate paradoxală: agricultura românească s-a modernizat semnificativ după 2007 prin investiții masive în utilaje și consolidarea exploatațiilor, dar se află simultan în cea mai gravă criză de vulnerabilitate financiară din ultimii ani.

„Suntem campioni la producție primară, dar sectorul agricol românesc n-a fost niciodată atât de vulnerabil. Doi din trei fermieri sunt la un grad de îndatorare care nu le mai permite accesul la capital de lucru, iar mulți nu mai știu dacă se gândesc la următoarea investiție sau doar la următoarea scadență”, a declarat Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români.

Datele prezentate arată că fermierii vând astăzi la prețuri comparabile cu 2010, în timp ce costurile au crescut substanțial. Doi din trei fermieri se confruntă cu niveluri de îndatorare care blochează accesul la credite pentru capital de lucru, iar propunerile actuale de reformă a Politicii Agricole Comune prevăd o scădere reală a bugetului cu aproximativ 28%, cu plafonare și degresivitate obligatorii care afectează direct fermele comerciale, acestea asigurând circa 70% din producția agroalimentară națională.

Integrarea pe verticală și asocierea, soluții concrete pentru recâștigarea competitivității

Discuțiile au evidențiat nevoia urgentă de integrare pe verticală producție-procesare-retail și de consolidare a capacității de organizare a fermierilor. Cooperativa Agricolă Podișul Transilvaniei, condusă de fermierul Emil Turdean, demonstrează viabilitatea acestui model: 21 de membri controlând peste 33.000 hectare au reușit să dezvolte un proiect de aproximativ 45 milioane euro pentru o fabrică de uleiuri cu integrare energetică completă, cofinanțare proprie de peste 50% din totalul investiției și strategii de cultivare a plantelor oleaginoase de nișă precum inul pentru ulei, care oferă prețuri cu 150-250 euro pe tonă peste cotația rapiței la export.

Laszlo Becsek, membru în Consiliul Național de Coordonare al Clubului și administrator al fermei Bio Farm, a subliniat urgența soluțiilor colective: „Noi producem doar 30% din necesarul de cartofi al țării, iar anul acesta am ajuns la 17%, restul fiind import. Dacă nu trecem de la soluții individuale la proiecte de tip lacuri de acumulare și irigații făcute împreună, o să continuăm să predăm copiilor noștri ferme pline de datorii, nu afaceri sustenabile”.

Condiția de bază identificată pentru susținerea brandurilor românești în retail constă în asigurarea calității constante, a volumelor suficiente și a aprovizionării pe tot parcursul anului, obiective imposibil de atins de fermieri izolați, ci doar prin grupuri organizate și planificare comună cu lanțurile de retail. Reprezentanții sectorului au subliniat că înainte de discuțiile despre brand trebuie rezolvate elementele fundamentale: soiuri potrivite pentru depozitare lungă, tehnologie corectă de irigare, utilaje performante de recoltat, depozite specializate și certificări de bază, inclusiv certificate fitosanitare care lipsesc la o parte semnificativă a producătorilor și blochează accesul în retail.

Noua arhitectură de finanțare: parteneriate strategice între stat, bănci și IFN-uri specializate

Sectorul financiar-bancar a recunoscut deschis limitările actuale ale finanțării agricole. Jabbar Kanani, președintele Agricover Holding și membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români, a constatat că sectorul bancar comercial nu manifestă interes la nivelul necesar pentru agricultură și a propus un model concret de parteneriat: IFN-urile specializate să asigure analiza de risc și structurarea (inclusiv contribuție de aproximativ 10% din finanțare), iar băncile comerciale să vină cu restul de 90% pe termen lung, într-o sindicalizare în care expertiza agricolă suplinește lipsa de apetit a băncilor clasice.

Banca de Investiții și Dezvoltare s-a poziționat ca alternativă complementară pentru proiecte mari de infrastructură și dezvoltare, acolo unde băncile comerciale manifestă reticență, inclusiv prin parteneriate cu sectorul privat și cu IFN-urile specializate.

Achim Irimescu, ministru plenipotențiar la Reprezentanța României la UE, a detaliat propunerile de reformă PAC și noua arhitectură de fonduri după 2028, subliniind că fondurile de investiții agricole ar putea migra către pachetul de coeziune și dezvoltare regională, ceea ce impune pregătirea de proiecte mari, regionale, în locul fragmentării pe ferme mici greu bancabile.

Ioan Oneț, director general adjunct AFIR, a confirmat că toate intervențiile din Planul Național Strategic 2023-2027 au înregistrat cerere mult peste bugetele alocate, în special pe segmentele legume-cartof și zootehnie, ceea ce demonstrează nevoia uriașă de investiții din sector.

Secretarul de stat Adrian Pintea a transmis că Ministerul Agriculturii urmărește obținerea unui buget cel puțin la nivelul anului 2025 și că APIA și AFIR rămân instituții esențiale pentru implementarea măsurilor de sprijin.

Digitalizarea și tehnologiile avansate, instrumente strategice

Autoritatea pentru Digitalizarea României a prezentat infrastructura de cloud guvernamental, identitate electronică și interoperabilitate între sistemele publice care va reduce semnificativ birocrația pentru fermieri, inclusiv proiectele de digitalizare pentru APIA (aproximativ 90 milioane lei pentru portalul unic al fermierului) și ANSVSA.

Clubul Fermierilor Români a detaliat programul național de formare a 1.000 de responsabili de digitalizare în ferme prin programe postuniversitare cu peste 65% componentă practică, conectați la un centru de excelență unde furnizorii de tehnologie pot fi testați și integrați.

Reprezentanții furnizorilor de tehnologii agricole au demonstrat aplicații concrete de teledetecție și analiză satelitară pentru monitorizarea culturilor, determinarea indicilor de vegetație, urmărirea stresului hidric și suport pentru decizii de fertilizare și irigații, precum și soluții de biostimulare pentru creșterea rezistenței plantelor la stres climatic și eficientizarea utilizării elementelor nutritive.

Conferința Regională Centru a reunit fermieri, reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, APIA, AFIR, ADR Centru, Reprezentanța României la UE, sectorul financiar-bancar, furnizori de tehnologii agricole și mediul academic, pentru a analiza situația actuale a agriculturii românești și formularea de soluții concrete pentru următorii zece ani.

Conferința Regională Centru este a cincea dintr-o serie de zece conferințe regionale organizate de Clubul Fermierilor Români în perioada noiembrie 2025 – aprilie 2026, menite să consulte fermierii din fiecare regiune și să integreze perspectivele locale în propunerile Clubului privind competitivitatea, finanțarea și adaptarea agriculturii românești la noile realități economice și climatice.

Următoarea conferință regională va avea loc pe 19 martie 2026 la Vaslui, urmată de Conferința Regională Oltenia, programată pentru 27 martie 2026 la Craiova.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

IPSO Agricultură continuă seria de evenimente dedicate fermierilor care își doresc să implementeze soluții moderne, eficiente și profitabile în activitatea agricolă. Astfel, joi – 23 octombrie 2025, la RDF Group din localitatea Șofronea – județul Arad, IPSO Agricultură a adus în prim-plan tehnologiile de vârf și bunele practici care pot susține performanța în agricultură, în cadrul evenimentului „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!”. Fermierii prezenți, în jur de 300, au aflat, de la specialiștii companiei, cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură.

Participarea la Precision AG TOUR oferă fermierilor oportunitatea de a descoperi cele mai noi tehnologii și soluții integrate pentru optimizarea activității agricole, de a interacționa cu experți de profil și de a împărtăși experiențe valoroase.

Evenimentul a fost structurat în jurul a cinci ateliere tematice:

• Agricultură de Precizie;
• Pregătirea Solului;
• Semănat & Protecția plantelor;
• Recoltat și Manipulare;
• Irigații.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu soluții și echipamente de agricultură de precizie de ultimă generație, finanțare personalizată și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare IPSO Service 360.

Tehnologia Centralized & Connected Support reprezintă viitorul în materie de servicii post-vânzare. Datele transmise de utilajele conectate sunt analizate în timp real de o echipă de specialiști pentru a identifica și preveni posibile defecţiuni înainte ca ele să se producă sau să se agraveze. Folosind tehnologia Expert Alerts, tehnicienii pot interveni rapid, având la dispoziție echipamentele necesare, piesa cauzatoare și întreaga procedură de reparație, asigurând astfel o intervenție eficientă și la timp pentru fermieri. Această abordare minimizează perioadele de nefuncționare a utilajelor şi sprijină fermierii în creşterea productivității şi profitabilității, prin intervenții proactive și precise.

Prin abordarea „one-stop shop”, compania IPSO oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură modernă și performantă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Prezenți la două evenimente identice ca nume, dar complementare ca substanță, „Ziua grâului și orzului” desfășurate una la Fundulea, cealaltă la Mărculești, am luat pulsul zilei în cercetarea românească. Vă invităm la o analiză amplă cu probleme vechi și noi, dar și cu sfaturi tehnologice de mare actualitate, din care nu vor lipsi nici sfaturile despre porumb, în ciuda dedicării din titulatura evenimentelor.

Într-o perioadă marcată de presiuni economice, schimbări climatice și concurență internațională acerbă, cercetarea agricolă românească rămâne un pilon esențial al securității alimentare. Cu o tradiție îndelungată și rezultate recunoscute la nivel european, instituțiile de cercetare din România își continuă misiunea, de multe ori în condiții austere, dar cu o determinare exemplară.

Finanțarea cercetării, între puțin și prost gestionat

Când vorbim despre cercetare agricolă, primul lucru la care ne gândim este finanțarea. O reacție normală, dat fiind faptul că este de notorietate că cercetarea a fost după revoluție subfinanțată sau prost finanțată. Din perspectiva asta te așteptai chiar să dispară. Este o surpriză plăcută să afli că în ciuda atâtor lipsuri, nu doar că n-a murit, ci și produce. Cu toate astea finanțarea încă lasă de dorit, nefiind, în primul rând, corect făcută. Dr. ing. Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS, atrage atenția asupra fragilității financiare în care se desfășoară cercetarea agricolă: „Cercetarea agricolă se pare că este supraviețuitoare. Ceea ce, din punctul de vedere al caracterizării biologice, e un nonsens. Cercetarea agricolă n-ar trebui să supraviețuiască. Cercetarea agricolă ar trebui să viețuiască. Din păcate, în ultimii, nici nu mai îndrăznesc să socotesc câți ani cercetarea agricolă a încercat să se târască de pe o zi pe alta, mai curând cu efortul și abnegația cercetătorilor decât cu efortul financiar al beneficiarului”. Atunci când vorbește de beneficiar, el se referă în primul rând la statul român și mai apoi la fermieri, considerând că cercetarea este un act de securitate națională. Dar ceea ce remarcă în primul rând domnia sa este mecanismul de finanțare, pe care-l consideră defectuos, pentru că se face fără a ține cont de nevoia reală a cercetării, care se face pe distanța mai multor ani.

„Bugetele pentru cercetare, de fapt, ca și pentru alte activități sunt de azi pe mâine, adică de pe un an pe altul. Cercetarea agricolă, în mod special, care este o cercetare biologică, are nevoie de o programare multianuală pentru cercetare. Mulți, puțini, cât sunt banii respectivi, trebuie să existe o garanție a faptului că problematicile de cercetare, odată antamate, pot ajunge la final. Dacă nu există această garanție, totul este aproape improbabil. În momentul de față, vorbind în ani, există niște cercetări aplicative care au nevoie de trei, patru ani, însă, din momentul în care am acceptat ideea că ne aflăm într-o perioadă de schimbări climatice profunde, nu putem discuta despre o cercetare de mai puțin de cinci, șase ani. În mod normal, atunci când studiem impactul efectelor schimbărilor climatice, trebuie să discutăm despre o cercetare destul de lungă, de vreo 10 ani, pentru că în timp ce, în condițiile normale anterioare, cam trei ani din cinci erau ok din punct de vedere agricol, să zicem, deci valabil asigurând resursele de climă pentru culturile agricole. În momentul de față, cu greutate, putem să spunem că sunt jumătate din zece”, arată Aurel Badiu.

Cercetătorii sunt conștienți că e normal ca finanțarea să fie făcută pe criteriul performanței, nu-și imaginează că banii trebuie să vină oricum, dar nici să fie insuficientă atunci când este de valoare. „Finanțarea a fost și rămâne insuficientă. Institutul de la Fundulea se autofinanțează. Noi accesăm și bani de la buget, dar numai prin sistem competițional. Faci proiecte bune, obții finanțare, nu faci, nu-ți dă nimeni pe degeaba”, ne explică dr. ing. Pompiliu Mustățea, directorul INCDA Fundulea.

Așadar, aceste institute sunt capabile să se și autofinanțeze pentru că în procesul de cercetare rezultă o recoltă, care este un produs secundar, dar care are o valoare și poate fi vândută. Din păcate, valorificarea nu se poate face la standardele cele mai profitabile, pentru că intervin niște limite impuse de legislație. Dr. Florin Rusu, director științific la SCDA Turda, ne explică cum stau lucrurile: „Suntem o unitate publică, întregul sistem de cercetare agricolă e public, o bună parte din venituri ni le asigurăm din vânzarea de semințe, creații proprii, numai creații ale Stațiunii Turda, dar din păcate funcționăm pe aceeași piață cu companiile, dar nu după aceleași reguli. Fiind unitate publică, nu putem să venim în sprijinul fermierilor cu anumite ajutoare, așa cum fac companiile multinaționale, avem anumite rigori pe care trebuie să le respectăm, conform legislației, și nu putem să asigurăm fermierilor beneficiile sau facilitățile pe care companiile multinaționale le asigură cu plata la un anumit termen, la recoltare, cu plata în produse. La noi plata semințelor trebuie să se facă în maximum 60 de zile de la livrare. Aceasta este legea, noi trebuie să o respectăm”. Cu toate astea, ei reușesc să vândă. 

Cercetarea nu se poate face fără oameni...

Evident că o problemă naște alta. Fără bani nu stă nimeni sau stă dacă e atât de pasionat de ceea ce face, încât e capabil să îndure orice privațiuni, dar câți pot face asta? Așa că un alt punct critic îl reprezintă resursa umană. Cercetarea agricolă se confruntă cu un declin dramatic al specialiștilor, în special al celor tineri. „Ar trebui ca tinerii absolvenți, cei cu „magna cum laude” sau șefii de promoție, să fie atrași către cercetare, doar cercetarea asigură progres, cercetarea agricolă cu deosebire este o cercetare mai grea, formarea unui tânăr cercetător durează, cercetările în agricultură durează ani, cicluri de vegetație, formam și noi cercetători, dar după 4, 5, 6 ani învățau abecedarul cercetării, și companiile multinaționale… salariile mai motivante, plecau”, avertizează Florin Rusu.

Iar Constantin Ștefan, director al Institutului Horting, adaugă: „Deficitul de personal este foarte mare, pentru că politica a fost să nu facem CS1 și CS2 (să nu promoveze în grade profesionale, n.r.), că sunt salariile mari și n-avem buget. Și am stat așa. Așa am văzut eu politica. De când sunt la Institut, nu am făcut decât să promovez de jos, de la asistent de cercetare la CS3, cât a putut institutul. Mai departe nu s-a putut. Și nu mai sunt oameni. E un deficit enorm. Vine, stă 5-6 luni și pleacă, pentru 3.500 de lei. Nu ce se vorbește, că avem salarii mari, sporuri. Nu, la nivelul acesta suntem”.

Referirea la salarii este provocată de rumoarea care s-a stârnit ca urmare a declarațiilor unor politicieni care și-ar dori desființarea acestor instituții. El a avansat în discuția cu noi și niște valori ale acestor salarii: „Pot să vă dau exemplu de la Institutul Horting, unde cunosc foarte bine situația. În primul rând, nu există niciun spor de nicio culoare, nici de rușine, nici de tot ce se vorbește. Un cercetător CS3 pleacă acasă cu 3.500 de lei net. Salariile despre care se vorbește sunt cele pentru CS1 și CS2. Într-adevăr, la CS1 un salariu e în jur de 5.500-6.000, CS2 tot pe acolo, dar la această dată totul este blocat, că nu se mai poate face nimic. Niciun concurs pentru promovarea tinerilor. Și tinerii pleacă. Asta este situația. Se tot spune că: am spor din acela, că un director are un salariu conform Legii 153, cât e acolo. Nu există spor de stres, că lucrez greu cu oamenii. Nu există!”.

Situația este asemănătoare și la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, ne mărturisește acest lucru dr. ing. Pompiliu Mustățea, directorul general al INCDA Fundulea: „Din păcate în ultimii ani cercetarea nu mai este atractivă pentru tineret, în special pentru că nivelul de salarizare nu este chiar așa cum își doresc. Tineretul vrea să ardă etapele, vrea să ajungă foarte repede sus, vrea bani foarte mulți pe care deocamdată noi nu putem… Dar deocamdată l-am menținut, cu mare greutate”. Asta pentru că probabil, din fericire, așa cum spuneam, există și pasionați care se «hrănesc» cu bucuria de a putea crea și încă sunt tineri în cercetare.

„În ultimul timp am reușit să formăm un nucleu de tineri cercetători, tineri absolvenți, chiar am atras la Turda șefi de promoție, le-am oferit condiții și ne mândrim, avem un nucleu bun, destul de numeros, undeva la 25 de cercetători, printre cei mai în vârstă sunt eu, dar toți sunt mai tineri decât mine și sperăm ca în continuare să ducă mai departe frâiele cercetării agricole, cu brio, cu succes, ca să nu depindem într-un viitor apropiat doar de creațiile companiilor multinaționale. Atunci or să fie probleme mari”, completează Florin Rusu ideea despre personalul din domeniu.

Problema personalului nu este doar a celui specific cercetării, ci și în pozițiile mai slab calificate, după cum ne arată domnul director Mustățea că se întâmplă la unitatea pe care o conduce, INCDA Fundulea. „Acum problema se pune special la personalul auxiliar pentru că avem o stație de condiționat semințe din 1968 cu aparatură, utilaje vechi care necesită un număr mai mare de personal și cu calificări pe care în zilele noastre nu le mai găsim. Când prind câte unul mai tânăr, imediat îl trimit la calificări, să fiu sigur că am oamenii necesari și pregătiți. În perioadele de campanie când condiționăm semințele, mai sunt foști angajați pe care îi rog să vină și vin, și îi mai învață pe cei tineri, dar v-am spus, foarte greu îi putem găsi, pentru că în agricultură și pentru ingineri cercetători este de muncă. Trebuie să stai în soare. Multora nu le place munca. Asta e o concluzie amară, dar trebuie să spun, pentru că m-am lovit de ea în ultimii ani”, subliniază Pompiliu Mustățea.

...iar în cea agricolă, nici fără pământ

Pe lângă acest aspect al lipsei de oameni, specific, de altfel, întregii societăți, mai există presiunea pe care unii, mânați de diferite interese, o pun asupra patrimoniului acestor institute. Mă refer în special la pământul pe care acestea își desfășoară activitatea. Sunt cunoscute foarte bine problemele care au fost cu terenurile din București sau din jurul Bucureștiului. Președintele interimar al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, dr. ing. Ioan Jelev, remarcă acest fenomen care s-a produs după revoluție. „Îi invit să viziteze multe din unitățile noastre pe toți cei care ridică semne de întrebare sau se întreabă la ce sunt bune aceste terenuri agricole destinate cercetării, care și așa au fost reduse la maximum, de la circa 160.000 de hectare în 1989 la circa 35.000 în întreaga țară și cu presiuni deosebite din diverse zone”, punctează dr. ing. Ioan Jelev.

Iată de ce Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești a pus bazele Fundației „Patrimoniul ASAS”, care se ocupă de procesul de intabulare a acestor terenuri, proces despre care Constantin Ștefan, președintele Fundației ASAS, spune că este aproape de finalizare: „Nu s-a încheiat în totalitate, dar 90% este încheiat. Există cărți funciare, este intabulat pe numele Academiei, mai sunt mici probleme pe care le întâmpinăm în teritoriu, de la unii bine intenționați sau alții care spun: «Hai să mai așteptăm puțin». Dar… există titlu de proprietate, care nu poate fi contestat sau anulat, cum vor unii. Neavând titlu de proprietate, spun: nu ești proprietar. Dar e titlu de proprietate. Sunt terenuri care vin din urmă, de la ICAR, proprietate privată. Alt regim. Ce să vă spun? Am făcut război mare: televiziune, Senat, deputați, pentru ce? pentru 5 hectare de teren! Și au început să ne judece, să ne întrebe, pentru 5 hectare”.

Trebuie să recunoaștem că este un proces foarte important, acesta de clarificare a proprietății, după cum spune Constantin Ștefan, referindu-se la colaborarea cu stațiunea de la Mărculești: „În colaborare cu stațiunea, am reușit să păstrăm acest patrimoniu, cu atacuri din partea unora sau a altora, dar am reușit să-l păstrăm. Colaborarea cu Stațiunea este foarte bună, în sensul că, în calitate de administrator al proprietății Academiei, care are în jur de vreo 7.000 de hectare, plus clădirile, am mers pe experiența stațiunilor. Noi doar am oferit cadrul legal de exploatare a acestor terenuri, să nu avem probleme, și Stațiunea și-a pregătit programul de cercetare pe care l-a vrut. La această dată, Stațiunea Mărculești are o situație foarte strălucită. Stațiunea Mărculești are în folosință o suprafață de 462 de hectare, care este proprietatea Academiei. Dacă această proprietate nu era lăsată la Stațiune, stațiunea nu mai exista. Avem teritoriu mult, Voineștiul, Drăgășanii, în care își desfășoară activitatea de cercetare, pe terenul Academiei, sub formă juridică de contract de comodat. Adică dăm tot ce se poate ca să poată să funcționeze. Pentru că sunt și ani buni, și ani grei. Și dacă nu-i ajutăm, se alege praful. Părerea mea este că Academia va trăi în proprietățile pe care le are. Și sunt sigure, și stațiunile își pot desfășura activitatea. Academia doar a vrut să dea prin Fundație ca să poată să fie administrat, pentru că trebuie cineva să administreze asta. Ne ocupăm de partea juridică și eu zic că e un lucru bun făcut de hotărârea Academiei ca stațiunile să-și continue cercetarea”.

Cercetarea românească, recunoscută la nivel internațional

Cercetarea agricolă românească nu înseamnă doar supraviețuire, ci și recunoaștere internațională. În ciuda dificultăților de finanțare și a provocărilor administrative, cercetarea agricolă românească rămâne una de nivel internațional, după cum susține dr. ing. Ioan Jelev, președinte interimar al ASAS, care remarcă faptul că Academia de Științe Agricole și Silvice a fost aleasă în unanimitate să preia președinția Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Natură și Alimentație (UEAA) — o rețea care reunește instituții academice de profil din Europa întreagă. „Academia noastră a fost aleasă în unanimitate ca să dețină președinția Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Natură și Alimentație, o funcție de mare prestigiu, ca o paranteză doar, domnul academician Cristian Hera a mai deținut în perioada 2004-2006 această funcție”, menționează Ioan Jelev. Alegerea României în fruntea acestei structuri demonstrează nu doar continuitatea tradiției științifice, ci și încrederea pe care comunitatea internațională o acordă capacității de inovare din cercetarea autohtonă.

Domnul Jelev adaugă un alt exemplu, subliniind caracterul aplicativ și impactul internațional al cercetării derulate în institutele noastre: „Suntem implicați în foarte multe colaborări internaționale, de exemplu, la o întâlnire cu ambasadoarea noastră, doamna Olivia Toderean, președintele Centrului Național de Cercetări din Egipt, un centru cu peste 3.000 de cercetători, sigur, nu doar în domeniul agriculturii, ci și în alte domenii, a propus organizarea unei reuniuni de agrobusiness în toamna acestui an. La care coordonatorul părții egiptene, profesor Elfuli, ne-a propus să fim de acord să prezentăm rezultatele unui proiect bilateral derulat cu Egiptul, privind îmbunătățirea conținutului de microelemente al grâului, în mod particular al zincului, care este extrem de favorabil sănătății omului. El a opinat că acest lucru poate contribui la creșterea semnificativă a exportului țării noastre de cereale în Egipt. Deci, lucruri care denotă un anumit prestigiu, o anumită autoritate a Academiei noastre”. 

INCDA Fundulea, portdrapelul cercetării agricole românești

La fiecare ediție a Zilei Grâului și a Orzului, INCDA Fundulea își reconfirmă statutul de institut-fanion al cercetării agricole românești. Fermieri, specialiști și oficiali vin aici nu doar pentru a vedea culturi bine lucrate, ci și pentru a discuta despre viitorul agriculturii într-o lume tot mai expusă schimbărilor climatice și incertitudinii economice. 

La nivelul institutului, munca se concentrează pe adaptarea soiurilor la noile condiții climatice. Dr. ing. Gheorghe Măturaru, cercetător la INCDA Fundulea, explică: „Cele mai reprezentative soiuri de grâu, creații noi, cu care am intrat anul acesta pe piață sunt Consecvent și Columna, dar sunt prezente și soiurile deja consacrate, inclusiv bătrânul Glosa, care de peste 20 de ani încă deține supremația. Noi încercăm să explicăm fermierilor avantajele cu care vin noile creații, adaptabilitatea lor foarte bună la aceste condiții climatice de care se tot vorbește, și nu numai, vin și cu o toleranță la arșiță, la secetă, rezistență la boli, dăunători, în unele cazuri, și, bineînțeles, cel mai mult și mai mult, o bună stabilitate a producției. Deci ele sunt foarte stabile, indiferent de condițiile meteo, ele asigură o producție constantă atunci când beneficiază de condiții optime, excelează și ajung la producții, chiar record, de 8.000, chiar 9.800 am avut pentru noile creații, chiar și Abund, care a fost lăsat în ultimii ani și el, în condiții optime, a depășit chiar 10 tone la hectar”.

Dar nu doar cu realizarea de genetică nouă se ocupă cercetătorii de la Fundulea, ci și cu experimente legate de tehnologia de producție. „Colegii de la Fundulea, în câmpul care se află în spatele meu, au amânat la orz, de exemplu, cu aproape o lună semănatul, rezultate evidente, aproape spectaculoase, pe cale de consecință au amânat și semănatul grâului, care s-a semănat în noiembrie, cu rezultate foarte bune. Experiențele pe care le-a făcut Academia de Științe Agricole la Mărculești au confirmat acest lucru. Mă rog, anul ăsta suntem în al treilea an și putem să tragem o linie preliminară privind concluziile momentului semănatului, că grâul trebuie semănat puțintel mai târziu. Rezultate extrem de bune s-au obținut și cu semănături extrem de tardive, de care literatura n-a menționat niciodată. Era o blasfemie să spui, «dom'le, știi, semăn grâu în Săptămâna Crăciunului». Sigur că da, nu face producții de 10 tone la hectar, dar 6-7 tone le face, ceea ce înainte vreme nici măcar nu era de visat. Același lucru se întâmplă și cu o serie de alte plante de cultură. Am început, sau vom începe din toamnă, aceeași problemă cu orzul, având în discuție tot efecte ale schimbărilor climatice. Distanța de semănat la orz ar putea să explice de ce anul acesta orzul a căzut în proporție de masă în toată țara. Pentru că, fiind destul de rece, fiind destul de umed, sigur că da, el crește și se dezvoltă, dar nu-și întărește paiul. Și atunci cade. Dacă o să vedeți marginile, acolo unde ajunge soarele, acolo unde vede soarele paiul până la rădăcină, orzul nu e căzut. În mijloc e căzut. Paradigma semănatului orzului a fost ca și a grâului, de altfel, a fost, cel puțin până la experiențele pe care le-am văzut anul ăsta, de 12,5 cm între rânduri, probabil că experiențele pe care le-au făcut colegii de la Fundulea, cu 25 cm între rânduri, vor fi edificatoare în anii următori și va trebui să ne gândim dacă nu trebuie schimbate și aceste paradigme”, remarcă Aurel Badiu. 

Cercetarea în agricultură nu se face izolat, e nevoie de o colaborare între mai multe stațiuni, nemaipunând la socoteală interacțiunea cu cei pentru care se face această cercetare, fermierii. Este un lucru care la INCDA Fundulea se face din plin, după cum spune și Gheorghe Măturaru, cercetător în cadrul institutului: „Toate creațiile de la INCDA Fundulea s-au bazat în primul rând pe calitate. Deci, că am introdus și alte caractere îmbunătățite, dar calitatea și adaptabilitatea au rămas pe primul loc. Avem o foarte bună colaborare cu fermierii și cu celelalte institute. Avem contracte cu fermieri pentru multiplicare și chiar produc sămânță de înaltă calitate. Avem toată încrederea că pe viitor vom încerca să extindem această colaborare, la fel cu stațiunile de cercetare, în special în platforme experimentale, verificăm în fiecare an adaptabilitatea, capacitatea de producție și multe alte aspecte”. Această colaborare face ca genetica produsă aici să fie superioară, în ceea ce privește adaptabilitatea, celei provenite din import, deoarece aceea este creată în condiții specifice altor areale. 

Percepția calității este împărtășită și de fermieri. Ion Cioroianu, fermier și reprezentant al Asociației Fermierilor din România, afirmă: „Fundulea este institutul nostru etalon, fanion al cercetării agricole. Eu întotdeauna când sunt invitat la manifestările lor pe cercetarea agricolă vin pentru că întotdeauna au ce prezenta, au noutății, au testări făcute în condițiile actuale de schimbări climatice, păcat că unii fermieri nu vin cât ar trebui să vină la acest institut, se iau numai după agenții de vânzări de la firmele care le oferă inputuri. Soiurile românești, părerea mea, sunt totuși preferate de marea majoritate a fermierilor. Sunt cultivate cam în proporție de până la 60% și se începe cu însăși Glosa, pe care văd că fermierii încă o preferă, apoi cu soiul Abund, care e un soi foarte bun, mai au Pitaru și mai nou am văzut un soi care se numește Columna, într-adevăr, foarte, foarte bun, și mai au Consecvent”. El avertizează asupra tentației de a alege oferte comerciale în detrimentul rezultatelor românești: „Totuși, Fundulea nu-și face reclamă la soiurile lor. Cât îi costă să-și facă reclamă? Foarte multor fermieri, parcă le iau mințile agenții de vânzări de la firmele furnizoare de inputuri și le aduc tot felul de soiuri, și, când e anul cu probleme, o dau în bară pentru că, vrem, nu vrem, soiurile de grâu românești sunt adaptate la condițiile de climă și sol din România, pe când soiurile care vin din Occident nu au o climă ca la noi, aspră, când iernile pot să fie și foarte geroase și uneori chiar călduroase, și primăverile secetoase, și atunci o dau în bară. Soiurile românești sunt constante, sunt adaptate și rezistă la condiții de geruri în iarnă și condiții de secetă în primăvară. Prea puține au fost perioadele în care n-au rezistat, dar nici nu se socotesc astea, față de soiurile străine, nu vreau acum să fac apologie, sunt și soiurile străine foarte bune. Părerea mea e, ca la zicala aia, «să nu pui toate ouăle într-un coș și să le pui în mai multe coșuri», așa și cu cultura de grâu, să ai mai multe soiuri, și românești, și străine. Soiurile străine au o capacitate mai mare de înfrățire, pe ici, pe colo, chiar și de producție, și sunt mai rezistente la boli foliare, dar la condițiile de secetă sau de geruri sunt mai puțin rezistente, plus că soiurile noastre de grâu au o proporție mult mai ridicată de proteine. Soiurile noastre românești se duc la 15%, chiar și la 16%, pe când soiurile străine sunt sărace în proteine”.

INCDA Fundulea rămâne un centru vital de inovație și sprijin pentru fermieri. Cu toate dificultățile, de la finanțare până la resursa umană, echipa de cercetători continuă să producă soiuri performante, tehnologii moderne și să ofere consultanță valoroasă. Mai mult decât un institut, Fundulea este o garanție că agricultura românească are încă o direcție științifică, pragmatică și orientată către fermier.

SCDA Mărculești, la 95 de ani de existență

O altă stațiune de cercetare importantă a României este SCDA Mărculești, care cu ocazia zilei grâului și orzului și-a sărbătorit și cei 95 de ani de activitate. Înființată în 1930, pe terenul donat de un moșier vizionar, stațiunea a fost susținută încă de la început de savantul Gheorghe Ionescu-Șișești. „Au început din 1930 activitatea de cercetare pe comportamentul unor soiuri de porumb, grâu și ce se cultiva la vremea respectivă. Au început studiile privind chiar ameliorarea grâului. Au adus din SUA, American 15, un soi de grâu care ulterior a răspuns foarte bine condițiilor din Bărăgan, trebuie spus că nu peste tot a mers la fel de bine ca în Bărăgan, dar aici s-a lovit bine, din care amelioratorii noștri au început să lucreze și au extras anumite linii pe care le-au folosit mai departe în procesul de ameliorare. A fost un lucru extraordinar și a culminat în 1950 cu Premiul de stat al RSR, adresat acelor cercetători care au început, cu acele mijloace empirice, aici, în Stațiunea Mărculești. Iată ce poate să facă omul, în niște condiții vitrege – că nu avea familie aici, nu avea unde dormi în primii ani, a fost găzduit tot de acest boier și a reușit să creeze. De asemenea, primul hibrid de porumb, prima încrucișare între două soiuri, în prima fază de porumb și apoi s-au creat niște linii și au reușit să obțină fenomenul heterozis, să demonstreze că din încrucișarea a două soiuri rezultă ceva ce dă o producție mai mare decât soiurile respective”, menționează dr. ing. Dumitru Tudoran, directorul stațiunii de la Mărculești.

Cercetarea de la Mărculești se concentrează astăzi pe soluții aplicabile imediat în ferme, adaptate noilor condiții climatice și presiunii economice. Una dintre direcțiile principale este cultura succesivă, în special porumb după grâu, orz sau rapiță. „Noi, aici la stațiune, promovăm cultura succesivă, am avut experiențe pe treaba asta, și am demonstrat că se pot obține 12 tone de porumb pe hectar pe anumiți hibrizi. Scopul nostru a fost să facem un studiu și asupra hibrizilor, să vedem comportamentul lor în cultura succesivă. Și, din cei 25 de hibrizi pe care i-am luat în studiu, sigur că voiam să fie 50, 100 de hibrizi dacă se putea, și să putem veni cu ei și să-i recomandăm, indiferent de grupa de precocitate, ce hibrizi se comportă cel mai bine în condiții de cultură succesivă. Adică, după ce se cultivă orzul, grâul și rapița, să putem veni imediat, dacă avem o tehnică și sistemul de mașini care ne permite să facem no-till. Însuși regretatul președinte al ASAS, dl prof. Valeriu Tabără, a venit să vadă cum din nimic am putut să fac ceva. Adică era miriștea de grâu de 30 cm și porumbul se înălțase cam la jumătate de metru, și era încântat. Se uita și spunea: fantastic! Cum e posibil? E posibil. Foarte puțină apă, pentru că el vine și e semănat într-un teren mulcit, masa vegetală care acoperea terenul la vremea aceea conserva apa, și poți realiza cultura succesivă cu o cantitate mult mai mică de apă pe hectar. E suficient să-i dai 200 mc la înființarea culturii și el să tot rămână umed sub paie, ca să înțeleagă toată lumea. Lucrul de fapt e cunoscut prin zonă și nu numai în zona de influență a Stațiunii, ci și în alte zone, deja se axează fermierii pe acest gen, acolo unde sunt condiții, pe cultură de floarea-soarelui, soia, pe acestea le-am făcut noi aici, în câmpul de cercetare, să arătăm că se poate face și se poate obține a doua cultură pe aceeași suprafață. E un lucru extraordinar, pentru că a pune o singură cultură… dar e timp de a doua! Acum facem niște studii pe grâurile de primăvară, să venim la începutul lunii martie și să avem o cultură de grâu, să obținem cam 4 tone – am avut experiență de 4 tone în câmpul pe care l-ați văzut, la cultura de primăvară. Și dacă iau 4 tone de acolo și mai iau 10 tone de porumb e cu totul altceva, pe aceeași parcelă, în același an. E un lucru extraordinar”, ne explică directorul SCDA Mărculești.

Remarcabil este că în prezentarea culturilor am aflat despre culturi semănate la distanță de o lună între ele prin care se dorește analizarea unor noi perioade optime de semănat, în concordanță cu noile condiții de mediu și cu strategia culturilor succesive. Astfel că, anul acesta au semănat grâu pe 9 ianuarie și pe 9 martie, cu specificația că ar fi vrut să facă o variantă și pe 23 februarie, dar nu le-a permis vremea. Opțiunile de semănat au fost dublate de o varietate de soiuri, pentru ca analiza să fie mult mai concludentă. Iată cum argumentează domnul director Tudoran: „Am făcut și un studiu asupra soiurilor, să vedem care se pretează și care fructifică, că e vorba de grâul de toamnă, și dacă el fructifică și putem lua ceva semănându-l atât de târziu. După cum ați văzut, e încântător. Două soiuri. Unul n-a răspuns, nu fructifică, îl lepădăm. Cu celălalt, continuăm. În urma acestor analize, noi putem să și recomandăm, că ați văzut, au venit fermierii, au fost încântați, probabil că unii dintre ei și-au făcut și o strategie pe problema asta și-și iau niște măsuri în așa fel încât cei care au posibilitatea să poată să meargă pe două culturi. Referitor la cultura succesivă de porumb, am făcut un clasament, de la 12 la 7 tone, pe hibrizii pe care i-am avut la îndemână, urmărind rezistența mecanică, să reziste, că vine toamna și încep mișcările de vânt și ploile, am urmărit sistemul lui de ancorare în sol, pe de altă parte viteza de pierdere a apei din bob, ca să poată, până la sfârșitul lunii noiembrie, să ajungă la unitatea de conservare”.

Ideea schimbării perioadei optime de semănat a aparținut fostului președinte al ASAS, regretatul Valeriu Tabără. Asta ne spune vicepreședintele aceleiași instituții, Aurel Badiu: „Principalul experiment de aici este un experiment inițiat de fostul președinte al ASAS, Valeriu Tabără, care voia și a și reușit, după părerea noastră, anul acesta e ultimul an de demonstrare, să arate faptul că momentul semănatului la grâu, care este esențial pentru producție, trebuie schimbat de o asemenea manieră, încât grâul să nu sufere din cauza secetei excesive din toamnă și, mai ales, să nu sufere în perioada de arșiță, care se instalează la coacere și care șiștăvește bobul semnificativ, încât potențialul de producție poate fi redus la un sfert. Asta încercăm să demonstrăm fermierilor din Bărăgan, și nu numai lor, că, de fapt, suntem obligați cumva să ne schimbăm tehnologia de cultură din cauza schimbărilor climatice, dar cum spunea un coleg de-al meu zilele trecute, cred că ar fi mai bine să punem schimbările climatice la treabă. Și asta s-a încercat să se facă aici, probabil că ați remarcat că, cel puțin pentru cele trei soiuri de grâu la care am modelat momentul semănatului, rezultatele sunt mai mult decât promițătoare”.

Și așa cum arătam mai sus că soiurile românești, obținute prin munca cercetătorilor români, nu sunt cu nimic mai prejos decât cele venite de pe alte meleaguri, aici, la Mărculești, au fost puse în mod real în competiție. Una despre care dr. ing. Aurel Badiu spune că pe alocuri au câștigat-o: „Câmpul de soiuri de grâu, și românești, și străine, care sunt puse oarecum în competiție, demonstrează cât se poate de clar că cel puțin o parte din soiurile românești sunt comparabile, dacă nu mai bune, prin simplul fapt că sunt tolerante la arșiță”.

Și pentru că s-a vorbit despre o cultură a doua care să succeadă celei de grâu, cel mai probabil, de porumb, nu putem să nu remarcăm că această posibilă a doua cultură a scăzut ca interes pentru fermieri. Vicepreședintele Asociației Fermierilor din România, Ion Cioroianu crede că ar trebui să nu se renunțe așa ușor pentru că „porumbul se cultiva până la 2,5 milioane de hectare, a scăzut fantastic, s-a mărit cultura de grâu, de rapiță și de orz, mai puțin de floarea-soarelui. Însă să știți că porumbul este o cultură cât de cât tolerantă la secetă, dar trebuie respectate niște condiții, adică solul trebuie cât de cât să fie bine pregătit, scarificat, trebuie să semeni în perioada optimă, să nu te duci cu hibrizi tardivi dacă n-ai irigații, ci cu hibrizi semitimpurii, apoi trebuie să asigur porumbului de la semănat și îngrășămintele, și pesticidele, și erbicidele, ca să nu fie probleme, apoi fertilizarea trebuie s-o faci totuși fracționat, nu trebuie să mergi cu fertilizare, cum fac unii, la pregătirea terenului. Și nu faci producții maxime, dar faci producții cât de cât mulțumitoare, poți să faci un 4-5 tone în condițiile în care alții n-au făcut deloc. Și vă mai zic, să știți că au și Fundulea, și Turda hibrizi de porumb extraordinari, care sunt toleranți la secetă. În condițiile de secetă, în care hibrizii străini capotează, ei au făcut. Am fost la Ziua Porumbului la Fundulea și am rămas surprins că hibrizii de porumb Fundulea erau verzi când a făcut ziua, era august, nu-mi venea să cred că au rezistat la acea arșiță care la alții a făcut ravagii”. Iată că reprezentantul fermierilor este de părere că trebuie aleși mai degrabă hibrizi timpurii și extratimpurii. În schimb, directorul SCDA Mărculești, Dumitru Tudoran, este de altă părere: „Nu. Vă spun și din pățitele altora, și din experiența noastră. Nu e motivat hibridul timpuriu. Au fost cei care au folosit sămânță de hibrizi timpurii și abia l-a luat cu hederul de păioase. S-a frânt, a căzut, el e firav, are rezistență mică, și aici când încep vitregiile vremii se întâmplă cu totul și cu totul altceva. Deci am studiat hibrizi până în grupa 400. Și am făcut o clasificare a lor de producție și de alte elemente, adică rezistență și pierdere a apei din bob. Vă spun că există foarte mică diferență privind pierderea apei din bob față de grupa de precocitate. Și atunci, eu sunt dispus să cultiv un hibrid în grupa FAO 300-350, și chiar 380, știind că am la îndemână un uscător de cereale. Cel care nu are așa ceva ia legătura cu cineva care-i primește umiditatea de 16-17, 20, poate, la vremea respectivă, și poate să-l predea în condițiile respective de umiditate. Se recoltează foarte bine la 20, chiar la 25, direct în boabe. Sunt combine performante acum. Fiecare fermier, acolo unde se poate și unde are condiții, e păcat să nu încerce. Anul acesta, Stațiunea Mărculești are 200 de hectare în plan, 150 porumb și 50 de floarea-soarelui, avem sămânța asigurată, trecem la treabă și vrem să demonstrăm că ceea ce noi oferim fermierului prin studiile făcute facem și la noi acasă”.

O altă recomandare, poate surprinzătoare pentru unii, pe care o face directorul SCDA Mărculești este reducerea densității de semănat, care ar duce în primul rând la o economie de resurse. La care s-ar putea adăuga o gestionare mai riguroasă a cantității de fertilizanți: „Se folosește prea multă sămânță pe unitatea de suprafață. În primul an a arătat că 90 kg de sămânță bate pe 300 kg de sămânță. Și eu m-am mirat. A fost o chestie de început, nimeni nu știa. Dar când am obținut rezultatul, m-am întrebat de unde vine și am început să socotesc în taine, și mi-am dat seama de unde vine. Așa că, pentru mine, e destul de clar. Deja, și din greșeli învățăm – a venit un fermier și mi-a zis că a trimis în câmp să semene orzul, nu avea semănătoarea reglată bine, și în loc de 200 a băgat 100 kg de sămânță la orz. Dar știți că la recoltare n-a fost diferență? Nici n-a căzut. Și atunci, se pune problema: de ce-i cheltuiala? Pentru că noi trebuie să reducem la maximum cheltuiala cu inputurile. Dacă nu facem un management al culturii respective și să reducem cheltuielile, pe cât se poate, nu ne va merge bine. Îngrășămintele, iar, trebuie să știm cât și când îi dăm și cum facem. Deja, după părerea mea, se folosesc cantități mari și multe dintre îngrășăminte, prin cantitățile astea administrate, o să le vedeți prin căderea lanului și alte chestiuni. Noi vrem să demonstrăm, nu trebuie fermierul să facă, vine la stațiune, câmpul e deschis, e la șosea, se duce, vede, e etichetat tot. Nici nu trebuie să vină la noi. Și le-am spus și cu altă ocazie: opriți mașina și mergeți și vedeți în taină, vedeți ce e acolo, trageți concluzii și puteți să acționați”.

Confirmarea că lucrurile sunt cât se poate de concludente vine din partea lui Ion Cioroianu: „Am văzut aceste experimente făcute pe soiurile de grâu care se cultivă în România, atât românești, cât și străine, și pe două criterii: densitatea și epoca de semănat, trei epoci de semănat, 1 octombrie, 15 octombrie și 30 octombrie, și desimile de la 200 boabe germinabile pe metru pătrat, 400 de boabe, 600, 800 și 1.000 de boabe germinabile, sunt încântat ce am văzut aici, pentru că la ora actuală pot să spun că mai toate soiurile care au fost puse aici se prezintă foarte bine”.

Cercetarea agricolă românească seamănă, pe alocuri, cu o ruină vie. Lovită de subfinanțare, abandonată de politici coerente, presată de interese imobiliare și lăsată într-o competiție inegală, reușește totuși să genereze valoare, să formeze oameni, să creeze soluții. Nu pentru că este susținută, ci pentru că încă există oameni care cred în ea.

Adevărul e simplu: fără cercetare agricolă națională, agricultura românească devine complet dependentă de interesele externe. Iar într-o lume instabilă, acest lucru nu este doar riscant — e sinucigaș. Dacă nu înțelegem acum că trebuie să investim în aceste institute — nu ca într-o relicvă a trecutului, ci ca în garanția unui viitor cu hrană sigură și adaptare climatică —, mâine vom plăti prețul ignoranței noastre.

Articol de: ADRIAN NEDELCU, ȘTEFAN RANCU & VICTOR MIHALACHE

Pe 27 august 2025, în ferma Agrisan din județul Buzău, la Vernești, a avut loc Field Seeds Academy, un eveniment organizat de compania Syngenta și dedicat culturii de porumb. Au fost 150 de participanți. Fermierilor li s-au prezentat soluțiile tehnologice și digitale Syngenta care vin în ajutorul lor pentru a-și optimiza producția la cultura de porumb.

Field Seeds Academy este o inițiativă prin care sunt aduse împreună practica din fermă, cunoștințele și partea de cercetare-dezvoltare Syngenta.

Platforma Field Seeds Academy a fost dezvoltată ca un centru de învățare în câmp pentru echipa Syngenta și fermieri, prin care compania pune la dispoziție și împărtășește cunoștințele și experiența acumulată în cadrul cercetărilor și experiențelor realizate în ultimii ani în țara noastră și nu numai.

Divizia de semințe Syngenta România investește în fiecare an sume importante pentru selecția hibrizilor, care răspund cel mai bine la condițiile pedoclimatice și tehnologice din țara noastră. Anual, Syngenta România realizează cercetări în loturi de testare cu diferiți hibrizi în peste 300 de ferme/locații.

Porumbul are un rol important în portofoliul de culturi de câmp Syngenta, subliniază Alexandru Lavu, Manager portofoliu semințe porumb și rapiță Syngenta România, adăugând: „Porumbul este mai mult decât o cultură, este o decizie strategică, iar Syngenta este partenerul care o susține de la sămânță până la recoltă”.

Informația, practica și schimbul de experiență determină decizii agronomice mai bune pentru fiecare fermă

În cadrul platformei Field Seeds Academy 2025, din ferma Agrisan de la Vernești – Buzău, au fost organizate patru ateliere de lucru, cu prezentări și demonstrații.

Atelier 1 – Tehnologie și biologie: momentul semănatului, calitatea semințelor, polenizare

În cadrul acestui atelier, fermierii au aflat în detaliu despre importanța momentului optim de semănat, influența calității semințelor asupra răsăririi și dezvoltării plantelor, precum și rolul polenizării în obținerea unor producții ridicate. Au fost prezentate date și rezultate din testări interne privind performanța hibrizilor în funcție de epoca de semănat.

• Semănatul timpuriu poate aduce beneficii semnificative în dezvoltarea plantelor și evitarea stresului termic la înflorit, care pot duce la o producție mai stabilă.

• Calitatea seminței este esențială pentru o cultură uniformă și viguroasă, dar mai important este reglajul adâncimii de semănat în funcție de masa a o mie de boabe, mărimea semințelor.

• O polenizare bună este direct corelată cu randamentul final.

Atelier 2 – Poziționare portofoliu și cultura a doua

Acest atelier a fost dedicat poziționării hibrizilor Syngenta în funcție de zonele de cultură (zonarea hibrizilor) și nevoile fermierilor, cu accent pe flexibilitatea portofoliului de a răspunde provocărilor climatice. A fost abordată tema privind oportunitatea culturii a doua la porumb, în funcție de hibridul ales și fereastra de recoltare.

• Alegerea hibridului potrivit trebuie să țină cont de zonă, sol și obiectivele fermei.

• Cultura a doua poate aduce un plus de eficiență economică, dacă este planificată corect.

• Portofoliul Syngenta oferă soluții adaptate pentru diverse scenarii și condiții agronomice.

Atelier 3 – CropEx: produse noi, eficiența utilizării azotului (NUE), densități de semănat, drone

Agricultorii prezenți au fost introduși în platforma CropEx, unde au fost prezentate produse noi din portofoliul Syngenta, inclusiv hibrizi cu eficiență ridicată în utilizarea azotului (NUE). Au fost discutate aspecte legate de recomandări privind densitatea de semănat în funcție de hibrid și condițiile de cultură. Utilizarea dronelor reprezintă un suport pentru monitorizarea culturii și în sprijinul aplicării de precizie.

Concluzii:

• Hibrizii cu eficiență ridicată de utilizare a azotului pot reduce costurile și impactul asupra mediului.

• Stabilirea densității corecte de semănat maximizează potențialul genetic al hibridului.

• Dronele pot eficientiza activitățile din fermă și pot ajuta la reducea pierderilor.

Atelier 4 – Soluții digitale: Interra^® Scan, Cropwise Operations

Atelierul digital le-a oferit fermierilor o privire practică asupra soluțiilor Syngenta pentru agricultura de precizie. Interra^® Scan este un instrument digital de ultimă generație de scanare și cartare a solului, Cropwise Operations este platforma de management digital al fermei.

Agricultura de precizie începe prin cunoașterea proprietăților solului, iar Interra^® Scan oferă informații esențiale despre caracterisiticile solului și rețeta personalizată de fertilizare.

Platforma Cropwise Operations îi ajută pe fermieri sa ia decizii bine informate, bazate pe date.

„Evenimentul organizat în cadrul platformei Field Seeds Academy de la Vernești a demonstrat încă o dată angajamentul Syngenta de a se afla #aproapedefermieri, de a aduce pe piață ultimele tehnologii pentru o agricultură sustenabilă, produse și soluții tehnologice, digitale și cunoștințe agronomice relevante. Prin cele patru ateliere de lucru organizate, fermierii participanți au avut ocazia să interacționeze direct cu echipa Syngenta, să pună întrebări și să primească răspunsuri și recomandări aplicate la provocările din câmp”, punctează Andrei Măruțescu, director Comunicare, Relații Publice și Proiecte de Sustenabilitate Syngenta România.

Informațiile aflate la evenimentul din câmpul fermei Agrisan îi pot ajuta pe fermieri să se adapteze mai ușor provocărilor din agricultura care e în continuă schimbare, pentru a rămâne performanți și competitivi.

Field Seeds Academy rămâne un univers de învățare și colaborare, unde informația, practica și schimbul de experiență se transformă în decizii agronomice mai bune pentru fiecare fermă. „Syngenta continuă să investească în cercetare, testare și inovație, pentru ca fiecare fermier să beneficieze la maximum de rezultatele științei și inovației, prin obținerea unor culturi sănătoase, de calitate și roditoare”, a conchis Andrei Măruțescu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Provocările fermierilor în 2024 nu au fost deloc puține și nici ușor de depășit. Dificultățile ridicate de schimbările climatice, pierderile economice adăugate an de an în urma secetei, prețurile mici ale produselor agricole, dar și care sunt soluțiile pe care le au astăzi fermierii pentru a-și proteja culturile sunt doar câteva dintre subiectele pe care le-am abordat cu Vasile Iosif, Country Leader FMC România și Republica Moldova.

Reporter: Cum aţi caracteriza anul 2024?

Vasile Iosif: Anul trecut cred că a fost unul destul de provocator pentru toţi cei care lucrăm în agricultură, într-un fel sau în altul, dar mai ales pentru fermierii din partea de sud şi de est a ţării, mai puţin pentru cei din Transilvania care au acest privilegiu ca arcul Carpatic să oprească ploile mai mult la ei şi să lase mai puţine ploi pe partea de sud.

Din păcate, România „excelează” la volatilitatea producţiei agricole. Adică avem ani când condiţiile climatice sunt foarte bune şi avem producţii extraordinare şi ne lăudăm că avem cea mai mare producţie de porumb la nivelul UE sau la capitolul floarea-soarelui, dar fără să observăm că, de fapt, din punct de vedere productivitate şi calitate recoltate pe hectar suntem mult în urma altor ţări. Dar suprafaţa de multe ori ne avantajează net, pentru că România este un mare cultivator de porumb, de floarea-soarelui şi de cereale şi, în ultimii vreo 15 ani, de rapiţă.

Revenind la 2024, vorbeam de volatilitatea producţiei agricole pe care nu putem s-o stabilizăm, fapt care creează probleme pentru toţi fermierii din România, creează probleme pentru industria alimentară, pentru procesatori, dar şi pentru consumatori. Ştiu că la ora actuală Guvernul nostru, Ministerul Agriculturii se uită cu foarte mare atenţie către industria agroalimentară, ceea ce este un lucru extraordinar, mai ales că ar trebui să exportăm mai puţină producţie brută şi să învăţăm să folosim această resursă pentru consumul nostru, al populaţiei.

„Observăm în fiecare an, din cauza schimbărilor climatice, o diminuare a suprafeţelor culturilor de primăvară.”

Reporter: Aminteaţi de faptul că excelăm la suprafaţă, că fermierii cultivă suprafeţe foarte mari cu porumb şi floarea-soarelui, dar niciuna dintre ele nu excelează la producţie. Ca atare, rămânem tributari doar celor două culturi sau ne îndreptăm atenţia şi către alte culturi?

Vasile Iosif: Îmi amintesc cu plăcere când eram mult mai tânăr decât acum şi lucram la Ministerul Agriculturii, aveam în jur de 3,2 milioane de hectare de porumb. La ora actuală, dacă ne uităm pe partea statistică, anul trecut noi spunem că am avut undeva la 2,2 milioane, Ministerul Agriculturii spune undeva la aproximativ 2,4 milioane de hectare. Cert este că observăm în fiecare an, din cauza schimbărilor climatice, o diminuare a suprafeţelor culturilor de primăvară, vedem o creştere destul de puternică a culturii de cereale păioase, dar mai ales a culturii de rapiţă, cu toate că România în partea de sud şi în cea de est nu este întotdeauna o zonă propice pentru cultura rapiţei. Atunci când avem secetă, când avem ierni fără zăpadă şi foarte dure din punctul de vedere al temperaturilor negative, categoric cultura de rapiţă, în cea mai mare proporţie, se pierde, se compromite în timpul iernii.

Pentru că trecutul este întotdeauna important să învăţăm ce am făcut bine şi ce nu, cred că ar trebui să realizăm că, în 2024, am avut aproximativ două milioane de hectare de culturi agricole compromise din cauza secetei şi a arşiţei. Din 1900 şi până în 2024, Institutul de Meteorologie raportează cele mai mari temperaturi înregistrate de când reuşim să înregistrăm temperaturile, în perioada iunie-august. Ceea ce ne duce cu gândul că avem de-a face cu schimbări climatice majore şi pentru acest lucru, cred cu tărie, culturile de primăvară, culturi care sunt binevenite în rotaţia culturilor şi în structura de culturi agricole a României, inclusiv soia, dar şi alte culturi care încep să crească, cred că va fi posibil să cultivăm acest gen de cultură numai în situaţia în care vom avea sisteme de irigaţii. În rest, cred că ar fi mai benefic să mergem pe culturi de toamnă şi să sperăm că în timpul iernii avem precipitaţii sau zăpadă în aşa fel încât fermierii, indiferent care este structura de culturi pe care o îmbrăţişează, să aibă profit. La final de zi sau la final de ciclu de producţie trebuie categoric să obţii profit, ca să poţi să mergi mai departe.

Reporter: În ce măsură situaţia financiară a fermierilor influenţează şi bunul mers al companiilor din sectorul furnizării de produse de protecţie a plantelor, de seminţe etc.?

Vasile Iosif: Cred că suntem legaţi unii de ceilalţi. Noi suntem cei care venim cu sănătatea culturilor agricole, avem colegi care se ocupă de partea de fertilizare, fertilizanţi foliari sau de bază, avem colegi care vin cu seminţe, deci sunt foarte mulţi furnizori de inputuri.

Ministrul Agriculturii estimează că, anul trecut, agricultura românească a pierdut, din cauza secetei şi a arşiţei, în jur de 1,8 miliarde de euro. Deci, din punct de vedere financiar, cred că anul 2025 va fi un an în care memoria fermierului va porni de la realitatea cruntă că s-a confruntat cu anumite pierderi în 2024 şi că trebuie să fie extrem de atent vizavi de ce cheltuieli adoptă, pentru ca, atunci când recoltează cultura respectivă, o parte din profitul pe care-l obţine anul acesta să acopere şi o parte din pierderea de anul trecut. Ştim că Ministerul Agriculturii a venit cu vreo 450 de milioane de euro ajutor pentru cei care au avut calamitate, dar asta înseamnă cam 30% din ceea ce s-a pierdut.

Suntem împreună în acest efort de a asigura securitatea alimentară a României şi întreaga echipă FMC, atât în România, cât şi în Republica Moldova, îşi va face datoria de a sta lângă fermierul român cu produsele, cu tehnologiile, cu recomandările noastre, vom continua toate programele pe care noi le-am implementat. Aş vrea aici să menţionez ARC^® farm intelligence, care este primul program digital de prognoză și avertizare ce folosește inteligența artificială și algoritmi predictivi pentru monitorizarea dăunătorilor Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera din cultura de porumb, oferit gratuit fermierilor și distribuitorilor din România. Acest program îl avem de aproximativ patru ani, cu rezultate extraordinar de bune, şi îi asigur pe fermieri că vom continua programul gratuit şi în anul 2025.

„Europa reprezintă cam 12-13% din consumul total de pesticide la nivel global. Din păcate, în Europa în ultimii șase-șapte ani creşte piaţa din punct de vedere valoric, dar scade din punct de vedere cantitativ.”

Reporter: Să vorbim și despre piața produselor de protecția plantelor...

Vasile Iosif: La nivel global, piaţa de pesticide a crescut constant. La un anumit moment, acum doi ani, depăşisem 70 de miliarde de dolari la nivel global. Europa reprezintă cam 12-13% din consumul total de pesticide la nivel global. Din păcate, în Europa în ultimii 6-7 ani creşte piaţa din punct de vedere valoric, dar scade din punct de vedere cantitativ. De ce se întâmplă acest fenomen? Pentru faptul că UE, prin Pactul verde şi prin strategiile „de la fermă la consumator” care, mulţumesc lui Dumnezeu, a fost amânată, mai este strategia de biodiversitate, mai este directiva de utilizare durabilă, deci legislaţie ţintită pentru domeniul protecţiei plantelor, a făcut ca fermierii europeni să nu mai aibă acces la foarte multe molecule.

Dacă ne uităm astăzi în „The Pesticide Manual Book”, deci cartea care cuprinde toate moleculele, avem cam 920 de substanţe active de protecţie a plantelor, de produse destinate protecţiei plantelor. UE mai foloseşte în jur de 278. Deci, cam 30%. În rest, sunt scoase. Și ce se întâmplă scoţând moleculele care erau cele mai bune ca preţ, dar cu cele mai vechi? Categoric s-a pus mai multă presiune pe preţ. Mai pe româneşte, fermierul european foloseşte produse mult superioare faţă de ceilalţi fermieri din afara UE, dar mult mai scumpe ca medie.

De asemenea, România mai are 197 de substanţe active, deci cam 20% din ceea ce de exemplu aducem din Turcia sau dintr-o ţară terţă ca Ucraina, care are privilegiul să folosească 700, 800, 900 de substanţe active. Şi aici revenim la o problemă destul de spinoasă, care atinge puţin şi partea de Mercosur, de acel tratat faimos care a fost agreat şi semnat în decembrie anul trecut de către liderii din UE împreună cu Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay, ţările care fac parte din acest grup. Cum facem? Pentru că noi vrem să fim verzi, până în 2050 să nu mai poluăm, să fixăm toate gazele atmosferice, vrem să folosim cele mai performante produse de protecţie a plantelor şi cele mai bune tehnologii. Totul este perfect salutar, dar ce faci în momentul în care fermierii noştri sunt clar dezavantajaţi într-o relaţie de import sau de aducere de produse agroalimentare din afara UE?

Totuşi, trebuie să spunem consumatorului european că la final de zi, indiferent unde lucrăm, în agricultură sau în altă parte, suntem consumatori, mâncăm de trei ori pe zi. Trebuie să spunem că avem la ora actuală, conform standardelor, cele mai bune produse agricole, adică cele mai curate din punct de vedere reziduuri de pesticide, cu o protejare a mediului foarte sofisticată, adică suntem foarte evoluaţi. Marea problemă pe care o avem nu sunt aceste decizii ale UE, ci faptul că noi suntem o insulă, suntem singurii care le aplicăm. SUA nu aplică, China nu aplică, ţările din jurul nostru nu le aplică, inclusiv ţările din Mercosur nu le aplică. Or, ce observăm acum prin acest tratat? De exemplu Europa poate să exporte carne de porc, dar categoric vom importa şi carne de porc din ţările din America Latină. Ori, dacă ne gândim câtă carne vom exporta noi şi câtă carne cu preţuri foarte joase vom aduce din ţări din America Latină, este puţin cam dificil şi aici trebuie să înţelegem mai bine prevederile acestui tratat care este salutar în sensul că după China, Europa este al doilea cel mai mare partener al ţărilor Mercosur, cu exporturi de aproximativ 83 miliarde de euro în 2023. Ceea ce înseamnă că, pentru Europa, este o piaţă importantă pentru echipamente, pentru maşini, pentru tehnologia informaţiei etc. Dar o să vedem ce facem cu agricultura, pentru că aici avem noi o problemă, şi mai ales România a avut cu siguranţă un impact negativ, prin faptul că una este să produci grâu în UE, în speţă în România, ai nişte costuri, şi alta este să produci în Ucraina, unde ai cu totul alte costuri, alte tehnologii, şi aş îndrăzni să spun la final de zi, şi o altă calitate. Adică mult inferioară faţă de ceea ce obţine un fermier european.

Sunt convins că sunt considerente economice foarte solide în spatele acestui acord de liber-schimb, Mercosur, dar eu cred că liderii noştri, atât din România, cât şi la nivelul UE, pot fi mai buni în susţinerea producătorilor noştri agricoli, îi pot proteja mai mult. Citeam recent o statistică referitoare la gradul de suicid la nivelul fermierilor. Este înspăimântător! Deci n-o să vă vină să credeţi, pe primul loc se situează Franţa cu cei mai mulţi fermieri care se sinucid. De asemenea, am văzut fermierii anul trecut într-un avânt forţat, aş putea spune, mergând în stradă şi revendicându-şi drepturile. Cred că întreaga societate trebuie să înţeleagă că vrem să mâncăm mai bine, vrem să mâncăm mai sănătos, dar ar trebui să avem grijă de fermierii noştri. Pentru că, la final de zi, una este să-ţi închizi anumite industrii şi să le delocalizezi în ţări precum China. Şi aţi observat, când a venit covidul peste noi nu aveam măşti, nu aveam dezinfectanţi, aşteptam înfriguraţi poate ne dau chinezii nişte măşti. Adică, sunt domenii strategice pe care liderii noştri ar trebui să le abordeze cu foarte, foarte multă delicateţe şi înţelegere. Iar agricultura, mâncarea, nu cunosc un domeniu mai strategic decât acesta. Şi sunt încredinţat că forţa fermierilor noştri, cuvântul, vocea lor, asociaţiile cum este Asociaţia Industriei de Protecţie a Plantelor, Europe CropLife, toţi trebuie să ne facem datoria şi să atragem atenţia că la final de zi suntem cu toţii consumatori, şi securitatea alimentară a fiecărui cetăţean european este extrem de importantă.

„Indiferent de ce facem noi în UE, la final de zi, îmi pare rău s-o spun, nu prea contează. Pentru că, dacă ne uităm în domeniul tehnologiei, soarele răsare din SUA.”

Reporter: Către ce credeţi că se va îndrepta agricultura europeană, şi mă refer aici la noutăţile din punctul de vedere al protecţiei plantelor. Cam pe unde ne vom situa în viitor, având în vedere că UE continuă să înăsprească legislaţia?

Vasile Iosif: Aş vrea să vă spun că indiferent de ce facem noi în UE, la final de zi, îmi pare rău s-o spun, nu prea contează. Pentru că, dacă ne uităm în domeniul tehnologiei, soarele răsare din SUA. Vrem să acceptăm sau nu, este o altă poveste. Înţeleg, nu am fost de acord cu plantele modificate genetic pentru că plantele modificate genetic, acele GMO, însemnau să aduci gene dintr-o bacterie care este din sol şi să inserezi în genomul plantei. Deci este vorba de un lucru pe care-l aduci din afara celulei plantei. În schimb, noile tehnici genomice, care merg pe CRISPR/Cas, în opinia mea, reprezintă viitorul omenirii, dacă aşteptăm să vindecăm cancerul, dacă aşteptăm să vindecăm boli grave imunitare. CRISPR/Cas este tehnologia care va schimba, din punctul meu de vedere, întregul genom uman în bine şi nu numai uman, animal, ci şi biologic, al plantelor, vegetal. Or, în momentul în care vorbim de noile tehnici genomice, noi avem deja o decizie a Curţii Europene de Justiţie care blochează acest proces. La ora actuală noi suntem încă în căutare cum să deblocăm cercetarea în acest domeniu. Aş vrea să vă spun că faptul că intervii la nivel de ADN şi închizi anumite secvenţe, anumiţi aminoacizi şi creezi rezistenţă sau toleranţă la nivel de genom sau la nivel de celulă vegetală este un lucru extraordinar şi cred că de aici vor veni marile descoperiri în partea de plante, despre care să spunem că nu se mai îmbolnăvesc, sau anumite boli devin desuete, deci dispar.

Revenind la protecţia plantelor, aş vrea să vă spun că la ora actuală mai sunt cinci companii care inovează. Şi FMC, compania la care lucrez, este una dintre companiile de cercetare şi dezvoltare. De ce au devenit cercetarea şi dezvoltarea atât de rare? Pentru că, pe vremea când eu lucram la Ministerul Agriculturii erau în jur de 15 companii care cercetau şi inovau. Astăzi, mai sunt cinci. Din cauza faptului că pentru a produce o moleculă nouă trebuie să investeşti 50 de dolari pe minut timp de 12 ani şi, dacă eşti norocos, după ce ai cheltuit 280 de milioane de dolari, vei fi obţinut o moleculă de produs fitosanitar. Deci atât de mult costă medicamentele pentru plante, şi pentru prima dată în existenţa noastră, 40% din acest cost merge numai să înţelegem impactul produsului asupra mediului, asupra organismelor secundare sau care sunt în afara razei produsului, impactul asupra apei, incluzând apele de adâncime etc.

Așadar, cercetarea a devenit foarte sofisticată. Se vorbeşte la ora actuală de produse biologice. Produsele biologice sunt utilizate cu mai mult sau mai puţin succes, depinde de ce domeniu vorbim, de prin 1970. E drept, cercetarea a evoluat şi avem la ora actuală produse biologice care sunt mult mai sofisticate decât ce aveam acum 30-40 de ani. Firma la care lucrez are astăzi o întreagă pleiadă de produse pe care le vinde la nivel global, şi aici este o altă discrepanţă pe care o avem la nivelul UE, în sensul că durează mult prea mult verificarea şi omologarea unui produs fitosanitar.

Reporter: Inclusiv pentru un produs biologic.

Vasile Iosif: Produsele biologice în Uniunea Europeană sunt abordate pe aceeaşi legislaţie, Regulamentul 11.07/2009, la fel ca un produs sintetic, aceleaşi criterii se aplică şi unui produs biologic. Ne dorim ca UE, care vrea să fie verde, să adopte anumite măsuri care să facă omologarea unui produs biologic mult mai facilă şi mult mai rapidă.

Venim la ora actuală cu produse pe bază de feromoni. FMC este prima companie la nivel global care a reuşit să reducă costul pentru a obţine un kilogram de feromon, de la 10.000 de dolari la 80 de dolari. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că în curând, pentru că avem deja produsele în testare, inclusiv în România, fermierul va putea să facă un singur tratament, mai precis aplică un produs de tipul Coragen, care este un produs sintetic, dar foarte prietenos cu mediul, iar al doilea tratament nu mai trebuie să-l mai faci cu un produs sintetic. Aplici acest gen de feromon care dezorientează femela şi masculul, deci fluturii nu se mai întâlnesc, nemaiîmperechindu-se se reduce foarte mult populaţia şi eviţi un tratament. Adică pur şi simplu reduci numărul de tratamente pe hectar. Vedeţi cât de frumoase sunt cercetarea şi ştiinţa?

Reporter: Corect. Ai scăpat de un insecticid.

Vasile Iosif: Exact. Avem la ora actuală în lansare în Marea Britanie, pentru că Marea Britanie a ieşit din UE, dacă era în UE cu siguranţă puteam să vorbim de lansarea noului erbicid de la FMC, Isoflex, probabil în 2027 când îl aşteptăm şi noi în Europa, deci ei, ieşind din UE, procesul de omologare este mult mai rapid, deja compania poate de anul acesta să comercializeze Isoflex în cultura de cereale păioase. Noul produs înseamnă o nouă substanţă activă, cu un nou mod de acţiune pentru cultura de cereale păioase, ceea ce este revoluţionar. Avem multe alte produse pe care o să le aducem în piață. Compania FMC speră ca până în 2030, din produsele noi pe care le vom lansa în piaţă, să atingă circa două miliarde de dolari vânzări suplimentare.

În prezent, FMC are 40 de substanţe active, atât sintetice, cât şi biologice, în cercetare, din care aproximativ 18 într-o fază foarte avansată de a fi puse în piaţă.

În România, am lansat un nou erbicid pentru cereale păioase, un produs cu o formulare specială, un produs care se adaptează foarte bine condiţiilor de stres climatic. Este un produs complex, are două substanţe active şi combate, controlează toate buruienile problematice din cultura de cereale păioase. Produsul se numeşte Sentrallas şi fermierii noştri îl găsesc de anul acesta pe rafturile distribuitorilor.

Am mai lansat Accudo, un biostimulator biologic inovator pe bază de Bacillus Paralicheniformis RTI 184, care susține sănătatea solului și dezvoltarea rădăcinilor. Aceste noi produse sunt rezultatul cercetării și inovației continue ale FMC, care contribuie la rezolvarea provocărilor complexe cu care se confruntă fermierii în actualul context agricol.

FMC mai introduce în piață produse performante pentru combaterea dăunătorilor și bolilor, ca Priori Gold și Promino Xtra, care vor sprijini protecția culturilor de floarea-soarelui, rapiță și cereale.

„Sunt convins că agricultura şi fermierii din țara noastră se îndreaptă în direcţia potrivită, pentru că România are toate ingredientele unei reţete de succes.”

Reporter: Încotro se îndreaptă agricultura?

Vasile Iosif: Cred că ne îndreptăm într-o direcţie în care, uşor-uşor, partea de digitalizare ne va face viaţa mult mai bună.

La ora actuală, companiile de protecţie a plantelor investesc peste zece miliarde de dolari la nivel global în a îmbunătăţi sistemele digitale. Mă gândesc, aş putea să spun fascinat, la inteligenţa artificială, care-şi va pune cu siguranţă amprenta şi asupra agriculturii, şi, da, eu cred că trebuie să devenim mult mai buni în ceea ce facem. Să fim oameni de afaceri care să înţelegem atât latura practică, cum producem, dar să înţelegem şi latura financiară, adică cu ce costuri producem, şi mai ales să devenim atât de buni, încât împreună să reuşim să creăm anumite grupuri alimentare, anumite pieţe care să ne ajute la final de zi să fim profitabili.

Astăzi, fermierul român este într-o concurenţă cu fermierii din celelalte ţări ale UE. Că ne place, că nu ne place, asta este viaţa. Aş îndrăzni să spun că niciodată agricultura românească nu a fost la un nivel mai înalt decât este la ora actuală, dar asta nu înseamnă că n-avem foarte multe lucruri de îmbunătăţit. Trebuie să începem cu fiecare dintre noi, cu ferma noastră, să ne facem treaba, să avem producţii de calitate, să respectăm pământul, mediul înconjurător, pentru că spunea cineva că pământul este luat cu împrumut de la urmaşii noştri.

Cred că avem anumite lecţii dureroase din trecut, mă refer la agricultura comunistă, cred că mai avem foarte multe lucruri de îmbunătăţit în această ţară, adică să ne ajutăm unii pe ceilalţi, să ne respectăm, indiferent de domenii. Sunt un optimist incurabil, sunt convins că agricultura şi fermierii din țara noastră se îndreaptă în direcţia potrivită, pentru că România are toate ingredientele unei reţete de succes: are un pământ extraordinar, suntem – sper să nu greşesc – a cincea ţară ca suprafaţă arabilă la nivelul UE, avem apă, avem oameni extrem de inteligenţi, avem resurse naturale, nu trebuie decât să ne organizăm. Și, de asemenea, trebuie să înţelegem care sunt vulnerabilităţile – sistem de irigaţii, asigurări, poate într-o zi o bancă destinată fermierilor români – şi o să vedeţi, uşor-uşor, România va deveni o voce puternică pe arena internaţională, nu numai în agricultură, ci sunt convins că şi în celelalte domenii. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Syngenta este referință la cultura orzului, pentru că este compania care a adus pe piața din România, în urmă cu zece ani, orzul hibrid sub brandul Hyvido^®, astfel demonstrând angajamentul de a aduce soluții inovatoare, cu valoare adăugată fermierilor. Această referință este acum confirmată și prin introducerea pe piață a hibrizilor Hyvido^® Neo, cu rezistență genetică la virusul piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV).

Beneficiile hibrizilor Hyvido^® față de soiuri

Hibrizii de orz au un sistem radicular mai bine dezvoltat​ în comparație cu soiurile, fapt ce le permite o creștere și o dezvoltare rapidă​, caracteristici necesare în cazul unui semănat târziu și/sau în tehnologiile conservative ale solului.

Plantele orzului hibrid sunt mai viguroase​ și mai uniforme, având o capacitate fotosintetică crescută, precum și o capacitate de înfrățire foarte bună (chiar și 10 frați fertili pe plantă, în condiții optime de cultură​). Plantele orzului Hyvido^® au o tulpină mai groasă, ce conferă o rezistență mai bună la cădere și spice mari, cu un număr mai mare de boabe pe spic.

Toate aceste caracteristici fenotipice asigură o utilizare mai eficientă a nutrienților​ și a apei precum și un potențial de producție mai ridicat (cu minimum 10% față de soiuri)​.

Verigi tehnologice cheie de respectat pentru o cultură de succes

Există câteva elemente esențiale care trebuie respectate cu strictețe în cazul hibrizilor de orz, pentru a avea o cultură de succes. În primul rând, adâcimea de semănat trebuie să fie 3 cm, pentru a asigura o bună înfrățire și o trecere mai bună peste perioada de iarnă. În cazul unei adâncimi mai mari de semănat, vom influența în mod negativ procesul de înfrățire și vom avea plante mai puțin dezvoltate și mai sensibile la ieșirea din iarnă.

Al doilea aspect foarte important este legat de folosirea unor densități de 180-200 boabe germinabile/m². Utilizarea unor densități mai mari va limita capacitatea de înfrățire a hibrizilor, cu un impact negativ asupra producției finale.

Atunci când vorbim de fertilizarea cu azot, recomandarea Syngenta este de a împărți aplicarea dozei totale de azot în două părți: 30% aplicată până la înfrățit, și restul de 70% la formarea primului internod. În condiții de umiditate optimă a solului, ar fi ideal ca doza de 70% să fie, la rândul ei, împărțită în două: 50% până la înfrățit și restul de 20% aproape de formarea frunzei stindard. Fertilizarea excesivă și doar cu azot trebuie evitată, iar aplicarea de fosfor și potasiu trebuie realizată prin corelarea cu dozele de azot aplicate.

Față de grâu, orzul, ca specie, are o anumită sensibilitate la cădere, iar din acest motiv, indiferent că vorbim de soiuri sau hibrizi, aplicarea unui regulator de creștere, până la alungirea paiului, este o verigă tehnologică esențială, care va face diferența la momentul recoltatului.

Genetica Hyvido^®

Portofoliul Syngenta de orz Hyvido^® are deja trei produse consacrate: Jallon, SY Dooblin, SY Dakoota, trei hibrizi semi-timpurii, cu o stabilitate în producții validată în câțiva ani de cultură.

Programul nostru de selecție este orientat către zona de tehnologie intensivă, însă SY Dooblin oferă rezultate bune și în tehnologii de cultură mediu-intensive.

Toți cei trei hibrizi Hyvido^® au o toleranță ridicată la cădere, oferind rezultatele cele mai bune la densități de 180-200 boabe germinabile/m².

Pentru crescătorii de animale, care folosesc orzul ca masă verde, hibridul Jallon reprezintă o opțiune bună, datorită masei vegetative foarte mari.

Genetica nouă Hyvido^® Neo pentru semănat timpuriu și presiune mare de viroze

În plus față de genetica Hyvido^®, hibrizii Hyvido^® Neo - SY Zoomba și SY Kestrel au gena de rezistență yd4, care le oferă rezistență genetică la cele mai importante tulpini ale virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV): MAV, PAV, RPV. În același timp, gena yd4 oferă o toleranță genetică la virusul piticirii grâului (WDV).

Ambii hibrizi sunt recomandați pentru tehnologiile intensive, având o masă hectolitrică ridicată. SY Kestrel oferă cele mai bune rezultate la o densitate de 180-200 boabe germinabile/m², în schimb ce SY Zoomba prezintă rezultate bune la o densitate maximă de 180 boabe germinabile/m².

În contextul actual al provocărilor asociate retragerii multor substanțe active de pe piața Uniunii Europene, folosite în tratamentul semințelor, rezistența genetică la viroze reprezintă un avantaj inovativ competitiv pentru fermieri, pentru că hibrizii Hyvido^® Neo se pot semăna timpuriu și/sau în condiții de presiune ridicată a virozelor.

Articol de: MIHAI POPOVICI, Manager Marketing Semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta România și Republica Moldova

Foto: Syngenta

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Hibrizii Hyvido® Neo, rezistență genetică la virozele orzului

Agricover Credit IFN, instituție financiară specializată în finanțarea fermierilor, parte din Grupul Agricover, și Fondul European pentru Europa de Sud-Est (EFSE) consolidează parteneriatul strategic printr-un nou acord de finanțare în valoare de 100 de milioane de lei. Finanțarea este acordată pe o perioadă de șapte ani și vizează sprijinirea fermierilor mici și mijlocii din România în adoptarea unor practici agricole sustenabile și a tranziției către o agricultură prietenoasă cu mediul.

Accesul la finanțare rămâne, încă, una dintre cele mai mari provocări pentru fermierii mici și mijlocii din România, în pofida contribuției lor importante la economie. Noul acord va permite Agricover Credit să ofere fermierilor și afacerilor agricole finanțare dedicată pe termen lung pentru a le ajuta să adopte practici durabile, să investească în noi tehnologii, să crească productivitatea și reziliența fermelor lor.

„Am pus întotdeauna fermierii  în centrul a tot ceea ce facem. Ne ghidăm după nevoile lor reale, înțelegem provocările zilnice cu care se confruntă și credem cu tărie în potențialul lor de a transforma agricultura românească. Lipsa accesului la capital dedicat pentru investiții sustenabile este una dintre cele mai mari bariere în calea acestui progres. Acordul cu EFSE ne permite să venim cu soluții financiare relevante și accesibile, exact acolo unde este nevoie: la fermierii care vor să evolueze, să inoveze și să producă responsabil”, a declarat Serhan Hacisuleyman, CEO, Agricover Credit IFN.

Finanțarea este disponibilă prin intermediul Agricover Credit IFN. Fermierii interesați pot obține detalii privind eligibilitatea pentru fiecare măsură sustenabilă direct de la reprezentantul Agricover din regiune sau accesând www.agricover.ro.

„Suntem încântați să aprofundăm cooperarea strategică cu Agricover Credit și să sprijinim creșterea sustenabilă a afacerilor agricole din România, permițând atenuarea schimbărilor climatice și creșterea productivității agricole. Suntem încrezători că, prin parteneriatul nostru cu Agricover Credit, vom oferi o valoare economică semnificativă, susținând dezvoltarea pe termen lung și reziliența afacerilor, promovând agricultura durabilă, stimulând inovația și contribuind la tranziția țării către o economie verde”, a completat Oxana Bînzaru, director regional Finance in Motion, Co-manager EFSE.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În agricultura modernă, care se concentrează pe optimizarea randamentelor și păstrarea sănătății solului, sezonul de recoltare este unul dintre cele mai critice momente. Echipamentele grele, cum ar fi combinele, își fac treaba în condiții de operare adesea dificile, iar anvelopele sunt supuse unui stres intens și continuu. Aceasta înseamnă o dublă provocare: pe de o parte, asigurarea eficienței operaționale și, în același timp, protejarea solului de daunele cauzate de compactare.

Producătorul BKT (Balkrishna Industries Ltd) a dezvoltat recent o nouă anvelopă cu scopul de a aborda provocările asociate nevoilor de recoltare prin combinarea performanței ridicate, fiabilității și respectării mediului.

În timpul fazelor de recoltare, variațiile de sarcină datorate umplerii și golirii rezervorului de cereale pot provoca o presiune considerabilă asupra anvelopelor, ducând la uzură accelerată și, în cel mai rău caz, la daune, cum ar fi tăieturi sau perforații din cauza reziduurilor sau resturilor de pe sol. În plus, compactarea solului este o preocupare majoră pentru fermieri, deoarece utilajele grele pot deteriora structura solului, reducând randamentul culturilor pe termen lung.

O soluție rentabilă, care nu compromite viitorul terenurilor

Noua anvelopă Agrimax Proharvest integrează soluții tehnice avansate pentru a asigura eficiență și fiabilitate maximă. Datorită tehnologiei VF (Very High Flexion ), anvelopa poate transporta cu până la 40% mai multă sarcină decât o anvelopă standard la aceeași presiune de umflare, permițând astfel o distribuție mai largă și mai uniformă a greutății pe sol, reducând semnificativ riscul de compactare și promovând conservarea solului, care este esențială pentru menținerea fertilității și a productivității agricole.

Pentru condiții de funcționare solicitante, Agrimax Proharvest dispune de o carcasă din poliester ranforsată combinată cu trei straturi de curele de oțel care asigură o rezistență mai mare la deformare și o protecție superioară împotriva solicitărilor mecanice, prelungind astfel durata de viață a anvelopei chiar și în caz de sarcini mari și ciclice.

De asemenea, s-a acordat o atenție deosebită formulei compuse, dezvoltate pentru a oferi o rezistență ridicată la tăiere și așchie, precum și împotriva daunelor cauzate de miriștea reziduală sau alte materiale abrazive de pe sol, minimizând astfel riscul de perforare și reducând costurile de întreținere.

Banda de rulare a anvelopei Agrimax Proharvest are un design inovator cu umăr deschis care îmbunătățește tracțiunea pe teren accidentat și umed, îmbunătățind în același timp proprietățile de autocurățare. Eliberarea rapidă a noroiului și a resturilor este asigurată în timpul transferurilor pe teren și pe drum, contribuind astfel la menținerea unor niveluri ridicate de siguranță și performanță în fiecare etapă a operațiunilor.

Noua anvelopă de la BKT nu performează doar pe câmpuri, Agrimax Proharvest oferă, de asemenea, o manevrabilitate excelentă pe șosea, asigurând o uzură uniformă, un control mai bun al direcției, precum și un confort remarcabil la condus, elemente care fac transferurile rutiere mai sigure și mai puțin obositoare pentru operator, crescând în același timp productivitatea generală a utilajului.

Tehnologia CFO (Cyclic Field Operations – Operațiuni agricole ciclice) reprezintă un alt plus de valoare, permițând anvelopei să tolereze supraîncărcările temporare peste capacitatea sa, așa cum apare atunci când rezervorul combinei atinge umplerea maximă și apoi revine la condițiile standard de funcționare odată ce sarcina este redusă, prevenind deteriorarea structurală și asigurând un ciclu de viață mai lung al produsului. „Datorită designului său inovator, Agrimax Proharvest abordează aceste provocări prin reducerea presiunii exercitate asupra solului, deoarece are o amprentă mai mare. Acest lucru nu numai că păstrează sănătatea solului, dar promovează și randamente agricole mai mari și mai durabile”, arată Dilip Vaidya, președinte senior și director de tehnologie la BKT.

În plus, durata de viață mai lungă a anvelopei, care a fost posibilă datorită alegerilor de proiectare specifice, cum ar fi compusul durabil și structura ranforsată, ajută la reducerea impactului general asupra mediului prin limitarea nevoii de înlocuiri frecvente și scăderea cantității de materiale și resurse necesare pentru producție și gestionarea ciclului de viață al produsului.

Anvelopa Agrimax Proharvest este o soluție avansată din punct de vedere tehnologic și rentabilă pentru toți operatorii din industria agricolă care doresc să maximizeze productivitatea fără a compromite viitorul terenurilor lor.

Aceste culturi reprezintă zestrea poporului român din cele mai vechi timpuri. Ele se cultivau și prelucrau în sistem gospodăresc, când aproape fiecare familie de la sat își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu aceste culturi, constatăm că cele mai mari suprafețe s-au cultivat în perioada anilor 1975-1989, când inul s-a cultivat pe 70.000 ha, iar cânepa pe 40.000 ha, pentru a se obține 45.000 tone fibre de in și 30.000 tone fibre de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale s-a avut în vedere consumul de energie mai scăzut pentru realizarea acestora comparativ cu cele sintetice. De asemenea, au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având un debușeu excelent de export în Canada, SUA și unele țări din Europa Occidentală.

Suprafețele cultivate în special la inul de fibre au excedat zonele și terenurile favorabile. Dificultățile de aplicare a tehnologiilor de cultură și a gradului redus de recoltare mecanizată a tulpinilor de in și cânepă au condus la producții scăzute la hectar, în majoritate culturile fiind pe pierdere.

După 1989, fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Topitoriile existente pentru prelucrarea primară a tulpinilor și de extragere a fibrelor au dispărut și ele, utilajele acestora fiind date la fier vechi. Din 28 de topitorii, astăzi mai există doar patru. Neavând unde să predea producția, cultivatorii au dispărut și ei.

Dispariția legăturilor între cei trei agenți economici a condus la situația actuală, când inul de fibre se cultivă pe câteva sute de hectare, iar cânepa de fibră pe vreo 1.500 ha.

Argumentele de revigorare a acestor culturi sunt relevante, în special la cânepă. Este cazul fabricii de ulei din semințe de cânepă din Salonta (județul Bihor), constituită cu ajutorul fondurilor europene, printr-un proiect SAPARD. Uleiul produs aici este destinat în procent de 85% pentru export, fiind folosit ca supliment alimentar, la fabricarea cosmeticelor, sau în industria farmaceutică.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Un alt exemplul îl constituie firma olandeză Hemp-Flax, care cu o investiție de cinci milioane de euro a realizat în județul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor de cânepă prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Toată fibra de cânepă este destinată exportului pentru industria textilă și în industria auto pentru confecționarea panourilor de uși, sau a tablourilor de bord a mașinilor BMW, Mercedes, Bugatti și altele. Puzderia rezultată este folosită ca material ecologic (puzderia în amestec cu var hidratat) la realizarea zidăriei caselor de locuit sau a halelor industriale.

Pentru revigorarea culturilor de in și cânepă, fermierii sunt sprijiniți financiar sub diverse forme, cum ar fi plata unică pe suprafață, ajutoare naționale tranzitorii, sprijin cuplat pe venit, sprijin complementar pentru tinerii fermieri etc.

Aș adăuga că ar fi binevenit un sprijin suplimentar pentru cultura cânepii, aceasta fiind o plantă ecologică care produce și o cantitate importantă de lemn la hectar (lemnul produs la hectar echivalează cu cantitatea de lemn produsă anual pe un hectar de pădure matură de brad).

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU