Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Şedeam şi mă gândeam, că io nu’s ca ardeleanu’, numa’ să şed, mai şi cujet. Mă cujetam la întrebărili ecsestenţiale la carele se cujetă tăt iubitoriu dă înţelepciune. A’că dă unde vinim şi un’ ne-om duce când ne’om nunti cu Negra, că nu se ecsiestează să ne ducem aşa ca o cotarlă acăţată-n loitra căruţii. Mie’mi fu limpede ca on molan ruj şăzut dăn fert. Să te luminez şi pă Mata! Dupe mine Dumnezeu il făcu pă om p’aci, p’in ograda noastră, că nu dejaba ne zise Papa c’acileaşa’I Grădina Maicii Domnului. Cujetă ! Ie momiţe pă la noi? Nu! Dacă nu ie, cum să să aplice lejili dă ievoluţie a lu’ Darvin? Cu lutu’ stăm bine, glodu’i pă toate uliţili, başca’n buricu’ targului. On pospai dă ploaie şi ai material să faci căpiţe dă adami şi ieve. Să mă ierte, da’ io nu crez că o făcu den coastă, că nu poci să vari deştu’n os să-l borteleşti, cat ăi fi tu dă smeu! Şi’s fro’ nouă! D’aia, în inţelepciunea lor, aleşii nu se inghesuie să ne facă şuşele şi otostrăzi. Să nu strice baza dă aprovizionare lu’ Ăl de Sus că dacă ia veni iar chefu’ şi n’are, atunci să te ţii. Alt arcument. Unde pă mapamond’ ie unii de moare ca’canele dă grijea altuia?

Transcedental vorbind (te-am tăiat de le ştiu, mai ceva ca Dom’Andrei), şarpili muri dă grijea lu’ Ieva şi a lu’ Adam, dă unde nu ştia iei cum ie cu branza’n borcan şi cum sufletu’n Rai. Uită-te pă tevereuri şi o să vezi căpiţe dă comatoşi den cauză dă grijea noast’! Şi raiu’i tot pă bătătură. Că d’aia ăia dă la uie şi guvernu’ de la noi, ca stat membru (urată defeniţie, mai să nu ţ’o zic, da’i pă regulament şi’i oblegatorie) face niznai cu ajutoarili şi suptvenţiili pă agricultură, că ştie şi iei că la noi ie raiu’, cade grăunţa din poznar dă Florii şi implii ţuhalu’ dă san’Mi’ai. Suntem dă suptsistenţă, că trăim cu ce dă Dumnezeu.

Să zicem mersi lu’ ăi de ne conduce că ne suptţin să nu ieşim din starea asta. Păi cum ne’sta nouă să ne haim ca olandejii ori jermanii pintru glojdeală, care, oriş’cat ie dă fudulie? Şi aşa avem nădejdea dă viaţă a mai mică den Iuropa, da’ când om munci ca ăia? Ce vrai să ne ducem, ’nainte să vedem soarili? S’ajungem o naţie lătrată dă nenăscuţii cani, cum zicea poetu’(mai cetim şi noi!)? Alt arcument! Zice psalmistru’ că ăl mai fericit ie ăla dă ajunje acolo unde nu’i durere şi intristare? Zice! Păi nu pă ocolu’ nost ie a mai entensă activitate dă turizm iecologic, la locuri cu verdeaţă (datili’s dă la Institutu’ dă numere!), aşa că ştie iel guvenu’ dă ce ridică vrasta dă penzionare şi osteneşte la greu să ne scurteze perioada dă şedere. Başca că bărbaţii ar trebui să’i ridice o statuie dă mulţămire lu’ Nea’Traian că ne descremenă la penzionare.

Ştie săracu’ dă iel, den esperenţă, ce greu tare ie să stai douăşpa’ din douăşpa’ langă poalili muierii! Aşa la servici, mai un mini, mai on tanga, mai on crăpeu pă copan, mai on iţar dă licra, mai o inghesuială în lift, devine că’ţi clăteşti vederea şi te implii dă putirinţă, să fie mulţămită şi a’d’acas’. Te luminaşi dă ecsestenţiala de ţ’am zis?

Gheorghe.