Rapița, pentru fermierii din țara noastră, joacă de mult timp un rol esențial, devenind o cultură populară chiar și în condiții de secetă, datorită profitabilității stabile, cererii ridicate pe piețele de export și flexibilității agronomice.

În 2025, fermierii din România au recoltat aproximativ 2,8 milioane de tone de rapiță, menținând poziția țării printre primii cinci producători din Uniunea Europeană, conform datelor oficiale furnizate de autorități în luna septembrie. Se estimează, de asemenea, că cererea va crește semnificativ începând cu sfârșitul toamnei acestui an, confirmând rapița drept una dintre cele mai sigure și profitabile culturi pentru fermieri.

Totuși, pentru a valorifica pe deplin aceste oportunități, fermierii trebuie să se adapteze la condițiile climatice tot mai variabile și la provocarea constantă reprezentată de buruieni. Toamnele secetoase, precipitațiile neregulate și înghețurile imprevizibile au devenit frecvente, punând în pericol dezvoltarea timpurie a culturii. În astfel de condiții, orice întârziere în răsărirea plantelor sau creșterea competiției din partea buruienilor poate duce rapid la pierderi de producție. Din acest motiv, combaterea eficientă a buruienilor în toamnă este un factor decisiv pentru obținerea unor recolte stabile.

Corteva Agriscience a introdus în acest an Belkar^® Super, un nou erbicid postemergent bazat pe molecula inovatoare Arylex™ Active. Înregistrat și lansat în România în 2025, Belkar^® Super oferă o eficacitate remarcabilă împotriva unui spectru larg de buruieni dicotiledonate care concurează agresiv cu rapița la începutul sezonului, inclusiv turița, mușețelul, spanacul salbatic, romanița, traista ciobanului, urzica moartă, specii de mușcate (Geranium spp.), macul sălbatic, albăstrița și multe altele. Produsul asigură o acțiune rapidă și de lungă durată, garantând câmpuri curate și o dezvoltare uniformă a culturii chiar și în condiții diverse de mediu.

Datorită tehnologiei Arylex™ Active, Belkar^® Super oferă o combatere eficientă și fiabilă a buruienilor, contribuind în același timp la practicile agricole durabile. Profilul său favorabil pentru mediu, combinat cu doze reduse de aplicare și o formulare avansată, contribuie la gestionarea rezistenței și protejează productivitatea pe termen lung a sistemelor de cultivare a rapiței. Prin asigurarea siguranței culturii și a unei performanțe constante, Belkar^® Super oferă fermierilor încrederea de a obține o dezvoltare viguroasă și un potențial de producție sigur încă de la începutul sezonului.

Într-un an în care rapița își dovedește din nou reziliența și profitabilitatea, adoptarea unor tehnologii noi, precum Belkar^® Super, devine esențială. Protejarea culturii încă din primele stadii de creștere reprezintă baza pentru obținerea unor producții stabile și sustenabile.

Autor: DAN SPĂTARU, Category Marketing Manager Erbicide Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Festivalul RO-Wine revine la București cu ediția de toamnă, între 10 și 12 octombrie 2025 la Fratelli Studios, pentru a sărbători vinul, gastronomia și prieteniile care se nasc în jurul unui pahar de vin bun. Despre RO-Wine se spune că este mai mult decât un festival, fiind considerat un spectacol dedicat iubitorilor de vin, profesioniștilor din HoReCa și celor din industria gourmet.

În 2025, Festivalul RO-Wine sărbătorește zece ani de activitate în lumea vinurilor premium. Anul aniversar a început cu RO-Wine | The International Wine Festival of Romania la Cluj – Napoca, după care a urmat ediția de primăvară de la București, în luna mai, evenimente care au oferit vizitatorilor oportunitatea de a degusta vinuri excepționale. Și la ediția de toamnă din Capitală, 10 -12 octombrie, la Festivalul RO-Wine 2025 sunt puse în valoare tradiția și inovația viticolă prin prezența unor producători remarcabili din România și din lume.

„Festivalul RO-Wine a evoluat extraordinar de-a lungul celor zece ani, devenind un punct de referință pentru iubitorii de vinuri premium. Am început cu o viziune clară: să creăm un eveniment care să reunească cele mai bune vinuri și cei mai respectați producători din România și din lume. Astăzi, suntem mândri să vedem cum acest vis s-a transformat într-un eveniment internațional apreciat, unde calitatea, tradiția și inovația se întâlnesc într-o armonie perfectă. Ne bucură faptul că am reușit să aducem laolaltă crame excepționale, povești autentice și o comunitate pasionată de calitate. RO-Wine a devenit și rămâne principala platformă care conectează producători, distribuitori, profesioniști și pasionați ai vinului și gastronomiei de calitate. Cu fiecare ediție, festivalul aduce în prim-plan diversitatea, excelența și inovația industriei”, a declarat Marinela Ardelean, co-fondator RO-Wine, expert în vinuri, fondatoarea platformei Wines of Romania.

Ediția de toamnă RO-Wine | The International Wine Festival aduce un număr mai mare de expozanți, atât din zona vinului, cât și din segmentul gourmet. Vizitatorii vor descoperi în jur de o mie de vinuri premium din România și Republica Moldova, dar și selecții de top internaționale, din Franța, Italia, Spania, SUA și multe alte țări de origine. De asemenea vor fi vinuri și șampanii în premieră, Taittinger și Baron de Rotschild, Howards Fally venit din Portugalia, Tarongino – orange wine adus direct din Valencia, și multe altele. Există posibilitatea de a achiziționa tururi private cu somelier sau degustări exclusive cu vinuri premiate cu 100 de puncte Parker.

Pentru prima dată, RO-Wine găzduiește Asociația Producătorilor din Dealu Mare, alături de unele dintre cele mai remarcabile vinuri ale regiunii, participare susținută de Rubin Glass Factory, partener exclusiv pentru sticlă la RO-Wine. Cu o tradiție de peste 60 de ani și o poziție de lider în Balcani în producția de sticlă premium, Rubin Glass Factory oferă ambalaje de înaltă calitate pentru industria vinului și a băuturilor, investind constant în tehnologii moderne și soluții sustenabile.
O componentă importantă a evenimentului este sala exclusivă dedicată experiențelor culinare românești și internaționale, unde vizitatorii pot descoperi un adevărat spectacol gastronomic: demonstrații și show-uri culinare live, degustări de brânzeturi fine, mezeluri și delicatese tradiționale, dar și preparate rafinate din bucătării internaționale. Această zonă își propune să ofere un mix unic de arome autentice și inovație culinară, aducând împreună tradiția și inspirația globală.
Partenerul oficial gourmet al evenimentului, Macromex, aduce în atenția publicului cele mai inovatoare soluții HoReCa: meniuri speciale pentru evenimente, patiserie rafinată pentru coffee break, deserturi spectaculoase pentru candy bar și selecții à la carte. La standurile Macromex, vizitatorii pot degusta produse de top precum Philadelphia România, paste umplute, carne sous-vide și celebra Cheesecake cu cremă de brânză Philadelphia.
De asemenea, pasionații de cafea vor putea descoperi sortimentele Constantin Coffee, cafea de specialitate care completează perfect atmosfera rafinată a festivalului.

Ziua de vineri, 10 octombrie (14:00 - 20:00), este dedicată profesioniștilor HoReCa, iar în zilele de sâmbătă – 11 octombrie și duminică – 12 octombrie, între orele 12:00 - 20:00, are acces publicul larg. Link pentru bilete: https://www.bilete.ro/ro-wine/rowine-autumn-edition-bucharest-2025-10-12-oct-2025/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o Dobroge tot mai expusă secetei, dr. ing. Dumitru Manole reprezintă una dintre cele mai lucide voci ale agriculturii românești. De peste 15 ani, pe platforma de observație de la Amzacea, monitorizează culturile, compară perioade de semănat, testează soiuri, analizează dăunători și formulează soluții. Concluziile sale – uneori în dezacord cu „rețetele clasice” – invită la o schimbare de paradigmă în modul în care fermierii privesc culturile în contextul crizei climatice.

Despre schimbările climatice, dr. ing. Dumitru Manole a vorbit public încă din 2007, revenind periodic de-a lungul anilor cu semnalarea că această situație reprezintă una dintre cele mai serioase provocări pentru agricultura românească, iar Dobrogea este printre regiunile cele mai afectate. „Schimbările climatice – pe care le-am semnalat prima oară în România, fiind în Dobrogea, în contextul deșertificării, în anul 2007  – sunt trăite an de an de către producătorii agricoli din România, mai ales de cei din Dobrogea de Aur”, afirmă Dumitru Manole. 

Evident, ariditatea, specifică acestui areal – o regiune identificată încă din sec. al XIX-lea de Ion Ionescu de la Brad ca având cel mai ridicat indice de ariditate din țară, recomandând irigarea și realizarea de perdele agroforestiere –, duce la accentuarea consecințelor nefaste ale schimbărilor climatice, mai ales că nici după aproape două secole recomandările savantului amintit nu sunt viabile.

Soluții pentru o agricultură sustenabilă

Astfel stând lucrurile, dr. ing. Dumitru Manole, un adevărat deschizător de drumuri, caută soluții pe care, cu multă generozitate, le împărtășește cu toți cei interesați. Iată de ce a realizat o platformă de observații la Amzacea, unde testează și analizează, de peste 15 ani, comportamentul culturilor agricole, pentru a identifica soluții adaptate condițiilor climatice. „Facem observații pe fenofaze la speciile de plante de cultură pe care le avem în această platformă. Anul acesta, această platformă de observare are trei specii de plante, floarea-soarelui, porumb și sorg.”

Dumitru Manole insistă de mai mulți ani pentru două „noutăți” (ghilimele sunt pentru că domnia sa le consideră noutăți doar pentru alții, pentru sine devenind deja ceva uzual), introducerea în cultură intensivă a sorgului, ca o cultură complementară pentru porumb și o modificare în tehnologia culturilor de primăvară. Această modificare pe care fermierul dobrogean o consideră de mare efect este decalarea perioadei de însămânțare. „Vechile tratate de agrofitotehnie, care sunt și astăzi actuale, în unele privințe, dar privind perioadele de semănat, erau declarate ca optime, pentru floarea-soarelui, 5-10 aprilie, pentru porumb, 10-15 aprilie, iar pentru sorg, prima decadă a lunii mai. Doar Constantin Filipescu, care a scos Marea Enciclopedie Agricolă în anii de grație ’41-’42, ne spunea că se poate și la sfârșitul lunii aprilie, nu doar în prima decadă a lunii mai, în cazul sorgului”, ne detaliază specialistul care sunt perioadele de semănat general acceptate.

Motivul principal pentru care susține această modificare este pentru a putea valorifica rezerva de apă acumulată în toamna precedentă. El ține o evidență strictă a cantităților de apă acumulate din precipitații de-a lungul fiecărui an agricol. „Am avut o rezervă de apă, septembrie-decembrie 2024 prin cei 266, de milimetri de precipitații căzuți până la 31 decembrie, iar de la 1 ianuarie până astăzi, 4 iunie (data la care a avut loc discuția reprodusă în acest articol, n.r.), nu s-au acumulat decât 139 de milimetri, din care în luna mai 36 de milimetri, deci lună de plină vegetație, aprilie 40 de milimetri, martie 8 milimetri, noroc că în februarie a căzut un mic strat de zăpadă de 10 centimetri și ianuarie, iată cei 139 de milimetri. Dar am avut rezerva de apă, că trăim pe seama rezervei de apă care se acumulează în anul precedent.”

Floarea-soarelui, o cultură foarte afectată

Dr. ing. Dumitru Manole recomandă semănatul culturii de floarea-soarelui încă de la sfârșitul lunii februarie, cum a făcut și anul trecut, dar nu întotdeauna vremea îți permite și iată că anul acesta a fost nevoit să însămânțeze pe 24 martie. Chiar dacă rezultatele nu sunt la fel de mulțumitoare, oricum sunt superioare hibrizilor semănați în aprilie. „Toți hibrizii de floarea soarelui au fost semănați în luna martie, pe 24 martie, acesta din stânga, iar acesta în care ne aflăm acum, și se vede diferența de talie, este semănat pe 17 aprilie. Bunăoară, în anul 2024 semănatul la floarea-soarelui l-am început în februarie, în 29 februarie, dar în acest an temperaturile care au început cu data de 28 aprilie cu minus 2, minus 3, minus 4 grade, nopțile, și au mers până pe 10 mai, tot cu minus 2, minus 3 grade, și-au pus amprenta, după cum se observă și aici, talia nu e mai mare de 100-110 cm, iar la hibridul semănat în aprilie talia e și mai mică. Sigur, că având aceiași hibrizi și în alți ani pot să spun că hibrizii trebuia să aibă la această dată undeva la, în funcție de hibrid, 150-160 cm, în această fenofază.”

Din experiența anilor trecuți, dr. ing. Dumitru Manole este convins că devansarea perioadei de însămânțare la floarea-soarelui are efecte benefice. „În anul de grație 2024, la nivelul județului Constanța, au fost semănate 115.000 de hectare de floarea-soarelui, și dați-mi voie să vă spun că nivelul producției la floarea soarelui a fost în foarte multe societăți, areale geografice, de 850-900 kg, alții n-au recoltat nimic, nu mai spun de Bărăgan unde nu s-a recoltat nimic, în timp ce aici, la Amzacea, pe suprafața de 246 de hectare, în comercial, s-au realizat producții de 2100-2200 kg la hectar.” E adevărat că o asemenea producție este una scăzută, dar suficientă să îi acopere o parte din cheltuieli. Mai ales că aceste cheltuieli nu sunt mici, atâta timp cât aplici tehnologia specifică la standarde înalte. 

După cum afirma și mai sus, nu se poate spune că a fost mulțumit de modul cum se prezenta cultura la acel moment, mai ales că rezervele de apă din sol nu prea erau cele necesare. „Acum deficitul, la data de 4 iunie, este undeva la 800 de metri cub la hectar, față de capacitatea de câmp, vă dați seama, în stratul arabil de 0 la 30 de centimetri. Mai avem ceva în stratul 30 la 60, avem un deficit undeva la 480-500 de metri cub la hectar.” 

Pe lângă problema resurselor reduse de apă supărarea domnului Manole este legată și de unele aspecte ale tratamentelor la sămânță făcută prost de către furnizori. „Și anul ăsta, în culturile comerciale, avem niște probleme și eu de multe ori am spus-o, tratamentul semințelor, nu vorbesc de neonicotinoide acum, vorbesc de tratamentul cu unele substanțe, care trebuie să controleze bolile florii-soarelui și mă refer în special la alternaria. Faptul că nu s-a folosit la tratamentul semințelor de către unele companii multinaționale substanța activă metalaxil, avem surprize cu alternaria și intrăm în unele costuri și în unele pierderi de producție și trebuie să intervenim cu tratamente, pentru că tratamentul, și am mai spus-o, acum mă repet, cu fludioxinil nu protejează cultura de floarea-soarelui în primele fenofaze de dezvoltare.” 

Dar ca un adevărat cercetător nu se sperie, ci continuă să analizeze starea culturilor în condițiile care sunt. „Sigur că pe măsura fenofazelor vom face aprecieri de boli, de înălțime, de toate cele, număr de boabe în capitul, astfel încât să avem date certe, să vedem comportarea de la răsărire și până la recoltare.”

Mai ales că există o tendință de scădere a interesului pentru această cultură în rândul fermierilor, mulți dintre ei păstrând cultura mai mult ca una de asolament. Ca un împătimit al cifrelor, dr. Manole este la curent cu această tendință, „Sigur că în România, în 2022, floarea-soarelui a atins undeva la 1.300.000 de hectare, anul trecut au fost 1.100.000 de hectare. România este un pilon important în cadrul celor 27 de țări, privind producția de floarea-soarelui. Eu am speranța că și anul acesta, tot după unele calcule, nu va fi mai mică de 850-900 de mii de hectare ca suprafață”, dar o pune și pe seama creșterii interesului pentru alte culturi. „Precipitațiile care au căzut în toamna anului 2024 și, dacă vreți, începând cu sfârșitul lui iulie-august, au determinat mare parte din producători agricoli să mărească suprafețele cultivate cu rapiță și păioase. Evident că suprafețele de rapiță ating anul acesta, după unele surse, 702.000 de hectare de rapiță (chiar 900.000, spun unii, n.r.) și se declară că ar fi la nivelul României 2.290.000 de hectare cultivate cu grâu.”

Sorgul, o alternativă viabilă

O altă cultură pe care specialistul Dumitru Manole o consideră esențială pentru Dobrogea în contextul secetei prelungite este sorgul, numit și „cămila deșertului”, ce poate fi o alternativă viabilă datorită rezistenței sporite la secetă. El n-o consideră ca un substitut al culturii porumbului, ci mai degrabă o alternativă și un complement al acesteia, pentru că în anumite privințe are o utilitate superioară. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul. Am spus-o de foarte multe ori, în compoziția chimică a sorgului este un aminoacid esențial, numit triptofan, iar din datele pe care le-am obținut de la IBNA Balotești, privind sporurile de creștere în greutate la puii de carne, la suine și privind curba de ouat la găinile ouătoare, toate au fost în favoarea sorgului. Adică loturi de animale care au primit în rații porumb, comparativ cu loturi de animale care au primit în rații sorg, iar sporurile de creștere în greutate au fost mai mari la suine și puii de carne și curba de ouat s-a mărit la găinile ouătoare. Are multe folosințe deosebite această cultură, pe care le-am prezentat la Academia de Științe Agricole Gheorghe Ionescu-Șișești, în 2024 și în 2021 la Crown-Plaza, la București.” 

Dar ce face din sorg o plantă atât de specială? Iată două din caracteristicile care îi dau o capacitate mai mare de rezistență la secetă, enunțate de interlocutorul nostru: „Privind această plantă, eu îi spun miraculoasă, are o rădăcină care explorează straturile de sol la 60-70 de centimetri, dezvoltă rădăcinii embrionare cu perișori absorbanți, iar volumul rădăcinilor la sorg depășește volumul unei plante de porumb la maximă dezvoltare cu frunze cu tot și aceasta îi creează posibilitate de a depăși factorul agresiv în lipsa precipitațiilor. Se cultivă în Africa foarte mult, da? Mai are o caracteristică deosebită, în lipsa precipitațiilor își oprește vegetația și și-o reia la primi stropi de ploaie. Foarte important!”.

Aceste caracteristici și poate și altele au făcut ca în condițiile unor ani foarte secetoși, care parcă nu se mai termină, să aibă rezultate mai bune decât porumbul, pentru care se constituie ca alternativă. Spune că de obicei, în anii trecuți, obținea până la 10 tone de sorg la hectar și doar neatenția l-a făcut să aibă anul trecut o recoltă mai mică, dar oricum să obțină ceva, comparativ cu porumbul, unde nu s-a obținut nimic. „Anul trecut în județul Constanța s-au cultivat 27 de mii de hectare cu porumb, din care 21 de mii de hectare au fost ca-la-mitate, nu s-a recolta ni-mic. Bun, sorgul la Amzacea, anul acesta, în comercial, avem 80 de hectare. Anul trecut am avut numai 40 de hectare. N-am realizat un nivel al producției medii foarte ridicat și asta din cauza atacului de Schizaphis graminum. Aceasta este o insectă care are 10-12 generații pe an, depune ouăle și înțeapă frunzele, este micuță, are 2-3 milimetri și evident că dacă nu ne dăm jos din mașini și nu facem, ca să spunem așa, o vizită ca să analizăm plantele, asta s-a întâmplat la Amzacea anul trecut, de unde în anii trecuți realizam 8-9-10 tone de sorg, anul trecut am realizat numai 3.800 de kg de sorg, nivel al producției medii, în câmpul comercial, și nici la hibrizii din…, cei 4 hibrizi pe care i-am avut anul trecut, n-am realizat mai mult de 4.200 kg, tot din cauza atacului de Schizaphis graminum. De ce? Erau temperaturi foarte ridicate, 41-42 de grade și ziceam că e frumos de la capăt de rând, dar n-am intrat în solă să mă uit cum se prezintă plantele. Acest dăunător „miraculos”, având o dimensiune foarte mică, sigur că nu l-am citit prea repede și am plătit, ca nivel al producției, dar n-am calamitat și n-am fost în situația să nu recoltez nimic, cum s-a întâmplat pe cele 21.000 de hectare cu porumb din 27.000 semănate, iar pe diferența de suprafață de 6000 de hectare, 840 de kg de porumb la hectar.”

Și pentru că am amintit de problema unui dăunător să rămânem în zona protecției plantelor pentru că dr. Manole a ținut să ne mai dea un sfat. Tratamentele împotriva buruienilor, despre care nu se prea găsesc informații. „Având o dezvoltare foarte lentă în primele fenofaze, sorgul are niște probleme cu buruienile. Ca să avem o cultură curată de buruieni – și har Domnului, aici pare că nu mai văd buruieni, cum nu s-a văzut nici în câmpul comercial – am făcut diverse combinații de substanțe active, pentru că nu se vorbea și nu s-a vorbit și nu s-a scris de sorg privind erbicidarea. Și atunci, în anul trecut, am folosit..., pentru că 2,4-D-ul..., hormonalele, nu controlează paleta de buruieni care se află, nu numai la Amzacea, ci în alte areale geografice ale României. Și atunci, amestecul pe care l-am folosit, bentazonă, 2 litri la hectar plus dicamba, 1 litru la hectar, a lăsat cultura curată de buruieni. Iar anul trecut am mai făcut o promovare. Să-mi mulțumească Syngenta. Dar ce să-i faci, asta e, acum spun că ei l-au promovat, dar m-au sunat producătorii din țară și pot să confirme, chiar săptămâna asta m-a sunat un producător agricol din Ialomița: «Domnu’ doctor ce fac eu?», «Bine, Căline, nicio problemă, ia Casper de la Syngenta», care e prosulfuron plus dicamba, 0,4 kg la hectare, dar trebuie să fie foarte atenți că nu se aplică decât în fenofaza de până la 5 frunze a sorgului, maxim 6 frunze, altfel devine fitotoxic. Aici s-a aplicat acest produs, prosulfuronul plus dicamba, ați văzut și în cultura comercială, scuzați-mă, cultura e curată de buruieni și promite.” 

Dar nu doar propunerea de a cultiva sorg este o noutate, ci și schimbarea perioadei optime tradiționale de semănat care ar trebui să fie devansată, ca și în cazul culturii de floarea-soarelui. „În ce privește sorgul, la platforma de observații avem 10 hibrizi de sorg, dintre care unul este semănat în luna martie, celălalt este semănat în luna aprilie și în toți anii de observații, nivelele de producții au fost mai mari la cei la care am schimbat perioadele de semănat față de ceea ce spuneau înaintași, adică prima decada a lunii mai sau, cum spunea Constantin Filipescu, în Marea Enciclopedie Agricolă, «și sfârșitul lunii aprilie».”

În fine o altă mare problemă legată de sorg este faptul că nu prea are piață în România. Dar dr. ing. Dumitru Manole este convins că este o problemă care s-a rezolvat. „Iar vis-a-vis de piața sorgului, am rezolvat-o și pe asta. Pentru că, de multe ori.. Anul trecut, spre exemplu, la Field Day-ul pe care l-am organizat, era principala întrebare. «Bun, bun, cultiv, produc, ce fac cu producția?» Acum, pentru cei care au cultivat sorg anul ăsta: anul trecut au fost undeva la 18-20 de mii de hectare, până acum, n-am primit date, câți saci a vândut fiecare companie, dar sper că va fi un progres. Mititel, dar va fi un progres. Lumea se va convinge. Cred că anul ăsta vom avea 26 de mii de hectare, față de 19.520 de mii anul trecut. Deci am rezolvat-o și cu livrarea sorgului. Acum nu pot să spun care-i compania, pentru că, da, să vină la First Grain, facem contractele și avem contracte cu unii traderi internaționali pentru preluarea sorgului în anul 2025.” 

Porumbul, riscant fără precipitații

O ultimă cultură despre care am stat de vorbă cu dr. ing. Dumitru Manole la Amzacea, în câmpul de observație al Sport Agra, este porumbul. Chiar dacă domnia sa propune o alternativă, crede că nu poate fi vorba ca această cultură să fie lăsată deoparte. Porumbul a fost și trebuie să rămână o cultură importantă pentru fermierii din România, pentru că am fost lideri și la porumb și la floarea soarelui, la ceea ce înseamnă producția, evident cultivând mult, nu neapărat având producții foarte mari, dar porumbul este cel care întotdeauna „a ținut spatele” fermierilor. E drept că acum trebuie să te gândești de două ori dacă mai înființezi sau nu cultura de porumb, dacă nu ai irigație.

Despre porumb, dr. Manole menționează că „fără minimum 600 de milimetri precipitații anual sau irigații, cultura devine extrem de riscantă”. Ceea ce propune în plus celor care vor să folosească tehnologia sa este devansarea perioadei optime de semănat, ca și în cazul celorlalte două culturi amintite. „Noutatea este veche, pentru că și la porumb am schimbat perioada de semănat față de, cum spuneam anterior, 15-20 aprilie, 10-15 aprilie. Am semănat în martie.” 

Însă atrage atenția că trebuie să se aibă grijă la grupa FAO a hibrizilor, pentru că recomandarea de până acum era o greșeală. „Am rugat companiile multinaționale să nu mi se aducă decât hibrizi maxim din grupa FAO 300, pentru că mai facem niște greșeli: în această zonă cu indice de ariditate mare și cu un factor climatic din ce în ce mai agresiv cultivăm și ni se recomandă sau li se recomandă producătorilor agricoli hibrizi din grupe 400-450 FAO, chiar 500. Ei, nu se poate. An de an am făcut observații aici și hibridul cel mai timpuriu, din grupa 200, anul trecut realizează în platforma de cercetare-observare 4200 de kilograme, acela semănat în luna martie, iar hibrizii semi-tardivi și tardivi au realizat 800-900 de kilograme. Păi e o diferență extraordinar de mare. Iar în ceea ce îi privește ca perioada de semănat, hibridul din grupa 200 realizează, așa cum am spus, 4200, iar cel semănat, în 10-15 aprilie, realizează o producție cu 1300 de kilograme, mai puțin la hectar”, încheie dr. ing. Dumitru Manole, subliniind încă o dată importanța devansării perioadei de semănat. În final adaugă încă o comparație între porumb și sorg: „Evident, acest hibrid e mai pretențios la nutriția cu azot, pentru că neapărat ca să fac minimum 10 tone de porumb la hectare, boabe, îmi trebuie undeva 200-220 kilograme substanță activă de azot, în timp ce, în cazul sorgului, scuzați-mă vă rog, cu 80 de kilograme de substanță activă de azot, rezolv problema față de porumb, deci cheltuielile mult mai mici. Și elimin riscul calamității. Asta este. Dar, încă o dată, sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul”.

Așadar, schimbările climatice ne obligă să reevaluăm radical strategiile agricole. Observațiile anuale sunt vitale, iar transmiterea rezultatelor către fermieri este crucială pentru sustenabilitatea agriculturii românești. Agricultura necesită investiții majore, în special în infrastructura de irigații, pentru a asigura securitatea alimentară pe termen lung.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Pe 1 octombrie 2025, reprezentanții Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) s-au întâlnit cu premierul Ilie Bolojan, în prezența ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu și a președintelui ANSVSA, Alexandru Bociu, pentru a găsi soluții pentru provocările cu care se confruntă, de opt ani, fermierii din sectorul de creșterea porcinelor din România ca urmare a evoluției pestei porcine africane (PPA). De asemenea, APCPR solicită măsuri care să sprijine sectorul de creștere a porcinelor astfel încât să se redreseze activitatea fermelor și să se reducă deficitul de balanță comercială pentru carnea de porc.

Reprezentanții APCPR au prezentat oficialilor problemele cauzate de evoluția PPA pe teritoriul țării și pierderile pe care această boală le generează sectorului de creșterea porcinelor și, totodată, bugetului de stat.

Dintre măsurile necesare pentru controlul evoluției PPA, a fost evidențiată necesitatea existenței unei evidențe clare a efectivului de animale din ferme și gospodării, combaterea comerțului neautorizat și nefiscalizat cu carne de porc, monitorizarea și gestionarea populației de porci mistreți, aceștia fiind vectori de răspândire și menținere a bolii în teritoriu, și găsirea de soluții pentru asigurarea la timp a plăților compensatorii în zonele de focare.

Șeful Executivului de la București, Ilie Bolojan, a subliniat că este nevoie de o implicare fermă din partea autorităților responsabile pentru identificarea și aplicarea celor mai eficiente soluții pentru combaterea PPA și protejarea și dezvoltarea sectorului de creșterea porcinelor, în conformitate cu legislația în vigoare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!