Potrivit spuselor directorului de marketing pe România și Republica Moldova al Pioneer, Maria Cîrja, pentru a avea o productivitate sporită la floarea-soarelui, fermele de la noi din țară care cultivă între 0 și 10 ha ar trebui să dispară, suprafețele rezultate să fie comasate, iar exploatații cu peste 1.000 ha, cu tehnologie avansată, să le ia locul.

În cadrul unei întâlniri pe care conglomeratul DuPont Pioneer a avut-o cu presa de specialitate, Cîrja a precizat că produsele inovatoare ale companiei pe care o reprezintă ajung și la fermele mici, însă materia-primă rezultată nu reprezintă lozul câștigător pentru procesatori.

„Ne dorim ca numărul 25 (n.r. - numărul de ferme care au peste 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui) să crească. Ne dorim ferme mari, cu tehnologie avansată, iar aceste 22.470 exploatații care cultivă între 0-10 ha cu floarea-soarelui ar trebui să dispară. Cultura de floarea-soarelui este o cultură tehnică. Nu putem face producții pe suprafețe de 10 ha. Dacă porumbul îl cultivăm pe lângă gospodării și hrănim porcii sau îl dăm la găini, floarea-soarelui trebuie vândută pentru ulei. Nu are altă utilizare. Și, atunci, nu avem de ce să cultivăm floarea-soarelui pe suprafețe foarte mici”, a precizat Maria Cîrja în cadrul Media Club DuPont Pioneer. „Noi nu ne adresăm numai celor 25 de ferme. Datorită echipei pregătite și numeroase și a produselor pe care le vindem, ele ajung inclusiv inclusiv la fermele mici. Că ne dorim noi să dispară aceste ferme mici, este important. Dar nu putem să-i lăsăm și atunci să aibă și ei acces la inovație și la produsele noi”.

Conform datelor prezentate de oficialul companiei, țara noastră are o productivitate la hectar care depășește cu puțin două tone de semințe de floarea-soarelui, în condițiile unei suprafețe totale aproximative de un milion de hectare însămânțate anual.

„Vă putem confirma că producția medie de floarea-soarelui, cea pe care noi o știm în acest moment, este de 2,1 tone la hectar. Se estima că fermierii români ar putea obține un surplus de 19,2 la sută pe fiecare hectar cultivat, în timp ce nivelul UE este de 10,1%”, a adăugat Maria Cîrja. „Noi, prin volumul de sămânță pe care îl vindem, ocupăm în acest moment 445.000 ha din total suprafață cultivată cu floarea-soarelui în România. Cea mai importantă zonă pentru cultura florii-soarelui este sud-estul României, dar și aici există o fluctuație a suprafeței. Ușoare creșteri se constată în Moldova. În Transilvania nu putem vorbi de floarea-soarelui; 16.000 ha nu reprezintă o suprafață. Constanță vedem în vestul țării și, bineînțeles, în partea de sud-vest – Oltenia. Centrul țării reprezintă, din nou, o zonă importantă, cu 168.000 ha cultivate anul trecut cu floarea-soarelui, în special în județele Giurgiu, Teleorman”.

Nu în ultimul rând, directorul de marketing al Pioneer a spus că prețul kilogramului de sămânță de floarea-soarelui a fost comercializat în 2016 la prețuri care au variat între 1,4 și 1,5 lei kilogramul, în creștere față de nivelurile înregistrate în 2010.

„Evoluția prețului la poarta fermei, la recoltare, în ultimii șase ani, începând din iulie 2010, putem vedea că aveam pe atunci cam 1,2 lei pe kilogramul de floarea-soarelui. Apoi, 2012 a fost anul în care floarea-soarelui a fost vândută cel mai bine, cel mai scump – 1,8 lei pe kilogram. În acest moment, avem în jur de 1,4 – 1,5 lei pe kilogram preț”, a conchis Cîrja.

Datele DuPont Pioneer relevă că, din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează undeva la 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

„Practic, este partea de venituri cea mai importantă a fermierilor din sudul României”, a afirmat Jean Ionescu, commercial unit manager RO&MD DuPont Pioneer.

Ucraina și Rusia sunt cele mai importante piețe mondiale pentru oleaginoase, dar strict în cazul Uniunii Europene (UE), țara noastră este jucătorul cel mai important.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Din punct de vedere al afacerilor agricole din România, oleaginoasele au cea mai importantă parte a exportului, mai spun cei de la DuPont Pioneer.

În contextul afirmațiilor făcute atât de Daniel Ciobanu, cât și de Dimitrie Muscă, cu privire la calitatea îndoielnică a unor produse de protecția plantelor comercializate în România, Hildo Brilleman, Head of North West, Central&East Europe al Arysta LifeScience a precizat că în cazul achizițiilor de pesticide originale, dar la care s-au constatat probleme (cantități mai mici de substanță activă), el recomandă o colaborare mai strânsă cu fabricantul, astfel încât să se constate dacă reclamația este corectă sau nu.

Brilleman a mai spus că ține de producătorul agricol să se asigure că pesticidul achiziționat este unul original, în condițiile în care, de multe ori, se caută „o afacere bună”, adică substanțe produse în China sau contrafăcute.

„Condițiile actuale de piață, cu prețuri mici ale bunurilor de proveniență agricolă, cu veniturile fermelor aflate în scădere, înseamnă că mulți fermieri caută o «afacere bună». Bineînțeles, nu-i condamn. Dar asta înseamnă că sunt o serie de furnizori sau distribuitori care încearcă să vină cu o «afacere bună». Fie că vorbim de falsuri sau de produse formulate în China, până la urmă ține de fermier să se asigure că obține produsul original. Iar atunci când obține produsul original și are o problemă cu el, atunci există întotdeauna o soluție să colaboreze cu producătorul, astfel încât să verifice dacă reclamația este corectă sau incorectă”, a afirmat Hildo Brilleman.

La rândul său, Richard Matei, commercial director Balkans al Arysta LifeScience a precizat că nu știa că lucrurile semnalate de Ciobanu și Muscă au devenit un fenomen în România, precum și că firma pe care o reprezintă nu avut nicio reclamație în acest sens.

El a precizat totodată că este surprins de fenomen, în condițiile unui proces de trasabilitate foarte clar impus fabricanților de pesticide și a afirmat că dacă sunt astfel de probleme de încredere în piață, crede că nu este un lucru foarte dificil pentru compania acuzată de fraudă să afle unde este problema.

„Nu știam că e un fenomen; accidente se întâmplă în orice domeniu, oricând. Din punctul nostru de vedere, să luăm niște exemple de produse. Suntem o companie cu o prezență solidă în graminicide. Acestea sunt erbicide și este foarte ușor să-ți dai seama dacă efectul este unul satisfăcător sau nu. Sunt două aspecte ale poveștii: unul tehnic și unul legal. Partea tehnică, în cazul erbicidelor, e una simplă: dacă ai reușit să dobori buruiana, produsul funcționează. Din punctul acesta de vedere acoperim astăzi niște sute de mii de hectare bune în România și n-am avut nicio plângere în care un fermier să ne contacteze, pe noi sau pe distribuitorii noștri, și să spună că au avut probleme de eficacitate cu produsele noastre.

„Din punct de vedere legal, cred că lucrurile sunt mai simple. Acolo, ca să omologhezi un produs, trebuie să demonstrezi, o dată, că funcționează tehnic, că din punct de vedere filieră, calitate, reziduuri, e sigur. Apoi, trebuie să dovedești că, din punct de vedere al compoziției, aceasta este una stabilă în timp și are o concentrație de substanță activă și alte componente încadrate într-un anumit interval definit pentru fiecare. Există o abatere legală acceptată, o toleranță foarte mică, care este definită prin niște norme FAO, aplicabilă la nivel global, iar Arysta nu e o companie care să fi avut vreodată astfel de probleme.

„Sunt surprins să aud de un astfel de fenomen. Procesul de trasabilitate este unul foarte clar. Fiecare lot de produs este codat și orice produs utilizat într-o fermă poate fi verificat. Există mostre în fabrică și se poate urmări până la sursă compoziția fiecărui produs. În principiu, dacă sunt astfel de probleme de încredere, cred că nu este un lucru foarte dificil pentru compania în cauză. Toate companiile fac asta. Să ai o trasabilitate logistică este un lucru pe care nu cred că este o companie pe care să n-o facă. Pentru fermierii respectivi este bine să contacteze companiile acelea, pentru că există mostre de produs în fabrică, în fiecare lot”, a declarat oficialul Arysta.

În plus, el a precizat că este mai bine ca fermierii să lucreze cu o companie care este prezentă în România, care are o echipă vizibilă, cunoscută, la care se poate suna, la care se poate merge la sediu, unde există personal specializat pentru discuții. Altfel, mai spune Matei, fermierii își asumă riscurile asociate consumului de pesticide produse ieftine.

„În general, riscurile de calitate pot fi legate de țara de origine, de locul de fabricație în sine, de fabrică. (...) Când faci o alegere, uneori îți asumi niște riscuri. Dacă mergi pe produsul cel mai ieftin, dar care vine de undeva și nu poți ști de unde vine, îți asumi un risc”, a conchis Matei.

Mai puțină substanță activă

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, afirma nu demult că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii/producătorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Tot în acest context, nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, preciza că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, spunea Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată în raportul „Dependența de pesticide a Europei” realizat de cei de la Geenpeace în noiembrie 2015. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Arysta LifeScience este o companie cu o prezență globală, specializată în comercializarea unui portofoliu inovator de produse de protecția plantelor și sănătate publică.

DĂRNICIE. Executivul de la București a adoptat miercuri, 16 noiembrie 2016, printr-o Hotărâre, schema de ajutor de minimis, respectiv schema de ajutor social pentru asigurarea serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății este mai mică sau egală cu 30 de hectare.

Conform unui comunicat de presă remis presei, proprietarii de păduri care dețin terenuri forestiere cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 de hectare vor beneficia de servicii de pază gratuite a terenurilor forestiere, măsură ce are scopul să contribuie la combaterea tăierilor ilegale.

„Este pentru prima dată când, această prevedere legală cuprinsă în Codul Silvic încă din 2008, va fi pusă în aplicare”, se menționează în documentul de presă al Executivului.

Ajutorul de minimis, respectiv ajutorul de stat vor fi acordate pentru a acoperi costurile serviciilor silvice realizate de către ocoalele silvice, astfel încât proprietarii de păduri cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 de hectare să beneficieze de servicii în mod gratuit.

Hotărârea de guvern este valabilă pentru perioada 2016-2020, valoarea totală a ajutorului ce va fi acordat fiind estimată la 248,9 milioane lei, iar numărul beneficiarilor la circa 2 milioane pentru întreaga perioadă. Suprafata totală cu proprietăți mai mici sau egale de 30 ha este de aproximativ 580.000 de hectare.

Pentru anul 2016 se estimează că va fi acordată suma de 14,5 milioane lei, fonduri asigurate în bugetul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor prin rectificarea bugetară adoptată de Guvern în luna august. Începând cu anul 2017, valoarea estimată că se va aloca anual de la bugetul de stat pentru finanțarea acestei scheme de ajutor de minimis este de 58,6 milioane lei.

De schema de ajutor de minimis vor putea beneficia persoane fizice și juridice care desfășoară activități economice, au în proprietate terenuri forestiere cu suprafață totală mai mică sau egală cu 30 de hectare și îndeplinesc cumulativ următoarele criterii de eligibilitate.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a participat luni şi marţi, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, ocazie cu care a reiterat ideea conform căreia fermierii ar trebui susținuți și mai mult pentru a-şi consolida poziţia în cadrul lanţului alimentar.

În acest context, el a afirmat că de-a lungul perioadelor de criză, producătorii din sectorul agroalimentar sunt cei mai afectaţi de instabilitatea pieţei. De aceea, ministrul de resort crede că este necesară identificarea cât mai rapidă a unor soluţii comunitare pentru contracararea practicilor neloiale.

La 11 luni de la înfiinţarea sa, în plină criză a sectorului agricol, Grupul operativ pentru pieţele agricole (AMTF) şi-a prezentat luni recomandările privind îmbunătăţirea poziţiei agricultorilor în cadrul lanţului alimentar.

Una dintre concluziile raportului indică nevoia de a adopta noi norme la nivelul UE pentru a acoperi anumite practici comerciale neloiale, precum şi de a implementa sisteme eficace de asigurare a aplicării legislaţiei în statele membre, cum ar fi utilizarea unui arbitru în cadrul lanţului alimentar.

Totodată, raportul subliniază confuzia care există cu privire la normele referitoare la organizarea colectivă şi dreptul concurenţei, astfel că agricultorii ezită să se regrupeze în cooperative sau organizaţii de producători de teamă să nu fie acţionaţi în justiţie pentru limitarea concurenţei. Un al treilea aspect vizează facilitarea accesului agricultorilor la finanţare, iar raportul subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar putea juca un rol în acest sens şi, în plus, ar putea fi implicată în dezvoltarea unui mecanism de garantare a creditelor de export.

Pe de altă parte, în cadrul unui prânz de lucru al miniştrilor, a fost discutat viitorul Politicii Agricole Comune. Pentru România, punctele de interes au vizat continuarea plăţilor directe pentru susţinerea veniturilor fermierilor (inclusiv SAPS), continuarea investiţiilor în mediul rural în sectorul agricol şi non-agricol, atragerea tinerilor către mediul rural, mecanisme de piaţă adaptate situaţiilor de criză, menţinerea caracterului comunitar al PAC şi a unui nivel adecvat al finanţării UE, menţinerea celor doi Piloni ai actualei PAC cu un accent deosebit pe continuarea investiţiilor în mediul rural, în sectorul agricol şi non-agricol, în cercetare şi inovare prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare rurală.

În ceea ce privește continuarea plăților, Irimescu a afirmat că ar trebui să se menţină o Politică Agricolă Comună puternică, să se menţină Pilonul I și II de finanțare europeană, dar şi să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume şi pe procesele de convergenţă a plăţilor directe. De asemenea, a mai spus el în declarațiile de presă post-eveniment, că România își dorește menţinerea caracterul comunitar al PAC, să nu se naţionalizeze, „deoarece sunt anumite state puternice care şi-ar dori acest lucru şi atunci ar fi o discriminare”.