Scrisoarea lu’ Gheorghe - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

În perioada 29-31 iulie a avut loc la Sinaia întâlnirea Federaţiei Naţionale a Grupurilor de Acţiune Locală. La întâlnire au participat peste 100 de GAL-uri din cele 163 acreditate în România. Au fost aduse în atenția autorităţilor problemele concrete cu care se confruntă fiecare grup de acţiune locală din ţară. S-a avut în vedere şi noua programare 2012-2020, dar şi ceea ce este foarte important cooperarea pentru a accesa fondurile europene. Practic întâlnirea a avut ca scop "„Accelerarea implementării strategiilor de dezvoltare locală - GAL și stimularea absorbției fondurilor dedicate axei IV PNDR", aceasta fiind de fapt și titulatura sub care s-a desfășurat conferința.

 

Rezultatele discuțiilor au fost bune, cel puțin așa susține președintele Federaţiei Naţionale GAL, Alexandru Potor „Avem rezultate foarte bune, am avut prezenţa reprezentanţilor Ministerului Agriculturii prin APDRP şi Autoritatea de Management, cărora le-am ridicat chestiuni foarte concrete de natură tehnică, reieșind până la urmă că este nevoie de o cooperare mai apropiată şi un schimb de idei, dialog între GAL-uri şi Autoritatea de Management şi APDRP foarte consistent pentru că abordarea este foarte nouă din punct de vedere logistic, faptul că decizia se ia la nivelul GAL-ului, la nivelul teritoriului şi nu în sistem centralizat poate să pună diverse dificultăţi."
Programul LEADER
Discuția despre aceste organisme nu poate fi posibilă fără a ne acomoda, pentru început, cu termenii și cu felul cum funcționează ele. Cu siguranță că vă este cunoscut faptul că dezvoltarea rurală este pentru Uniunea Europeană un obiectiv important. O parte însemnată din efortul financiar pe care îl face sub forma unor programe bine conturate se îndreaptă spre acest deziderat, subordonat Politicii Agricole Comune. Așa s-a ajuns la dezvoltarea acestui program dedicat creșterii bunăstării locuitorilor de la sate, LEADER. Ideea a apărut încă de pe la începutul anilor '90, iar numele este dat de acronimul de la Liaison Entres Actions des DEveloppment Rural, care s-ar traduce: „LEgături între Acțiuni de DEzvoltare Rurală" (după cum se vede ne iese și nouă jocul de litere). De altfel, în broșura publicată de Uniunea Europeană în 2006 se menționează că: „După cum sugerează şi numele, este o metodă de mobilizare şi de promovare a dezvoltării rurale în comunităţile locale, şi nu un set fix de măsuri care trebuie implementate." Cu alte cuvinte, locuitorii unor regiuni cu caracteristici comune sunt stimulați, prin diverse metode legislative, manageriale și financiare să își crească nivelul de trai. Faptul că se încurajează dezvolatarea unor teritorii omogene duce la creșterea sentimentului de „identitatea locală". Trebuie făcută precizarea că doar teritoriile rurale sunt prinse în acest program. Adică acele regiuni cu o populație care locuiește în comune, cu mai puţin de 150 locuitori/km2. (Această definiţie este unic recunoscută pe plan internaţional referitor la spaţiul rural).
Chiar dacă se cere din partea comunităților inițiativă și decizie au fost stabilite totuși niște obiective care au ca scop final o dezvoltare pe termen lung a regiunii și nu una cu orice preț. Obiectivele pe care cei angajați în desfășurarea programului trebuie să le atingă sunt condiționate de obținerea sprijinului promis. Dintre aceste obiective amintim:
protejarea patrimoniului cultural şi natural local;
consolidarea economiei rurale care înseamnă în primul rând crearea de locuri de muncă;
îmbunătăţirea capacităţii administrative a comunităţilor locale.
Abordarea de jos în sus
Se dorește o abordare de jos în sus pentru a da posibilitatea ca decizia să fie luată tocmai de aceia care vor beneficia în cele din urmă de programul de dezvoltare. Este o viziune care va favoriza formule specifice localnicilor și nu importate de cine știe unde.
O altă viziune binevenită este abordarea integrată a activităților ce urmează a fi dezvoltate. Faptul că se urmărește tocmai o interconectivitate între ele duce către o susținere reciprocă în condițiile în care una sau alta ar întâmpina greutăți.
Evident că nu poate fi exclusă niciuna dintre cele trei sfere ale societății, ori de unde ar fi ea, sfera publică, sfera privată şi cea civilă, care se unesc din proprie ințiativă cu toate resursele și competențele și caută formula cea mai bună pentru atingerea scopului final.
La nivel de decizie, partenerii economici şi reprezentanţii societăţii civile, precum agricultorii, femeile, tinerii din spaţiul rural şi asociaţiile acestora trebuie să reprezinte cel puţin 50% din parteneriatul local.
Grupurile de Acţiune Locală
Partenerii înfiinţează aşa-numitele „Grupuri de Acţiune Locală" (Local Action Group), care îşi desfăşoară activitatea pe un teritoriu rural, cu o populaţie cuprinsă între 10.000 și 100.000 locuitori.. Sunt cele care își propun să definească, să susțină și să implementeze o strategie de dezvoltare locală. Scopul final este să crească valoarea și competitivitatea produselor şi serviciilor localnicilor, în special facilitând accesul la pieţe pentru micii producători uniţi prin activităţi colective, să eficientizeze folosirea resurselor naturale şi culturale, să îmbunătăţească și calitatea vieţii în teritoriile rurale. Este îmbucurător faptul că fenomenul a luat amploare și produce efecte. „Sunt 163 de GAL-uri la nivelul întregii ţări, spune Alexandru Potor, președintele FNGAL, ele acoperă aproximativ 70% din mediul rural, ca teritoriu şi aproape 8 milioane de locuitori. Deci trebuie să vă închipuiţi că avem posibilitatea prin intermediul GAL-urilor să atingem cele mai îndepărtate sau cele mai neumblate colţuri ale ţării GAL-urile sunt instrumente de rezolvare a problemelor de modernitate, putem aduce investiţii pentru că ele au o structură, un portofoliu al proiectelor foarte extins, cele care se referă la investiţii în agricultură, apoi la infrastructură, la pregătirea personalului, cei care sunt în interior şi vor să îşi dezvolte afacerea agricolă sau non-agricolă, serviciile de turism şi aşa mai departe, aria este vastă, populaţia beneficiară este foarte numeroasă, iar numărul de proiecte este din punctul meu de vedere impresionant, aproape 7000 de proiecte la nivelul tuturor GAL-urilor din România, asta ne creează o responsabilitate foarte mare pe fiecare GAL în parte şi în ceea ce priveşte Federaţia în ansamblu, a fost şi motivaţia pentru care ne-am concentrat în realizarea acestor proiecte de accelerarea implementării strategiilor."
Coordonarea
GAL-urilor
Evident că aceste GAL-uri sunt coordonate de structuri guvernamentale astfel, Direcţia Generală Dezvoltare Rurală din cadrul MAPDR exercită rolul de Autoritate de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală din România. iar Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) va fi autoritatea naţională responsabilă de implementarea financiară şi tehnică a măsurilor din Programul LEADER. Finanțarea este asigurată prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, în conformitate cu Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005.
Cu ocazia întâlnirii de la Sinaia au cerut din partea APDRP o adaptare a ghidurilor măsurilor de implementare, iar președintele FNGAL și-a exprimat nerăbdarea ca aceasta să se producă: „Așteptăm un răspuns prompt din partea APDRP, pentru că ei sunt cei care gestionează aceste documente, astfel încât în timpul cel mai scurt să putem absorbi banii alocaţi pentru GAL-uri."
Au fost opinii care au semnalat o tendință de uniformizare a proiectelor la nivel național. „Au fost intervenţii în care s-a solicitat anumitor reprezentanţi din partea instituţiilor să nu încerce să suprapună programul intern peste ceea ce înseamnă în speţă mare PNDR-ul, aici fiecare ştie sau a conceput o serie de proiecte atipice specifice acelei regiuni şi tocmai aceasta a fost explicaţia pe care au dat-o domnului primar de la Baia Sprie, în sensul în care nu se poate şti dintr-un anumit birou mai bine decât din teritoriu care sunt nevoile acelui teritoriu".
Conlucrarea GAL-urilor
Lăudabilă este și conlucrarea și schimbul de experiență care se face între diferitele Grupuri de Acțiune Locală. Se formează așa numitele reţele naţionale şi internaţionale între grupurile LEADER care contribuie la diseminarea şi schimbul metodelor, cunoştinţelor, experienţelor şi rezultatelor obţinute la nivel local. „Proiectele de cooperare ne dau posibilitatea de a fi vizibili și în afara țării, spune Rodica Lăzăriciu, președinte GAL Țara Oașului, jud Satu Mare, de a prelua bune practici atât din țară, cât și din străinătate."
Legat de un astfel de schimb de experiență povestește Constantin Mircea Bârsan, președintele GAL-ului Valea Ampoiului - Valea Mureșului că la o întâlnire cu niște parteneri italieni aceștia „... au încercat să îmi explice transferul de know-how în ceea ce privește prunele şi le-am adus o ţuică şi le-am făcut exact transferul de know-how pe viu, am demonstrat că avem şi noi produsele noastre cu care putem să facem schimb de experienţă."
Tot domnia sa spune că: „La nivel de FNGAL avem foarte mulți specialiști, ne întâlnim periodic și armonizăm ghidurile și procedurile pe care le aducem conform realității, conform legislației. Se știe că FNGAL a obținut modificarea de legislație pentru obținerea avansului, o bulă de oxigen pentru dezvoltarea rurală, astfel GAL-urile noi au venit pe un teren bătătorit și au primit foarte multă consiliere din partea noastră".
De altfel, discuția de la Sinaia s-a concentrat foarte mult pe aceste proiecte de cooperare. „Reuniunea, spune Alexandru Potor, s-a încheiat cu un târg de cooperare în care GAL-urile au stat împreună la aceeaşi masă, au făcut mai multe grupuri de lucru, au reieşit proiecte de cooperare foarte interesante, proiecte pe turism rural, proiecte care îşi propun să valorifice resursele locale, proiecte care aduc în atenţie chestiuni arzătoare, cum ar fi energiile regenerabile."
Probleme ce ar putea fi rezolvate
Cel puțin din punct de vedere teoretic ințiativa Uniunii Europene este foarte bună, pentru că sunt rezolvate nevoile locale specifice și valorificate resursele materiale și intelectuale
Vom vedea dacă aceste mecanisme vor funcționa, dacă din diverse motive nu vor fi deturnate sau denaturate. Oricum, implementarea de până acum nu a fost nici pe departe ușoară. Blocajele de tot felul au frânat bunul mers al programelor care nu vor mai putea beneficia de finanțarea care vine în baza unui calendar foarte riguros. Dintre problemele cel mai des ridicate s-a evidențiat slaba conlucrare între GAL-uri și forurile superioare de decizie și avizare cu care primii și-ar dori să se întâlnească mai des - reuniunea de la Sinaia fiind un prim pas spre acest deziderat. O altă problemă acuzată frecvent de participanți este acea a întârzierilor ce apar in verificarea proiectelor de către Centrele Regionale și Oficiile Județene. „În cadrul GAL-urilor selecția proiectelor, din momentul în care deschidem o secțiune până dăm un raport de selecție durează o lună și jumătate, dar așteptăm verificarea proiectelor de către Oficiile Județene, Centrele Regionale, 3-4-5 luni. În septembrie vor fi ultimile sesiuni, nu știu cum vom reuși să selectăm și celelalte proiecte în timpul scurt care ne-a mai rămas," spune Marius Sârb, director executiv GAL Țara Zarandului, jud Hunedoara. Iar Rodica Lăzăriciu, președinte GAL Țara Oașului, jud Satu Mare adaugă „Chiar și contractarea durează foarte mult , din păcate există o singură persoană care se ocupă cu asta. Ar trebui găsite niște soluții, s-ar putea delega competențe către Oficiile Județene, am putea să-i ajutăm noi. S-ar putea lua niște măsuri pentru a ajunge mai repede unde ne dorim, dar din păcate astfel de măsuri nu se iau în timp util și nu peste tot în același fel.
Pe lângă aceste probleme care duc la intârzieri nedorite se mai adaugă o chestiune ce ridică semne de întrebare și în alte secoare de activitate, achizițiile pe baza prețului cel mai mic. „În prezent procedura de achiziție pune accent pe prețul cel mai scăzut, remarcă Marius Sârb, director executiv GAL Țara Zarandului, jud Hunedoara, fapt care va duce la un aflux de lucruri ieftine, de soluții, pentru că vorbim și de proiecte de investiții, soluții care nu sunt competitive și care nu ar trebui să își aibă locul într-o dezvoltare pe care vrem s-o facem pe termen lung. Ar trebui să se adauge la varianta aceasta de preț scăzut și cel tehnico-economic, conform căruia un beneficiar poată să pună prețul cel mai scăzut un anumit procent, iar calitatea alt procent, după care se va stabili un algoritm prin care se atribuie contractul pe criteriul tehnico-economic." Iar Rodica Lăzăriciu, președinte GAL Țara Oașului, jud Satu Mare evidențiază deficiența adusă de acest criteriu: „Am observat că proiecte de anvergură depuse de către autoritățile publice pe PNDR de 322 sunt blocate pentru că n-au avut posibilitatea, mergând pe prețul cel mai mic, să-și aleagă cel mai bun constructor, n-au avut posibilitatea să solicite garanți, să-și stabilească niște criterii de selecție a celui mai bun executant și au ajuns mulți în situația în care executantul este în faliment și nu-și mai pot continua lucrarea. Deci acest sistem de achiziție este extrem de păgubos, atât pentru beneficiar, cât și pentru autoritatea statului. Sunt sume dezangajate."

Calitatea produselor care susțin lucrările agricole este din ce în ce mai ridicată, fiind foarte greu pentru fermier să aleagă. Firmele producătoare vin în întâmpinarea agricultorilor cu demonstrații, explicații, scheme de aplicare, cât mai aproape de ferme și cât mai clar formulate. Formula găsită de compania Bayer pentru a-și pune la încercare produsele a fost numită Agroarena și are un caracter itinerant. În acest an s-au organizat câmpurile Bayer Agro Arena în 6 localității, care cuprind practic principalele zone agricole ale țării și anume: Însurăței (jud. Brăila), Caracal (jud. Olt), Cărpiniș (jud. Timis), Secuieni (jud. Neamț), Marghita (jud. Satu Mare) și Târgu Secuiesc (jud. Covasna).

                                                                                                                                                                                   

Bayer la 150 de ani
Agroarena 2013 reprezintă pentru compania germană în primul rând posibilitatea de a intra în contact direct cu fermierii, dar anul acesta „...ce e mai important pentru noi, mărturisește Gabi Raviczki, director de marketing şi dezvoltare Bayer CropScience, înseamnă ediția - iată, a șaptea - care aniversează 150 de ani de existență a companiei noastre. E cel mai bun moment pe care dorim să îl sărbătorim împreună cu partenerii noștri, fie că sunt fermierii, cu care ne dorim să vorbim în mod special, fie distribuitori regionali, naționali sau locali. Una dintre filosofiile noastre este aceea de a ne apropia cât mai mult de utilizatorul final, de a-i înțelege nevoile și de a dezvolta concepte care să i se aplice cât mai bine."
Șase AgroArene
Locul de desfășurare este ales, firește, în funcție de culturile pentru care sunt produsele cărora li se face prezentarea, în funcție de microclimat și areal. „De asta avem șase Agroarene, precizează în continuare directorul de marketing şi dezvoltare de la Bayer CropScience, șase regiuni, fiecare cu specificitatea ei. Constatăm diferențe destul de importante între modul cum s-au dezvoltat culturile anul acesta. Agroarena, iată, este foarte complexă pentru că acoperă culturile cheie din fiecare zonă și în fiecare regiune învățăm împreună cu fermierii care sunt factorii care ne-au învățat în sens pozitiv sau negativ în anul respectiv. Deci, există diferențieri foarte clare, dar în mod deosebit cred că am reușit să producem și să punem la punct niște sfaturi tehnologice care să se plieze foarte bine, regional vorbind."
O asistență numeroasă și interesată
Evident că valoarea unui astfel de demers este dată de efectul pe care îl are asupra celor cărora se adresează, fermierii. Un prim succes poate fi consemnat prin prezența numeroasă a lor la toate cele 6 întâlnirii la care au fost chemați, dar și de feed-back-ul pe care orice organizator de asemenea întâlniri și l-ar dori. „Eu conduc o firmă care se ocupă de cultura mare cam de trei ani de zile, spune Kiss Peter, un fermier din jud. Covasna, și mă bucur că se organizează evenimente de genul acesta pentru că ce vedem aici micro, putem să transpunem macro la noi." Iar Romulus Oprea, un alt fermier covăsnean adaugă: „E foarte interesant pentru fermieri și e foarte bine că vedem în practică ceea ce se aplică și prin țările, să zicem, cu o agricultură mai performantă, în condiții apropiate de ale lor, cu tehnologie de vârf, este foarte important că mai și socializăm, facem schimb de informații și așa mai departe, și în felul acesta ne adaptăm cât mai repede și tehnologia. Oricum mulți dintre fermierii prezenți aici aplică deja în producție produsele firmei la care suntem astăzi invitați."
Participarea peste așteptări, a fermierilor și a distribuitorilor la aceste întâlniri, confirmă încă o dată nevoia pentru un schimb constant de informație, de consultanță de specialitate acordată în condiții practice de câmp de către specialiștii companiei noastre și de partenerii cooptați în aceste proiecte . Anul acesta sfera problemelor dezbătute a fost esențial largită prin abordarea unor teme conexe, cum ar fi: tehnicile de aplicare modernă a produselor de protecția plantelor și sisteme moderne de fertilizare a culturilor de câmp. Aceste subiecte susținute în parteneriat cu echipele New Holland România și Kwizda România au completat informațiile legate de tehnologiile Bayer de protecția plantelor.
Protecția plantelor la superlativ
În centrul atenției au fost în acest an cerealele, atât pentru semințele de grâu, cât și pentru cele de orz de toamnă Bayer propune tratamente cu insectofungicidul Yunta Quattro care conține două fungicide sistemice și două insecticide și oferă o protecție superioară tinerelor plantule și o creștere mai viguroasă a plantelor în primele stadii de dezvoltare.
Un succes deosebit a avut în acest an pachetul Falcon, care oferă atât un control eficient al buruienilor, prin erbicidul Sekator Progress OD, cât și al bolilor foliare cu ajutorul fungicidului Falcon 460 EC. Ambele produse sunt perfect compatibile și se pot aplica concomitent, în amestec; astfel fermierul economisește timp și bani, obținând protecția culturilor împotriva bolilor și a buruienilor printr-o singură trecere.
La cultura porumbului s-au remarcat erbicidele Adengo 465 EC, cu aplicare preemergentă și postemergentă timpurie, dar și Laudis OD 66, cel mai selectiv erbicid postemergent pentru porumb (util atât pentru porumbul de consum, cât și pentru porumbul zaharat ori în loturile de hibridare).
AgroArena Tg. Secuiesc
Faptul că am purtat aceste discuții la Târgu Secuiesc - unul dintre locurile în care s-a desfășurate Agro Arena - ne-a scos în evidență, așa cum spuneam mai devreme, și specificitatea acestei zone, cultura cartofului. „Agroarena este în al cincilea an în care se realizează de către firma Bayer la mine pe parcelă, spune Mihai Mucsi, fermier din localitate, cu cele cinci culturi de bază ale județului, cartof, grâu, sfeclă, rapiță și porumb - ultimile două se extind din an în an în detrimentul cartofului." Din păcate se observă o scădere a suprfețelor cultivate cu cartof, poate și pentru că „...anul 2012 a fost unul cu rezultate tehnice, financiare, economice sub orice critică, cel mai rău an de când lucrez în meserie, este de părere același Mihai Mucsi, lucru datorat secetei care a survenit în vară, după un mai de 130 de litri anul trecut a venit luna iunie cu 11 litri, iulie cu 12 litri, iar noi producțiile le planificăm și le fertilizăm și avem tehnologie pentru 35-40 de tone și dacă pe unele parcele am făcut 20-25 de tone este binișor. Bineînțeles, unde am irigat, am atins și producția planificată."
„Evident că prezentăm și alte culturi, cum ar fi sfecla de zahăr și cerealele, pentru că intră în rotația normală a marilor cultivatori de cartofi - și nu numai - dar și noua tendință pe care am observart-o, nu doar în Covasna și în Harghita, dar și în Brașov, constatăm o deschidere în cultivarea porumbului, ceea ce ne bucură foarte mult, noi fiind experți în cultivarea porumbului și de asemenea rapița, care, spre surprinderea unora, începe să câștige din ce în ce mai mult teren și cu rezultate destul de bune," ține să ne precizeze Gabi Raviczki, director de marketing şi dezvoltare Bayer CropScience
Rapița de sorginte germană
Vedeta ediției de anul acesta a fost cultura de rapiță, asta pentru că pe lângă oferta specifică de protecție a acesteia s-a adăugat și oferta de hibrizi marca Bayer. „Noutatea, pentru că vorbim de o aniversare - 150 de ani a companiei noastre, înseamnă foarte multă inovație, altfel nu am fi putut să ne susținem existența - anul acesta nu face excepție, venim și acum cu inovații, în special în domeniul protecției plantelor și vorbim despre noul erbicid Sencor Lichid, venim cu noutăți și în domeniul culturilor de sfeclă, vorbim de Betanal Max Pro - pe care îl vom lansa anul viitor în piață - dar cred că noutatea cea mai surprinzătoare este faptul că Bayer lansează primii săi hibrizi de rapiță și avem nu mai puțin de șase hibrizi, cu care încercăm în momentul de față să ieșim în întâmpinarea cultivatorilor, într-un domeniu în care, recunoaștem, suntem la început dar învățăm din mers și sperăm să venim cu produse, semințe de calitate, la nivelul la care o facem și în protecția plantelor", spune Gabi Raviczki, director de marketing şi dezvoltare Bayer CropScience.
„Aș spune în primul rând că aducem o genetică germană de cea mai înaltă calitate, ne întărește convingerea Gabi Raviczki, director de marketing şi dezvoltare Bayer CropScience. Se știe foarte bine că genetica de sorginte germană este una dintre cele mai puternice în domeniul producerii seminţei de rapiță din acest moment. Încercăm să venim cu niște hibrizi foarte bine adaptați condițiilor locale. Sunt hibrizi care au ieșit acum din testele de omologare cu rezultate foarte bine comparabile cu piața noastră. Am ezitat mult în a intra în acest domeniu pentru că există așteptări foarte mari din partea partenerilor noștri în ceea ce privește calitatea tehnică a produselor pe care le dăm, fie că vorbim de produse de protecție a plantelor, fie că vorbim de semințe. Iată, venim deci cu patru hibrizi importanți: Jenifer, Jumper, Belana și Baghira, sunt niște nume noi pe piață, dar care din testele pe care le facem și urmează să le facem în acest sezon, suntem convinși că se vor situa foarte aproape, dacă nu cumva mai sus decât principalii dătători de trend în piața românească."
Mihai Mucsi chiar a folosit acești hibrizi, arătându-se mulțumit. „Cultura a ieşit din iarnă decimată, ca densitate, dar prin proprietatea, atât de importantă pentru fermieri, de ramificare puternică şi ramificare chiar de la baza plantei, aceste goluri, venite după o iarnă grea, au fost compensate prin ramificarea respectivă şi s-a completat structura. În general, eu pun rapiţa după cartof, în special după cartoful timpuriu recoltat ca sămânţă sau recoltat ca şi cartof de consum timpuriu, iar producţia este reuşită. Am făcut şi 4000-4500 de kilograme la hectar, iar acum sper să facem 4000 de kilograme cu ploile care au venit, mai vegetează rapiţa, bineînţeles nu din frunză prea mult, dar din silicve şi din partea superioară a tulpinelor."
Tehnologia aduce un plus de producție
Utilitatea acestui tip de eveniment este dincolo de simpla promovare a unor produse. Tehnologia și rigoarea cu care trebuie să o aplici nu pot fi explicate decât prin viu grai, privindu-l în ochi pe cel căruia îi spui că, dacă nu va face așa, nu va obține nici pe departe ceea ce își dorește. Nu poți să cumperi un produs despre care doar ai auzit că e bun fără să știi cum și când să îl aplici plantelor. „Cred că ceea ce trebuie să reușim să implementăm împreună cu partenerii noștri este zona de consiliere tehnică. Avem produse bune, de calitate, pentru care există momente optime de aplicare, sunt și pachetele tehnologice care, de asemenea, au niște particularități, iar noi ne propunem prin aceste evenimente să fim foarte aproape de fermieri, de cultivatori și să învățăm împreună din experiența fiecăruia. Nu ascundem că, inclusiv pentru noi, membrii echipei Bayer, aceste platforme sunt niște școli extraordinar de bune, pentru că testăm toate produsele noastre în condiții de câmp, în condiții de producție. Dar este foarte important ca această consiliere să îl ajute pe fermier în aplicarea produselor de protecție a plantelor și să găsească o formulă de colaborare cu noi ori cu alte sisteme de consultanță, care să îl degreveze de tipul acesta de decizie și să îl lase să se poată concentra pe partea de dezvoltare a afacerii, de creștere a profitabilității, de parteneriate. Încercăm așadar să oferim cele mai bune sfaturi tehnice și să îl facem să înțeleagă faptul că aplicarea produselor amortizează costurile, că ceea ce noi aducem în piața românească îi aduce în mod real un plus de producție și îi amortizează cheltuielile, să zicem puțin mai mari decât dacă ar cumpăra de la competitorii noștri."
Trasabilitatea un concept pentru liniștea noastră
Aplicarea tehnologiei este pe de altă parte și o garanție pentru consumator, că nu va fi afectat în vreun fel de ceea ce unii numesc remanență. Acel conținut de substanțe chimice pe care planta îl păstrează în condițiile unei aplicări abuzive, necontrolate.Dar atunci când urmărești foarte bine toți pașii tehnologici, acest lucru nu se poate întâmpla. „Eu, pe lângă faptul că folosesc produsele Bayer la toate culturile mele, ne explică proprietarul parcelelor unde s-a desfășurat Agroarena în Tg. Secuiesc, Mihail Mucsi, sunt și într-un proiect, lanț alimentar, cu ei unde urmărim așa-zisa transabilitate a produsului. Din parcelele mele tratate cu produsele lor sunt ridicate probe și duse în Italia unde se fac teste pentru a se vedea dacă rămân reziduuri în tuberculul care se consumă de către om. De doi ani de zile sunt în acest program și nu am probleme, vin rezultate care ne asigură că nu sunt reziduuri."
Acest proces de urmărire a traseului pe care îl are un produs de la un cap la altul este din fericire bine implementat în România, cel puțin așa pretind cei implicați.
„Eu înainte am lucrat cu o treaptă mai sus, adică am lucrat în alimentație publică și știu ceea ce înseamnă. Acolo am pornit de la materia primă până la mâncare gătită, iar acum am trecut cu o treaptă mai jos, spune Kiss Peter, un fermier covăsnean, care adaugă: „Eu sunt convins că se pot consuma produse românești garantate de fermieri." Iar Romulus Oprea, fermier și el tot din județul Covasna adaugă: „Fiecare și-a creat un brand și este momentul ca oamenii să se obișnuiască cu brandurile noastre și să verifice veridicitatea și calitatea acestor produse. Sunt convins că marea majoritate a românilor și-a dat seama de lucrul acesta. Sunt convins că toată lumea duce dorul fructelor și legumelor românești, mai exact de gustul lor inconfundabil pe care nu îl mai regăsim. Este momentul să ne întoarcem să mâncăm produse românești mult mai bune și mai sănătoase." Pentru că, adaugă același Romulus Oprea, "Transabilitatea este asigurată, deoarece majoritatea fermierilor mari și-au implementat sisteme de control al calității și managementul producției, inclusiv transabilitate până la ultimul ambalaj care se duce în supermarketuri. Deci, toți au sisteme de control al calității, controlabile de firme specializate, cu alte cuvinte ne-am aliniat și la acest aspect. Chiar dacă mie mi se pare că ne cam grăbim să ne aliniem la toate prevederile și legile de pe piața europeană și nu avem aceleași condiții, asta este clar. Dacă vorbim de buruieni, boli, dăunători avem o biodiversitate fantastică, avem nevoie de doze mai mari de pesticide, dar din cauza sărăciei ca să fim foarte corecți, folosim 20% din pesticidele care se folosesc în afara țării. Ideea este că am dori ca această colaborare și această urmărire a conținutului de pesticide și alți compuși toxici din alimentație să nu se întoarcă împotriva fermierilor, după cum văd eu noi vom fi în continuare cei care vom plăti oalele sparte. Pentru că sunt diverse reglementări la care noi ne aliniem foarte greu. Chiar astăzi se vorbea la această prezentare de insecticidele care vor fi eliminate din uzul fermierilor, din cauza efectelor secundare negative pe care le au asupra albinelor. Eu aș atrage atenția că sunt fermieri profesioniști în țara asta care știu să folosească produsele în așa fel în care să nu aducă probleme mediului și insectelor, faunei utile și așa mai departe. Problema este că în continuare organele de control controlează toți fermierii specializați și nu pe cei care ar trebui. Pe cei care folosesc produsele necontrolat și fără să aibă minime cunoștințe. Deci, ar trebui să avem un comportament puțin diferențiat în direcția asta."
Protecția mediului în atenția Bayer
De altfel, pentru compania Bayer protecția mediului nu este un concept nou. Mihail Mucsi are de ceva vreme o colaborare în acest sens cu firma nemțească. „Bayer este o firmă care are ca obiectiv important protecția faunei și a florei și pentru acest lucru, eu am făcut împreună cu ei un așa-zis Phytobac, este un proiect început de acum trei ani în care mașinile de tratat, în special când sunt folosite pentru erbicidări, sunt curățate de reziduuri cu grijă, pentru că nu e tot una unde eliminăm aceste produse. Phytobac-ul realizat conform proiectului Bayer rezolvă această problemă, în sensul că am o cuvă betonată în curte de 9 metri lățime, cât este lățimea mașinii de tratament cu aripile închise, iar spălătura respectivă este eliminată în această cuvă. Ea este izolată foarte bine și atunci în condiții naturale produsele sunt descompuse aici. Deci, nu trebuie să aruncăm și trebuie să aibă grijă toți fermierii ca pe viitor să nu arunce soluțiile pe drumuri sau în șanțuri ori în apropierea apelor."

                                                                                                                                                                              

După 23 de ani de experienţă şi tradiţie în organizarea evenimentelor agricole, Expo Arad Internaţional propune şi de această dată o ediţie specială pentru unul dintre cele mai însemnate evenimente în domeniul agriculturii din România.

Marcând 24 de ediţii, târgul internaţional de agricultură, industrie alimentară şi ambalaje Agromalim se va desfăşura în perioada 12–15 septembrie în cadrul complexului Expo Arad Internaţional ocupând întreaga suprafaţă interioară (4.500 mp) şi exterioară (25.000mp) a acestuia.
Prin prezenţa celor 250 de expozanţi din România, Ungaria, Germania, Italia, Austria, Olanda înscriși până la acest moment, evenimentul se adresează atât fermierilor care deţin exploataţii mari, cât şi micilor fermieri, agenţilor economici din industria alimentară şi reprezintă o bună oportunitate pentru stabilirea de noi contacte, informare asupra ultimelor noutăţi în domeniu, promovare, lansare de noi produse şi servicii, testarea pieţei, analiza concurenţei, etc. Un lucru îmbucurător este că o bună parte din firmele expozante sunt la prima participare la târgul Agromalim, acestea venind cu oferte de produse şi servicii noi.
Ferma de Carne
Editia din acest an va avea ca temă principlă „Ferma de Carne", o mare parte dintre expozanți prezentând tehnologii și sisteme de creștere pentru fermierii care s-au axat deja pe această activitate sau care intenționează să se ocupe de creșterea animalelor de carne. Pentru a veni în sprijinul acestora Revista Ferma va organiza sâmbătă, 14 septembrie un simpozion pe această temă la care vor fi participa specialiști care vor prezenta cele mai bune practici, tehnologii și solutii fermierilor interesati de cresterea animalelor pentru carne, iar in cadrul expozitiei de animale vor fi expuse un numar mai mare ca si in anii trecuti de animale din rasele de carne.
Zilele de 14 şi 15 septembrie, organizate cu sprijinul asociaţiilor de crescători de animale - ASVAC Arad, Păstorul Crişana, Mioriţa Chişineu Criş, AGCTR Arad - al ANARZ Bucureşti şi OARZ Arad vor fi dedicate crescătorilor de animale. În cadrul celei de a X-a ediţii a Expoziţiei Naţionale de Animale, care se va desfăşura pe toată perioada târgului, vor fi expuse taurine, ovine şi caprine ale membrilor asociaţiilor de crescători, vor avea loc întâlniri ale acestora, vor fi bonitate (sâmbătă) şi premiate (duminică) cele mai frumoase exemplare expuse, va fi decernat titlul de Miss Arad celui mai valoros exemplar de Bălţată românească, se va alege Campioana la rasa Holstein Friză. Tot în cadrul expoziţiei de animale vor mai fi expuse cabaline şi animale de hobby.
Succesul de care s-a bucurat la editiile precedente Salonul de produse traditionale va fi reeditat cu siguranta si in acest an, aproximativ 30 de producatori membri ai Asociatiei Aradeanca dar si alti producatori fiind prezenti si in acest an in targ cu o oferta generoasa.

 

Joi, 16 Ianuarie 2014 17:29

Despre boutique winery

Crama boutique e un concept simpatizat, aplaudat, invidiat, comentat, dezaprobat, suspectat, urmat, accesat, calculat, evaluat, memorat... Niciodată ignorat. Interesant, nu?!

În ziua de astăzi, când toţi specialiştii în economie, dar şi în agricultură îţi pun verdictul clar pentru orice mică întreprindere "faliment", pare aproape de neconceput să mai gândeşti, să mai finanţezi (şi prin asta înţeleg mai mult decât bani), o fermă mică, o plantaţie mică, o cramă mică.
Succesul marilor corporaţii pare să fie "destinul implacabil" al economiei globale în aşa măsură, încât te poţi gândi dacă şi firmele mai mărişoare româneşti n-ar trebui să li se închine fără condiţii, să predea cheile şi, eventual, să îşi ceară scuze că au încercat să stăpânească o bucată din piaţa propriei ţări. Cât despre afaceri mici, controlabile inclusiv la nivel pur uman, ce să mai vorbim... să nu uităm şocul recent şi efectele pe care le-a generat criza mondială, în mijlocul căreia încă ne aflăm. Fără a opune ca soluţie economică micile afaceri, nu pot trece cu vederea că acest seism nu a fost oficial anticipat, cu toţi doctorii în business şi că, pentru moment, soluţiile vehiculate nu par să ne îndepărteze de epicentrul activ-nociv al acestuia.
Rolul meu se limitează în a arăta că există idealişti, optimişti, oameni cu dragoste de pământ care nu stau cu mâinile în sân pentru a aştepta eventuala milă a corporaţiilor multinaţionale. Un pământ pe care-l poţi cuprinde cu vederea, cred că este în cea mai bună definiţie, "al tău". Plantele pe care le poţi cunoaşte te vor cunoaşte şi ele. Este un fel de alegere care nu numai că nu ar trebui să supere pe nimeni, ci chiar ar trebui încurajată.
În ultima vreme, găsesc cu mare bucurie producători de roşii româneşti care se străduiesc să nu le trateze chimic, să nu le îngraşe artificial, să revină, mai pe scurt, la matca noastră tradiţională.
Comentariile din rândul potenţialilor consumatori sunt, de multe ori, nedrepte, şablonarde, în necunoștință de cauză, mustind de suspiciuni de genul: "e o chestie de marketing" sau "dom'le, da' ce preţuri au" etc.
Personal, privind la genul acesta de critici, în timp ce îi văd achiziţionând mulţumiţi pachețelele de chimicale cu formă de tomate (şi zic formă, pentru că de gust nici nu poate fi vorba) mă gândesc dacă nu cumva sindromul pactizării cu călăul este un fenomen larg, care se aplică şi la consumatorii români.
Aţi văzut vreodată cum arată „plantaţiile" de roşii din ţările care ni le trimit la preţuri atât de bune?!
Trecând de această „interpretare" a momentului în care ne aflăm, anticipez că, încetul cu încetul, oamenii înţelepţi vor căuta nu doar cantitatea, vor ocoli otrava şi vor alege calitatea. Partea negativă a lucrurilor este că, pe de o parte, producătorii buni vor fi puţini (pentru că nu au avut piaţă pe care să se bazeze) şi preţurile vor rămâne relativ mari şi, pe de alta, că tiparul de consum va trebui adaptat la... normal. Cantităţile nu vor fi nelimitate, nu vom găsi roşii în orice perioadă a anului ș.a.m.d.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Nu te'or lăţât căldurile, Şefule? Pă mine da, aşa că mă trăsăi într-un colţ, la răcoare de nuc şi-mi ostenesc neputinţele bătrâneţii cu netimbrată de gorgoaze îndulcită cu patru cuburi de gheaţă ca zama dă ploşniţi s-o bea Preşu' cu tot neamu' lui, că asta nu-mi place la iel şi şti că's fan, ca' cum ar veni! Auzi! Zamă de grăunțe cu jigănii strivite, când ai pe plaiurile Lăpuşului mândreţe dă albăluţă, cinzeci de focuri. Te trezește din toate nevolniciile şi iertăciunile, spulberându'ţi deodată şi colesteroalele, ca' cum n'ar hi fost! Da'i treaba lui! Bre! Îmi plăcu de el! A câta oară? Milos şi omenos ca tot rumânu', când altu'i în necazuri. Îşi cere iertăciune şi la urmă te iartă de toate ălea, başca de suferinţi. Ce faci niznai! Cum adicătelea? Ne aduse harapu' rătăcitor, ăl de se duse cu berbecuţii. Pe Hayssam, bre! Ce nu pricepi? Doar eşti bazat! Mare milostivire! Ni-l jugăneau de-i pierea sămânţa, că la ăştia se stinge neamu' când li se pune pata, cum îmi zisă mie on penzionar zgubilitic de-l am de vecin şi cu care mai întinz la politicale când îi duc penzia să-mi iau dreptu', că nu se cade să pleci din casa omului, când e nevorbit şi cu vorba'n gâţi! Părerea mea e că harapu' se milogi oleacă să-l aducă la răcoarea de la noi. Dacă ierea să stee acolo'şa, p'in cine ştie ce bortă de oază, se sfarogea ca şoricu' n podu' casii, la vreme de vipie. Aşa e la răcoare şi îşi scrie memoriile. Se alege şi cu o anticiupată că la câte ştie poa' să-i iasă cinci romane fluviu în care să strângă apele dă toate colorile (de la rozaliu, p'in nărămziu şi roş' foceé, la violet). Mâncărica, mâncărică, beuturica, beuturică, vizită de la muiere, conversaţii la siestă cu nea Jiji şi mâine-poimâine cu Dom'Relu, ce să mai vorbim? Apropont! Ce-i tura-vura asta a lu' colegii din media, cu ce l'au adus? L-au adus? L-au adus! Asta contează, mai ales pentru sufletu' lui, săracu', că tot creştin de-al nostru e, de vreme ce ne-am încumnăţit! Io, personel, cre' c'o venit cu pielea berbecuţului, pe care ne'o dete înapoi ăla de-l luă, când cu plecatu'. Da' nu de asta ţ'am iepistolat. Cum mă osteneam pintru'răcorire, mă păli de-o oportunitate dă afaceri cu alde matale şi cu mogulu' lu' matale. Se dete drumu' la pământurili din dreptu' statului! Cum care? Ălea de n'aveai cum să ţi le iei 'napoi că iereau, ba pe la unu', ba pe la altu', de dar de la domeniile statului! O dată cu legea dă însușire dă răspunsuri, Dom' Victoraş destupă şi apcesu la pământurili ăştea. Un' ie afacerea, întrebi? În pământurile care este în adiministrarea lu' ăia de fac şerşetări pintru barabule, grâu, mălai, pătlăgici, mere, pere, perje, ţurcane, ghivole, ghiţici şi râmători! Ori n'ai ştiut? E unii din ăştia, şerşetători le zice hodorogu', de devine că are pământ de la statu' nost. Şi îl are de hă, hă, hă! Unii dă pă vremea lu' Carol, ăla de nu'i făcea faţă nici Biciuclista! Unt nu alta, că doar nu ierea să scociorască în piatră seacă să vază de'i spornică! Dacă vă băgaţi (mata şi Mogulu'), mă bag şi io să vă fac rost de oarece drepturi liticioase (dă la litos, pămânţi pe elineşte, găsi pă goagăl!) şi ne tragem de-o moşioară. Ca la 2000 dă pogoane! Ici şa, în supturbană! Acu'! Înainte să se destupe târguiala la străinezi, că ogoru'i ca auru'! Nu se împute şi sporeşte în timp!. Nu degeaba vrură toţi halogenii din istoria noastră, apă şi pământ, dă cum deteră ochii cu iele! Şi le luară! Unii cu coţii, alţii cu prăjinili! Aşa că te rog să-mi iepistolezi degrabă că deja e unii care pusă botu', undeva p'in Brăiliţa şi mi'e să nu rămânem cu al nostru, botocsat! Io vreau de un zece la sută, că ostenesc cu dreptu', când io's de stânga! Dă rest te ocupi alde Matale. Pă mogul să-l bagi cu fereală, să nu pui potera adeneului pă dosu' nost'! Întrebi ce facem cu şerşetorii de pe ogoare? Unde or să mai şerşeteze? Bre! Să ştii că nu mă aşteptam să paţ un aşa un afront din partea lu' Mata'! Bine că nu's supărăcios! Să-i aivă Guvernu'n paza, că ie publici şi's în dreptu' lui. Nouă să ne dee dreptu' de-i în dreptu' nostru, pintru care ne-au murit moşii şi strămoşii, că o dată cu drepturile liticioase devine că avem dreptu' şi la drepturili istorice (pă cale dă consecinţă, zicea hodorogu'). Ce zici? Te bagi? Dă scrupulili în părţi, că rămâi cu deştu'n ... (nu poci să scriu vorba aia)! Iar mă iei cu oamenii! Să să adapteaze la cerinţele uiei, că e bazaţi! La cât ie dă francofoni, că toţi ştie brucseloaza, or să poa' s'o ducă tot într-o şerşetare şi d'acú încoalea. Dacă nu se adaptează, asta ie! Nu poci să faci scrob fără de oó sparte. Mai ales că dom'Victoraş şi ăla micu' ţine partea la alde noi. De unde parte de la amărăştenii ăia? Hai, pa! Şi dă răspuns repede, că zboară puiu' cu aţa! Deja îi dete tuleili!
Gheorghe

Mă întreb şi vă întreb: există o diferenţă între raportările din trecut şi cele de astăzi din agricultură?
Primul răspuns l-am aşteptat de la partenerul nostru de dialog: dr. ing. Dimitrie Muscă, cel de la Curtici şi am zis totul.
Dr.ing.D.M.- În fiecare an, după recoltarea grâului se anunţă cu surle şi trâmbite că avem recolte foarte bune, tocmai pentru a scădea preţul de achiziţie a cerealelor.

Reporter - Şi nu este aşa?
Dr. ing.D.M.- Sunt producţii mulţumitoare, dar nu cum a declarat ministrul agriculturii că am fi realizat peste şapte milioane de tone de grâu. Prima concluzie: domnul ministru are consilieri mincinoşi, care habar nu au ce se întâmplă pe teren având în vedere că au locuri bine plătite la Bucureşti şi nu le pasă ce se întâmplă în ţară. Să folosim cifrele: la Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie în Agricultură, subordonata Ministerului Agriculturii se află declarată o suprafaţă de 1,5 milioane de hectare care au fost însămânţate cu grâu.Vă invit să puneţi mâna pe calculator şi o să vedeţi ce producţii record la hectar ar ieşi, demne de raportat PARTIDULUI. Pe mine nu m-a întrebat nimeni de la direcţia judeţeană de specialitate cât grâu am recoltat. Pot s-o spun acum că de pe 4.000 de hectare am recoltat în medie 7.500 Kg grâu la hectar. Iată că gogoşile vândute ca pe vremea Odiosului se vând şi în aceste zile la preţuri mult mai mari şi mă refer la salariile "funcţionarilor guvernamentali" din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

Reporter – Sau, cum spune românul, "Năravul din fire n-are lecuire"!
Dr. ing.D.M. – În acea vreme se dădeau medalii pentru recolte bogate şi umflate, acum se dau bani mai SUS de la speculanţii grâului şi nu se ştie cât de sus. Se mai spune, tot de la minister, că 80% din pâinea ţării este vândută „la negru". Cum, se pot face asemenea afirmaţii, asemenea enormităţi. Să o luăm băbeşte: prima întrebare: de unde se ştie acest procent? Este ruşinoasă o asemenea afirmaţie pentru un membru al Guvernului. Şi iarăşi revin la subalternii din minister care... Dacă se cunosc asemenea uriaşe fraude, de ce organele abilitate stau cu mâinile în sân???
Reporter – Sau cu mâinile în altă parte.
Dr. ing.D.M. – Înseamnă că sunt părtaşi la furt. Eu aş da doar o săptămână poliţiei şi finanţelor pentru a-i depista pe toţi cei care vând pâinea la negru. Îi găseşti şi-n gaură de şarpe, pentru că sunt sigur că se ştie unde se fabrică şi unde se vinde pâinea de către evazionişti.

Reporter – În fiecare vară hoţii numiţi acum evazionişti câştigă sume enorme doar din mânuirea hârtiilor, Unii nici nu ştiu cum arată bobul de grâu. Despre asemenea escrocherii am scris in fiecare vară si degeaba.
Dr. ing.D.M. - Aceşti escroci stabilesc de ani buni preţul grâului cu avizul celor sus puşi.

Reporter – Aveţi dovezi?
Dr. Ing, D.M.- Am eu mutră de tâmpit? Se repetă în fiecare an acelaşi refren-"recolta prea bună, preţ mic", Cei de sus se fac că iau măsuri, samsarii îşi fac de cap. Tot în fiecare vară, producătorul este presat, pentru că-i trebuie bani de motorină, pentru sămânţă, îngrăşăminte şi cedează vânzând la preţuri de nimic. Tot ce vă spun eu este efectul, cauza stă tot la politica ministerului agriculturii, care nu este în stare să construiască spaţii de depozitare, cel puţin pentru rezerva de stat, care este reglementată de UE. Toate statele vecine îşi protejează producătorii agricoli, numai România nu!

Reporter – Sunt salvaţi samsarii – cotizanţi!
Dr. Ing.D.M. – Aşa este! Se afirmă că este evaziune şi atât.

Reporter – Să revenim tot la ogor..
Dr. ing.D.M. – Da, am început campania pentru anul agricol 2013 – 2014 şi am terminat arăturile şi scarificările.

Reporter – Seceta s-a manifestat şi în Câmpia Aradului care este starea porumbului?
Dr. ing.D.M. – Mulţumesc lui Dumnezeu, sper să recoltez peste 8.000 Kg boabe la hectar.

Reporter – Am uitat să vă întreb despre grâul dumneavoastra, are calităţi bune de panificaţie?
Dr. ing.D.M. – NU!!! Grâul de la Combinatul Agroindustrial Curtici are calităţi de patiserie şi am spus totul!
La final nu l-am mai întrebat despre gazele de şist. De ce l-aş fi întrebat, pentru că nu se doreşte adevărul. Este o mizerie şi nimeni nu contrazice. Concluzia: aşa vrem noi.
Tăcerea este un răspuns???

Joi, 16 Ianuarie 2014 17:18

Citatul ediţiei (septembrie 2013)

Mihail Eminescu
„Opinia noastră rămâne statornică. Pe deasupra poporului nostru s-a superpus o pătură străină fără tradiţii, fără patrie hotărâtă, fără naţionalitate hotărâtă, care ne-a escamotat lucrul cel mai scump pe care un popor îl are: simţul său istoric, simţul de dezvoltare continutivă şi organică, acel simţ pentru care în fiecare an avem o zi mare: Moşii. Moşii - patres, moşia - patria, cu orânduielele lor bune şi drepte, cu limba lor spornică şi bogată, cu moştenirea lor intelectuală şi socială întemeiată pe o mare epocă eroică şi pe-o dezvoltare normală şi sănătoasă, iată ceea ce nu mai avem".
(«Românul» a-nceput..., Timpul, 22 octombrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 376)

„Cine cunoaşte, în mod cât de cât elementar, ce va sa zică limba, cine ştie că ea acopere, pe deplin, că spiritul şi dezvoltarea ei e chiar dezvoltarea inteligenţei, iar aceasta din urmă e chiar laboratorul întregii activităţi musculare şi cerebrale, acela va înţelege că a sili pe un popor să înveţe altă limbă, înseamnă a-l tâmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept".
(Nu numai motive..., Timpul, 29 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 109)

„Nu noi suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră".
(Manuscrisul Nu noi suntem stăpâni limbei..., în Opere, vol. XV, pag. 98)
„Limba românească este totodată organul prin care neamul [î]şi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui".
(Meşter în falsificare..., Timpul, 17 septembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 333)

Cea mai mare "victorie" după decembrie 1989 a fost şi este intrarea în legalitate a hoţilor care au devenit cu acte în regulă oameni de afaceri. Şi cum creştinul este sărac, se fură tot de la el. S-a furat şi se fură pământul cu "acte în regulă", de te miri de unde atât pământ pentru aşa-zişii proprietari. Ai dracului comuniştii, au făcut fabrici şi uzine pe spinarea poporului şi pentru aceasta au fost pedepsiţi. Noii „oameni de afaceri" au desfiinţat toată economia țării pentru a stârpi comunismul. Se caută şi acum tractoarele româneşti bune pentru zonele cu temperaturi foarte ridicate, iar noi tot vindem fier vechi, pentru că un individ a spus că „Industria românească este un maldăr de fier vechi". Mă veţi întreba cine a zis! O să răspund cu un alt răspuns dat: Hrusciov, fostul conducător al Uniunii Sovietice, a fost întrebat din sala congresului de ce nu l-a criticat pe Stalin când era în viaţă; s-a adresat celor din sală şi a vrut să afle cine l-a întrebat, dar nu a primit niciun răspuns. Atunci el a zis: „Tocmai din această cauză".
Să ajungem la zi. Constatăm că iar avem recoltă bogată şi habar nu avem ce să facem cu ea. Primii vinovaţi sunt producătorii înşişi, indiferent dacă este mic sau mare. Nu au înţeles că producţia este mult mai uşoară decât valorificarea! Singurii care vor supravieţui vor fi cei organizaţi în forme asociative. Numai că aici este buba, statul se repede cu birurile tocmai asupra celor organizaţi.
Evazioniştii o duc bine şi nu au nicio jenă faţă de fisc. Iată câteva variante: ori evazioniştii sunt prea deştepţi, iar fiscul foarte prost pregătit; ori şi unii şi alţii sunt şmecheri şi merg la pace şi fiecare câştigă. Nu o spune un prost cu studii superioare, ci se vede, chiar de la mare distanţă. Am învăţat de prin Teleorman că "Ajunge o măciucă la un car de oale". Uite că tradiţia nu se confirmă. Spun toţi, nu numai eu, că cercetarea din agricultură este distrusă în mod sistematic. S-au retrocedat suprafeţe uriaşe de pământ FĂRĂ ACTE în regulă. Numai la noi în România se poate FURA cu ajutorul nemijlocit al JUSTIŢIEI. Sărmana noastră justiţie a chiorât de tot??? Iarăşi şi iarăşi se continuă cu bazaconia, ca să nu spun prostia, cică am fi fost grânarul Europei. CÂND, BĂ???. Acum, la începutul anului agricol 2013 – 2014 iar vorbim despre apă. Ce constată ministerul care gospodăreşte apele? Românii consumă din ce în ce mai puţină apă în agricultură, cică nu există cerere. La asemenea preţuri prohibitive mai vreţi şi cereri?... Glumeţilor.!!!. Soluţia sau una dintre soluţii pentru a avea apă a fost prezentată de secretarul de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Botănoiu care a îndemnat la constituirea fondului mutual. Ideea este bună, spun unii, dar cu cine, când unii merg hăis şi alţii cea, bașca... politicienii. Despre sămânţa necesară înfiinţării ogoarelor de toamnă, ce să mai spunem, luăm de la alţii şi îngropăm cercetarea românească şi creăm locuri de muncă altor ţări. Asta nu înseamnă subminarea ECONOMIEI NAŢIONALE??? Cine întreabă? Cel care a mai întrebat şi s-a semnat cu fericitul nume:
Un prost cu studii superioare
L.S. Indescifrabil!!!

Joi, 16 Ianuarie 2014 17:12

În vârful peniței (septembrie 2013)

Cândva, tare demult, în ultimul an de liceu, am fost profund marcat de lectura unui român a unui renumit scriitor francez, drag inimii mele: " Pământ al oamenilor". Apoi, pe parcursul zecilor de ani de reporter de teren, pe câmpiile patriei, nimic nu m-a impresionat şi m-a bucurat mai mult decât întâlnirile de suflet cu oamenii pământului. Cei cărora le datorăm, dintotdeauna, şi pâinea si carnea şi vinul. Între ei, Ion-Nelu-Mihai, din Craiova, Eugen Ionescu-Dudu, din Tecuci, profesorul Petre Baniţa de la Dăbuleni - ce interviuri senzaţionale a realizat marele gazetar Ilie Purcaru cu cel care a fertilizat Sahara Olteniei şi a obţinut acolo producţii record, Moca Stan, Ion-Jan-Cojocaru din Iveşti, Petrache Botezatu din Schelă, Cornel Ivanov din Enisala. Toţi aceştia şi încă atâţia alţii, cărora le cer smerit iertare că nu-i enumăr, în afara faptului de necontestat că erau excelenţi profesionişti, s-au dovedit, inainte de toate, a fi oameni de toată isprava, pe care nu puteai să nu-i preţuieşti şi să nu doreşti să le devii prieten.
Îmi amintesc, bunăoară, de o seară de Înviere când, sarcina redacţională, trebuia să rămân pe teren şi să fac un reportaj despre însămânţările de primăvară. Care, nu-i aşa, tâmpenie ori ba, trebuiau să fie efectuate şi pe timpul nopţii.
Ajuns în camera rece a hotelului din Tecuci, unde eram cazaţi, după ce în prealabil constatasem că restaurantul se închisese, trecuse de ora 22, mă gândeam cu groază că, odată cu frigul, o să îndur şi foamea. Ei bine, n-a fost deloc aşa. Semn că Dumnezeu îi iubeşte pe ăi de umblă teleleu pe drumuri de Sfintele Sărbători. Fără să bată, pe uşă a intrat Eugen-Dudu-Ionescu, care m-a luat la rost: hai bre, nu te mai holba aşa la mine, nu mă întreba cum şi de la cine am aflat că eşti în zonă, îmbracă-te şi mergi să facem Paştele, repejor că ne aşteaptă băieţii şi nevastă-mea. Dacă zic şapte feluri de zacuscă, făcute toate de mâna Doamnei, cred că am spus destul şi pot să trec la următoarea întâmplare.
De astă dată era a doua zi de Crăciun, când, hodoronc-tronc, recompensă pentru gura mea mare, am fost trimis pe teren. Cum în agendă trecusem să-i iau un interviu şi inginerului Ion-Jan-Cojocaru, directorul IAS Iveşti, înainte de plecare i-am dat, din redacţie, un telefon.:" Voi n-aveţi sărbători, mai creştinilor? Păi... Nici un păi! Te aştept la 14 trecut de fix la secţia din Umbrăreşti".
La ora stabilită eram la locul faptei, numai că în spatele porţilor, un ditamai nămete, de zăpadă, vezi bine. O fi uitat că venim? M-am întrebat. Nu, nu uitase. Dovadă zgomotul de motor de tractor care se apropia. Cum drumul fusese eliberat, am ajuns unde trebuia, am luat rapid interviul – Jan era un interlocutor de nota 10 – şi am dat să plecăm. După mintea noastră, pentru că după mintea lui... fraţilor, e a doua zi de Crăciun, se cuvine să-i tragem o chindie. Cum ordinul nu se discută, ci se execută, ne-am conformat. Când, în sfârşit, după un somn bun, deşi cam scurt, pe repede înainte, am vrut să plecăm a doua zi dimineaţă, aceeaşi gazdă primitoare ca întotdeauna, ce ţi-e şi cu moldovenii ăştia, m-a oprit: Că doar n-o să plecaţi cu burta goală. Drept care, ne-am aşezat din nou la masă. Un pepene verde, harbuz cum îi zicem noi, ne-a ispitit Janiu, şeful secţiei unde ne aflăm, credeţi că merge să vă dregeţi? Ba bine că nu!
Toate bune şi frumoase, doar că după ce ne-am ospătat cu aşa o raritate - ca pe vremurile acelea nu se găseau precum în zilele noastre, bostani la tot pasul, chiar şi pe timp de iarnă, am simţit cum pământul se cam învârte. Crezi că e de la tensiune – l-am întrebat pe Janiu. Mai sigur că e de la distilatul de coniac pe care l-am injectat în harbuz, un litru şi ceva dacă îmi amintesc bine.
Aşa stând lucrurile, bineînţeles că n-am mai putut pleca în acea zi, şoferul nepierzând, nici el, prilejul de a degusta asemenea trufanda.
Închei spunând că a treia zi, la mic dejun, am fost trataţi ca desert cu struguri. Numai că pe aceia i-am luat la pachet, acasă. Nu de alta, dar cine se frige cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. Toate bune prieteni, mă simt onorat că v-am cunoscut! Şi vă mulţumesc pentru tot!

Noi, românii, suntem în ciuda unor aşa-zişi critici, un popor cu mult, mult bun-simţ pentru că mai toţi avem educaţia sănătoasă de la ţară. Oraşul n-a făcut decât să altereze ceea ce avem în noi ancestral de milenii. De ce am început cu un asemenea discurs?... Pentru că în mintea mea de ţăran s-au încurcat cifrele date publicităţii privind cantităţile de recoltat până în prezent. Mă refer la grâu şi legume. Este adevărat că unii producători de legume au rămas cu mari cantităţi nevândute. De ce? Au dispărut fabricile de procesarea legumelor, au dispărut, pentru că au avut carnet de membru al PCR. Dar nu numai acesta este cusurul: producţia de legume este haotică: toţi vin pe piaţă cu acelaşi produs şi toţi vor să-l vândă "ieri". Nu există nicio comandă socială, politicienii consideră că în capitalism statul nu se amestecă în activitatea privată. Acest ascunziş de după deget de non-combatant nu face decât să creeze grave probleme sociale. Pe de altă parte, fără un program nimeni nu poate să-şi valorifice producţia. Dacă în anul precedent s-a câştigat bine cu un produs, anul următor, toţi vin cu acelaşi produs şi rezultatul se vede.
În ceea ce priveşte grâul, observ că în fiecare an, chiar înainte de recoltare, apar declaraţii privind marile cantităţi, dar cu preţuri foarte mici, ceea ce nemulţumeşte pe producătorii care stau cu frica în sân că nu vor avea avea banii necesari pentru înfiinţarea noilor recolte. În primul rând, cantităţile date publicităţii nu corespund realităţii. Nu este o simplă afirmaţie, din păcate este o mare realitate. De unde ştiu direcţiile agricole judeţene cât s-a recoltat? Punem această întrebare pentru că la rândul nostru am întrebat, nu micii producători, ci pe cei mari şi niciunul nu a spus nimănui cât grâu a însilozat. Şi atunci!... E adevărat că statisticile arată ce nu trebuie şi ascund ceea ce ne trebuie, dar cu păpica nu este de glumit. Soluţia să vină de la Ministerul Agriculturii care trebuie să facă o necesară curăţenie în propria ogradă şi să nu mai admită raportări ca pe vremea MARILOR RECOLTE. Pe legumicultori, însă, cu greu îi va aduce cineva la acelaşi numitor, ceea ce ar însemna crearea de forme asociative capabile să stea la masa tratativelor pe picior de egalitate atât cu organele locale ale puterii de stat, cât şi cu cele centrale. Specialiştii spun că este mult mai uşor să produci decât să valorifici şi tocmai această realitate nu vor s-o recunoască producătorii agricoli. Unirea este unica şi marea soluţie, dar aşa ceva este un vis îndepărtat, iar cei care vor suferi sunt tot ei, LEGUMICULTORII, şi nu numai. Cam atât că... poate "ajunge o măciucă la un car de oale".

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX TERIS BENNER 2026

Banner_Revista_ferm_250x300

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

newsletter rf

Revista