depozitare - REVISTA FERMIERULUI

Clubul Fermierilor Români a devenit membru al European Landowners’ Organization (ELO), organizație europeană cunoscută și apreciată pentru poziția de lider în reprezentarea intereselor unui număr mare de afaceri și întreprinderi familiale rurale din Europa. Ambele organizații profesionale au obiective și interese comune, iar acțiunile lor vizează subiecte de interes major pentru agricultură, precum Politica Agricolă Comună, biodiversitatea, dezvoltarea rurală, clima și mediul. „Parteneriatul Clubului cu ELO este reciproc avantajos în primul rând pentru fermieri, având în vedere că ambele asociații susțin sustenabilitatea și progresul în zonele rurale, implementarea pe scară largă a agriculturii digitale, accesul la tehnologie pentru toți fermierii, indiferent de amplasarea geografică, inovația și posibilitatea de a o implementa împreună cu tehnologia, educația tinerilor fermieri, accesul rapid la informații, precum și reprezentarea agricultorilor la nivel european”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

ELO este o organizație-umbrelă care are obiective ambițioase, extrem de activă și implicată în activități de reprezentare a fermierilor și lansare de proiecte dedicate agriculturii, cu peste 54 de asociații membre din toată Europa. Fără afiliere politică, sprijinindu-se pe rețeaua puternică și eficientă a membrilor săi, ELO are acces la informații în timp real, pe care le gestionează cu experții săi, pentru a înțelege mai bine activitățile și mecanismele specifice din agricultură, pentru a explica și pentru a influența deciziile UE care vizează acest domeniu.

Sprijinul ELO, important în demersurile la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România

Clubul Fermierilor Români a luat parte la prima Adunare Generală ELO în calitate de membru, pe 16 iunie 2020, prin reprezentantul său, directorul executiv Florian Ciolacu. În cadrul reuniunii, în calitatea sa nou-dobândită de membru, Clubul a votat agenda și conducerea ELO și a luat contact cu alte asociații europene de profil. „Clubul Fermierilor Români este foarte impresionant, cu așteptări și obiective înalte, iar noi, la rândul nostru, împărtășim aceleași obiective. Țelul nostru este unul comun, iar acest parteneriat reprezintă un câștig pentru ambele părți. Sprijiniți fermierii de succes, care au un model de afaceri bazat pe inovație, tehnologie și ghidul de bune practici în agricultură. În armonizarea legislației, avem domenii comune de acțiune, care vizează problemele care impactează profitabilitatea fermelor. Este foarte important să lucrăm împreună în consultarea și implementarea reglementărilor și să explicăm factorilor de decizie care sunt nevoile noastre, ceea ce este acceptabil pentru noi și cum ne pot ajuta. Sunt foarte încântat să vă urez bun venit și să colaborăm împreună de acum și pe viitor. Trebuie să recunosc că această colaborare cu fermierii români este captivantă, interesantă și pot doar să vă felicit pentru energia de care dați dovadă și pentru felul în care vă gândiți la viitorul dumneavoastră”, a spus Thierry de l’Escaille, secretarul general ELO.

Subiectele dezbătute au vizat noile strategii ale Pactului Ecologic European și viitorul Politicii Agricole Comune. La întâlnire au participat miniștrii germani pentru agricultură și mediu, în contextul în care Germania se pregătește să preia președinția rotativă a Consiliului UE.

Prin parteneriatul cu ELO, implicarea Clubului în acțiuni și proiecte comune aduce câteva beneficii concrete: modele și idei de proiecte care pot fi lansate și implementate la membrii Clubului, acces la rețeaua de experți ELO, acces în timp real la informații și analize de impact privind politicile europene, care sunt transmise rapid către membrii Clubului, creșterea gradului de experiență și expunere a Clubului și a membrilor săi în proiecte europene.

ELO dezvoltă numeroase proiecte care adresează diferite sectoare din agricultură. Unul dintre cele mai importante, de interes pentru Club, este Programul E-Natura 2000, al cărui obiectiv este de a oferi managerilor de terenuri oportunitatea să se conecteze și să rezolve împreună problemele specifice gestionării ariilor protejate. „Acest parteneriat reprezintă pentru ambele părți un beneficiu, întrucât ambele organizații au teme de interes comun, structuri și modele de lucru similare. Pentru noi este important schimbul de informații, analizele și studiile elaborate de ELO privind noua PAC sau diverse sectoare din agricultură, pe care le punem la dispoziția membrilor asociației noastre, sprijinul ELO în demersurile pe care le facem la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România. Programul de pregătire este foarte important pentru noi și apreciem implicarea ELO care asigură facilitarea de stagii de practică pentru tinerii fermieri în cadrul reprezentanței sale de la Bruxelles. Stagiarii vor putea înțelege mai bine mecanismele de funcționare a instituțiilor de la Bruxelles, modul în care sunt elaborate politicile și strategiile la nivel european, își vor putea coordona mult mai eficient afacerile și vor avea posibilitatea de a comunica cu părțile de decizie de la Bruxelles. Mulțumim partenerilor noștri de la ELO pentru încrederea acordată asociației noastre, ne bucurăm de colaborarea pe care o avem și pentru oficializarea alianței noastre - avem încredere că ne vom atinge obiectivele comune prin comunicare continuă și sprijin reciproc în avantajul fermierilor”, a subliniat Florian Ciolacu.

Publicat în Eveniment

În premieră pentru organizațiile profesionale din țara noastră, Clubul Fermierilor Români a lansat un serviciu specializat de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, adresat fermierilor, având ca scop creșterea performanței afacerilor agricultorilor. Noul serviciu oferă atât informații customizate, cât și analize detaliate despre evoluția pieței de cereale la nivel local și internațional, prin intermediul unei echipe dedicate de experți analiști.

„Conform unui studiu recent, realizat de către Clubul Fermierilor Români în rândul membrilor, a rezultat că fermierii au un grad mare de vulnerabilitate în faza de valorificare a recoltelor. Adăugăm în portofoliul nostru activitatea de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale pentru a putea oferi fermierilor membri expertiză și informații specializate, în timp real. Stabilim o premieră în România prin acest tip de serviciu oferit de către o asociație de fermieri, cu scopul de a maximiza și securiza profiturile fermierilor. Susținem interesele fermierilor în dialogul acestora cu partenerii comerciali, pentru încheierea unor contracte reciproc avantajoase”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Pentru coordonarea serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, Clubul Fermierilor Români l-a cooptat în echipă pe Cezar Iulian Gheorghe, analist și trader cu o expertiză recunoscută de peste 18 ani pe piața de agribusiness. Comerțul cu cereale are anumite particularități și se bazează pe o serie de reglementări și proceduri care trebuie cunoscute și urmărite, la care se adaugă condițiile contractuale, logistice și de depozitare, care și ele trebuie gestionate și negociate cu maximă atenție. „Fermierii nu au întotdeauna acces la informații specializate, în timp util. Interpretarea în mod corect și rapid a acestora poate face diferența în vânzarea și valorificarea recoltei. Pentru analizele noastre folosim instrumente avansate de lucru, urmărim evoluția prețurilor cerealelor pe cele mai importante burse și realizăm rapoarte detaliate pentru piața națională și internațională, în funcție de nevoia fiecărui fermier. Punem la dispoziția fermierilor un portofoliu extins de opțiuni de desfacere și îi asistăm pe durata întregului proces de contractare și execuție. Invit fermierii să apeleze cu încredere la serviciile noastre de consultanță pentru a putea lua cele mai bune decizii”, a punctat Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru comerțul cu cereale - Clubul Fermierilor Români.

Publicat în Eveniment

Holde Agri Invest SA, companie românească care exploatează terenuri agricole, anunță că a achiziționat Agromixt Buciumeni SA, societate înființată în 1991, cu capital românesc, care exploatează terenuri agricole în județul Călărași. În 2018, Agromixt Buciumeni avea 21 de angajați, înregistra venituri de peste 19 milioane de lei și un profit net de 2,85 milioane de lei. În urma achiziționării fermei călărășene, Holde Agri Invest a ajuns la un portofoliu de 7.000 de hectare de teren exploatat și 55 de angajați în principalele locații de activitate ale companiei, centrul de operare din București, Ferma Roșiorii de Vede, Ferma Agromixt Buciumeni din Călărași și silozul de 10.000 tone din Călinești (Teleorman).

„Suntem încântați de achiziționarea companiei Agromixt Buciumeni, deoarece considerăm această investiție de o importanță strategică pentru Holde. În urma acestei tranzacții, Holde deține un portofoliu de peste 7.000 de hectare de teren exploatat, un prag pe care am promis investitorilor noștri, care au participat la plasamentul privat din decembrie 2019, că îl vom atinge. Cu toate că în următoarea perioadă prioritatea noastră va fi integrarea companiei Agromixt, avem în vedere și alte runde de finanțare pe care intenționăm să le realizăm pe piața de capital din România. Considerăm finanțarea cu ajutorul mecanismelor bursiere ca fiind o modalitate extrem de eficientă care va ajuta transformarea Holde de la un start-up în agricultură la un jucător de referință în sectorul agricol local”, a declarat Liviu Zăgan, CEO Holde Agri Invest. Conducerea companiei a fost hotărâtă să finalizeze tranzacția aceasta indiferent de contextul actual al focarului COVID-19 în România, deoarece cererea de producție agricolă rămâne neschimbată, iar companiile agricole trebuie să asigure continuitatea activităților. „Alimentația și agricultura reprezintă o infrastructură critică pe durata acestei crize fără precedent cauzată de coronavirus și un sistem alimentar care funcționează în întregime este acum mai mult ca oricând crucial pentru sănătatea și bunăstarea națională”, a precizat Liviu Zăgan.

Achiziția Agromixt Buciumeni reprezintă o investiție strategică pentru Holde Agri Invest, companie care urmează să se listeze în următoarele luni pe piața AeRO a Bursei de Valori București sub simbolul HAI. Această achiziție a fost parțial finanțată cu capital atras în timpul plasamentului privat pentru acțiunile Holde care a avut loc în decembrie 2019 și parțial prin finanțare tradițională bancară.

Investiții în utilaje, depozitare și irigații

Obiectivul Holde este de a deveni unul dintre cei mai mari jucători români pe piața agricolă locală, cu un portofoliu de minimum 20.000 hectare de teren operat în următorii zece ani. Pentru a atinge acest obiectiv, Holde își propune să investească peste 50 de milioane de euro în dezvoltarea afacerii, să promoveze o afacere agricolă modernă, în care eficiența și excelența operațională reprezintă principalele ingrediente din spatele rezultatelor.

Alături de achiziția Agromixt, în 2020, Holde intenționează să își continue investițiile în utilaje noi, instalații de depozitare, precum și sisteme moderne de irigații.

Conceptul Holde a fost inventat în 2016 de patru antreprenori români, Liviu Zăgan, Robert Maxim, Matei Georgescu și Alexandru Covrig. În 2017, fondatorii și-au unit forțele cu echipa companiei locale de asset management, Certinvest, și împreună, în 2018, au stabilit modelul de afaceri inovator din spatele Holde Agri Invest SA. La scurt timp, Holde a primit prima investiție externă de la Vertical Seven Group, un fond stabilit de antreprenorii români Iulian Cîrciumaru și Andrei Crețu. După închiderea plasamentului privat din decembrie 2019, Holde Agri Invest SA are 52 de acționari. Vertical Seven Group rămâne în prezent cel mai mare acționar al Holde, cu 19,6% din companie, în timp ce restul investitorilor dețin între 9% și 0,1% în afacere. Modelul de business prevede ca niciun acționar să nu dețină o participație majoritară în cadrul companiei.

Publicat în Eveniment
Vineri, 17 Aprilie 2020 13:49

Griji și probleme în vremea pandemiei

Pandemia de COVID-19 generează blocaje în aprovizionarea cu input-uri pentru agricultură. Dacă circuitul se întrerupe, recolta de anul acesta ar putea avea de suferit. Fermierii se tem că nu vor primi la timp necesarul de produse de protecția plantelor pentru culturile de toamnă, rapiță și mai ales grâu, care înseamnă pâinea românilor de anul acesta. Vremuri complicate, așadar, pentru o categorie specială de oameni, aceea care ne asigură nouă tuturor hrana cea de zi cu zi. Depinde de autorități ca ea să fie îndestulătoare și de calitate în acest an dificil. Fermierii știu ce au de făcut.

„Deocamdată prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult.”

Hary Massai administrează o fermă vegetală de 2.100 de hectare în zona comunei Măureni din județul Caraș-Severin și se teme că întârzierea aplicării tratamentelor fitosanitare poate genera pierderi semnificative, chiar dacă, la această dată, grâul arată impecabil. „Am început lucrările pe câmp și așteptăm input-urile. Semințele au ajuns, dar e o problemă cu pesticidele. Suntem destul de neliniștiți, unele produse pentru grâu și rapiță deja le-am aplicat, însă mai avem de aplicat tratamente la culturile de toamnă, se întârzie foarte mult cu transportul și cu livrările. Suntem puțin blocați și sperăm ca problema să nu devină din ce în ce mai complicată, pentru că vor fi afectate culturile, iar asta va duce la o scădere substanțială a producției. Deocamdată, prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult”, ne-a zis Hary Massai.

„Avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume.”

Nici campania agricolă de primăvară nu-i lipsită de greutăți, sămânța de porumb este destul de greu de găsit pe piață la această oră, mai ales pentru cei care încheie contracte cu furnizorii cu plata la recoltat. „Noi am asigurat necesarul de sămânță de porumb încă din decembrie, dar am colegi care au plătit marfa și li s-a spus că li se dau banii înapoi pentru că nu li se mai poate livra sămânța de porumb. Momentan suntem puțin blocați. Stăm zilnic pe telefoane cu furnizorii. Se pare că de la o săptămână la alta lucrurile se înrăutățesc, dar sperăm ca autoritățile să vină în sprijinul nostru și marfa să poată circula fără probleme și să nu se blocheze prin vămi”, arată tânărul fermier Hary Massai.

O altă problemă care provoacă insomnia fermierilor la vreme de pandemie este cea a circuitului financiar. „Nu știu cum va fi în perioada următoare. Noi fiind o firmă de agricultură, avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume. Privind mai departe problema, sperăm ca APIA, care a sistat preluarea cererilor, să nu ne împingă până în toamnă cu depunerea cererilor unice de plată, pentru că subvențiile pe care trebuie să le primim sunt o parte importantă din veniturile noastre”, subliniază agricultorul din Caraș-Severin.

Depozitul pentru cartofi, sub semnul întrebării

De trei ani, Hary Massai a introdus în cultură și cartoful, devenind furnizor pentru supermarketurile din vestul țării, iar de când a izbucnit pandemia, cererea pe piață s-a triplat. „Noi avem contracte prestabilite, încheiate pe termen mediu, și nu am crescut prețurile. De altfel, nici supermarketurile nu au majorat prețurile la cartof, dar cererea s-a triplat. Eu le recomand oamenilor să fie calmi, pentru că marfă este și ea va trebui să circule.”

Carantina generală blochează pentru moment proiectele de dezvoltare ale fermei administrate de Hary Massai, tocmai în sectorul cartofului. „Până acum am cultivat 45 de hectare cu cartof, dar pe viitor ne-am propus să creștem suprafața, poate chiar să o dublăm, pentru că avem în derulare un proiect pe fonduri europene în valoare de două milioane de euro prin care vom construi anul acesta un depozit cu temperatură controlată, cu linie nouă de ambalare și sortare a cartofilor. Din păcate,  în momentul de față proiectul este blocat. În iunie–iulie voi recolta cartofii și nu știu încă unde voi fi cu proiectul. Încă nu știu dacă am unde depozita cartofii de anul acesta, pentru că în septembrie cel târziu depozitul ar fi trebuit să fie finalizat”, ne-a spus în încheiere tânărul fermier.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Publicat în Din fermă-n fermă!

Aurel Petruș lucrează 1.300 de hectare certificate ecologic, în județul Călărași, la Ștefan cel Mare. Este și producătorul „Gălbenușului de Bărăgan”, brand de ouă ecologice. Împreună cu fiul său Mihai se ocupă de câmpurile pe care are o structură de 13 culturi și crește 9.000 de găini ouătoare, în sistem ecologic. L-am vizitat pe la începutul verii (2019, n.r.) și l-am găsit, cum ne și așteptam, în câmp.

„Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și după aceea te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.”

Reporter: Domnule ing. Aurel Petruș, iată, vă găsim pe tractor, la pregătit terenul.

Aurel Petruș: Subliniez mereu că în agricultura ecologică poți să dai și greș, sunt anumite culturi pe care dacă le-ai scăpat din mână, ele se compromit total. Aici unde m-ați găsit a fost o încercare de a cultiva ceapă prin semănat direct, a răsărit, avea densitate corespunzătoare, dar n-am mai reușit să facem față la buruieni, s-a îmburuienat și s-a compromis total. Acum pregătim terenul și vom semăna floarea-soarelui high oleică. Asta este, agricultura ecologică are și aceste pierderi, eu pot să le spun planificate, vrei sau nu vrei, la peste o mie de hectare n-ai cum să le reușești pe toate încât totul să meargă perfect. Ăsta este și motivul pentru care UE acordă o subvenție suplimentară pentru agricultura ecologică, pentru că, se știe, este mai multă muncă, este mai mult risc, sunt mai mulți factori care îi fac pe fermieri uneori să piardă, dar în același timp câștigând prin valoarea produsului care iese în urma procesului ecologic. Adică un produs curat, un produs de calitate, un produs fără pesticide, un produs cu o valoare adăugată mai mare, un produs care se vinde mai scump față de produsul convențional.

Reporter: Anul acesta a fost unul deosebit, vremea n-a fost cea care să vină în sprijinul dvs., au fost și ploi, acum în ultima parte, dar a fost și secetă severă.

Aurel Petruș: Am pornit cu stângul în anul agricol 2018-2019, dar după aceea vremea s-a reglat foarte bine și trebuie să recunoaștem că în zona noastră am beneficiat de ploi mici cantitativ, chiar și medii, dar, ceea ce este important, ploile au fost curate și n-au fost probleme cum au fost la alți colegi, cu grindină, cu furtuni, cu vijelii, cu tot felul de fenomene meteo nefavorabile care au cauzat pagube. Cred că, totuși, se anunță un an destul de bun pentru fermierii din zona noastră. Au fost și fermieri care au avut mici probleme în câmp, dar eu zic că au reușit să treacă peste ele. Aici unde suntem acum, este un teren foarte bine pregătit, un teren în care putem să semănăm foarte bine și cultură dublă, pentru că avem condiții de irigare, noi beneficiind de canalul de irigație CA1 care vine de la Borcea și merge până aproape de Slobozia, unde avem apă aproape tot anul, apă gratuită, și sigur aici vom beneficia de acest lucru și vom uda culturile. Chiar alături de noi se vede o suprafață de 30 ha de orz, imediat după orz vom semăna din nou floarea-soarelui high oleică, care are o căutare destul de mare la export.

Buruienile sunt combătute prin rotația culturilor

Reporter: Sunt deja 20 de ani de când practicați agricultura ecologică și, pentru că ați amintit de cultura de orz, cum e cu tehnologia pe care o aplicați acestei culturi?

Aurel Petruș: Pe această suprafață, în toamnă s-au aplicat trei udări atât de răsărire, cât și în perioada de vegetație. Am semănat foarte târziu, după porumb, imediat am aplicat udări, cultura a răsărit, a reușit să intre în iarnă bine înfrățită, cu o densitate corespunzătoare, producția fiind pe măsura așteptărilor. Tehnologia pe care o aplic nu este un secret, eu mă bucur ca și alți fermieri să facă pasul către agricultura ecologică, însă deocamdată politica agricolă din România pentru agricultura ecologică, din punctul meu de vedere, nu este favorabilă și ăsta este și motivul pentru care țara noastră este pe ultimul loc ca procent, ca suprafață cultivată cu culturi ecologice. Aș sublinia faptul că și agricultura ecologică la ora actuală beneficiază de foarte multe produse fitosanitare ecologice recunoscute și aprobate pentru a fi folosite, că uneori chiar avem probleme cu alți colegi când ne văd și pe noi că tratăm culturile, aplicăm substanțe permise, ei n-au de unde să știe, dar dacă ne văd cu MET-ul pe câmp spun „a, uite, el spune că nu tratează culturile, dar o face!”. La ora actuală este un singur produs fitosanitar care nu există pe piață pentru eco, erbicidul pentru combaterea buruienilor, dar avem foarte multe produse pentru combaterea bolilor, pentru combaterea dăunătorilor, insecticide ecologice, fungicide ecologice și chiar biostimulatori ecologici, și aici pot să spun că stăm chiar foarte, foarte bine. La această cultură de orz, în primăvară s-au aplicat două tratamente cu produse cu biostimulatori ecologici și efectele s-au văzut. Pot să spun că pe un fond de îngrășăminte naturale aplicate putem să sperăm la o cultură aproape la fel cu a colegilor din convențional.

Reporter: Adică?

Aurel Petruș: Eu aș spune că dacă reușim peste 6 tone la hectar este o producție mulțumitoare, având în vedere că prețul este un pic mai mare, undeva la 15-30% prețul este mai mare față de orzul convențional. Important este că avem desfacere imediată. Pe mine, de pildă, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru care vine și o preia în cel mai scurt timp.

Reporter: Cum rezolvați problema buruienilor, având în vedere că nu există, deocamdată, un erbicid ecologic?

Aurel Petruș: Prin rotația culturilor. Subliniez, culturile de orz, grâu, mazăre de toamnă sunt culturi care se fac, zic eu, ușor, cu o tehnologie foarte simplă, care combate foarte bine buruienile și nu sunt probleme. Deja am început să avem mici secrete, pot să spun, și pentru culturile de floarea-soarelui și porumb, și, în cel mai scurt timp, zic eu că într-un an-doi, o să stăpânim și tehnologia la porumb și floarea-soarelui, și la soia, încât și acolo combaterea buruienilor să se facă atât prin rotație, cât și prin lucrările mecanice specifice, cu unelte specifice, pe care le-am achiziționat în ultimul timp, despre care sunt convins că vor rezolva problema buruienilor și la aceste culturi.

„Problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Trebuie să înțeleagă toți că subvențiile, în 99% din cazuri, se duc exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea, în dezvoltarea fermei, în modernizare.”

Subvențiile ajung în modernizare, în dezvoltarea fermei

Reporter: Din păcate, nu întotdeauna autoritățile sunt aproape de fermieri. În cazul dvs., produceți hrană bio, hrană ecologică și, pentru asta, primiți o subvenție mai mare, pentru că e alta tehnologia, sunt alte lucrări, alte cheltuieli. Numai că dvs. ați ajuns la un moment dat într-o situație nefirească, să-i spun așa, cu Agenția de Plăți de aici, de la Călărași, care, nu-mi dau seama de ce, nici până acum nu a rezolvat problema pe care chipurile au descoperit-o dumnealor. În continuare vă judecați cu autoritățile?

Aurel Petruș: Da, este o problemă neplăcută, din 2015 sunt probleme în primirea subvenției, procesele sunt încă pe rol, un fermier normal nu ar fi putut să suporte acest șoc. Faptul că noi aici ne aflăm într-o biocooperativă, unde am organizat treaba, zic eu, diferit față de cazul în care am fi fost pe o singură fermă, celelalte nu au probleme, iar această problemă sigur se va rezolva în instanță. Deja sunt două procese câștigate, dar nu definitiv, vom vedea. Important este că am reușit să mergem mai departe prin producțiile obținute, prin valorificarea superioară a lor. Spun mereu, problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Acum, când stăm de vorbă, nu am primit încă subvenția nici pe ecologic, nici pe suprafață, dintr-o „mică” eroare în sistemul informatic privind o suprafață, mi-e și rușine să spun, de 0,75 ha, și nu am primit toată subvenția până la această oră. Deci, până în prezent, subvenția pe 2018 pentru una din fermele din cadrul biocooperativei nu s-a dat, nu s-a primit niciun ban. Trebuie să înțeleagă toată lumea că aceste subvenții vin să ajute fermierul în achiziționarea de utilaje performante, de material semincer deosebit, toate aceste subvenții fiți convinși că ele se duc, în 99% din cazuri, exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea fermei, în dezvoltarea, modernizarea fermei.

Eu, din surse proprii și cu sprijinul acestor subvenții care vor veni, chiar dacă vor ajunge mai târziu, deja am achiziționat încă o instalație de irigat, care se montează acum și care va reuși să irige încă 25 ha.

În opinia mea referitor la agricultura ecologică, marea problemă care trebuie rezolvată este această diferențiere care se face între subvenția normală și subvenția pe ecologic. Nu poți să „pedepsești” un fermier ecologic și să-i dai banii ultimul, să îl treci pe listă când se dau ultimele subvenții. Consider că și el are aceleași probleme precum celălalt fermier. Măcar subvenția pe suprafață să o ia la timp, odată cu toți fermierii, iar subvenția la ecologic să fie un fel de ajutor suplimentar, așa cum se acordă subvenția la soia, o subvenție cuplată cu producția. Cred că ăsta este motivul care nu-i determină pe fermieri să facă pasul către agricultura ecologică. Ar fi unul dintre motive. Pentru că, trebuie să recunoaștem, sunt și celelalte motive, de mentalitate, de confort, poate fermierii nu vor să se înhame la o treabă foarte, foarte grea, care să le creeze probleme și să facă o producție doar un pic mai rentabilă, omul se mulțumește cu cât poate să obțină în convențional și cu efort mai mic.

„Recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco în primul rând să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să reușești.”

Înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul

Reporter: Aveți 20 de ani de experiență în agricultura ecologică, ce ne spuneți în legătură cu valorificarea? Știu că, încă de la începutul afacerii, exportați materie primă în Germania...

Aurel Petruș: Da, așa este. Valorific producția la export pentru că procesarea la nivelul României la ora actuală, atât pe produsul convențional, cât și pe produsul ecologic, lasă de dorit. Încă nu avem unități de procesare bine dezvoltate, încă nu avem o zootehnie bine dezvoltată care să absoarbă toată cantitatea de grâu, porumb, orz și celelalte ingrediente care intră în componența furajelor, ca ele să rămână în țară, să fie procesate în țară și după aceea să fie vândute sub formă de carne sau alte produse procesate. Pe această temă, ca o necesitate, pentru a fertiliza câmpul ecologic, noi putem să spunem că am închis deja circuitul pe un anumit segment, producem ouă ecologice de aproape zece ani, ouă care sunt destinate sută la sută pieței românești. Deci, o parte din produsul obținut de noi în câmp se întoarce procesat direct pe raftul magazinului, direct din fermă, fără niciun intermediar. Este un lucru bun, ne ajută foarte mult să asigurăm un cash-flow aproape săptămânal, noi nu am dus lipsă de bani, dăm salariile la timp, lucrurile, pot să spun că de câțiva ani, aproape că s-au normalizat.

Având această experiență de 20 de ani în producție și valorificarea producției, le spun că înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul. Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și, după aceea, te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.

Reporter: Ați accesat fonduri europene?

Aurel Petruș: Am avut un singur proiect cu finanțare europeană aprobat și reușit, în 2010, un proiect simplu, de achiziție de utilaje, pe care l-am dus la bun sfârșit, deși și acolo au fost ceva probleme pe care nu mai vreau să mi le amintesc, important este că s-a aprobat, am depășit momentul, așteptăm să apară și să funcționeze anunțatul Program Național de Dezvoltare a Zootehniei prin care, cu susținerea care se promite prin acest program, să ne dezvoltăm în continuare cu încă un adăpost pentru aproape 9.000 de păsări crescute în sistem ecologic.

„Pe mine, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru, care vine și o preia în cel mai scurt timp.”

Pe bio, cooperativele zonale asigură reușita

Reporter: Astăzi, e greu să faci agricultură ecologică? E greu să te apuci în prezent, comparativ cu acum 20 de ani, când ați început dvs.?

Aurel Petruș: Acum pot să spun că nu mai este chiar atât de greu. Iată, în jurul nostru au apărut foarte mulți factori care influențează pozitiv dezvoltarea acestui sector. Au apărut distribuitori de mașini agricole specializate pentru agricultura ecologică. Au apărut furnizori de input-uri ecologice, care oferă și consultanță, instruire, îți spun ce trebuie să faci, cum să faci, în funcție de cultură, de fermă. Este numai problema fermierului, el este cel care hotărăște să facă pasul către acest tip de agricultură. Dar, înainte de a face pasul, recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco, în primul rând, să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să răzbești, să-ți faci unitatea de păstrare, de condiționare, silozul propriu în care să depozitezi marfa. Toți partenerii care ar fi într-o astfel de asociere, cooperativă, să fie oameni serioși, unul să nu greșească că, dacă greșește unul, toată marfa, și a celorlalți, se strică. Toată marfa este contaminată, luându-se probe din tot, creându-se un singur lot, și atunci nu mai știi cine a greșit, dar tot lotul este refuzat. Sunt lucruri delicate. Eu nu vreau să sperii pe nimeni, dar asta este, dacă fac pasul, ei trebuie să știe la ce să se aștepte.

Reporter: Știu că era, la un moment dat, o problemă legată de certificare, au apărut foarte multe firme care au început să ceară mai mulți bani pentru certificarea la hectar, asta întâmplându-se anual. Cum este situația în prezent?

Aurel Petruș: Toate firmele care vor să certifice producția ecologică trebuie înregistrate și aprobate de Ministerul Agriculturii. Există o listă foarte clară la minister, unde firmele câștigă acest drept de a face certificarea producției, se dă o autorizare de a face această certificare. Au fost ceva probleme, mai sunt ceva probleme și azi. Odată cu apariția subvenției în sistemul ecologic, într‑adevăr prețurile cu certificarea s-au ridicat, dar ele s-au ridicat la nivelul costurilor de certificare existente pe piața europeană. Deci n-au crescut fără o logică, au o logică, că sunt aceleași costuri ca și la ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Eu știu că firma cu care lucrăm este o firmă acreditată, este o firmă recunoscută de partenerul ecologic care cumpără produsul respectiv de la mine. Dar pe lângă aceste certificări, de doi-trei ani inițiativa ministerului, pe care am lăudat-o, și o spun de fiecare dată, este o inițiativă unică în UE, mă refer la eliberarea certificatelor de tranzacție. Mi se pare o acțiune foarte bună, o acțiune în care există responsabilitatea prelevării probelor. Adică, responsabilul să fie la fața locului, și în acest caz responsabilul de la Direcția Agricolă, împreună cu organismul de certificare și cu producătorul, care prelevează proba, proba pleacă la laborator și, după ce rezultatele vin de acolo, se eliberează certificatul de tranzacție, care la ora actuală este cerut numai pentru valorificarea către UE. Consider că ar fi bine chiar și către firmele din România acest certificat de tranzacție să însoțească toate loturile de produs ecologic. Prin acest certificat de tranzacție, se urmărește foarte clar trasabilitatea, care este clară, este limpede, se vede clar cine a produs, unde a ajuns produsul, a doua oară, a treia oară, până la beneficiarul final. Și atunci, pe această verigă, sunt convins că ar dispărea, dacă apar, ar dispărea acei intermediari care încearcă să încalce regulamentul.

Reporter: Probele de materie primă, de produs agricol obținut de dvs., sunt luate și certificate de aceeași firmă care certifică solul sau de firme pe care le agreează cel cu care lucrați în momentul comercializării, cel care vă cumpără marfa?

Aurel Petruș: Sunt două aspecte diferite. Pe de o parte, avem prelevarea probelor pentru certificatul de tranzacție care se face la nivel local de organismul de certificare, însoțit de responsabilul de la direcția agricolă, respectiv de la producător, probe care merg la un laborator. Din păcate, în România nu există un laborator acreditat care să facă aceste analize și, la ora actuală, probele se trimit în Bulgaria pentru eliberarea certificatului de tranzacție. Aici apare a doua problemă: ridicarea probelor de către cumpărător. De pildă, vine cumpărătorul, adus de un organism de el acreditat, de exemplu SGS-ul este delegat și recunoscut de firma care cumpără, de beneficiarul mărfii, care vine și prelevează probe din lan, din lanurile pe care tu le-ai pus la dispoziție către beneficiar, prelevează probe, le trimite pe cheltuiala lui, de data aceasta, la laborator, în cazul în care ele ies negative, lucrurile merg mai departe către produsul final. Când produsul final este lotizat și pus într-o celulă de siloz, cumpărătorul își rezervă dreptul de a ridica încă o dată o probă, și din siloz. Am uitat să spun că, la rândul lui, organismul de certificare, odată cu eliberarea raportului de inspecție, singur vine să facă inspecția pe teren, prelevează probe din plante, din aproape toate parcelele, bineînțeles aleatoriu, pe care le trimite la un laborator, și de data aceasta tot în Bulgaria, unde, dacă probele ies – Doamne Ferește! – pozitive, tu ai o contraprobă la tine în birou, iar de data aceasta se trimite la alt laborator, noi am trimis în Austria, deci se trimite la un alt laborator și dacă de acolo vin negative, lucrurile deja sunt clare, sunt bine, și tot procesul poate să meargă mai departe.

Reporter: Înțeleg că ați trecut printr-o poveste de genul acesta.

Aurel Petruș: A fost un accident, a fost un accident cu un vecin fermier, a bătut vântul, a ajuns substanța cu care trata în 10-15 metri din lanul meu, el trata la mazăre, noi aveam niște grâu, bine că s-a depistat la timp, organismul de certificare a observat acest lucru, s-a separat marfa, i-am dat altă destinație, lucrurile se pot rezolva. Pentru lucrurile accidentale, nu se ia gâtul. Asta să fie clar. Se găsesc soluții, se declasează o anumită suprafață, o anumită cantitate de marfă, nu înseamnă că totul este pierdut. Există și accidente, asta e. În jurul nostru sunt agricultori care aplică pesticide, îngrășăminte în condiții uneori chiar nefavorabile, asta este, și lotul poate să fie contaminat. Eu, întotdeauna când știu că sunt în apropierea celorlalți colegi, marginile, aproape 15-20 m, le recoltez, depozitez separat producția, îi dau o altă destinație și stau liniștit.

Reporter: Nu pot să nu vă întreb, ați mai trece vreodată la agricultura convențională?

Aurel Petruș: Nu cred că am mai putea face față agriculturii convenționale. Dar niciodată să nu spui niciodată. Oricum, cererea de produse bio este în continuă creștere în toată Uniunea Europeană şi mă bucur că și în România consumul de produse ecologice este într-o continuă creștere, asta, ce văd eu pe produsul ou, dar se vede și pe celelalte produse. Au apărut foarte multe produse cu statut bio: de la banane, morcovi bio, legume bio, produse procesate, biscuiți și tot felul. Piața este deschisă. Important este ca și alți factori să deschidă ochii și să se îndrepte către acest tip de agricultură care, iată, are o piață an de an în continuă creștere. Pe cultură mare, văd că rămânem singuri, nu mai apar și alți colegi de cultură mare, dar semnalele sunt foarte bune, că încep fermierii mici, fermierii cu suprafețe mici și mai ales cei care produc legume, să conștientizeze că deja văd în asta un produs de nișă și că au început să acceseze acest tip de agricultură.

În concluzie, chiar dacă nu apar fermieri care să facă cultură mare bio, apar pe culturi mici, pe legume, pe fructe, iar ăsta e un lucru foarte important.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15 - 30 septembrie 2019

Publicat în Interviu

Conform precizărilor președintelui partidului de guvernământ, Liviu Dragnea, de miercuri, 10 aprilie 2019, de la Colibași, ministerul condus de favoritul său din Guvernul Dăncilă - Petre Daea - lucrează la o rețea de centre de depozitare și procesare a produselor locale.

Totodată, Dragnea a menționat că programul de subvenții agricole ar putea fi mărit și la alte legume care să fie crescute în spații protejate.

„Programul să fie mărit la toate legumele care se pun în spații acoperite, protejate, solarii, pentru vinete, ardei gras, castraveți, ardei iute, salată, varză, ridichi, orice. Noi trebuie să vă ajutăm pe voi să faceți față la concurență, dacă încep să se facă capacități de procesare a producției care să fie pe lângă niște cooperative. Cred că avem puterea prin casele de comerț să facem magazine unde să puteți să vindeți produsele românești fără să vă fie puse taxe de raft, de publicitate. Trebuie să faci o rețea de centre de colectare. Lucrează ministrul la ea, o rețea de centre de depozitare și de procesare”, a declarat Liviu Dragnea, adăugând totodată că în 2020 ar putea fi deschisă o rețea de magazine cu produse românești.

Șeful PSD a mai spus că programul de subvenționare a producției de roșii este bun, dar că ministrul Petre Daea trebuie să prezinte unul „mult mai agresiv”, adăugând că subvențiile pentru producție ar trebui cel puțin dublate.

„Programul ăsta cu 3.000 euro/ha a fost bun, dar e de început. Trebuie să prezinte ministrul un program mult mai agresiv de sprijin, pentru că nu ne batem cu o armată de copii, ne batem cu armate grele. Până să iasă românii cu roșiile, prețul pe piață este unul. Când ies românii cu roșiile, ăia vin la 1 leu. Înseamnă că este o mare bătaie de joc. Dincolo de faptul că sunt proaste și evaziune fiscală, și contrabandă la greu, or, eu sunt convins că nu are rost să cedăm aici. Ministrul e bun, am încredere în el, e curajos, eu sunt lângă el. Subvențiile trebuie cel puțin dublate și asigurat necesarul pentru condițiile de producție”, a continuat șeful lui Daea pe linie de partid.

Liderul PSD a mai menționat că cinci luni pe an nu sunt crescute tomate de producătorii locali români și ar putea fi stimulați financiar pentru a produce și în lunile reci.

„Mai avem acele luni care nu sunt acoperite. Vorbim de noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie și cam jumate din mai, până pe 10 mai, unde, cu toate solarele, nu pot fi roșii românești. Ce putem să facem aici? Să-i stimulăm să-și ia centrale și anume să le dea bani direct să achiziționeze centrale, să le dea bani ca să poată să-și cumpere folie dublă și, eventual să-și modifice suprastructura de la solar ca să poată să o susțină, nu sunt mari modificări de făcut. Să fie o subvenție mai mare pentru cei care-și fac solarii încălzite, pentru că nu poți să-i pui pe oameni să-și facă sere, că și un solar din ăsta e solid, ca să poată să acopere și celelalte luni. Trebuie să mărim producția, pentru că potențialul e foarte mare. Sunt cinci luni pe an în care ar putea să fie o producție în plus. În 2018 am avut 855.000 de tone de roșii. Dacă mai punem cinci luni, ne ducem la 1,5 milioane și încă nu e potențialul României. Gândiți-vă și la celelalte legume”, a conchis Dragnea.

Liderul PSD, Liviu Dragnea, s-a deplasat miercuri în localitatea Colibași, județul Giurgiu, alături de ministrul Agriculturii, Petre Daea, locul de unde a pornit Programul de Tomate.

Statistici favorabile

Când se află în fața raftului, 51% dintre români aleg frecvent produsele românești, în locul celor din import, iar 29% caută în mod special magazinele care includ în oferta lor produse „Made în Romania”. Produsele românești proaspete, perisabile, cum sunt lactatele, carnea, mezelurile, fructele și legumele sunt alese de peste 9 din 10 consumatori, conform unui studiu din 2018 al celor de la MKOR.

Până la data de 1 aprilie 2019 s-au arătat interesaţi să se înscrie în Programul de sprijin pentru tomate 18.500 de fermieri. Pentru ciclul I s-au primit deja 15.337 de cereri de înscriere în program, numărul acestora fiind în creştere faţă de anul 2017, când au beneficiat de acest sprijin peste 8.000 de fermieri şi faţă de 2018, când numărul total al beneficiarilor a fost de 15.712 pentru ambele cicluri de producţie.

Pentru ciclul al II-lea al anului 2019, se pot depune cereri de înscriere până pe 15 septembrie a.c. pentru perioada de valorificare noiembrie - 20 decembrie.

Producătorii agricoli din România sunt susţinuţi, printr-un program guvernamental, începând cu anul 2017, să cultive tomate în spaţii protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producţia autohtonă.

Până la ora închiderii ediției, Biroul de presă al Ministerului Agriculturii nu a transmis nicio informație de la evenimentul la care a participat Petre Daea.

Publicat în Horticultura

Jucători importanți de pe lanțul de aprovizionare și desfacere al produselor perisabile se întâlnesc vineri, 28 septembrie 2018, la Romexpo, ora 13:00, în cadrul FORUMULUI TransCOOL – transport și depozitare „frig”, eveniment conex din bogata agendă TransLogistica EXPO.

Subiectele propuse, deși nu neapărat noi, incită la dezbatere și identificare de soluții noi. Cu atât mai acut, în perioada actuală.

Au fost invitați peste 120 de specialiști și factori de decizie din Ministerul Agriculturii, Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranta Alimentelor și Registrul Auto Român.

Asociații direct implicate în producția, transportul, depozitarea și comercializarea produselor perisabile/fresh: Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România, Organizația Interprofesională pentru produse agroalimentare de legume–fructe.

Manageri și specialiști din companii auto, de transport, logistică și servicii conexe specializate în „temperatură controlată”: CTE Trailers, Dexion, Panalpina România, Unimasters Logistics, Selcar International, Repo Trailers etc.

Subiectele supuse dezbaterii și identificării de soluții funcționale și care să sprijine atât activitatea comercială, cât și sănătatea publica sunt: regulamente de transport, controlul aplicării acestora, trasabilitate și comercializare în cazul produselor perisabile, soluții de transport, vehicule frigorifice, echipamente pentru depozite frig și soluții de asigurare a mărfii perisabile.

TransLogistica EXPO este cea mai mare expozitie de transport, logistică și supply chain din România. Sub umbrela TransLogistica EXPO sunt desfășurate și expozițiile complementare SALONUL CAMIONULUI și SMARTTECH for SUPPLY CHAIN, dar și șapte evenimente conexe, dintre care amintim FORUMUL GREEN LOGISTICA, care este direct implicat în lupta împotriva poluării și a eficientizării întregului lanț de aprovizionare-desfacere.

Detalii și informații privind participare: Liza Cirja, +40 740 198 146. E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Publicat în Comunicate

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista