- După o lungă vară fierbinte, a venit şi o toamnă tot atât de fierbinte, iar partenerul meu de dialog este ocupat şi foarte ocupat. Pentru jurnalişti rămâne, totuşi, o sursă inepuizabilă de ştiri, comentarii, altfel n-ar fi atât de prezent în presa scrisă la radio ori la televiziune. Este rău? Vă răspund tot eu, nu este, pentru că dr. ing. Dimitrie Muscă este un real model pentru agricultorii din România, dar din păcate, neimitabil. De ce spun aceasta? - Pentru că... dar mai bine încercaţi. Şi acum din câteva dialoguri recente.

- Am înţeles că aveţi o recoltă bună de porumb şi o să procedaţi cum aţi făcut şi cu grâul. Îl depozitaţi?
- Cu toate că nu a plouat suficient, recolta este bună şi, să nu-l mânii pe Cel de Sus, am scos chiar peste aşteptări. Hibrizi performanţi, tehnologie ca la carte şi de fapt cât i-am dat, atât mi-a dat pământul.

- Aţi fost în Statele Unite, ţara cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu porumb. Vă puteţi compara cu ei?
- De ce nu? În condiţii similare mă aflu în rând cu ei şi vreau să vă mai spun ceva, că aici la Curtici am performanţe şi sistem de organizare precum fermierii americani.

- Se vorbeşte la Guvern că s-ar trece în sectorul privat sistemele de desecări. În zona Curtici aveţi aşa ceva, aţi prelua în administrare suprafeţele respective?
- Sigur că da!

- Aici mai sunt şi suprafeţele micilor proprietari.
- Protejându-mi suprafeţele mele, le voi proteja şi pe ale lor.

- Curând va începe campania de semănat cerealele de toamnă. Aţi mai născocit ceva? Mă gândesc că nu cu mulţi ani în urmă aţi semănat în decembrie grâu cu mult peste perioada optimă şi recolta a fost bună.
- Am experimentat şi am reuşit. A fost atunci o toamnă cu ploi abundente şi atunci am riscat.

- Pe principiul că numai cine nu riscă nu câştigă.
- Se poate spune şi aşa.

- Să revenim la semănatul cerealelor, ce mai pregătiţi? Refac întrebarea, ce surpriză mai pregătiţi?
- Nu-i o surpriză, ci o nouă tehnologie, care să-mi permită ca în anul următor să scot peste 8.000 de kg grâu la hectar.

- O ultimă întrebare este legată de Politica Agricolă Comunitară după anul 2013, în care, printre altele, se vor tăia subvenţiile pe suprafaţă pentru fermele mari, în care va încadraţi şi dvs.
- Am mai discutat această problemă şi o consider neeconomică, încurajează menţinerea fermelor mici de subzistenţă.

- Da, dar se doreşte ca şi acestea să devină ferme comerciale. De ce zâmbiţi?
- Frecţie la un picior de lemn. Până acum s-a vorbit despre unirea suprafeţelor de pământ şi acum trecem în cealaltă parte. Voi fi nevoit, cum am mai spus, să creez societăţi mici, pentru a primi în continuare subvenţiile atât de necesare. Dar nu cred că aceasta este soluţia pentru o agricultură durabilă, atât în România, cât şi în Uniunea Europeană.

N.B. Aceste dialoguri au fost sporadice, iar dacă interlocutorul meu are obiecţii îl aştept în numărul din octombrie, nu la colţ, ci în paginile revistei.

M. M. Mihail,