Citiţi cu atenție însemnările care urmează: dacă de la Bârca au pornit paşii poetului către Viana imperială, de unde a rezultat şi o carte ce a făcut vâlvă în epocă, tot din această localitate a pornit cândva o idee șturlubatecă ce a adus autorului profituri însemnate, vreme de un an şi jumătate şi care, iată, de curând a fost aplicată cu deplin succes şi în binecunoscutele hale Obor din Bucureşti.

Despre ce este vorba? Despre obţinerea cărnii de vită, nu de la bovine, cum se obişnuieşte dintotdeauna, ci de la cabaline, adică de la cai - pot fi și armăsari ori iepe - precum și de la măgari ori catâri. Ori strălucita idee nu s-a ivit in capul unui oarecare Mitică de la oraş, ci a unui cioban, deci a unui cunoscător de animale, chit ca acestea erau ovine și, deci, nu se exprimau vocal prin mugete, ci prin behăit. Apropo, ce–o mai face domnul behăianu, ăla cu crimele din pubelele de gunoi?...

Cum anume s-a putut obţine carne de vită, sper că ați reţinut, din cabaline? Simplu. Prin sacrificarea acestora într-un abator improvizat. Funcţionând fără autorizaţie, se înţelege. Cum de nimeni nu s-a sesizat asupra celor ce se cam întâmplă vreme de 18 luni calendaristice este un mister. Dar nu unul de proporţii dacă avem în vedere că prin ţinuturile oltene, unde se petrece acţiunea, misterele, ca și minunile, de altfel, fac parte deja din folclor, dar și din cotidian - amintiţi-vă bunăoară de celebrul Petrache Lupu de la Maglavit.

De ce în cele din urmă lucrurile au fost date în vileag și prospera afacere a fost stopată, asta ar fi o altă întrebare. Dar, atenţie, pe la noi circulă o zicală: cine e curios, n-are zile prea multe, aşa încât renunţăm la interogaţie, nu fără a ne aminti de filmul semnat de un faimos regizor american, care era, prin naştere fiul unor emigranţi ruşi „Și caii se împuşcă, nu-i așa?” sau se măcelăresc, în varianta mioritică, de către un cioban cu nume de înalt demnitar, pentru a fi metamorfozat în carne de vită, de unde și versurile, cam şchioape, e drept, dar asta e situaţia, că aşa e inspiraţia:

Fost-ai frate bucifal
Şi-ai ajuns salam, halal
Rosinanta glorioasă
Ai ajuns viţel de rasă!
Vasilică, fost măgar
Fleică pentru grătar

Poftă bună, bon apetit, adică, cum zic cei de vorbesc limba lui Voltaire

George Ghidrigan