Distribuţia de mere în şcoli în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe a fost demarată de autorităţile locale începând cu 1 noiembrie, dar pomicultorii din România spun că le este dificil să participe la acest program din cauza concurenţei externe, iar statul îşi achită datoriile cu întârziere. Acest eveniment a adus însă în prim-plan pomicultorii şi problemele cu care se confruntă. Care este producţia în acest an, dar şi cum stăm cu valorificarea şi susţinerea pomiculturii am încercat să aflăm de la câţiva pomicultori cu vechime, precum Ilarie Isac, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România, Ioan Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţeni, şi Emil Farago, producător de mere de pe Valea Mureşului, dar şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Mere din Transilvania.
Anul 2010 a fost un an bun pentru pomicultori, cu recoltă bogată în ciuda problemelor datorate vremii. „Din punctul meu de vedere şi al asociaţiei pe care o reprezint, a fost un an destul de bun ca rezultate, dar greu ca producţie, pentru că tehnologic ne-a fost tare greu. Au fost prea multe precipitaţii şi multe cheltuieli, dar per total avem o producţie rezonabilă din punct de vedere cantitativ şi calitativ“, a afirmat Emil Farago, poate cel mai mare producător de mere din ţară. Rezultate foarte bune au obţinut şi pomicultorii din sudul ţării. „Noi reprezentăm partea tipică a pomicultorilor – mici, dar mulţi – şi suntem poate cel mai mare bazin pomicol al ţării. Anul acesta am făcut producţie destul de bună, dar există în asociaţia noastră şi producători care nu au avut rezultate pe măsură, deoarece au ratat 2-3 tratamente“, a spus Ioan Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţeni.
Depozitarea între aşa nu şi aşa da
Dar toată această producţie trebuie depozitată undeva, iar cele mai multe asociaţii au probleme din acest punct de vedere. „Cu depozitarea stăm mai prost deoarece multe depozite vechi s-au dărâmat. Am avut un depozit de 5.000 de tone la Voineşti, dar domnii guvernanţi n-au vrut să-l transfere către grupurile de producători şi l-am dărâmat, iar acum ne spun că trebuie să îl refacem. Dar sperăm să rezolvăm şi această problemă. Din fericire, anul acesta, desfacerea va fi una dintre cele mai bune, deoarece polonezii aşteaptă să colecteze întreaga recoltă şi plătesc un preţ bun. Şi acest lucru ne ajută, deoarece statul nu ne-a mai dat subvenţii“, a mai spus Ioan Oprea.
Fermierii mai sunt nemulţumiţi şi din cauză că în anumite zone există numeroase depozite care sunt umplute pe jumătate sau nu au fost folosite niciodată, micii producători preferând în continuare să-şi vândă produsele pe marginea drumului. În plus acum se aude că guvernanţii doresc construirea unor depozite noi. „Acum se zvoneşte că ar trebui să fie făcut un lanţ de vreo 26 de depozite la nivel naţional pentru a putea prelua marfa de la producători. Şi asta în condiţiile în care există depozite care stau degeaba. În Argeş, de exemplu, există depozite de 5.000 tone care abia ajung pe la jumătate din capacitatea lor. Pe lângă ele mai există încă vreo 20 de depozite vechi, cu ventilaţie mecanică“, ne-a declarat Ilarie Isac, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România.
„Din punctul de vedere al depozitelor regionale, nu există prea multă logică în ceea ce se face. Avem exemplul acelor depozite de stat care nu funcţionează. Altceva ar trebui făcut: grupul de producători ar trebui ajutat să îşi facă depozitul propriu. Dar trebuie să existe un echilibru între sprijinul naţional şi fondurile europene, ca să nu fie încălcată legislaţia UE. Există fonduri pe forme structurale, pe măsura 121, care ajută producătorii“, a afirmat Emil Farago care conduce Asociaţia Producătorilor de Mere din Transilvania.
De altfel, această asociaţie este una chiar atipică pentru România prin faptul că poate depozita întreaga producţie. „Avem capacităţi de depozitare moderne, care ne acoperă aproape întreaga cantitate. Iar acest lucru nu se întâmplă în general cu pomicultorii din România. Investiţiile pe care am reuşit să le facem cu foarte mari eforturi pe partea de plantaţii tinere ne-au făcut să avem mere de calitate şi ca aspect, nu numai din punctul de vedere al conţinutului. Din acest motiv avem o ieşire directă mai bună pe supermarketuri, dar a fost greu să intrăm în această filieră“, a declarat preşedintele asociaţiei Emil Farago care a reuşit să adune în jurul său un grup de producători care au format un lanţ complet de la recoltă la vânzare.
Soluţii pentru mere româneşti în şcoli
Deşi Programul european de încurajare a consumului de fructe în şcoli, de care ar trebui să beneficieze peste 1,7 milioane de elevi, ar trebui să aducă beneficii pomicultorilor români, în realitate lucrurile nu stau chiar aşa concurenţa europeană dându-le multe bătăi de cap. „Când a fost dată legea, mi s-ar fi părut corect ca în caietul de sarcini să aibă un procent în plus producătorii autohtoni şi nu comercianţii. Dar n-a fost aşa. În plus, nici producătorii români nu sunt privilegiaţi, deoarece suntem în UE. Din aceste programe câştigă doar distribuitorii care iau de la noi marfă cu 1,2 lei şi o dau la şcoli cu 2,4 lei. Dar sperăm să se îndrepte lucrurile. Eu am tras semnalul de alarmă şi anul trecut, şi o fac din nou în acest an, deoarece e anormal ca statul să ia mere din Ungaria sau Polonia pentru şcolile din România“, ne-a spus Ioan Oprea, referitor la acest program prin care se pot absorbi 20.000 de tone de mere de pe piaţă.
Având în vedere însă că România face parte din UE, iar acest program este cu finanţare majoritar europeană şi producătorii de la noi trebuie să respecte legislaţia europeană. „Am încercat să facem în aşa fel încât să fie favorizaţi producătorii interni, dar există o legislaţie a concurenţei care e liberă. Poate să vină şi din Danemarca să vândă mere în România, la fel cum şi noi putem merge pe piaţa de acolo. Există 3 moduri de a rezolva problema într-un judeţ: licitaţie pe tot judeţul, licitaţie pe zone sau fiecare localitate este lăsată să îşi facă partea de achiziţii“, a afirmat Emil Farago. El a dat ca exemplu judeţul Mureş, unde Consiliul Judeţean a lăsat fiecare primărie să îşi facă achiziţiile proprii.
„Pentru că este sub 15.000 euro, se face direct cu cerere şi ofertă, fără licitaţie. În acest fel producătorii din judeţul Mureş au fost indirect favorizaţi. La fel s-a întâmplat şi în Argeş. Aşadar, nu ministerul este de vină pentru că nu reuşesc să intre producătorii autohtoni în acest program. Eu, de exemplu, nu pot merge să fac distribuţie în judeţul Dâmboviţa, deoarece sunt favorizaţi agenţii implicaţi deja în proiectul cu laptele şi cornul şi care au deja programul de distribuţie pus la punct“, a explicat Emil Farago care este printre puţinii care au reuşit să livreze mere şi pe finalul trecut de an şcolar, iar în momentul
de faţă se află pe punctul de a încheia contracte pe următorul an pentru o cantitate destul de mare. Dificultăţi a întâmpinat şi el: „Avem o relaţie cu statul în ceea ce priveşte merele trimise în şcoli, stat care, aşa cum se ştie, în general, plăteşte cu mare întârziere. Pe când întârzierile în obligaţiile noastre faţă de el sunt mereu taxate. Înainte erau 0,01% pe zi majorările pentru întârzierile la plată, iar acum 0,05.“
13.405.814 de euro pentru merele elevilor
Conform datelor furnizate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) pentru acest an şcolar s-au înscris 1016 solicitanţi (983 primării, 27 Consilii Judeţene şi cele şase sectoare ale Municipiului Bucureşti), se arată într-un comunicat al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. MADR a alocat 56.304.418,41 lei, respectiv 13.405.814 euro, din care 40.568.724 lei (9.659.220 euro) finanţare comunitară, iar 15.735.694,41 lei (3.746.594 euro) cofinanţare publică. Astfel, pentru anul şcolar în curs, elevii din clasele I-VIII vor primi zilnic mere, în limita a 0,3 lei/elev, de 90-140 grame. Scopul acestui program este de a crea obiceiuri alimentare sănătoase în rândul tinerilor, având în vedere cifrele care demonstrează faptul că obezitatea infantilă este în creştere şi devine un fenomen îngrijorător.
Distribuţia de mere în şcoli a fost demarată de autorităţile locale la data de 1 noiembrie 2010. Acesta este şi primul an în care programul presupune implementarea de măsuri adiacente distribuţiei de mere, pentru formarea şi fixarea de obiceiuri alimentare sănătoase şi la conştientizarea beneficiilor consumului de fructe şi legume proaspete. Pentru aceste măsuri adiacente, autorităţile locale vor putea cheltui până la 10% din fondurile alocate pentru distribuţia de mere, urmând să recupereze sumele cheltuite de la APIA. Se va putea opta pentru organizarea de vizite la ferme pomicole sau legumicole, la staţiuni de cercetare pomicolă sau legumicolă, la zilele recoltei, expoziţii, târguri sau alte evenimente şi/sau activităţi similare, pentru organizarea de concursuri tematice cu premii ca modalităţi practice educative care să contribuie la dezvoltarea competenţelor elevilor şi prin activităţi de grădinărit sau pentru realizarea de broşuri sau materiale didactice al căror scop este cunoaşterea beneficiilor consumului de fructe şi legume proaspete.
Citate
Anul 2010 a fost un an bun pentru pomicultori, cu recoltă bogată în ciuda problemelor datorate vremii.
Acesta este şi primul an în care programul presupune implementarea de măsuri adiacente distribuţiei de mere, pentru formarea şi fixarea de obiceiuri alimentare sănătoase şi la conştientizarea beneficiilor consumului de fructe şi legume proaspete.
