Uniţi, vom fi mai puternici!
Dumitru Manole, fermier – Amzacea, județul Constanța:
Plafonarea subvențiilor este o problemă comună fermierilor mari și mijlocii. În contextul în care se conturează, contribuind și organizațiile, Planul Național Strategic 2021-2027, fermierii vor ca toți factorii decidenți să țină cont și de nevoile acestor ferme care s-au creat cu multă muncă și în mulți ani. Pentru a se dezvolta însă, agricultorii români trebuie să înțeleagă că trebuie să se oprească din a mai vinde materia primă și să înceapă a produce produse finite care aduc plusvaloare.
Începând cu 2007, o parte a ţărilor din Europa de Est a fost discriminată. Când spun „discriminată”, mă refer la plata unică pe suprafaţă. Dacă pentru exploataţiile agricole, şi dau nişte nume la întâmplare, din Franţa, Italia, Germania, plata unică pe suprafaţă, după datele mele mai vechi, este probabil peste 350 de euro pe hectar, în România, cel puţin în anul care a trecut, am primit 102,60 euro pe hectar, o diferenţă de vreo 200 de euro pe hectar. Mi se pare total anormal să discutăm de plafonarea plăților, în condiţiile în care şi aşa noi am luat ca plată unică pe suprafaţă mai puţin în cei 12 ani la care ne referim. O soluție este să rămână cel puţin aceeaşi sau, dacă nu, să primim şi noi aceeaşi subvenţie pentru plata unică pe suprafaţă pe care au primit-o celelalte ferme din Uniunea Europeană. Nu mă refer la o ţară, ci la toate celelalte, deoarece între toate cele 27 trebuie să fie egalitate. Acum găsim iar o hachiţă, plafonarea. De ce?
Legat de cum ar trebui procedat în perioada următoare ca fermierii să reuşească să fie competitivi pe o piaţă europeană şi mondială unde concurenţa este deosebit de acerbă, nu trebuie să uităm că schimbările climatice nu se termină de mâine şi că o să trăim în condiţii climatice normale. Hai să lăsăm birocraţia asta, să fixăm arealele geografice la care aplicăm proiectele de irigaţii, nu mai spun altceva, nici reabilitare, nici modernizare. Hai să ne punem mintea la contribuţie, să vedem unde avem arealele. Acum toate sunt în pericol, dar cele care au avut indicele de ariditate cel mai ridicat sunt din ce în ce mai alunecoase și nici nu mai au indice pe scara indicelui de ariditate. Şi atunci hai să mergem în aceste zone, dar repede. Am dus toate proiectele astea cu irigațiile, le-am aruncat în toată ţara, dar nu se poate aşa! Hai să mergem pe un anumit program, pe un plan anume! Puteți să ziceți că sunt de la Constanţa şi susțin asta, dar aici este cel mai mare asalt al secetei, al schimbărilor climatice. Şi, atunci, hai să canalizăm aceşti bani aici, hai să ne apucăm de treabă şi cu perdelele astea forestiere, că discutăm de prin 2002 cu legislaţia şi n-am făcut nimic.
Și, pentru că orice afacere îmbracă un caracter economic, în agricultură este tot mai important să nu mai vindem materie primă. Pentru generaţiile care vin, trebuie să acordăm foarte mare atenţie și să vindem produse finite. De exemplu, la floarea-soarelui, noi vindem seminţele, și nu ulei... dar mai sunt şi alte produse. De ce să nu rămână şrotul în România, cojile de floarea-soarelui sunt căutate şi alea, şi să vindem uleiul la export, unde se cere.
Ce ne-a mai rămas, că, dacă nu ne grăbim, pierdem iar trenul. Laptele – nu mai e loc de el. Când spun asta, mă refer la faptul că cei care au avut sau mai au vaci cu lapte o duc greu, pentru că vine mult din import. Pasărea – la fel. Porcul o să-l desenăm. Şi, atunci, ce ne-a mai rămas nouă? Doar carnea de taurină şi carnea de ovină. Atunci, să nu mai vindem porumbul, ci carnea. Pentru că, altfel, oare ce niveluri de producţie trebuie să avem noi, ca să fim profitabili?
Dumneata, care eşti producător agricol, cheltui undeva la 3.800-4.000 de lei la hectar. Dacă nu faci șapte tone de grâu pe care să îl vinzi cu 700 de lei, să ai un venit de 4.900 de lei şi să-ţi rămână 900 de lei ca să poţi relua ciclul de producţie, n-ai făcut nimic. Dar întrebarea este: câţi producători agricoli din România fac șapte tone producţie medie la grâu? Puțini!
Noi nu mai putem trăi numai pe baza nivelului mediu. Şi atunci ce trebuie să facem? Trebuie să investim în procesare şi producătorul trebuie să înţeleagă, chiar dacă are o mie de hectare, că el nu va putea face singur, chiar cu o mie de hectare, investiţii în care să producă nu carne de vită, ci produsele finite, decât dacă se uneşte.
Şi închei: uniţi, vom fi mai puternici!
Opinie publicată în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Utilaje agricole SH, o piață în creștere
Sondajele ultimilor ani arată că piața echipamentelor agricole second hand din România își păstrează tendința ascendentă. Este, fără îndoială, o piață în continuă dezvoltare, care are din ce în ce mai mult de oferit, dorința de „înnoire” a parcului de tractoare, combine și alte mașini agricole fiind tot mai vizibilă în rândul tuturor fermierilor.
Jucătorii de pe piața echipamentelor agricole second hand au înregistrat un număr mai mare de cereri, însoțite însă de așteptări mai mari în ceea ce privește performanța produselor și serviciile post-vânzare. „Dacă facem o comparație brută, statistică, pe utilaje la mâna a doua am înregistrat creștere în ultimii ani, în fiecare an cu aproximativ 10-15%. Există tendința ca orice vânzare să vină la pachet cu o cumpărare. De exemplu, în grupul Schröder, firma-mamă din Germania, sunt foarte puține afaceri doar cu vânzare. Majoritatea sunt însoțite de cumpărarea unui produs second hand. Acesta e trendul viitorului – buy-back-ul să fie prezent la toate tranzacțiile și atunci, automat, parcul și numărul de utilaje va crește”, arată Adrian Tănasie, manager utilaje second hand în cadrul companiei Mewi.
Scopul serviciului buy-back la Mewi este de a impulsiona piața și de a veni în sprijinul fermierilor. „Nu ne dorim să ținem prea mult pe stoc produsele achiziționate prin buy-back, iar principalul obiectiv e să nu pierdem bani. Prin urmare, nu vrem să câștigăm foarte mult, ci să nu pierdem”, a adăugat Adrian Tănasie.
Marca și prețul, criterii importante
În ceea ce privește cumpărătorii de echipamente agricole second hand, reprezentantul Mewi spune că nu există neapărat un profil clar definit. Fermierii optează pentru achiziționarea utilajelor de ocazie atunci când nu dispun de o sumă foarte mare de bani și au încredere în compania de la care cumpără. În principal, este vorba de fermierii mai mici.
Atunci când vorbim de preferințe, criteriile de alegere sunt subiective. Fermierii români sunt, în general, atașați de o anumită marcă. „Dacă unui client îi place o marcă, vine pentru a cumpăra exact acel produs. Deși încercăm să îi facem și alte propuneri, de multe ori nu reușim să îi schimbăm optica. Nu este interesat de alte produse, nu te ascultă, nu acceptă”, ne-a spus Adrian Tănasie. Apoi intervin alte câteva aspecte, dintre care probabil cel mai important este prețul. Cumpărătorii români caută prețul cel mai mic, fără a omite însă alte aspecte importante cum ar fi anul de fabricație și orele de funcționare. Se caută echipamente cât mai noi și cu ore de funcționare cât mai puține.
Cerințele nu sunt deloc puține, iar companiile fac uneori eforturi pentru a-și păstra poziția în piață și pentru a-și mulțumi pe deplin clienții. „Percepția clienților din România e diferită de, să spunem, cea a clienților din Germania. Fermierii germani sunt obișnuiți să meargă, să vadă utilajul și starea în care este acesta. Negociază niște reparații, după care își asumă cumpărarea. La noi, clienții au altă abordare. Ei cred că, dacă îl cumpără de la o reprezentanță, utilajul e perfect. Și atunci, foarte mulți au diverse cerințe după vânzare. Un client avizat, de oriunde din Europa, nu pune așa problema. Odată ce a ieșit cu produsul din curte, de unde l-a cumpărat, nu mai vine cu solicitări ulterioare. La noi încă există „lupta” asta și multe discuții după vânzare. Sigur, mai lăsăm și noi de la noi, dar nu chiar tot, pentru că atunci pierdem bani. Aceasta este poate cea mai dificilă etapă”, precizează reprezentantul Mewi.
Cele mai multe cereri înregistrate sunt pentru tractoare de putere medie, între 150 CP și 200 CP, combine și apoi alte utilaje agricole.
Avantaje pentru fermieri, ratele și garanția
Achiziția oricărui produs trebuie să aducă, în primul rând, avantaje clientului. Un beneficiu oferit de Mewi este vânzarea în rate. „Unul dintre avantajele clienților care vor să cumpere utilaje de ocazie este acela că vindem și în rate. Desigur, există câteva condiții care trebuie îndeplinite. De asemenea, nu vindem ca o societate de leasing, ci e mai degrabă un fel de ajutor, pe o perioadă de un an, un an și jumătate. De pildă, dacă un fermier ne spune că vrea să cumpere un anumit tractor, dar nu dispune momentan de suma necesară, îi putem propune să ne dea un avans, o rată anul acesta și două anul viitor”, punctează Adrian Tănasie.
Totodată, există loc de negociere, astfel încât clientul să fie mulțumit. Astfel, unul dintre principalele puncte forte ale Mewi este încrederea pe care clienții au dobândit-o în companie de-a lungul timpului. „Oamenii care știu sau au auzit despre noi ne caută. Vor să cumpere de la noi pentru că au încredere. Există un istoric pozitiv, pentru că niciodată nu întoarcem spatele fermierilor și le ascultăm dorințele și cerințele chiar și după livrare. Facem de multe ori compromisuri, în funcție de situație și de cum este pusă problema. Mai ales dacă vorbim de clienți fideli, cu care colaborăm de multă vreme. Chiar dacă pe moment, din punct de vedere financiar, pierzi, câștigi la următoarea vânzare. Încercăm să nu fim rigizi, ci cât mai maleabili”, afirmă managerul utilaje rulate - Mewi, care a arătat un alt detaliu deloc de neglijat, garanția produselor. „Toate utilajele la mâna a doua care pleacă de la noi sunt însoțite de garanție”, a punctat Adrian Tănasie.
Prognoze și strategii pentru 2020
Adrian Tănasie, manager utilaje second hand în cadrul Mewi: „Trendul va fi în continuare ascendent, trebuie doar să ținem pasul, să păstrăm echilibrul între achizițiile făcute și vânzările realizate”. Astfel, Mewi își propune să dezvolte și mai mult departamentul dedicat, cu reprezentanți în fiecare dintre filialele din țară.
Din strategia de promovare a produselor nu poate lipsi mediul online, în care compania este prezentă pe mai multe platforme și plănuiește să-și extindă și mai mult prezența, aceasta oferind o mai mare vizibilitate internațională, lucru confirmat de tranzacțiile încheiate în Europa și în afara granițelor UE, în țări precum Irak, Moldova sau pe piața din Asia.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Infrastructura... succesului
Nu suntem pregătiți pentru succes. Nu avem viziune și determinare pentru realizări importante. Ne lipsește antrenamentul „înflăcărării” și, pur și simplu, nu știm ce gust are victoria.
Să presupunem (sau să visăm) că – peste noapte – am avea toate orașele mari legate între ele cu autostrăzi și că aceste autostrăzi ar lega România de vecini.
Am putea valorifica – de mâine – această infrastructură?
În ce s-ar „vărsa” aceste autostrăzi? Cu câteva excepții (Sibiu, Pitești, Cluj, Brașov), orașele noastre ar fi lovite de noile drumuri cam cum erau lovite pe vremuri bovinele înainte de tăiere, în moalele capului.
Orașele noastre, pur și simplu, nu au cum să absoarbă traficul generat/susținut de autostrăzi. Centurile ocolitoare, să ne înțelegem, sunt necesare și astăzi, chiar și în absența drumurilor de mare viteză. Nu le avem. Să spunem că ele ar fi pe hârtie. În planuri. Cum arată acele planuri? Care sunt zonele gândite pentru parcuri logistice, pentru dezvoltare industrială, care sunt mijloacele de transport persoane gândite (măcar imaginate) pentru a le deservi?
Care este strategia unui oraș ca Iașiul, de pildă? Nu am auzit niciodată, niciun politician sau înalt funcționar public să ne spună care ar putea fi rolul orașului în economia mare. Facem o „placă turnantă” care să faciliteze schimburile economice cu țările baltice, Polonia, Ucraina? Găsim rute către porturile din sud (anticipând că și Galațiul, pe lângă Constanța, ar putea avea unul)? Prutul navigabil? (Canal du Midi, antropic, de dimensiuni mult mai mici, cu zeci de ecluze, face bani și din „transport marfă”, dar și din turism). Se poate dezvolta mai bine Iașiul universitar? Da, spune bunul simț. De acord. Numai că simpla afirmație nu este suficientă.
Nu are rost să continuăm cu ceea ce NU este pus în planuri. Important în acest moment este să ne schimbăm modul de gândire și să-i obligăm pe politicieni să adopte acest nou mod de gândire. Este foarte greu pentru că, vreme de decenii, ne-a lipsit o infrastructură mai importantă decât cea rutieră (nu că ar fi dăunat să existe și ea): educația! Faptul că guvernanții noștri fac pași mici, ezitanți, în a aduce țara pe drumul cel bun, de aici vine. Ei seamănă cu niște găinușe pitice care încearcă să parcurgă aceleași distanțe cu struțul.
Ce e de schimbat la modul românesc de acțiune? Exact acești pași mărunți. Politica pașilor mărunți. Chiar dacă i-am face pe toți în direcția bună (ceea ce nu e cazul) și în cadența potrivită (așijderea), tot nu i-am putea ajunge pe ceilalți (statele dezvoltate) din urmă, nici dacă ar sta pe loc. Dar nu stau...
Este imperios necesar să încurajăm „creierele”, să facem lucruri importante, „wow” – dacă vreți, salturi care să ne asigure că măcar ajungem să alergăm în aceeași cursă, în același timp și pe același stadion cu concurenții din prima ligă. Este greu de crezut că vom putea face acest lucru dacă ne-am propune să construim noi, astăzi, avioane performante sau sateliți. Dar am putea investi în cele mai performante incineratoare cu plasmă pentru problema deșeurilor. Aceste instalații au nevoie de gunoiul care sufocă România ( avem materie primă!) pe care-l transformă în energie și în materiale care, după caz, pot fi folosite în construcții sau în agricultură (avem profit!). Există realizări notabile în România cu aceste instalații. Este doar un exemplu în care „vedem” cum „nu vedem” ceea ce poate aduce inovația, racordarea la ceea ce este tehnologie de vârf. Știință. Și unde ne uităm? La școala românească care pregătește tinerii pentru meserii care nu vor mai exista mâine?! La televizor, unde spațiul de emisie este ocupat doar de comèdie, amantlâc, politichie... toate, ieftine, purulente și pestilențiale?
Noi degustăm, aici, un „pahar cu visuri”, e drept. Dar ce ne împiedică să vedem via, oenoturismul, oenofarmacia sau oenocosmeticele ca o importantă resursă pentru țară? Pentru români? Legile nu ne ajută, știm. Ne plângem. Câteodată, mai și schimbăm ceva. Dar aceste schimbări sunt nesemnificative pentru că nu avem o țintă, un ideal. Adică, am putea să „scoatem” din cele de mai sus 5 miliarde de euro anual? O întrebare care poate părea deplasată, atât timp cât volumul tranzacțiilor actuale nu ajunge nici măcar la 1 (unu) miliard, nu?!
Păi, în primul rând ar trebui să plătim oameni care să măsoare științific potențialul economic al „sectorului”, care este limita maximă a pieței interne, cât s-ar putea exporta. Care sunt pașii de urmat. Care sunt implicațiile sociale. Care sunt nevoile legislative, de infrastructură, educaționale, de comunicare ș.a.m.d.
Măcar am avea un răspuns valid. Obiectiv. Poate răspunsul ar fi dezamăgitor. Sau ținta ar trebui repoziționată. Dar am ști ce avem de făcut. Dacă și cât trebuie să investim în amonte și aval, pe verticală, în stânga și în dreapta, pe orizontală, în acest domeniu. În acest context am putea crea politici pe termen lung, strategii. Am putea avea relevat tabloul pieței mondiale. Putem valorifica ceva din turbulențele climatice, politice, ale unor concurenți importanți din lumea asta (v. Australia, California sau Africa de Sud)? Da, ba.
Își dorește turistul universal să-și petreacă timpul într-o țară sigură, curată (!), frumoasă, echilibrată în relief, cu SPA-uri primitoare, cu vinuri și mâncare bune? Da sau ba. Și dacă avem multe „da”-uri obținute, cum spuneam, în baza cercetării (și nu extrase din „eu cred că”...), am ști ce avem de făcut. Concluzia? Să obligăm politicienii să ne deschidă acest drum. Dacă nu plecăm pe el, cum să avem vreo șansă să ajungem la capătul lui?
Și știți ceva? Plecând, chiar dacă nu vom reuși să îl străbatem noi în totalitate, lăsând copiilor noștri misiunea continuării drumeției, tot vom avea șansa să vedem că al nostru „pahar cu visuri” se transformă, miraculos, în „cupa succesului”.
Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Povești cu vinuri românești, câștigătorii primelor două etape ale concursului BASF
Concursul „Povești cu vinuri românești” a ajuns la cea de-a cincea ediție, până la această dată desfășurându-se două din cele trei faze regionale care vor preceda marea finală, din 6 mai 2020, de la Brașov. Prima etapă, cea destinată vinurilor din regiunea Moldova, s-a desfășurat pe 19 februarie 2020, în localitatea vrânceană Sârbi, comuna Țifești, iar a doua etapă a avut loc ieri, 26 februarie, la Buzău, în cadrul căreia au fost evaluate vinurile din regiunile Muntenia, Oltenia și Dobrogea. Pe 4 martie 2020 va avea loc etapa aferentă Transilvaniei și Banatului, la Târgu Mureș.
Cu ocazia acestui eveniment, organizatorul concursului, compania germană BASF își promovează cele mai noi produse pentru protecția viței de vie, sub dictonul „Veni. Vino. Vici.”, o parafrază a exclamației împăratului roman Cezar, după una dintre victoriile sale, „veni, vidi, vici” (am venit, am văzut, am învins). Prezentările sunt însoțite de comentariile interesante și amuzante ale actriței Teodora Păcurar, care a întruchipat-o pe regina Cleopatra, călătoare în timp și spațiu pentru a afla cum să-și protejeze propriile culturi de viță-de-vie.
Vinurile câștigătoare din primele două faze regionale
Etapa 1 – Regiunea Moldova
Vinuri albe:
1. Riesling italian 2017, dulce - Natura SRL
2. Cuvee Vișan 2019, sec - HD Wines, Crama Gramma
3. Sauvignon Blanc 2019, sec - Vitisim Cotești
Vinuri roze:
1. Fetească Neagră 2019, sec - PFA Olteanu Marian
2. Busuioacă de Bohotin 2019, demidulce - SCA Bucium SA
3. Cabernet Sauvignon 2019, demisec - Natura SRL
Vinuri roșii:
1. Fetească Neagră 2017, sec - Dasadi Business
2. Fetească Neagră 2017, sec - Natura SRL
3. Fetească Neagră 2018, sec - HD Wines, Crama Gramma
Etapa 2 – Regiunile Muntenia, Oltenia și Dobrogea
Vinuri albe:
1. Sauvignon Blanc 2019, sec - Domeniile Săhăteni Aurelia Vișinescu
2. Chardonnay 2019, sec - Crama Viișoara
3. Riesling 2019, sec - Istrița SCDVV Pietroasa
Vinuri roze:
1. Syrah & Cabernet Sauvignon & Fetească neagră 2019, sec - Crama Darie
2. Fetească neagră 2019, sec - Crama Alira
3. Syrah & Pinot gris & Cabernet Sauvignon 2019, sec - Domeniile Săhăteni Aurelia Vișinescu
Vinuri roșii:
1. Cabernet Sauvignon & Cabernet Franc 2017, sec – Vinarte
2. Merlot 2017, sec - Moșia Galicea Mare
3. Cuvee Fetească neagră & Cabernet Sauvignon & Merlot 2017, sec - Crama Alira
„Vino. Bucură-te de vin. Câștigă premii”
La concursul „Povești cu vinuri românești” se pot înscrie doar producătorii care au o suprafață cultivată cu viță-de-vie mai mică de o sută de hectare, iar probele de vin înscrise nu trebuie să fie mai vechi de anul 2017. Acest concurs național se desfășoară în trei faze regionale, urmate de marea finală. În cadrul fiecărei faze regionale, juriul desemnează câte trei vinuri finaliste pentru fiecare categorie (vinuri roșii, albe și roze). În total, după terminarea etapelor regionale, vor fi desemnate 27 de vinuri care se califică în marea finală națională.
Premiile, în valoare de 5.000 de euro fiecare, constă, la alegere, în utilaje pentru aplicarea tratamentelor la vița de vie sau produse BASF. Valoarea totală a premiilor este de 84.900 de lei (TVA inclus).
Locul 1 al fiecărei categorii va obține marele premiu constând într-un kit personalizat de dezvoltare a afacerii, în valoare totală de 28.300 lei (TVA inclus). Kit-ul de dezvoltare a afacerii poate fi configurat în funcție de nevoile câștigătorilor. Se poate opta pentru una dintre cele două variante: un utilaj pentru aplicarea tratamentelor la vița de vie și un pachet format din produse BASF pentru protecția viței-de-vie (80 litri fungicid Soriale®, 60 litri fungicid Delan® Pro, 20 kg fungicid Cantus®, 3 litri fungicid Sercadis®, 4 litri fungicid Vivando®).
Jurizarea probelor de vin înscrise în concursul „Povești cu vinuri românești” este asigurată de degustători experți, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR).
Pentru a oferi maximum de obiectivitate în evaluarea vinurilor, comisia de jurizare utilizează normele sistemului internațional de evaluare, stabilite de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIVV) și folosite la toate concursurile internaționale de vinuri. Sistemul de punctaj folosit de OIVV este de până la 100 de puncte. O probă de vin este evaluată de mai mulți membri ai juriului. Se elimină nota maximă, respectiv nota minimă, apoi se face media aritmetică a notelor rămase. Rezultatul îl reprezintă nota finală pe care o primește fiecare probă de vin.
ATENȚIE! Cramele participante la Concursul „Povești cu vinuri românești” pot afla notele primite de vinurile lor contactând reprezentanții zonali ai companiei BASF: https://www.agro.basf.ro/ro/servicii/contacte-echipa-vanzari/
Cultivatorii și cultura cartofului, în derivă
Cartoful românesc e pe cale de dispariție, este semnalul de alarmă tras de Romulus Oprea, președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR). Producția de cartofi la nivel național se află sub 40% din nevoia reală. „La nivel de federaţie, încercăm să atragem atenţia în permanenţă Ministerului Agriculturii asupra problemelor din sector, pentru că noi, fermierii, ne aflăm în derivă, cultura cartofului se află în derivă, și ar trebui să se treacă urgent de la vorbe la fapte. Avem nevoie de politici agricole viabile, care să folosească date reale, pentru ca industria cartofului să fie cu adevărat performantă”, a arătat Romulus Oprea.
Totodată, Aurel Tănase, președintele OIPA Legume-Fructe, spune că, încă din decembrie 2019, au fost prezentate Ministerului Agriculturii problemele cu care se confruntă producătorii și nici până acum nu s-a primit vreun răspuns de la MADR. „Am cerut desemnarea unei persoane care să se ocupe de solicitările noastre specifice și sperăm ca acest lucru să devină realitate. Fără un sprijin corect pentru cartoful materie primă și cartoful de sămânță, o să avem mari probleme pe termen mediu și lung. Am cerut stoparea concurenței neloiale și a importurilor, cultura cartofului fiind una pretențioasă, cu așteptare lungă și valorificare nesigură. Am rugat, în regim de urgență, medierea de către MADR a unei întâlniri de lucru cu marile lanțuri de magazine, tocmai pentru a nu dispărea de pe piață”, a afirmat Aurel Tănase.
Sorin Chiru, directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) din Brașov, reafirmă nevoia de finanțare în domeniul cercetării pentru a putea genera soiuri noi de cartof, mult mai competitive. Totodată, directorul INCDCSZ a propus o monitorizare mai atentă și corectă a suprafețelor cultivate cu cartof, pentru a se putea structura un plan realist de dezvoltare pentru viitorul Plan Național Strategic 2021 - 2027.
Potrivit datelor Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în România, în ultimii șase ani, suprafața cultivată cu cartof s-a înjumătățit, de la 54.000 de hectare, în 2013, la 27.000 de hectare, în 2019. „Din păcate, aceasta este imaginea reală a culturii cartofului în România. Suprafeţele cultivate cu cartof de consum şi de sămânţă sunt în continuă scădere, generând importuri semnificative. Cartoful de import nu este testat corespunzător la intrarea în țară și creează probleme de biosecuritate la nivel național (diverse boli ale cartofului). Se adaugă lipsa depozitelor adecvate, care nu pot fi construite dacă, din cinci ani agricoli, producătorii de cartof au profit doar într-unul sau doi ani, în restul timpului fiind pe pierdere”, a punctat Ioan Moroianu, director executiv FNCR.
Ieri, 25 februarie 2020, a avut loc, la Poiana Brașov, cea de-a VI-a ediție a Conferinței Naționale a Cartofului, în cadrul căreia s-a făcut o analiză obiectivă a celor mai noi tendințe din piața cartofului la nivel național și european, a tehnologiilor inovatoare, cât și a celor mai recente cercetări științifice.
Organizat de Centrul pentru Management Agricol, Federația Națională Cartoful din România (FNCR) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr din Brașov (INCDCSZ), evenimentul a reunit peste 300 dintre cei mai performanți cultivatori de cartof din țara noastră, alături de reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, experți și specialiști din domeniul culturilor de cartof.
De asemenea, cele mai importante companii de tehnologii din agribusiness – Bayer, Corteva Agriscience, Intermag și Agricover le-au prezentat cultivatorilor soluțiile eficiente de scădere a costurilor de producție la hectar, precum și cele mai moderne și performante tratamente pentru culturile de cartof.
Pe larg, în Revista Fermierului, ediția print.
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Cooperarea, viitorul agriculturii românești
Cooperativele agricole și grupurile de producători sunt singurele forme asociative de cooperare în agricultură prin care fermierii pot face față concurenței de pe piața produselor agricole. Aceasta este concluzia desprinsă la conferința internațională „Vision Coop 2020 – Viitorul agriculturii românești este cooperarea!”
Conferința a fost organizată la USAMV București, în 13 februarie, de către Egis România, companie care implementează la nivel național un proiect unic și important pentru sectorul agricol de la noi – „Servicii de consiliere acordate producătorilor agricoli în vederea înființării și dezvoltării formelor asociative în sectorul agricol – AGRICOOP”, proiect cofinanţat din FEADR prin PNDR 2014-2020.
Obiectivul principal al proiectului este înființarea a 350 de cooperative agricole și minimum opt grupuri de producători în toate regiunile de dezvoltare ale României până în 2021.
Conferința Vision Coop 2020 a avut ca scop conectarea fermierilor români la realitățile agriculturii europene și crearea unei legături cu piețele Uniunii Europene, fiind un eveniment internațional născut din necesitățile fermierilor consiliați în cadrul proiectului denumit pe scurt AGRICOOP de a înțelege mai bine care sunt beneficiile asocierii într-o cooperativă agricolă și principiile după care funcționează aceasta.
Un fapt dovedit la nivel european, prin istoria și tradiția pe care o au în domeniul cooperării agricole țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Grecia, Spania etc, este că formele asociative precum cooperativele agricole și grupurile de producători sunt singurele forme de lucru în agricultură prin care fermierii pot face față concurenței de pe piața produselor agricole.
Ca formă juridică, cooperativele agricole funcționează cu succes de zeci de ani în țările Uniunii Europene, dezvoltarea cooperativelor din statele vestice ale UE ajungând la un nivel superior și preluând inclusiv funcția de procesator de produse agricole, cercetare agricolă și marketing. „Vizitele de studiu pe care le-am derulat până în acest moment în cadrul proiectului la cooperative importante din Franța, Spania, Italia, Ungaria și Grecia ne-au arătat că formele de asociere în agricultură, și în special cooperativele agricole, nu fac doar vânzare, ci acoperă o plajă mult mai largă de activități prin care fermierii au succes pe piață și ne-au făcut să înțelegem că este obligatoriu ca fermierii români să se încadreze pe același drum, altfel, nu vor putea face față concurenței. Având în vedere importurile masive de produse agricole pe piața din România, ce au depășit producția internă, este un semn că fermierii români deja nu fac față concurenței și am decis să le facem cunoscut faptul că doar prin cooperare se pot dezvolta, aducându-le mai aproape modele de succes europene prin conferința pe care am organizat-o la București. România are câteva zeci de exemple pozitive de cooperative, însă numărul acestor exemple pozitive trebuie extins”, a precizat Dragoș Alexandru, manager proiect AGRICOOP.
AGRICOOP, consiliere pentru asociere
Suprafața agricolă din România este mare în raport cu media europeană. Cu toate acestea terenurile nu sunt exploatate la toată capacitatea, iar un motiv este și faptul că fermierii români lucrează izolat, evitând lucrul în cooperare. Conectarea la realitățile agriculturii europene și crearea unei legături cu piețele Uniunii Europene devin mijloacele prin care fermierii români pot înțelege adevărata importanță și beneficiile lucrului împreună, în cooperative și grupuri de producători.
Printre beneficiile majore ale cooperativelor agricole se numără reducerea costurilor de achiziție al input-urilor și creșterea forței de negociere pe piața de desfacere.
Proiectul, denumit pe scurt AGRICOOP, este finanțat prin Măsura 2 a PNDR și constă în promovarea serviciilor de consiliere în rândul producătorilor agricoli cu scopul de a facilita asocierea acestora în cooperative agricole sau grupuri de producători conform legislaţiei naţionale în vigoare.
Prin proiect, producătorii agricoli din România beneficiază de sprijin pentru înființarea de cooperative agricole și grupuri de producători, precum și de consiliere tehnologică, fiscală și juridică, de sprijin în elaborarea planului de afaceri și monitorizarea acestuia timp de 12 luni în vederea evaluării stadiului privind funcționarea și realizarea ajustărilor necesare pentru o cât mai bună organizare a cooperativei și pentru creșterea vânzărilor prin crearea unui lanț scurt de producție-distribuție-vânzare, precum și de sprijin în redactarea și întocmirea documentației pentru accesarea de fonduri publice și europene.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
LEADER, de 10 ani în România
Federaţia Naţională a Grupurilor de Acţiune Locală (FNGAL) a semnat un acord de parteneriat cu Asociația Comunelor din România (ACoR). „Acordul vizează atât colaborarea în dezvoltarea politicilor publice cu impact asupra dezvoltării locale, cât și susținerea în comun a Declarației ”, a precizat președintele FNGAL, Alexandru Potor.
La începutul lunii februarie, s-a desfășurat Conferința „Implementarea Strategiilor de Dezvoltare Locală LEADER și Grupurile de Acțiune Locală după 2020”, organizată de Federația GAL-urilor. Atunci a fost adoptată Declarația „10 Ani LEADER în România”. „La zece ani de la începerea programului LEADER, comunitatea GAL-urilor împreună cu membrii asociați și cu ceilalți actori locali relevanți, face apel către toți factorii decidenți administrative și politici pentru a susține în continuare funcționarea și dezvoltarea Grupurilor de Acțiune Locală, precum și finanțarea superioară a Strategiilor de Dezvoltare Locală după 2020”, a punctat președintele FNGAL.
Federația Grupurilor de Acțiune Locală solicită autorităților să analizeze și să accepte următoarele propuneri:
- Acoperirea teritoriului național până la 100% cu parteneriatele GAL. Rezultatele foarte bune au fost obținute deoarece GAL-urile au avut posibilitatea să implementeze proiecte în toate comunele și orașele mici.
- Continuarea funcționării GAL-urilor actuale și în perioada 2021-2027, utilizând formula actuală a organizațiilor și echipelor constituite în perioada de programare 2014-2020. „Este foarte important să valorificăm cunoștințele și rezultatele pozitive obținute până în prezent”, susține Alexandru Potor.
- Alocarea unor resurse financiare suficiente pentru comunitățile LEADER, gestionate pein GAL-uri, în viitorul Plan Național Strategic 2021-2027. Se solicită 15% din sumele alocate dezvoltării rurale (Pilonul II).
- Finanțarea multi-fond a viitoarelor Strategii de Dezvoltare Locală. Sume din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, Fondul Social European și Fondul pentru Dezvoltare Regională ar trebui utilizate de GAL-uri pentru a răspunde mai bine nevoilor comunităților.
- În aplicarea Regulamentului de stabilire a dispozițiilor tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în anul 2021, FNGAL solicită ca în măsurile dedicate Grupurilor de Acțiune Locală să fie alocate finanțări pentru anul 2021.
- Alocare specifică de sume pentru investiții nonagricole pentru GAL-uri și din Fondul Social European în perioada 2021-2027.
- Susținerea dezvoltării tuturor inițiativelor CLLD/DLRC (GAL-uri rurale, GAL-uri urbane, FLAG-uri).
GAL-urile, mâna de ajutor dată spațiului rural. Acoperire teritorială de 93%
Grupurile de Acțiune Locală sunt parteneriate public-private între fermieri, autorități publice, organizații non-guvernamentale implicate în dezvoltarea locală, antreprenori din sectorul non-agricol.
În prezent, în România sunt 239 de GAL-uri care acoperă 93% din localitățile rurale și orașele sub 20.000 de locuitori.
Programul LEADER finanțează Strategiile de Dezvoltare Locală propuse de GAL-uri, cu implicarea comunităților unde sunt instituite. În aceste strategii sunt propuse investiții în dezvoltarea fermelor, instalarea tinerilor fermieri, furnizarea serviciilor sociale, noi afaceri non-agricole, instituirea de cooperative și grupuri de producători, procesarea producției agricole și sprijinirea fermierilor pentru a ajunge pe piață, proiectele de cooperare, transfer de cunoștințe etc.
Activitatea GAL-urilor a condus la selectarea și finanțarea a peste 10.000 de proiecte, cu o valoare totală de aproximativ 950 milioane de euro, în zonele cele mai defavorizate ale României. „Sursa acestor bani este Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală. Federația Grupurilor de Acțiune Locală este organizația care a susținut permanent funcționarea GAL-urilor și a reușit să reunească cei mai bine pregătiți experți dedicați conceptului de Dezvoltare Locală plasată sub responsabilitatea comunității”, arată Alexandru Potor, președinte FNGAL.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Foto: FNGAL
România susține plafonarea voluntară și plata redistributivă
Ministrul Agriculturii Adrian Oros a afirmat că țara noastră susține plafonarea voluntară şi plata redistributivă, astfel încât să poată fi sprijinite mai mult fermele de familie, acesta fiind un obiectiv prioritar al conducerii MADR, ca și dezvoltarea procesării produselor agricole.
Afirmația a fost făcută miercuri, 19 februarie 2020, în cadrul întâlnirii de la sediul Ministerului Agriculturii, cu E.S. Botond Zákonyi, ambasadorul Ungariei la București, acesta fiind însoțit de atașatul pentru agricultură și mediu - Tibor László Sándor. Alături de ministrul Oros s-au aflat secretarul de stat Aurel Simion, precum și directorul general al Direcției Generale Afaceri Europene și Relații Internaționale – Roxana Zarma.
Întâlnirea a vizat consolidarea cooperării bilaterale între cele două state și în cadrul Uniunii Europene, discuția fiind premergătoare întâlnirii care va avea loc între ministrul Adrian Oros și omologul său ungar, István Nagy, în 29 februarie 2020, la Cluj, unde ministrul român va fi însoțit de Robert Chioveanu, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Cu această ocazie, vor fi abordate subiecte de interes comun pentru ambele țări, precum: evoluția Pestei Porcine Africane și a gripei aviare pe teritoriul României și al Ungariei și identificarea de soluții pentru a ține în frâu aceste boli; modul de funcționare a Camerelor Agricole în Ungaria și posibilitatea implementării unui sistem similar în țara noastră; noua Politică Agricolă Comună cu accent pe Pactul Verde European „Green Deal”, precum și menținerea Sprijinului Cuplat și a Ajutoarelor Naționale Tranzitorii; problema plafonării voluntare.
PRO AGRO și LAPAR, din nou împreună
Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România ,,PRO AGRO” și Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) au semnat un Acord de Colaborare Inter-Organizațională intitulat ,,Pactul pentru agricultură și progres”.
Menționăm că parteneriatul dintre cele două organizații nu presupune înființarea unei noi entități cu personalitate juridică, nu are o durată determinată de funcționare și asigură entităților partenere drepturi egale în luarea deciziilor. De asemenea, acordul permite aderarea altor organizații ce promovează obiective și interese comune.
„Prin acest parteneriat, se realizează pași importanți în obținerea unui consens național la nivelul organizațiilor reprezentative din sectoarele agricol, alimentar și al serviciilor conexe. Acest demers important va permite promovarea, în mod unitar, în contextul european, a priorităților strategice naționale, în conformitate cu interesele fermierilor din România”, a spus președintele Federației PRO AGRO - Ionel Arion. Președintele LAPAR, Nicolae Vasile, a adăugat: „Considerăm că este responsabilitatea noastră să găsim soluții pentru revitalizarea cooperării mediului asociativ în contextul preconizatelor schimbări la nivelul Politicii Agricole Comune și implicit naționale.”
Principalele obiective asumate de către cele două organizații profesionale vizează:
- Susținerea reciprocă pentru realizarea obiectivelor asumate, în interesul fermierilor, participare activă în grupurile de lucru COPA-COGECA (cea mai importantă structură a fermierilor și a cooperativelor agricole din UE, reprezentând 22 de milioane de fermieri);
- Reprezentarea și susținerea comună a intereselor membrilor în cadrul Planului Național Strategic – PAC 2021-2027 și participarea în Comitetul de Monitorizare al viitorului PNDR.
Oieritul are nevoie de politici agricole
Județul Alba este „izvorul” pentru Țurcana Oacheșă și Bălă. Medicul veterinar Horia Moruțan, președinte al Asociației Crescătorilor de Ovine din județul Alba și crescător de rasă Țurcană, susține chiar că această rasă este „stâlpul existenței multor familii de români”, indiferent de cum sunt vremurile, bune sau mai puțin bune. Dar ca această îndeletnicire, creșterea ovinelor, să fie profitabilă, e nevoie de implicare guvernamentală, de legi care să vină în ajutorul crescătorilor pentru a asigura un cadru coerent pentru comercializare la export și pe piața internă.
„Noi nu reușim să avem un preț bun, care ar aduce și demnitatea necesară crescătorului. Aici este marea problemă.”
Una dintre problemele cu care se confruntă sectorul, în acest moment, este legată de faptul că deși există subvenții pentru ovine, cumva ajung mai mulți bani la intermediari decât la crescători. Din acest motiv, „este obligația noastră să facem tot ce este posibil ca în buzunarul crescătorilor de oi să ajungă bani care să le confere un trai cel puțin decent”, susține dr. Horia Moruțan. Președintele oierilor din Alba continuă: „Noi nu reușim să avem un preț bun pe produs, pe miel, pe oaie, pe brânză, care ar aduce și demnitatea necesară crescătorului. Aici este marea problemă, trebuie să fim foarte atenți și să începem să protejăm ceea ce noi producem în această țară și, atunci, vor veni și prețuri mai rezonabile și nu va mai fi acest stres financiar pe care-l resimțim cu toții. Soluția este, din punctul meu de vedere, desfacerea producției pe piața internă și internațională, cu toate produsele consacrate și cunoscute ale producătorilor și crescătorilor de ovine”.
„Nu avem cu cine mulge. La capitolul lapte și produse din lapte, foarte multe exploatații sunt blocate sau se descurcă extrem de greu.”
Cum și cui vindem producția?
Valorificarea produselor (laptele, carnea, lâna) și a produșilor (mieii, berbecuții) rămâne una dintre soluțiile salvatoare pentru crescătorii de oi, dar e nevoie ca aceasta să nu rămână la latitudinea intermediarilor.
La capitolul lână, fermierii au o problemă reală în a obține subvenția. „În acest moment nu este nicio posibilitate de a comercializa lâna și oamenii sunt practic blocați. Și atunci n-au nici posibilitatea să obțină actele pentru a încasa subvenția. Deci este o problemă chiar rușinoasă, aș putea spune”, explică specialistul.
Nici pe segmentul lapte/produse din lapte, lucrurile nu sunt mai roz. Lipsa forței de muncă duce la imposibilitatea de a mulge oile, mulți crescători întâmpinând reale probleme în continuarea activității, iar cumpărătorul final nu mai găsește produsele de origine pe piață. „Din cauza faptului că sunt foarte mulți români plecați din țară, la muncă, practic nu avem cu cine mulge. La capitolul lapte și produse din lapte, foarte multe exploatații sunt blocate sau se descurcă extrem de greu”, a arătat dr. Horia Moruțan.
Și nu este suficient că avem această problemă, nici nu știm să ne protejăm. Astfel, pe piața românească pătrund tot felul de brânzeturi care, de multe ori, n-au legătură cu laptele sau cu prețul real. „Există pe piață tot felul de produse lactate care din păcate n-au treabă cu laptele natural. Normal că și prețul este destul de mic la asemenea produse, comparativ cu cele din laptele adevărat de oaie sau capră. Prețul are efect asupra bunei funcționări a unei exploatații, din punct de vedere financiar”, afirmă crescătorul din județul Alba.
„Creșterea oilor trebuie să fie primordială pentru conducătorii noștri, pentru autoritățile oricărui stat.”
Soluțiile, în mâinile autorităților și ale crescătorilor
În ceea ce privește carnea, aceasta necesită o atenție aparte deoarece este un produs cu o calitate specifică și trebuie găsite resursele financiare astfel încât să nu dispară de pe piață. „Trebuie să găsim împreună cu autoritățile soluții pe care nu le pot găsi doar crescătorii, astfel încât prețul la miel și la oaie să ajungă la un nivel de plată decent. Acum este umilitor, în contextul în care nevoia de carne pe piața europeană și mondială este mare, am mai spus-o, puterile europene s-ar bucura să intrăm pe piață într-un mod performant. Performant înseamnă constant, deci să răspundem la cerere pentru a nu «beneficia» de concurența altor țări și mai puternice în creșterea oilor de pe plan mondial, cum este Australia sau Noua Zeelandă. Dar, mă repet, trebuie politici agricole pe care în continuare nu vrem să le facem, după 30 de ani”, crede dr. Horia Moruțan.
În ultimii ani, susține specialistul, din păcate, pentru crescătorii de ovine s-au întâmplat cu precădere lucruri negative. „Lăsând la o parte lipsa forței de muncă, nu avem posibilitatea să ne vindem produsele în mod performant și, repet, aceasta nu se poate realiza doar de către crescători. Avem și exemplul altor țări europene. Cel mai apropiat este Ungaria, care s-a implicat din punct de vedere guvernamental și s-a reușit să se creeze foarte multe contracte pe piața europeană, rezolvând practic problema crescătorilor de oi din Ungaria”, precizează președintele Asociației Crescătorilor de Ovine din Alba.
Liberalizarea pieței nu poate exista în lipsa implicării guvernului, care trebuie să asigure întreprinzătorilor din țară un cadru legal pentru partea de comercializare și export, punând în prim-plan binele cetățenilor proprii. „Să nu uităm să ne apărăm interesul personal, ceea ce este vital. Și nu este nici în afara legii, nici în afara vreunei dogme de bună practică economică. Trebuie să vedem ce putem noi să facem, deoarece creșterea oilor trebuie să fie primordială pentru conducătorii noștri, pentru autoritățile oricărui stat. Este nevoie să ne aplecăm foarte serios asupra oieritului, să găsim soluții de export, precum și pentru comercializarea laptelui, a cărnii, a mieilor, a lânii și pe piața internă, într-un mod cursiv”, ne-a spus în încheiere medicul veterinar Horia Moruțan.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Citeşte mai mult ...
2020: Subvenții pentru zootehnie
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros a anunțat că ajutoarele de minimis acordate de stat sectorului zootehnic vor continua și în acest an, oficialul MADR făcând referire la Programul „Lâna”, la susținerea crescătorilor de Bazna și Mangalița, la sprijinul crescătorilor de porci pentru activitatea de reproducție, la programele de ameliorare, la cele privind neutralizarea deșeurilor de origine animală, la subvențiile statului pentru sectorul avicol, precum și la Programul Național Apicol.
Tuturor programelor de susținere a zootehniei le-au fost aduse modificări, sau „îmbunătățiri”, cum s-a exprimat ministrul. În prezent, toate aceste ajutoare sunt în faza de proiect de act normativ, se discută cu organizațiile profesionale de profil, după care se supun dezbaterii publice.
Programul „Lâna”, maximum 4 kg/animal se subvenționează
Noutatea ajutorului de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii este introducerea unei cantități maxime de lână pe cap de animal pentru care trebuie făcută dovada comercializării, respectiv 4 kg/cap. Ministrul Adrian Oros a declarat că se va monitoriza mai atent Programul „Lâna”, deoarece au fost multe situații când colectarea s-a făcut doar scriptic, raportându-se chiar și cantități de 36 kg lână/animal. „Au fost exploatații care au raportat producții medii de lână și de 36 kg/animal, în județele Sibiu și Bihor. Controalele continuă”, a spus oficialul MADR.
Bazna și Mangalița, sprijin doar pentru scroafele de reproducție de rasă pură
Actul normativ pentru aprobarea bugetului aferent anului 2020 privind ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de porci din rasele Bazna și Mangalița urmează să fie lansat, acum aflându-se în dezbatere cu reprezentanții sectorului. Sprijinul va fi axat pentru scroafe de reproducție în rasă pură în vederea creșterii numărului de matcă înscris în cartea de rasă.
Adrian Oros a punctat problemele întâmpinate pe durata derulării Programului din 2019: evoluția pestei porcine africane, urmată de restricțiile sanitare veterinare privind mișcarea animalelor; valoarea de livrare a purceilor de 250 lei/cap a fost considerată de către furnizorii de purcei ca fiind mică, în raport cu prețurile de pe piața liberă; lipsa procesatorilor în fiecare județ.
Susținerea crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducție
Programul urmărește susținerea dezvoltării fermelor de reproducție, iar pentru 2020 a fost alocat un buget de 60.000 mii lei. Această schemă de ajutor de stat a fost autorizată de Comisia Europeană. „Fostul guvern a vândut iluzii crescătorilor de suine care au investit în achiziții de teren, autorizări și documentații tehnice, iar guvernul liberal va face eforturi să aloce la rectificarea bugetară din luna iulie sumele necesare pentru creșterea independenței naționale pentru obținerea de purcel pentru îngrășat”, a afirmat Adrian Oros. El a amintit că programul a fost blocat din cauza aplicației informatice care trebuia să gestioneze cererile și din anul 2018 nu a avut buget alocat, în acest moment fiind în curs de derulare achiziționarea aplicației informatice. Ministrul a promis că programul va fi deblocat și va putea fi accesat și după data de 31 decembrie 2020, întrucât în perioada următoare Ministerul Agriculturii va face demersurile necesare la Comisia Europeană.
Avicultura, peste 45.000 mii lei de la bugetul de stat
În ceea ce privește Programul de susținere pentru activitatea de reproducție, incubație și de creștere în sectorul avicol, urmează să se facă o analiză din partea MADR și ANSVSA având în vedere situația generată de evoluția gripei aviare apărută pe teritoriul UE, care a afectat și România.
Pentru anul 2020, bugetul alocat este de 46.000 de mii de lei, iar programul poate fi accesat până la data de 31 decembrie 2020.
Programele de ameliorare, circa 54 milioane de lei
Proiectul de act normativ care prevede bugetul ajutorului de stat pentru 2020 în sectorul creșterii animalelor, în scopul îmbunătățirii calității genetice a efectivelor de animale și implicit a potențialului de producție la rasele de animale care au întocmite programe de ameliorare urmează să fie lansat în perioada următoare. Suma alocată este destinată plății serviciilor de menținere a registrelor genealogice și de determinare a calității genetice a animalelor efectuate de către asociațiile care au întocmite programe de ameliorare pentru rasele de animale.
Valoarea ajutorului de stat pentru anul 2020 este de 54.048 mii de lei, din care pentru specia bovine 25.012.209 de lei și pentru speciile ovine/caprine – 29.035.791 lei.
Conform cererilor inițiale de solicitare a ajutorului de stat, în registrele genealogice sunt înscrise 375.556 taurine și bubaline, 1.749.864 ovine și 175.756 caprine.
Durata programului: 2015-2020.
Neutralizarea deșeurilor de origine animală, 900 lei/tonă
Ajutorul de stat pentru neutralizarea deșeurilor de origine animală prin care se acordă servicii subvenționate pentru neutralizarea animalelor moarte provenite din gospodăriile crescătorilor individuali de animale a fost autorizat de Comisia Europeană. Se alocă 900 lei/tona de animale moarte. Durata schemei de ajutor de stat este până la 31 decembrie 2020
Programul Național Apicol, peste 31 milioane de euro
Pentru perioada 2020 - 2022, s-a notificat un nou Program Național Apicol, valoarea acestuia fiind de 31.492.100 de euro, din care 15.746.050 de euro reprezintă contribuția Uniunii Europene.
PNA cuprinde următoarele acțiuni: Asistenţă tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori; Combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei; Raționalizarea transhumanței; Măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din UE; Îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări pe piață.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Învățământul agricol, o șansă la meserie
Învățământul profesional agricol se bucură de succes la Lovrin, în județul Timiș. Înființat în 1995 ca Grup Școlar Agricol, „a derapat” mai apoi spre alte specializări, pentru ca acum să revină la menirea inițială, aceea de a forma meseriași în agricultură, în zona cu cel mai bun potențial agricol din întreg vestul țării. Liceul Tehnologic „Romulus Paraschivoiu” de la Lovrin este unul dintre liceele cu specializări în agricultură care se bucură de sprijinul financiar al Ministerului Agriculturii.
„Cei care au asociații agricole în Lovrin și în comunele din apropiere sunt interesați să colaboreze cu școala și să facă un contract cu elevii pentru practică.”
În acest an școlar sunt înscriși numai în clasa a IX-a 120 de elevi la cele două clase de învățământ profesional, dar și la cele două clase de liceu. Liceul Tehnologic „Romulus Paraschivoiu” de la Lovrin este unul dintre cele 58 de licee din țară cu specializări în agricultură și se bucură de sprijinul financiar al Ministerului Agriculturii.
Nu puține sunt firmele cu profil agricol din Timiș care sunt interesate de mână de lucru calificată, dispuse să plătească și să ofere timp de practică pentru elevi. De altfel, în programa de școlarizare, la modulul profesional se pune un accent deosebit pe partea practică și, din acest punct de vedere, baza materială a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin constituie o adevărată mană cerească pentru liceu. „A fost o surpriză plăcută să văd că aceia care au asociații agricole în Lovrin și în comunele din apropiere sunt interesați să colaboreze cu școala și să facă un contract cu elevii, pentru practică. Au dobândit încredere și speră că în acest fel își pot forma viitorii angajați. În clasa a IX-a, copiii fac mai multă teorie și cinci săptămâni de practică, însă apoi raportul dintre teorie și practică se schimbă în favoarea practicii. Din clasa a X-a, elevii ajung la nouă săptămâni de practică, iar în clasa a XI-a programa prevede zece săptămâni de practică efectivă în fermă. Foarte important în procesul didactic este sprijinul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare de la Lovrin, care ne pune la dispoziție laboratoarele, loturile experimentale și atelierul mecanic pentru practica școlară. De asemenea, orele de curs le desfășurăm în școală, cu ajutorul specialiștilor de la stațiunea de cercetare. Eu cred că este un atu pe care puține școli agricole din țară îl au și avem capacitatea să pregătim absolvenți de cea mai bună calitate, pe un segment profesional rămas descoperit în ultimii ani. În momentul de față, suntem autorizați provizoriu pentru două specializări, agricultură și mecanici agricoli. Vom continua cu învățământul agricol pentru că există cerere pe piața muncii și luăm în calcul acreditarea pe cele două specializări”, ne-a spus directorul liceului, prof. Claudia Hodorog.
„Am reușit să convingem părinții care doreau să-și rețină copiii acasă să-i lase la școala profesională.”
De la an la an, crește numărul elevilor
După încheierea ciclului de învățământ profesional, elevii pot opta pentru continuarea studiilor prin rută progresivă, pentru a obține o diplomă de bacalaureat și a urma chiar o formă de învățământ superior. Până una-alta, învățământul profesional agricol s-a dovedit a fi șansa la școală pentru mulți copii care provin din familii nevoiașe și care în alte condiții ar fi abandonat școala după numai opt clase. „În fiecare an, prin promovarea liceului și a școlii profesionale în zonă, am reușit să convingem părinții care doreau să-și rețină copiii acasă să-i lase la școala profesională. Am fost plăcut surprinși să constatăm în vara lui 2019 că avem mai multe dosare decât locuri și am fost foarte aproape să organizăm concurs pentru admiterea în clasa a IX-a de profesională. Am reușit să suplimentăm numărul de locuri și acum avem în clasa a IX-a patru clase paralele la liceu și la profesională, pe specializările agricole”, arată directorul unității de învățământ, Claudia Hodorog.
La Liceul Tehnologic de la Lovrin învață peste 200 de elevi, care la finalul studiilor vor avea calificări în meseriile de agricultor sau mecanic agricol. Școala de la Lovrin atrage copiii din zece comune ale județului Timiș, situate în zona cu cel mai fertil teren agricol din Banat.
Primele atestări ale școlii din Lovrin datează de la anul 1777.
În anul 1995, se înființează „Grupul Școlar Agricol“ cu clase liceale, profilul fiind „Resurse naturale și protecția plantelor“, iar în anul 1996 se adaugă profilul economic (contabil, planificator, statistician pentru agricultură). Numele liceului, ,,Romulus Paraschivoiu”, este dat de o personalitate locală, un mare cercetător/agronom al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin.
În 2010, se schimbă titulatura școlii din Grup Școlar în Liceul Tehnologic „Romulus Paraschivoiu”.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
MADR susține plafonarea subvențiilor?
Fermierii urmăresc cu îngrijorare declarațiile făcute în spațiul public de către ministrul Agriculturii și secretarii de stat din MADR privind posibila acceptare a plafonării plăților directe în contextul negocierilor care se desfășoară la Bruxelles pentru bugetul Uniunii Europene, respectiv reforma PAC post-2020.
Prezent, în 6 februarie 2020, la Conferința Anuală a Clubului Fermierilor Români, ministrul Adrian Oros a vorbit despre stadiul negocierilor europene pentru adoptarea bugetului multianual european și a noii Politici Agricole Comune și impactul pe care le vor avea asupra fermierilor. Referitor la plafonarea subvenţiilor agricole, ministrul a menționat: „România susține plafonarea voluntară prin aplicarea unui mecanism de plată redistributivă, dar ar putea fi de acord și cu plafonarea obligatorie, la un plafon mai ridicat, de exemplu 300.000 de euro”. Aceeași poziție a susținut-o și secretarul de stat Emil Dumitru în intervenții publice, acesta susținând chiar și posibilitatea acceptării propunerii Comisiei Europene la nivelul de 100.000 de euro.
În opinia membrilor Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, plafonarea plăților directe va determina încetinirea și punerea la risc a procesului de dezvoltare a fermelor competitive din țara noastră, care reprezintă motorul agriculturii românești, cu consecințe semnificative în plan economic (producție, randament, profitabilitate), financiar (capital românesc la risc), social (angajați în agricultură la risc), mediu (neasumarea noilor măsuri de mediu), fără a genera un câștig semnificativ și în planul competitivității pentru fermele mici. „Poziția fermierilor performanți din România este deplin pro-europeană, aceștia fiind primii care își asumă responsabil Politica Agricolă Comună, atunci când contribuie determinant la asigurarea siguranței și a securității alimentare, la respectarea măsurilor de mediu. Facem precizarea că, în acest moment, în negocierile de la Bruxelles privind Cadrul Financiar Multianual și Reforma PAC post-2020, conform propunerii Comisiei Europene, plafonarea plăților directe este menționată ca obligatorie de la 60.000 euro (max. 100.000 euro), iar la nivelul Comisiei pentru Agricultură a Parlamentului European reducerea subvențiilor este propusă a fi voluntară, dar cu aplicarea unei plăți redistributive de minimum 10%. Acceptarea principiului plafonării obligatorii la un nivel mai mare (de exemplu la 300.000 de euro) nu oferă vreo garanție privind șansele României de a reuși impunerea unui astfel de plafon, dar va individualiza țara noastră în procesul negocierilor europene, cu șanse minime de succes, deoarece nu se situează în niciunul din cele două grupuri de state membre: pro sau contra plafonării propuse de Comisia Europeană”, arată directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, Florian Ciolacu.
Reducerea plăților directe ar putea duce la falimentul multor exploatații agricole
În condițiile plafonării obligatorii propuse de Comisia Europeană, de la 60.000 la 100.000 euro, peste 3.500 de ferme românești care lucrează mai bine de trei milioane de hectare vor fi puternic afectate. „De aceea, considerăm că reducerea drastică a plăților directe pentru fermele competitive din România trebuie respinsă categoric. Este evident că fermele românești vor fi afectate la nivel de competitivitate prin reducerea drastică a subvențiilor, atât pe piața Uniunii Europene, cât și în competiția cu țările terțe, care nu respectă aceleași standarde înalte de producție cu cele din UE. Se creează astfel un mare risc ca România să devină piață de desfacere pentru produsele agro-alimentare datorită plafonării subvențiilor, care ar putea determina falimentul multor exploatații performante, contribuind substanțial la distrugerea capitalului românesc din agricultură”, punctează Florian Ciolacu.
De asemenea, președintele Clubului, fermierul Nicușor Șerban este de părere că România trebuie să susțină creșterea sprijinului pentru fermele mici, dar fără a afecta grav fermele performante. Soluția constă în aplicarea unei plăți redistributive din suma anuală a plăților directe de care beneficiază România. „În acest stadiu al negocierilor europene privind reforma PAC, orice declarații din România privind susținerea plafonării obligatorii conform cu propunerea Comisiei Europene contravine intereselor fermierilor performanți din țara noastră și sunt de natură să afecteze demersurile făcute până în acest moment de către europarlamentarii români din Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European, demersuri susținute și promovate de Clubul Fermierilor Români. Pledăm în favoarea plafonării plăților directe pe bază voluntară, nu obligatorie, și susținem că această variantă este cea mai bună soluție pentru fermierii din România, pentru că sprijină deopotrivă fermele performante, precum și fermele mici care vor primi subvenții în plus din plata redistributivă”, concluzionează Nicușor Șerban.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Soluții pentru protecția plantelor, în lipsa neonicotinoidelor
Neonicotinoidele fac parte dintr-o grupă de insecticide foarte utilă pentru protecția semințelor de porumb și floarea-soarelui, imediat după semănat, împotriva unor dăunători foarte periculoși (de exemplu, rățișoara porumbului -Tanymecus dilaticollis). În campania agricolă din primăvara 2020 doar porumbul a primit derogare pentru utilizarea insecticidelor neonicotinoide.
„În aceste condiții, ce alte soluții avem pentru protecția tinerelor plăntuțe, imediat după răsărire, față de dăunătorii care acționează în această perioadă? Până în acest moment, companiile producătoare nu au descoperit un produs care să se ridice la nivelul insecticidelor neonicotinoide, dar ne promit că o vor face în următorii ani. Dar până atunci ce alternative avem pentru floarea-soarelui și porumb? Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem”, spune Vicențiu Cremeneanu, președinte Alcedo.
Portofoliul companiei Alcedo cuprinde insecticide care pot veni în ajutorul agricultorilor.
Pentru protecția semințelor de floarea-soarelui și porumb față de dăunătorii din sol, se recomandă Langis, un piretroid pe bază de cipermetrin, omologat pentru combaterea viermilor sârmă (Agriotes spp.), în doză de 2 litri/tona de sămânță. „Langis creează o zonă de protecție în jurul semințelor tratate, distrugând sau îndepărtând dăunătorul, fără a afecta germinația semințelor. Acționează prin ingestie și contact, dar are și o acțiune repelentă față de viermii sârmă și alți dăunători din sol. Pentru o perioadă mai lungă de control, recomandăm să aplicați insecticidul Langis împreună cu fertilizantul starter Microfert-U, în doză de 2,5 litri/tona de sămânță, reducându-se corespunzător cantitatea de apă, fertilizantul asigurând și un start bun al culturilor, o răsărire uniformă și plante mai viguroase. Microfert-U are pH acid și face ca degradarea piretroidului să fie mult mai lentă”, precizează Vicențiu Cremeneanu, care arată și ce soluții sunt contra dăunătorilor care apar odată cu răsărirea florii-soarelui. „O opțiune pentru combaterea rățișoarei porumbului din culturile de floarea-soarelui este Faster Delta, un insecticid pe bază de deltametrin, cu acțiune prin contact și ingestie asupra insectei.”
În ceea ce privește porumbul, imediat după răsărirea culturii, o soluție împotriva gărgăriței frunzelor de porumb/rățișoara porumbului este tratamentul cu insecticidul sistemic Mospilan 20 SP, împreună cu adjuvantul Vital 90. „Faster Delta este disponibil și pentru cultura de porumb, unde pe lângă gărgărița frunzelor de porumb/rățișoara porumbului este o opțiune și pentru viermele vestic al rădăcinilor de porumb – diabrotica”, arată președintele companiei Alcedo, fermier și el, la Deveselu, în județul Olt.
Tot pentru cultura de porumb, pentru combaterea în vegetație a viermelui vestic al rădăcinilor de porumb, specialiștii Alcedo recomandă insecticidul Faster 10 EC, un alt piretroid pe bază de cipermetrin. „Sperăm să avem o primăvară cu condiții optime pentru o răsărire uniformă și rapidă a plantelor de floarea-soarelui și porumb, iar insecticidele prezentate mai sus, plus alte produse care se aplică în perioada de vegetație și care se găsesc în portofoliul iscusit de la Alcedo, să ne ajute să avem culturi cât mai frumoase și mai sănătoase”, a conchis Vicențiu Cremeneanu.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicitate
Revista
