Proaspătul președinte al Asociației Crescătorilor de Vaci Holstein RO, Nicușor Șerban, administratorul fermei Agroserv Măruița, a declarat că își dorește ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să întreprindă eforturi susținute, astfel încât plățile pentru animale să fie efectuate la timp sau, măcar, fermierilor să li se emită adeverințele necesare accesării creditelor-punte.
În cazul crescătorilor de vaci, mai spune el, nevoia de inputuri este primordială în această perioadă, în special cea de porumb pentru siloz, tona de materie-primă variind în prezent între 600 și 650 de lei.
„Din punctul meu de vedere, al crescătorului de animale, al crescătorului de vaci, trebuie să se înceapă neapărat plățile pentru animale. Din cauza embargoului a apărut acea supraproducție, în fapt o micșorare de piață. Atunci, prețurile de achiziție a laptelui la poarta fermei au scăzut și foarte mulți fermieri întâmpină probleme legate și de prețul mic la lapte. Cred că Ministerul Agriculturii ar trebui să facă aici niște eforturi prin care să găsim o formulă, chiar dacă nu ne poate da banii, măcar să ne ajute cu acele adeverințe, să ne luăm noi banii, să plătim noi dobândă, dar să ne putem face achizițiile, pentru că este foarte clar: o tonă de porumb, acum, este mai ieftină decât va fi în primăvară. Tona de porumb este acum 600-650 lei”, a precizat Șerban.
În ceea ce privește prețul laptelui, în prezent, ferma sa comercializează materie-primă atât în România, cât și în Bulgaria, la prețuri avantajoase. Șerban a vorbit și de prețurile „corecte” pe care producătorii români de lapte ar trebui să-i obțină. Din păcate însă, există diferențe majore între producătorii mari și cei mici.
„Lucrurile nu s-au așezat pentru toată lumea. Pentru noi, avem avantajul că suntem o fermă mare, cu o cantitate importantă de lapte și, spre surprinderea multora, vindem lapte în afara României. Noi vindem lapte în Bulgaria de câteva luni bune și avem o relație, cel puțin până acum, foarte corectă cu procesatorii”, a mărturisit administratorul Agroserv Măriuța. „Sunt ferme mari la noi în țară, cu cantități importante de lapte, care negociază niște prețuri mai aproape de adevăr. Cred că, la acest moment, un preț corect ar fi 1,4-1,5 lei pe litrul de lapte. Noi obținem banii aceștia. Producătorii mici vând însă cu un leu și chiar sub un leu”.
În prezent, în exploatația lui Nicușor Șerban sunt 2.000 de animale, din care efectiv matcă 700 de capete: „Mulgem la această oră 600 de vaci, cu o medie de 32 de litri de lapte pe zi. Tocmai am terminat anul acesta, probabil cel mai mare grajd de vaci de lapte din Europa. Vorbim de un adăpost pentru 800 de animale, cu o sală de muls și cu un autorotor. Suntem cu el finalizat și este populat aproape de 100%. Ca investiție, vorbim de patru milioane de euro, numai fonduri proprii și credite bancare. Proiectul acesta l-a făcut cu Banca Transilvania”.
Am vândut grâul cu 700 de lei tona
În ceea ce privește zona de cultură mare, pentru Agroserv Măriuța, prioritar este porumbul. Din acest motiv, această cultură de primăvară va avea cea mai mare suprafață alocată – 1.500 ha. Nici grâul însă nu stă rău. Deja, 1.000 de hectare au fost însămânțate în toamnă. Rapița a fost și ea însămânțată pe 500 ha, iar orz și triticale pe alte 500 de hectare.
„Porumb vom însămânța circa 1.500 ha în primăvară. Noi avem nevoie de o cantitate destul de mare de porumb-siloz pentru vaca de lapte”, a afirmat Nicușor Șerban.
Producția anului agricol 2014-2015 a fost valorificată în parte la sfârșitul campaniei cu un preț de 700 de lei pe tonă. Restul a rămas depozitat din cauza scăderii valorii de piață.
În rest, spune Șerban, lucrurile stau bine la capitolul culturi de toamnă: „Până la momentul de față (n.r. - 28 octombrie 2015) am avut o toamnă similară cu cea a anului trecut. Pe zona noastră s-a lucrat bine, a plouat la timp, culturile sunt răsărite, a avut Dumnezeu grijă să ne dea bruma aceasta de dimineață care să țină puțin rapița pe loc.
Cred că rezerva de apă din sol este la momentul acesta, în zona noastră, aproape de nivelul optim. Au fost în luna august, spre sfârșit, ploi consistente. La fel în septembrie și octombrie. Stăm bine la ora aceasta și în ceea ce privește răsărirea, și în ceea ce privește rezerva de apă”.
Într-o lună, din Holstein RO au dispărut trei membri marcanți
La o lună și ceva de la numirea lui Nicușor Șerban în calitate de președinte al Holstein-RO (28 august 2015), liderii asociației decideau afilierea organizației la Federația Națională Pro Agro și suspendarea calității de membru pentru trei fermieri importanți. Holstein RO, asociație reprezentativă pentru crescătorii de vaci de lapte Holstein, este de asemenea și asociația care deține registrul genealogic al rasei.
„(...) Am hotărât suspendarea din calitatea de membri a domnilor: Tuchiluș (Gavrilă Tuchiluș, Agrimat Matca – n.r.), Petcu (Mihai Petcu, Agroindustriala Pantelimon – n.r.) și Popa (Eugen Popa, Aicbac Bacău – n.r.) și am decis și schimbarea unor articole din statutul asociației”, preciza cu câteva zile în urmă Nicușor Șerban, președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Holstein RO.
Același Nicușor Șerban a mai adăugat că precizând că votul pentru un nou mandat de președinte al Holstein-Ro a fost amânat pentru luna februarie sau martie anul viitor.
În acest moment, Holstein RO are aproape 80 de membri și totalizează un număr de 24.000 de captete de vaci de lapte din rasa Holstein.
La Adunarea Generală, organizată pe 28 august, s-a mai aprobat și acceptarea în Asociație, cu drepturi depline, a următorilor membri: S.C. Banat Milch S.R.L. (reprezentant legal Boldis Szilamer), S.C. VS Lactoland S.R.L. (reprezentant legal Vermue Jacobus), S.C. Azedro Terra S.R.L. (reprezentant legal Ciobota Margareta), S.C. Afiliu Trans S.R.L. (reprezentant legal Afiliu Mihai), S.C. Best Team Consulting S.R.L. (reprezentant legal Petrișor George), S.C. Boga S.R.L. Trifești (reprezentant legal Burcuș Nicu Bogdan), S.C. Agrocom S.A. Strunga (reprezentant legal Stegariu Florin) și S.C. Euroferm Mureșan S.R.L. (reprezentant legal Mureșan Valentin).
Mai bine de 50 la sută din suprafața cultivată cu Fetească Neagră, aflată în proprietatea lui Iulian Nicolae Negoiță, un tânăr horticultor buzoian, a fost afectată anul acesta de făinare, motiv care l-a determinat pe fermier să participe la cea de-a treia ediție a Forumului OptiTech pentru viticultură denumit sugestiv „Meridianele vinului”, în vederea obținerii celor mai proaspete informații despre protecția fitosanitară a viței de vie.
La sfârșitul evenimentului, Negoiță a mărturisit pentru presa de specialitate că acest an a fost unul de excepție, atacul de făinare fiind unul masiv în exploatația sa, chiar și cele mai bune pesticide ale principalilor producători de pe piață luptând din greu cu boala.
„Am avut probleme anul acesta, mai ales la Feteasca Neagră; mai mult ca niciodată. Estimez că pierderile au fost de peste 50%, în ciuda faptului că am avut cele mei bune produse de pe piață, inclusiv de la Syngenta și de la concurență”, a punctat Iulian Nicolae Negoiță, care a mai adăugat că în ciuda atacului, producția de struguri a fost mai mică decât cea din 2014, dar de calitate mult superioară.
Pasionat de horticultură la modul general (student în anii terminali la facultatea de profil, dornic de un masterat și doctorat în domeniu), cu ajutorul tatălui, Iulian mărturisește că, pe lângă vița de vie, se gândește să-și majoreze exploatația cu pomi fructiferi. El are o pasiune deosebită și pentru nuci.
„În prezent sunt student la Horticultură, anul IV. Normal trebuia să termin în vară, dar am fost angajat și a trebuit să mă mut la învățământ la distanță. Automat, fac un an în plus. Mă gândesc și la un master, imediat cum termin facultatea și este posibil chiar și un doctorat”, a precizat junele viticultor.
În cazul său, sintagma „așchia nu sare departe de copac” are o conotație cât se poate de pozitivă. Tatăl lui Iulian Nicolae este chiar Mihai Negoiță, fost director general al Stațiunii de Cercetare Viticolă Pietroasele. Asta cel puțin până la momentul la care a fost recrutat de cei de la Angelli. Unul dintre acționarii vestitei companii (Radu Cocoș) și-a urmat drumul propriu cu Oenoterra SRL, Comoara Pivniței SRL și Stimet SA și l-a adus în business și pe Negoiță Senior, moșia românului fiind localizată în zona Dealu Mare, Mizil.
„Tata împreună că Radu Cocoș au pornit amândoi. Tata este «capul», el dirijează afacerile absolut de la zero, iar domnul Cocoș este cu finanțele. În momentul de față nu se mai ține cont patron-subaltern. Este totul transpartent”, a mărturisit tânărul fermier. „Sunt trei societăți la noi acolo: una are crama, stochează (Oenoterra), a doua firmă are utilajele (n.r. - probabil Stimet), iar cea de-a treia firmă lucrează terenul (Comoara Pivniței SRL)”
Foame de bani europeni
Fiul lui Negoiță Senior, Iulian Nicolae, deține în prezent o suprafață de 28 ha cu viță de vie pe care sunt plantate Tămâioasă Românească și Busuioacă de Bohotin. Mai mult, Iulian recunoaște că a accesat fonduri FEADR ca tânăr fermier, proiect în valoare de 100.000 de euro, însă cu mare ajutor din partea tatălui.
„Momentan sunt doar cu semnătura. Tata mă îndrumă. El știe mai bine. Am avut norocul de a avea pe cineva în familie. Îmi place ceea ce fac. Agricultura este singura care mai merge”, recunoaște Negoiță Junior. „Este greu să obții bani europeni. Dacă nu ai pe cineva care să te îndrume, ești respins de cel puțin zece ori. Ești întors din fel de fel de motive. Birocrația de la noi din țară este cunoscută și ești întors de mai sus. De aceea, am apelat la consultanță, la un italian. Am accesat bani pe Tânărul Fermier, din ce știu, peste 100.000 de euro, din care 50% contribuție proprie. Știu că este o linie de credit pentru finanțarea acestui proiect obținută de la BRD”.
Iulian Nicolae Negoiță a mai adăugat că va continua să aplice pentru finanțare FEADR și pe exercițiul 2014-2020 pentru a obține banii necesari unei livezi.
„Voi aplica până la vârsta limită. M-ar interesa o livadă. După viticultură, m-a atras cel mai mult pomicultura, cu toate că fac toate ramurile agriculturii, mai puțin cultură mare: legume, arboricultură, viticultură, floricultură”, a precizat Negoiță Junior.
Crama celor de la Oenoterra are o capacitate de 600 de tone în momentul de față. A atins nivelul maxim, mai spune Iulian, chiar dacă el nu produce atât de mulți struguri
„Noi mai și cumpărăm struguri și procesăm”, a zis el.
Peste 70 la sută din ceea ce se produce la firma în care este partener și Negoiță se adresează exportului. Din cele 70 de procente, circa 45% pleacă sub forma de must și importatorii îl dezvoltă la destinație: Italia, Olanda și Germania.
Făinarea, provocarea anului 2015
Subiectul care a generat atât de mare interes din partea tânărului fermier a fost abordat de Simon Arnsek, expert tehnic Syngenta produse de protecția plantelor.
În cadrul evenimentului, specialistul companiei elvețiene a precizat că singurul instrument cu adevărat eficient în controlul făinării viței de vie (Uncinula necator) sunt produsele de protecția plantelor. În prezent, a mai adăugat Arnsek, în combaterea făinării există opt grupe chimice înregistrate, plus Cyflufenamid (Dynali, ca denumire comercială).
Ca și recomandări ale specialistului, calitatea tratamentului este decisivă (tratarea se face pe fiecare față a frunzelor). Foarte important în acest context, parcelele care au fost infestate în anul precedent trebuie atent protejate.
„Tratamentele timpurii sunt în general folositoare, pentru asta se folosesc produse și cu acțiune preventivă și curativă. Trebuie respectată perioada de pauză dintre tratamente, iar dacă presiunea de infecție este foarte ridicată, trebuie redusă perioada de pauză, iar între două tratamente se recomandă aplicarea unui tratament cu sulf. Pentru a limita rezistența bolii, se recomandă alternarea grupelor chimice în tratamente și respectarea numărului maxim de tratamente”, a precizat specialistul Syngenta.
În încheierea prezentării, Arnsek a prezentat schema de tratament eficientă împotriva combaterii făinării: trei tratamente cu triazoli și maximum două cu Cyflufenamid. Ca produse recomandate, angajatul Syngenta a enumerat ThiovitJet, Topas și Dynali (0,65 litri la hectar, timp de 10-14 zile).
Invitat la eveniment, Mircea Mărmureanu, consultant tehnic Syngenta a vorbit și el despre principalele boli ale viței de vie, în speță despre mana viței de vie, făinarea viței de vie și putregaiul cenușiu, mai exact despre modalitatea corectă de aplicare a fungicidelor în combaterea acestora.
„Indiferent de tipul lor, sistemia fungicidelor depinde de stadiul fiziologic al plantei. În general, produsele sistemice prezintă o sistemie către frunze și struguri în perioadele de creștere vegetativă puternică și în special în perioada înfloritului. Sistemia către struguri scade după legare și devine aproape nulă după compactare”, a menționat Mărmureanu.
El a mai precizat că pentru a evita pierderile de produs, este indicat să se facă cârnirea înainte de tratament.
„După tratament, produsul începe să migreze spre extremitățile corzii unde substanța se acumulează încet, în același timp la baza corzii se creează o sub concentrare. Acest fenomen este maxim la șapte zile după tratament în zilele calde. Apoi produsul redifuzează de sus în jos recolonizând întreaga coardă, generând o repartiție mai omogenă. De asemenea, o cârnire la 3-10 zile după aplicarea tratamentului se traduce printr-o pierdere importantă de produs”, a declarat specialistul. „Supradozajul este interzis și poate aduce probleme de selectivitate și nivele ridicate de reziduuri. Subdozajul poate genera probleme de eficacitate”.
Nu în ultimul rând, specialistul Syngenta le-a spus fermierulor că atunci când tratamentul preventiv precedent ajunge la sfârșitul persistenței, trebuie făcută o reaplicare înainte de ploaie, chiar dacă tratamentul se face cu una sau două zile în avans.
„În general tratamentul preventiv este mai eficace. O soluție fungicidă se aplică imediat după preparare. Anumite substanțe active se degradează rapid în soluții alcaline”, a conchis Mircea Mărmureanu.
La nivelul UE, rata retragerii substanțelor active este de 4 la 1
Conform spuselor lui Andrei Măruțescu, Head of Corporate Affairs CU România și Republica Moldova, la nivelul Uniunii Europene, organismele de reglementare generează o rată a reținerii/restricționării substanțelor active menite să combată eficient bolile și dăunătorii este de 4 la 1 (deficit net). El a precizat că instituțiile în cauză vin mereu cerințe suplimentare pentru studii, nu respectă termenele de aprobare pentru produse și aplică anumite criterii de „cut-off”.
Potrivit informațiilor furnizate de Măruțescu, pentru a contracara acest deficit, astfel încât să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă fermieri de genul lui Negoiță, Syngenta are 20 de molecule candidate pentru a deveni produse „high class”, cinci molecule aflate în cercetare avansată și patru noi molecule în dezvoltare pentru piață.
În prezent, circa nouă la sută din bugetul de vânzări Syngenta este alocat zonei de cercetare-dezvoltare de noi molecule active, nu mai puțin de 60 de substanțe active fiind întreținute și înregistrate de companie.
În ciuda faptului că și el a fost în vizorul presei locale pentru anumite... să le spunem neregularități în gestionarea treburilor urbei în fruntea căruia fusese ales, afaceristul, dar mai înainte de toate fermierul Ion Soare, asociat în firmele Eraos SA, Făurar Ten SRL - aflată în divizare parţială, Agrosefag SRL, Eco Production SRL şi Eco Wind Energy SRL este nemulțumit de întârzierea plăților pe suprafață.
Fostul edil al comunei Cogealac, prezent la târgul Indagra chiar din prima zi, a urmărit suita de ziariști care l-au însoțit pe Klaus Werner Iohannis și pe Daniel Constantin în periplul lor pe la standurile târgului, a prins momentul oportun și l-a speculat: Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale discuta cu presa agrară despre raportul OMS privind pericolul pe care carnea roșie și preparatele din carne roșie l-ar reprezenta pentru sănătate. Cum un fermier era nemulțumit, păsul său trebuia ascultat. De cine? Tot de mass-media de specialitate. Restul ziariștilor? Ocupați cu treburile șefului statului.
„Nu ne interesează problemele pe care persoanele fizice le-au creat la APIA”
Fermierul își aduce aminte de prima zi la Indagra 2014, ocazie cu care îl întreba pe Ponta „când vin subvențiiile” și de răspunsul impasibil al fostului premier PSD: „Pe 16, ca anul trecut!”. În 2015 n-a mai avut posibilitatea să-l întrebe pe Constantin același lucru; era lângă Iohannis, înconjurat de un dispozitiv defensiv demn de un președinte american sau de un oficial israelian.
Poate dacă ar fi fost alegeri, guvernanții sau șeful statului ar fi avut ochi pentru băile de mulțime. Așa, doar presa aservită Cotroceniului avea acces la spusele Întâiului Fermier. Noroc cu presa agricolă care a avut timp de spusele fostului primar. Un nostalgic cu un cui împotriva „președintelui german”.
„Dacă erau alegeri, era și Ponta aici și spunea așa: «Pe 16 vă dăm banii, ca anul trecut». Chiar l-am întrebat în 2014: «Care 16? 16 noiembrie? Adică turul II?». «Nu, nu, nu», a răspuns, (n.r. - banii) «S-au dat pe 16 octombrie». Într-adevăr, se primiseră ceva bani”, a spus fostul politician. „Acum par să aibă probleme la APIA; sperăm să le rezolve cât mai repede. Nu ne interesează pesoanele fizice care au creat probleme. Ele să fie «luate» de cine trebuie (...), să facă ce vor cu ele, dar agricultorii n-au nicio vină și, ca atare, trebuie să li se vireze banii conform cererilor de plată. Ne grăbim să primim acești bani; nu suficient se grăbesc și ei. Fiind o instituție de stat (n.r. - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură), se lucrează ca la stat. Ne pare rău că avem președinte german și «mulțumim» pentru asta alegătorilor (...). Pe viitor însă, sperăm să avem și o educație nemțească, cât de cât, ca să putem să ne dezvoltăm mai repede și oportunitățile care apar să poată fi puse în practică”.
Cultivă 800 ha în comuna Fântânele. 150 ha îi sunt în proprietate. Presa locală îl acuză de mișmașuri cu fonduri comunale
„În prezent, cultiv 800 ha în comuna Fântânele, județul Constanța. Din acest total, 150 ha sunt în proprietate”, a mărturisit Ion Soare, care deja acum era însoțit și de fiul său, Ionuț Virgil Soare, foarte atent la discuțiile presei cu tatăl. Când vorbești de cadastru, de terenuri, de vânzări, mai mereu urechile sunt ciulite.
„Am cumpărat de la localnicii care au vândut din diferite motive și, dacă am avut probleme, ele au apărut numai la cadastru. Vorbim de situații atunci când se învecinează comuna cu o alta, iar ambele comune revendică aceeași suprafață de teren. Cei de la cadastru, încet-încet, trebuie să găsească soluții, să rezolve și această speță”, a mai punctat fostul edil PP-DD. Cei interesați, pot consulta mișcările de teren pe care Soare și familia sa le-a făcut în Fântânele, din acest document: http://www.cjc.ro/Rapoarte%20anuale/AC-CU/CU-2011.pdf
Pe cele 800 ha, fermierul a spus că a înființat în această toamnă 220 ha cu grâu, 200 ha de rapiță, 150 ha cu orz și mai vrea în primăvară să cultive porumb și floarea-soarelui. „Plus că avem și 28 ha pentru cultura verde, pentru îngrășământ natural, inclusiv 10 ha cu lucernă (...); mazăre vom cultiva la primăvară”, a contabilizat Ion Soare.
În ceea ce privește anul agricol care sa terminat de ceva timp, el a precizat că a reușit să vândă materia primă chiar din câmp, pentru că a fost mai simplu: „N-a mai fost cazul s-o depozităm”. Prețurile la cerealele vândute n-au fost pe măsura cheltuielilor, a mai zis el, pentru că la inputuri, costurile au fost mai mari, iar dobânzile sunt cum sunt.
Soare recunoaște, pe de altă parte, că există „o mafie în această agricultură, în achiziția de cereale” și că nimeni nu are forța să se impună.
„Agricultorii n-au fost capabili să fie înțelepți, să se organizeze pentru a putea impune un preț. Aceasta este una dintre greșelile agricultorilor și a crescătorilor de animale și, dacă mergem către politic, acest sector, după cum simțiți și ați și văzut, nu mereu și-a adus aportul în a dezvolta agricultura, singura ramură care mai face producție în această țară”. No comment.
„Vindem tăurași arabilor”
Mai mereu, exmplarele de politician-fermier sunt în sine un contrast, ceva ce nu ar trebui să existe. Cel puțin nu în forma sa din România. Chiar și așa, este totuși de admirat cât de bine s-a orientat Soare. Pe lângă cultură mare, el și familia sa dețin în jur de 50 de capete bovine, 20-25 cu lapte, restul fiind juninci și tăurași.
Laptele îl transformă în telemea pe care o valorifică local, prin magazinele sale, iar carnea o vinde arabilor, în viu. Prețul la carne din acest an? Cam mic, spune el.
Întrebat fiind cum valorifică materia primă carne, Soare a recunoscut: „În zona noastră, în comuna Istria, satul Nuntași, au fost mai isteți arabii și au cumpărat o fermă de miei pe care au populat-o și pe care o populează în continuare cu oi. Tot acești arabi au și în Ialomița ceva: cumpără tăurași și îi abatorizează acolo. Pe ai noștri îi vindem către această firmă în viu. În primăvară am avut un preț bun, de 6,5 lei kilogramul, acum se parte însă că prețurile sunt foarte mici”.
Două magazine aduc îndeajuns de mulți clienți pentru telemeaua sa, încât să-i refuze pe retaileri.
„Laptele îl procesăm noi, în regie proprie. De asta și suntem la târg, să vedem ce utilaje putem să achiziționăm pe zona de lactate. Deocamdată nu facem decât telemea de vacă. Produsul îl comercializăm prin intermediul a două magazine, una în comuna Fântânele și una în comuna Cogealac.
Nu dăm și la supermarket pentru că nu avem atât de multă telemea și, după cum știți, în rețelele de retail apar probleme. Noi ne-am mulțumit să vindem în localitățile noastre o brânză curată, pentru avem tanc de răcire plătit din buzunarul propriu”, a conchis fostul edil.
Ziariștii sunt curioși. Vor să vadă cu ochii lor realitatea. Promisiunea făcută de fostul edil este că aceștia vor fi primiți cu brațele deschise să vadă realizările sale în agricultură. Promisiunea noastră este că vom ajunge și acolo.
Nici prea târziu, nici prea devreme
Experienţa prin care au trecut fermierii în toamna anului trecut le-a reamintit de rigoarea cu care trebuie tratată fiecare verigă tehnologică şi mai ales acelea care pot compensa din efectele influenţei factorilor climatici.
Mă refer aici la faptul că anul trecut majoritatea fermierilor au întârziat efectuarea lucrărilor de bază ale solului, datorită faptului că au aşteptat precipitaţii care ar fi putut îmbunătăţi semnificativ calitatea lucrărilor de pregătire a solului pentru culturile de toamnă şi în mod special pentru rapiţă. Acest lucru a condus la efectuarea unor lucrări târzii şi de proastă calitate, cu consumuri mari de combustibil, care, în final, au generat premize nu prea bune pentru culturile de toamnă.
Prin urmare, pentru culturile de rapiţă de toamnă, momentul semănatului şi calitatea patului germinativ, corelate cu lipsa apei din sol, au condus la răsărirea foarte târzie a culturilor de rapiţă sau în cazurile cele mai grave la nerăsărirea ei sau la o răsărire foarte neuniformă.
Astfel, în acestă toamnă, au fost mulţi fermieri care au ales varianta de a semăna foarte devreme atât rapiţa, cât şi grâul. Acest lucru a generat dezvoltarea în foarte multe cazuri a culturii de rapiţă până la stadiul de peste 20 de frunze la momentul la care intră în iarnă, fapt care pune unele semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea de toleranţă la ger pentru aceste culturi.
O șansă pentru grâul semănat târziu
Tot ca o caracteristică a acestui an, sunt destule cazuri în care culturile de rapiţă şi grâu s-au semănat târziu, aceasta întâmplându-se în zona Moldovei în special şi în sudul ţării, unde precipitaţiile au putut asigura condiţiile optime de răsărire, însă aceste culturi intră nepregătite în iarnă. Având în vedere că grâul poate avea şanse mai mari de a trece peste iarnă, datorită, în special, caracteristicilor de specie (şi anume a capacităţii de înfrăţire şi practic de recuperare parţială a pierderilor de densitate suferite peste iarnă), fermierii trebuie să gestioneze această situaţie prin aplicarea de măsuri menite să protejeze şi să crească toleranţa la ger a culturilor întârziate de grâu.
Una dintre măsurile recomandate este aceea de a folosi pentru culturile întârziate, în toamnă, sau la reluarea vegetaţiei, în primăvară, produse care să stimuleze dezvoltarea cu precădere a sistemului radicular al plantelor.
Un produs formulat special în scopul creşterii şi dezvoltării sistemului radicular este NUTRION RADIX®, îngrăşământ complex special formulat pentru a stimula dezvoltarea rădăcinii şi implicit a întregii plante.
Compania Procera Agrochemicals România comercializează pe piaţa din România îngrăşământul complex biostimulator NUTRION RADIX®, special formulat pentru culturile de toamnă - rapiţa şi grâu, dar şi pentru culturile de primăvară - porumb şi floarea-soarelui.
NUTRION RADIX® este un îngrăşământ şi biostimulator foliar, din grupa produselor moderne complexe. Datorită efectului deosebit asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, a fost special formulat pentru culturile cu risc de înrădăcinare superficială (grâu, rapiţă şi porumb).
Produsul este formulat în principal pe bază de extract concentrat de alge marine, acizi humici şi substanţe cu efect stimulator. Are un conţinut remarcabil de substanţe regulatoare de creştere naturale, cum ar fi: citokinine, gibereline, acizi alginici, humici şi fulvici, auxine, 50-60 microelemente, 20 aminoacizi, substanţe antibiotice ş.a.
Efecte bune NUTRION RADIX® are
Produsul NUTRION RADIX® are o formulare deosebită, urmărind obţinerea unor efecte sinergice ale compuşilor săi asupra producţiei şi calităţii acesteia, asupra creşterii vitalităţii şi imunităţii plantelor.
Aplicarea acestui produs determină:
intensificarea dezvoltării sistemului radicular al plantelor; NUTRION RADIX®, creşte de 2-3 ori masa de rădăcini, vigoarea acestora şi implicit volumul de sol explorat;
creşterea rezistenţei la ger; aplicarea NUTRION RADIX®, prin prezenţa betainelor, pe lângă o mai bună înrădăcinare a plantelor, aduce un aport de zaharuri organice în celulele plantelor, micşorând considerabil riscul de îngheţ al acestora, transferând practic toate proprietăţile caracteristice ale algelor;
creşterea rezistenţei la secetă; sistemul radicular fortificat prin aplicarea NUTRION RADIX®, a polizaharidelor naturale polimerizate, asigură o mai bună aprovizionare cu apă a plantelor;
intensificarea formării membranelor celulare, precum şi a multiplicării acestora; NUTRION RADIX®, prin substanţele biostimulatoare pe care le conţine, asigură o creştere viguroasă a plantelor, o acumulare şi fixare mai bună a calciului şi proteinelor în peretele celular;
o mai bună termostabilitate a membranelor celulare; structura bine definită a membranelor şi pereţilor celulari determinată de aplicarea NUTRION RADIX®, asigură o rezistenţă şi o flexibilitate sporită a acestora la variaţiile de temperatură;
accelerarea fotosintezei; NUTRION RADIX®, prin extractul de alge pe care îl conţine, acţionează ca un catalizator în folosirea eficientă a energiei solare;
creşterea concentraţiei de antioxidanţi (polifenoli), dar şi de clorofilă din frunze; aplicarea NUTRION RADIX® determină stimularea creşterii naturale a plantelor;
o mai bună pornire în vegetaţie, extrem de benefică în competiţia cu buruienile; este datorată influenţei NUTRION RADIX® atât asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, cât şi a părţii aeriene;
întârzierea proceselor de îmbătrânire a plantelor;
efecte deosebite în cazul culturilor de rădăcinoase şi bulboase pe soluri nisipoase, mai puţin fertile;
creşterea capacităţii plantelor de a utiliza la maximum rezervele solului; diversele componente ale NUTRION RADIX®, printre care şi acizii fulvici, stimulează permeabilitatea celulară şi în consecinţă capacitatea acestora de a absorbi o cantitate mai mare de apă şi elemente nutritive.
Aplicarea produsului NUTRION RADIX®, respectând particularităţile pe care le generează culturilor de toamnă, poate face diferenţa între profitabil şi neprofitabil. Doza de 1,5 l/ha aplicată în stadiul de 4 frunze la rapiţă şi 2-3 frunze la grâu, când gradul de acoperire al solului cu plante este de peste 40%, poate determina creşterea toleranţei la ger până la nivelul unei culturi semănate şi răsărite în perioada optimă.
De asemenea, aplicarea produsului NUTRION RADIX®, în primăvară, pentru culturile de grâu afectate de ger, poate stimula înfrăţirea şi recuperarea în bună măsură a densităţii.
Una dintre cele mai periculoase boli, făinarea viţei de vie, poate să apară în această perioadă. Făinarea este produsă de ciuperca numită Uncinula necator, boala făcându-şi apariţia primăvara, manifestându-se pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, până toamna târziu. Agentul patogen atacă toate organele aeriene ale plantei: frunze, lăstari ierbacei, ciorchini, boabe. Se recomandă următoarele măsuri profilactice: lăstarii atacaţi trebuie să fie distruşi prin ardere, iar butucii puternic infectaţi, ce constituie focare de infecţie, trebuie să fie scoşi şi arşi; aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere; aplicarea corectă a îngrăşămintelor, evitându-se excesul de azot. Trebuie avută în vedere aplicarea tratamentelor chimice, la avertizare, în funcţie de elementele de biologie ale patogenului, fazelor de evoluţie ale viţei de vie, dar şi de condiţiile climatice. Specialiştii în protecţia plantelor recomandă pentru combaterea făinării aplicarea a 4-6 tratamente, în funcţie de presiunea de infecţie. Pentru acest lucru, ALCEDO vă recomandă o gamă largă de fungicide, cum sunt: Bumper 250 EC, Falcon 460 EC, Flint Max 75 WG, Folicur Solo 250 EW, Karathane Gold 350 EC, Kumulus S, Manoxin C50 PU si Manoxin M60 PU, Mystic 250 EC, Orius 25 EW, Ortiva 250 EC, Postalon 90 SC, Stroby DF, Sulphur 80 WG, Systhane Forte, Talendo, Topas 100 EC, Topsin 500 SC, Universalis 593 SC.
Luna iunie este cunoscută în popor ca luna cireşelor sau sub denumirea de Cireşar sau Cireşel. Practic, cu luna iunie trecem calendaristic în sezonul de vară, dar totodată trecem şi la strânsul primelor roade ale câmpului. Lucrările prezentate mai jos constituie repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine şi în funcţie de condiţiile climatice, profitând mai ales de faptul că ştie bine terenul pe care îl lucrează, va decide ce este mai corect de făcut pentru ferma sa.
Înainte de a trece la lucrările din prima lună a sezonului cald, facem câteva precizări cu referire la perioada de primăvară parcursă până la publicarea materialului de faţă.
Majoritatea culturilor agricole din toamnă sunt întârziate din punct de vedere vegetativ cu aproximativ 10 - 14 zile faţă de perioada normală de vegetaţie. Întârzierea este în primul rând din cauza temperaturilor mai scăzute întâlnite pe parcursul lunilor aprilie şi mai. Spre exemplu, la cultura rapiţei, declanşarea înfloritului a fost întârziată, plantele au avut în primăvară o creştere încetinită, ramificaţiile florifere au apărut mai târziu, iar distanţa dintre flori (dintre silicve) este mai mică decât de obicei. Toate acestea sunt consecinţe ale temperaturilor mai scăzute decât în mod normal întâlnite în lunile de primăvară.
În ce priveşte culturile de primăvară, semănatul s-a încheiat mai târziu în anumite zone, decât epoca optimă recomandată, datorită în principal ploilor survenite în lunile aprilie şi mai. Aceste ploi, pe de o parte, au decalat efectuarea semănatului culturilor de porumb şi floarea-soarelui mai târziu, iar pe de altă parte, pe anumite suprafeţe ploile au determinat formarea crustei care a dus în unele cazuri la compromiterea culturilor şi la un cost suplimentar de reînsămânţare a acestora. De pildă, la grâu, persistenţa acestor ploi a determinat creşterea agresivităţii agenţilor patogeni şi în special a făinării.
Intervenţiile pentru protejarea culturilor agricole (tratamente şi erbicidare la grâu; erbicidare la porumb şi floarea-soarelui etc) au fost făcute în anumite zone cu întârziere de peste 10 zile.
Toate aceste fenomene meteorologice au determinat în general efectuarea unor lucrări agricole cu întârziere şi chiar au generat creşterea preţului de execuţie al acestora.
Revenind la calendarul agricol al lunii iunie, trebuie să precizăm că agricultorii trebuie să pregătească combinele pentru recoltare. Se vor verifica spaţiile de depozitare (acolo unde este cazul), mijloacele de transport şi se vor face primele tranzacţii de vânzare a recoltei. Dacă pentru orz marea majoritate a fermierilor pregătesc spaţiile de depozitare în ferme sau silozuri, pentru sămânţa de rapiţă, de cele mai multe ori se încheie contracte directe de livrare. Practic, rapiţa, datorită seminţelor cu un conţinut mai mare de ulei se va vinde imediat după recoltare.
Luna iunie deschide sezonul campaniei de vară, campanie prin care se trece la recoltarea orzului şi rapiţei, se pregăteşte recoltarea grâului şi se continuă celelalte activităţi specifice plantelor prăşitoare. În prezentarea de mai jos încercăm să atingem câteva lucrări esenţiale care se vor desfăşura în cadrul acestei luni, la următoarele culturi: rapiţă, orz, grâu, porumb şi floarea-soarelui.
Rapiţa
Pentru rapiţă, iunie (a doua jumătate a lui iunie) reprezintă luna în care această cultură se recoltează. Pregătirea recoltării culturii de rapiţă este prioritatea principală a fermierilor. În vederea desfăşurării în bune condiţii a recoltării trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
- Verificarea combinelor din punct de vedere tehnic (montarea echipamentului de recoltare, pregătirea şi montarea cuţitelor laterale, verificarea reglajelor care se pot face înainte de intrarea în lan, verificarea etanşeităţii combinei etc);
- Verificarea utilajelor cu care se va transporta producţia din câmp la siloz. Având în vedere că gradul de curgere al seminţelor de rapiţă este ridicat, trebuie precizat că orice îmbinare necorespunzătoare la mijloacele de transport reprezintă o pierdere de producţie pe durata transportului. De asemenea, camioanele de transport trebuie dotate cu prelată pentru acoperirea producţiei pe durata deplasării. În caz contrar, vântul puternic sau viteza mai mare de deplasare poate să diminueze producţia din maşină;
- Fermierii care au în cultură soiuri, în vederea reducerii gradului de scuturare până în momentul recoltării, este bine să aplice un adjuvant de protecţie al silicvelor cu aproximativ trei săptămâni înainte de începerea efectivă a lucrării. Acest adjuvant formează o pelicula de protecţie în jurul silicvelor şi menţine silicva închisă. Important de ştiut la aplicarea acestor produse este faptul că ele trebuie să îmbrace complet silicva. Altfel, acolo unde pe silicve avem întreruperi de produs, acestea vor crăpa. Adjuvanţii se pot aplica fără probleme şi în cazul hibrizilor, dar la majoritatea hibrizilor silicvele sunt mai puţin dehiscente decât în cazul soiurilor;
- Recoltarea culturii se poate începe de la umiditatea de 11-12%, dar depinde foarte mult de condiţiile climatice din perioada respectivă, precum şi de modul în care arată cultura, cât şi de dotarea tehnică a fermierului. Dacă se întârzie recoltatul peste perioada optimă şi plantele de rapiţă ajung la supracoacere, pierderile de producţie prin scuturare vor fi mult mai mari;
- Sămânţa de rapiţă cu umiditate mai mare de 11% trebuie trimisă după recoltare imediat la siloz, unde se poate asigura o ventilaţie corespunzătoare (în unele cazuri chiar o uscare) şi o condiţionare pentru eliminarea resturilor vegetale. De multe ori aceste resturi vegetale cresc umiditatea seminţelor. Dacă totuşi se intenţionează ţinerea seminţei în fermă, este bine ca aceasta să se depoziteze sub şoproane care au o ventilaţie naturală bună, în strat subţire de aproximativ 15 – 20 cm. Sămânţa trebuie lopătată manual sau mecanic până când umiditatea scade sub 10%.
Orz
În aceasta lună, înainte sau după recoltarea rapiţei se va efectua şi recoltarea orzului.
După felul în care arată culturile de orz la această dată, cred că practic vom avea o suprapunere la recoltare. Atât rapiţa, cât şi orzul vor fi recoltate în paralel.
Pentru cultura orzului, alegerea momentului optim de recoltare trebuie să aibă în vedere două aspecte importante:
- Recoltarea cu pierderi cât mai mici de producţie. Aceste pierderi pot fi datorate atât scuturării (o recoltare târzie), cât şi treieratului incomplet (o recoltare timpurie).
- Umiditatea de recoltare. În mod normal când avem suprafeţe mici de orz şi orzoaică putem foarte bine recolta la umiditatea de 14% (bineînţeles trebuie luată în calcul şi evoluţia climatică din perioada de recoltare). La această umiditate sămânţa se păstrează fără probleme. În schimb, dacă avem suprafeţe mai mari de orz, recoltatul poate începe mai devreme, atunci când umiditatea în boabe a ajuns la 16-17%. Este ştiut faptul că dacă umiditatea orzului scade în lan sub 11%, creşte puternic riscul de a avea pierderi de recoltă prin scuturare.
Grâu
În perioada următoare, culturile de grâu vor trece prin mai multe etape: de înspicare, de înflorire şi de formare a boabelor. Dar, aceste etape variază foarte mult de la un soi la altul şi de la o zonă la alta.
În iunie, la cultura grâului se va continua (acolo unde este nevoie) cu efectuarea tratamentelor foliare pentru combaterea bolilor. Normal în această perioadă se aplică şi ultimul tratament de combatere a bolilor, în special al bolilor spicului (fuzarioza, înegrirea spicelor). Tratamentul are rolul şi de a menţine frunza stindard verde pe o perioadă cât mai lungă de timp. Această frunză are un rol important în obţinerea unor boabe cu greutate mai mare (MMB-ul mare) şi de bună calitate. Pentru protejarea cu eficienţă sporită a culturilor de grâu, în vederea alegerii celor mai bune produse de tratare este bine a se consulta cataloagele firmelor distribuitoare de pesticide din zonă.
Odată cu aplicarea fungicidelor se pot aplica şi o serie de insecticide, în special pentru combaterea adulţilor şi a larvelor de ploşniţa cerealelor, a viermelui roşu al paielor, a cărăbuşeilor şi a altor tipuri de insecte. Dintre acestea cel mai puternic atac în perioada de înflorire şi formare a boabelor este dat de ploşniţa cerealelor. În cazul în care atacul apare şi se manifestă după apariţia spicului, atacul se va putea observa la baza spicului sau chiar la baza spiculeţelor. În acest caz, spicul în totalitatea lui sau spiculeţele atacate se usucă forţat şi fenomenul se observă în lan ca o albire a spicelor sau spiculeţelor. Datorită pierderilor importante produse de această insectă, se recomandă ca tratamentele să se efectueze în mod obligatoriu atunci când avem 5 exemplare/m2 (PED = 5 exemplare/m2). În funcţie de dăunătorul pe care vrem să-l controlăm şi de perioada de aplicare se vor utiliza numai insecticide avizate recomandate de firmele de specialitate.
Porumb
În iunie, fermierii vor continua cu întreţinerea culturilor de porumb şi numai unde este cazul se va interveni şi cu alte lucrări mai deosebite (poate o lucrare de rărire a plantelor - pentru fermierii mici, poate o lucrare de combatere a excesului de umiditate etc).
Principala lucrare de întreţinere a culturii porumbului este dată de combaterea buruienilor. Această lucrare se poate face atât pe cale chimică, cât şi mecanică, caz în care odată cu combaterea buruienilor se face şi o afânare superficială a solului şi eventual (acolo unde este posibil) o aplicare de îngrăşăminte chimice. În mod normal, aplicarea în vegetaţie a erbicidelor se poate realiza atunci când plantele de porumb au între 2 şi 6 frunze adevărate, dar momentul aplicării depinde foarte mult de substanţa activă utilizată (erbicidul folosit) şi de stadiul de dezvoltare al buruienilor.
Având în vedere condiţiile climatice din acest an, buruienile au avut o dezvoltare explozivă. În funcţie de momentul aplicării, de gradul de îmburuienare, de frecvenţa buruienilor şi de spectrul de buruieni dominante, se va alege erbicidul care va avea cel mai bun control asupra buruienilor. În cazul combaterii buruienilor dicotile din cultura de porumb, fermierul are la alegere o gamă variată de produse. În cazul buruienilor monocotiledonate, numărul produselor omologate la cultura porumbului, cu aplicare în vegetaţie, este mai mic şi majoritatea au ca substanţe active produse ca: fluroxipir, nicosulfuron, rimsulfuron, tropramezon etc (a se consulta lista produselor omologate). Pentru hibrizii de porumb de tipul “CTM” cu rezistenţă la cicloxidim se pot aplica aceste erbicide până la stadiul de 6 frunze. Aplicate şi în faza mai avansată a culturii de porumb (6 - 8 frunze) de obicei nu produce efecte de fitotoxicitate, dar datorită foliajului mai mare, gradul de combatere a buruienilor monocotile este mai redus.
Floarea-soarelui
Fermierii vor continua efectuarea lucrărilor de întreţinere la culturile de floarea-soarelui. Pe primul plan rămâne combaterea buruienilor atât pe cale chimică, dar şi mecanică.
Referitor la combaterea buruienilor pe cale chimică, aceasta se face diferenţiat în funcţie de sistemul de cultură. Astfel: la hibrizii normali, clasici, combaterea buruienilor monocotile este relativ simplă şi fără costuri prea mari şi se efectuează cu erbicide pe bază de cicloxidim, cletodim, fenoxaprop-p-etil, fluazifop-p-butil, quizalofop-p-ethyl, quizalofop-p-tefuril, propaquizafop etc. O problemă deosebită este dată de controlul buruienilor dicotile. În cazul unui asolament corespunzător şi al unei tehnologii de cultură adecvate cu erbicidare la pregătirea patului germinativ sau în preemergenţă, buruienile dicotile pot fi ţinute sub control.
La floarea-soarelui semănată în cele două sisteme noi de cultură, sistemul clearfield şi sistemul expres - cu hibrizi recomandaţi în aceste sisteme - contribuie la controlul în mare măsură a buruienilor dicotiledonate. De fapt, scopul principal pentru care fermierii noştri s-au orientat spre aceste sisteme noi de cultură a fost necesitatea combaterii buruienilor problemă din cultura de floarea-soarelui. În acest caz, important este să se ţină cont de perioada de aplicare a erbicidului. Normal, aceste erbicide se aplică atunci când planta de cultură are între 4 şi 6 frunze adevărate. La hibrizii cu rezistenţă la imazamox, aplicarea acestui erbicid în faza de 6 - 8 frunze ale plantei de floarea-soarelui controlează foarte bine şi toate speciile de orobanche (Orobanche spp) din România.
Din punct de vedere al combaterii buruienilor pe cale mecanică, fermierii, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii, pot face una până la două praşile mecanice. Pe lângă combaterea buruienilor, praşila mecanică are şi rolul de afânare superficială a solului. Concomitent cu lucrarea de afânare a solului pot fi aplicate şi unele îngrăşăminte chimice.
Mihai M.
Producătorii agricoli pot depune cererea de acord prealabil pentru finanţarea prin rambursare pentru motorina utilizată în agricultură pentru anul 2011 până la data de 31 decembrie 2010.
Cererea de acord prealabil pentru finanţare prin rambursare se depune la centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Prin această cerere, beneficiarii estimează cantitatea de motorină care va fi utilizată în anul 2011 la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură, respectiv în sectoarele vegetal, zootehnic şi îmbunătăţiri funciare şi pentru care solicită trimestrial ajutorul de stat.
Precizăm că, până în prezent, au fost depuse 200 de cereri de acord prealabil pentru finanţarea prin rambursare.
După obţinerea acordului prealabil, emis de către APIA, beneficiarii trebuie să depună la centrele judeţene APIA o cerere trimestrială pentru ajutorul de stat prin rambursare a diferenţei de acciză.
Cererea se depune până la finele lunii următoare trimestrului pentru care se solicită rambursarea şi este însoţită de o situaţie centralizatoare privind cantităţile de motorină achiziţionate în trimestrul respectiv, precum şi de documentele prevăzute de Ordinul 126/2010 cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit HG 408/2010, pentru motorina utilizată la efectuarea lucărilor mecanice în agricultură se stabileşte o acciză redusă de 21 euro/1000 litri. Diferenţa dintre acciza standard şi cea redusă se acordă ca ajutor de stat sub formă de rambursare.
Informaţii suplimentare
Categoriile de beneficiari ai ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură:
1. producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi cele familiale constituite potrivit O.U.G. nr. 44/2008 şi/sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute, inclusiv recunoscute preliminar, sau organizaţii de producători recunoscute, după caz, care sunt înregistraţi în Registrul agricol, Registrul fermelor, Registrul plantaţiilor viticole, alte evidenţe funciare, care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;
2. organismele/organizaţiile de cercetare, respectiv universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanţare, al căror scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie;
3. întreprinderile mici şi mijlocii care desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare agricole, definite conform Legii nr. 346/2004 şi prevederilor anexei I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008;
4. organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, aşa cum sunt definite în Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu completările ulterioare.
A venit vremea faptelor. A trecut de mult răgazul lăsat noii conduceri a MADR, conform înţelegerii cu organizaţiile profesionale şi sindicatele din agricultură, pentru a începe să ofere ”răspunsuri” la cerinţele producătorilor agricoli.
Surprinzător sau nu, ministrul, Valeriu Tabără, a găsit o serie de legi începute şi lăsate neterminate, altele, chipurile, legiferate dar, cum ne-a obişnuit ”fosta” echipă minune de la conducerea ministerului, încă netrimise la Bruxelles pentru aprobare ori cu aşa-zise întâlniri de lucru cu producători din toate sectoarele în care chipurile se negocia ceva.
Toate discuţiile începute cu ”nu se poate” şi încheiate, cum era şi firesc, în coadă de peşte, că doar era vorba de ”nimicuri” gen plăţile la hectar, plăţile la bovine sau plăţile la ovine şi caprine.
Cât despre plăţile la hectar, încă nu se ştie suma pe care fermierii o vor primi. Prima strigare - 80 de euro, apoi 117 şi ultima vreo 130 de euro. Se poate spune că, uşor, uşor, declaraţiile încep să se apropie de adevărata sumă aşteptată de agricultori şi negociată la aderare cu Bruxelles-ul.
Necunoscută este şi suma pentru PNDC – ul la bovine, suma stabilită pentru 2010 prin negociere cu UE este doar o iluzie, cum iluzie a ajuns ajutorul pentru ciobani, 10 euro în loc de 17.
Noiembrie este luna în care sunt aşteptate faptele.
Marea realizare privind bunăstarea la porc şi pasăre va primi răspunsul către mijlocul lunii de la Comisia Europeană, unul incert, cel puţin până în acest moment. Cât despre cum se va aplica, cine va beneficia de ajutor şi pentru ce fel de ”investiţii”, rămâne de desluşit abia după aprobare.
Luna aceasta sperăm să auzim câte ceva şi despre plăţile în avans care chipurile trebuiau începute din 15 octombrie. 37,85 euro/ha nu-s mulţi bani, puţini faţă de nevoile agricultorilor români trecuţi prin secetă, inundaţii, fără posibilităţi de creditare, cu dobânzi mari şi insuficiente garanţii.
Tot acum are loc şi aşteptatul anunţ privind PAC-ul după 2013 al comisarului pentru agricultură Dacian Cioloş. Securitatea alimentară, folosirea durabilă a resurselor naturale şi menţinerea echilibrului regional sunt în principal obiective care vor fi urmărite şi în viitor. Sprijinirea fermelor comerciale mici care contribuie la menţinerea vitalităţii zonelor rurale şi a peisajelor constituie un proiect realizabil în viitorul PAC. Vor fi propuse măsuri simple şi accesibile de sprijin pentru fermele mici, astfel încât acestea să fie capabile să păstreze forţa de muncă ocupată în zonele rurale.
Evident, cu toţii aşteptăm, cel puţin agricultorii români, ca bugetul destinat plăţilor directe să nu fie diminuat.
Tot în noiembrie, la INDAGRA Farm, va începe să emită, cu un program special dedicat acestui eveniment, Agrochannel TV – televiziunea satului românesc. Singurul post şi primul de acest fel din România, ale cărui programe sunt dedicate agriculturii şi dezvoltării rurale. Aici vor putea fi urmărite emisiuni informative, reportaje şi dezbateri realizate de jurnalişti profesionişti cu experienţă în acest domeniu aflat, e drept, în mare suferinţă în această perioadă.
Tradiţiile româneşti şi muzica populară românească îşi vor regăsi spaţiul şi locul cuvenite pe un astfel de post de televiziune şi, în fine, tot de luna aceasta, Gazeta Fermierului a devenit Revista Fermierului, cu spaţiu mult mai generos, cu mai multe posibilităţi de acoperire a tuturor sectoarelor din agricultură, în care veţi găsi informaţii complete de tehnică agricolă, informaţii şi dezbateri din pomicultură, legumicultură, viticultură, zootehnie sau despre evenimentele interne şi internaţionale care au avut sau vor avea loc. Oricum, surprizele nu se vor opri aici. Citiţi-ne şi luna viitoare şi vom avea şi alte veşti la fel de bune. Parafrazând deja de acum zicala „Iarna nu-i ca vara”, „Nici Gazeta, ca Revista”.
Pe agenda Comisiei Europene s-a aflat către mijlocul acestei luni soarta fermelor de semi-subzistenţă. Vreo 11 milioane în UE dacă luăm în calcul şi fermele de subzistenţă. Foarte multe sunt evident în România, dar nici celelalte ţări, Bulgaria, Polonia, nu stau deloc mai bine.
Cât de bine sau mai puţin bine este că există acest tip de agricultură?
A încercat să dea răspuns, pe parcursul a trei zile, conducerea DG Agri, organizatorul seminarului de la Sibiu.
De ce sunt importante pentru societate aceste ferme? De ce sunt importante pentru economia unei ţări? Sau care este aportul acestora pentru mediu şi păstrarea biodiversităţii?
Ei bine, deşi fac parte din categoria fermelor de familie, care produc în special pentru autoconsum şi mai puţin pentru piaţă, beneficiile sunt dintre cele mai diverse pentru ţară.
Aş spune că, în primul rând, forţa de muncă din familie este ocupată cu lucrul pământului sau creşterea animalelor şi obţinerea de produse tradiţionale. Acestea din urmă, într-o mai mică măsură, ajung şi la piaţă. Dacă avem în vedere faptul că sunt câteva milioane numai în ţara noastră, atunci importanţa lor pentru stabilitatea vieţii economice şi sociale este deosebită.
Dacă rolul acestora a fost bine determinat, în ceea ce priveşte viitorul fermelor de semi-subzistenţă depinde atât de cel al Politicii Agricole Comune( PAC), cât, mai ales, de limitele pe care şi le stabileşte fiecare ţară membră, de ţintele acestora.
Pe de o parte susţinerea de până acum, prin măsura 141 din PNDR, de doar 1500 de euro, pe o perioadă de 5 ani, s-a dovedit insuficientă pentru dezvoltarea acestora şi trecerea lor către categoria de ferme mici. Cel mult, aceşti bani au acoperit şi vor acoperi doar nevoile zilnice ale fermei de semi-subzistenţă. Cu alte cuvinte, cum se zice pe la noi, traiul de azi pe mâine al fermierului.
Doar o susţinere mai mare din partea UE, fără măsuri concrete din partea ţărilor cu număr mare de astfel de ferme, acestea nu vor avea viitor. Este valabil şi pentru România sau mai ales pentru România, unde, în afara plăţilor europene, pentru aceştia nu s-a făcut nimic. Şi aici este vorba despre accesul la piaţă, chiar şi la cea locală, care, în acest moment, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
Accesul la alte fonduri europene, ca să nu zic la bănci. Ce bancă, din România, ar acorda unei astfel de ferme un împrumut cât de mic? Deşi, aceeaşi bancă, în altă ţară a UE, altfel tratează creditul pentru fermele de semi-subzistenţă, ca să nu zic pentru agricultură în general. Numai în România fermierii sunt trataţi altfel. Suntem în UE şi nu prea suntem. Depinde de ce parte a baricadei te afli.
Oricum, revenind, fără o implicare mai mare a guvernului în sprijinirea chiar a asocierii acestui tip de ferme, în realizarea de investiţii în utilaje, depozite pentru produse, accesul la pieţe, creditare, vom rămâne doar cu frumuseţea biodiversităţii create de aceştia, de beneficiul pentru mediu, cu păstrarea tradiţiilor culturale. Sună bine, dar nu-i suficient. Nivelul de trai al acestei populaţii, în atari condiţii, nu va creşte niciodată. Şi nu cred că acesta-i viitorul pe care şi-l doreşte UE. Sau, cel puţin, aşa l-am perceput.
La data de 10 noiembrie, cea de a xv-a ediţie a expoziţiei internaţionale în domeniul produselor şi echipamentelor dedicate agriculturii şi zootehniei a INDAGRA FARM și-a deschis porţile, reunind 400 de firme, din 19 de ţări - duminică, 14 noiembrie, fiind ziua de închidere. Printre ţările prezente se vor număra Austria, Belgia, Bulgaria, China, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Marea Britanie, Moldova, Olanda, Polonia, România, Spania, Turcia, Ungaria, pe o suprafaţă totală de expunere de 19.500 mp, din care 11.500 mp în interior. Gradul de internaţionalizare a acestei manifestări este de 40%.
La această ediţie, Franţa are o participare de grup prin intermediul UBIFRANCE, a Spaniei, prin ARAGON EXTERIOR şi a Austriei, organizată de Austrian Agricultural Cluster.
Expozanții au pregătit pentru vizitatori o serie de evenimente la car epot participa. Astfel vor putea afla despre diferitele programe care li se adreseaza, cum ar fi cel de la MAP, importator unic Deuze Fahr – agricultorii pot achiziționa utilaje fără a plăti pe loc nimic ci in luna septembrie a fiecarui an.
Facilităţi de afaceri
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale acordă, şi în acest an, o atenţie deosebită acestei manifestări, confirmând faptul că din perspectiva reformei Politicii Agricole Comune, România este interesată să realizeze parteneriate viabile cu alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea promovării intereselor comune.
Pentru a facilita contactele de afaceri, vizitarea şi identificarea domeniilor de interes, expoziţia este structurată pe cele mai reprezentative domenii:
» maşini şi utilaje agricole;
» seminţe şi îngrăşăminte;
» tehnologii de creştere a animalelor;
» tehnologii de creştere a păsărilor;
» tehnologii de creştere a porcilor;
» flori şi grădinărit.
Ca în fiecare an, zootehnia va fi reprezentată în mod cuprinzător la INDAGRA FARM, fiind prezentate taurine, ovine şi caprine, cabaline şi păsări de rasă. Zilnic vor avea loc demonstraţii hipice în spaţii special amenajate, iar sâmbătă, 13 noiembrie 2010, va fi organizată cea de a 4-a ediţie a Concursului naţional de taurine, ovine şi caprine.
Pe toată perioada manifestării vor putea fi degustate produse tradiţionale româneşti realizate de cei 30 de producători din Ardeal, Banat, Moldova şi Maramureş, precum şi vinuri româneşti de la cele mai renumite podgorii, în spaţiile special amenajate pe aleea principală a Complexului. Sunteţi invitaţi la tradiţiile, obiceiurile şi bunătăţile din Bucovina într-un spectacol inedit, pe o suprafaţă de peste 1000 mp. Cei care doresc să savureze produsele ecologice, le vor putea găsi în cele cinci zile de expoziţie în pavilionul dedicat producătorilor bio.
Privire în trecut
Cu ocazia manifestării INDAGRA FARM, Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia va pune vizitatorii în faţa tradiţiei şi evoluţiei agriculturii. Sub sloganul „Veşnicia s-a născut la sat”, vom descoperi maşinile şi utilajele de epocă: maşini producătoare de forţă, treierat şi vânturat (locomobil, batoză, vânturătoare). Vom putea admira expoziţia şi demonstraţii practice – „Cununi de Seceriş”, împletituri tradiţionale din spice de grâu şi expoziţia ”Povestea ţestului” însoţită de demonstraţii practice de coacere a pâinii la ţest, vedetele participării Muzeului Naţional al Agriculturii.
Organizatorii INDAGRA spun că expoziția se bucură atât de aprecierea specialiştilor, cât şi de interesul tot mai crescut al fermierilor, numărul vizitatorilor ediţiei anterioare depăşind 15.000.
Vizitarea standurilor se poate face între orele 10.00-18.00 şi în ultima zi, 14 noiembrie, între orele 10.00-16.00, tariful biletului de intrare fiind de 5 lei. Accesul celor din domeniul agriculturii este liber în baza invitaţiei de specialist.