Semi-subzistenţa - REVISTA FERMIERULUI
Marți, 16 Noiembrie 2010 21:17

Semi-subzistenţa

Scris de

Pe agenda Comisiei Europene s-a aflat către mijlocul acestei luni soarta fermelor de semi-subzistenţă. Vreo 11 milioane în UE dacă luăm în calcul şi fermele de subzistenţă. Foarte multe sunt evident în România, dar nici celelalte ţări, Bulgaria, Polonia, nu stau deloc mai bine.
Cât de bine sau mai puţin bine este că există acest tip de agricultură?

A încercat să dea răspuns, pe parcursul a trei zile, conducerea DG Agri, organizatorul seminarului de la Sibiu.
De ce sunt importante pentru societate aceste ferme? De ce sunt importante pentru economia unei ţări? Sau care este aportul acestora pentru mediu şi păstrarea biodiversităţii?

Ei bine, deşi fac parte din categoria fermelor de familie, care produc în special pentru autoconsum şi mai puţin pentru piaţă, beneficiile sunt dintre cele mai diverse pentru ţară.

Aş spune că, în primul rând, forţa de muncă din familie este ocupată cu lucrul pământului sau creşterea animalelor şi obţinerea de produse tradiţionale. Acestea din urmă, într-o mai mică măsură, ajung şi la piaţă. Dacă avem în vedere faptul că sunt câteva milioane numai în ţara noastră, atunci importanţa lor pentru stabilitatea vieţii economice şi sociale este deosebită.

Dacă rolul acestora a fost bine determinat, în ceea ce priveşte viitorul fermelor de semi-subzistenţă depinde atât de cel al Politicii Agricole Comune( PAC), cât, mai ales, de limitele pe care şi le stabileşte fiecare ţară membră, de ţintele acestora.

Pe de o parte susţinerea de până acum, prin măsura 141 din PNDR, de doar 1500 de euro, pe o perioadă de 5 ani, s-a dovedit insuficientă pentru dezvoltarea acestora şi trecerea lor către categoria de ferme mici. Cel mult, aceşti bani au acoperit şi vor acoperi doar nevoile zilnice ale fermei de semi-subzistenţă. Cu alte cuvinte, cum se zice pe la noi, traiul de azi pe mâine al fermierului.

Doar o susţinere mai mare din partea UE, fără măsuri concrete din partea ţărilor cu număr mare de astfel de ferme, acestea nu vor avea viitor. Este valabil şi pentru România sau mai ales pentru România, unde, în afara plăţilor europene, pentru aceştia nu s-a făcut nimic. Şi aici este vorba despre accesul la piaţă, chiar şi la cea locală, care, în acest moment, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.

Accesul la alte fonduri europene, ca să nu zic la bănci. Ce bancă, din România, ar acorda unei astfel de ferme un împrumut cât de mic? Deşi, aceeaşi bancă, în altă ţară a UE, altfel tratează creditul pentru fermele de semi-subzistenţă, ca să nu zic pentru agricultură în general. Numai în România fermierii sunt trataţi altfel. Suntem în UE şi nu prea suntem. Depinde de ce parte a baricadei te afli.

Oricum, revenind, fără o implicare mai mare a guvernului în sprijinirea chiar a asocierii acestui tip de ferme, în realizarea de investiţii în utilaje, depozite pentru produse, accesul la pieţe, creditare, vom rămâne doar cu frumuseţea biodiversităţii create de aceştia, de beneficiul pentru mediu, cu păstrarea tradiţiilor culturale. Sună bine, dar nu-i suficient. Nivelul de trai al acestei populaţii, în atari condiţii, nu va creşte niciodată. Şi nu cred că acesta-i viitorul pe care şi-l doreşte UE. Sau, cel puţin, aşa l-am perceput.

Citit 2192 ori
Mai multe din această categorie: De la vorbe... la fapte »

Publicitate

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista