După doi ani de pauză revin expozițiile și târgurile în format fizic. Așadar, așteptăm toți cu bucurie marea revedere din câmp, de la Jucu – județul Cluj, unde revine AGRARIA, în perioada 5 – 8 mai 2022.

Asociația Județeană a Crescătorilor de Ovine „Dacia” județul Hunedoara, împreună cu asociațiile afiliate, Miorița Silvaniei Cooperativa Agricolă – județul Cluj și Asociația Județeană a Crescătorilor de Ovine Cluj, își anunță prezența la expoziția de oi Țurcane organizată în cadrul Zootehnica Show de la AGRARIA.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara este recunoscută ca societate de ameliorare care înființează și conduce Registrul genealogic pentru ovine de reproducție de rasă pură din rasa Țurcană.

Crescătorii care vor ajunge în câmpul de la Jucu, la expoziția de oi Țurcane, vor vedea detaliile care fac diferența, promit organizatorii.

Totodată, vor fi dezbătute problemele stringente ale oieritului, în speranța găsirii de soluții pentru dezvoltarea fermele de oi din țara noastră.

Organizatorul AGRARIA (5 – 8 mai 2022) este DLG Intermarketing, iar partener oficial - NHR Agropartners.

Pentru acces gratuit la AGRARIA, trebuie să vă înscrieți aici: https://www.agraria-dlg.ro/servicii-vizitatori/#acces

Agricover anunță că a încheiat anul 2021 cu rezultate remarcabile care vin să demonstreze încă o dată reziliența modelului său de afaceri, pe baza căruia au crescut veniturile și performanța financiară ale Grupului, consolidând cota sa de piață.

Rezultatele Grupului Agricover, la 31 decembrie 2021:

• +51% venit: Creștere anuală venituri la 1,7 miliarde lei în 2021

• +36% profit din exploatare: Creștere a profitului din exploatare al Grupului la 117 milioane lei în 2021

• +32% EPS: Creșterea anuală a câștigului pe acțiune (din activități continuate)

• 40 milioane euro emisiune de obligațiuni: listate la Bursa de Valori București

„Continuăm dezvoltarea unor segmente de activitate extrem de importante în cadrul sectorului agribusiness (finanțarea fermierilor și distribuția de tehnologii agricole) și investim în dezvoltarea de soluții digitale pentru fermieri. În anul 2021 ne-am mărit cotele de piață, ne-am consolidat performanța și poziția financiară”, a declarat Liviu Dobre, director general Agricover Holding.

Grupul Agricover se poziționează ca lider de piață în sectoarele în care activează fiind un vector de dezvoltare și inovare în agricultura din România. „Au fost făcute investiții substanțiale atât pentru automatizarea proceselor, cât și în viitorul digital al agriculturii. În 2021 am început tranzacționarea inputurilor agricole pe noua noastră platformă de e-commerce și am lansat Crop360, platforma digitală integrată pentru fermieri. Astfel, fermierii de pe întreg teritoriul României pot deveni mai competitivi, mai rezilienți și își pot îmbunătăți sustenabilitatea practicilor agricole”, a adăugat Liviu Dobre.

Agricover Distribution

Grupul și-a consolidat poziția de lider al pieței de distribuție de inputuri agricole, grație avansului înregistrat pentru toate categoriile de produse (sămânță certificată, produse de protecția plantelor, îngrășăminte și combustibil), venitul total al Agricover Distribution crescând cu 51% până la 1.716,4 milioane lei. Creșterea venitului total a fost însoțită și de o creștere cu 40% a profitului din exploatare.

Agricover Credit

Grupul a continuat să păstreze o poziție importantă pe piața finanțărilor pentru fermieri, valoarea nominală a împrumuturilor și avansurilor în sold la 31 decembrie 2021 atingând 2,02 miliarde lei, cu 18% mai mare față de sfârșitul anului precedent.

Profitul înainte de impozitare a înregistrat o creștere accelerată de 35% determinată de gestionarea riguroasă a costului riscului și de creșterea venitului net din comisioane.

Ponderea creditelor neperformante a fost de 2,66% la 31 decembrie 2021, semnificativ mai mică față de mediile de pe piața locală și în scădere față de ponderea înregistrată la sfârșitul anului 2020 de 3,26%.

Investiții de 2 milioane euro în activități de cercetare și dezvoltare în tehnologie

În noiembrie 2021, Agricover a lansat Crop360, o platformă de agricultură digitală cu structură modulară și arhitectură scalabilă, creată de Agricover Technology pentru a oferi fermierilor acces în timp real la serviciile și datele necesare activităților de zi cu zi din cadrul fermei, în sprijinul procesului lor decizional sau a analizelor specifice din fermă. Investițiile realizate pentru dezvoltarea platformei Crop360 și pentru proiectele de digitalizare din cadrul Grupului se aliniază strategiei de creștere și dezvoltare a Agricover, strategie concentrată pe fermieri și satisfacerea nevoilor lor, prin diseminarea pe scară largă a celor mai avansate tehnologii din domeniu, prin accelerarea vitezei de adoptare a acestora, precum și prin oferirea de soluții de finanțare specializate, adaptate specificului sectorului agricol.

Pregătirea viitorilor lideri ai agriculturii românești

În 2021, Agricover a continuat să acorde sprijin programului Tineri Lideri pentru Agricultură, dezvoltat de Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, acordând un număr de 108 burse pentru pregătirea și formarea tinerilor fermieri. Alți 120 de tineri fermieri vor fi de asemenea sponsorizați în 2022, ceea ce înseamnă un pas înainte pentru atingerea obiectivul grupului de a susține 1.000 de tineri fermieri, viitori lideri ai agriculturii românești pregătiți să ducă mai departe afacerile familiilor și să crească performanța fermelor românești.

Perspective de dezvoltare

Pe baza unei situații financiare solide asigurate anul trecut, Agricover a intrat în 2022 cu încredere. Transformări geopolitice profunde au loc la nivel global, cu un impact dramatic și profund asupra economiei planetei. „În acest context, prioritățile noastre legate de sustenabilitate și reînnoirea generațiilor nu au fost niciodată mai relevante, pe măsură ce securitatea alimentară și lanțurile de aprovizionare globală continuă să fie amenințate. În paralel, continuăm eforturile de promovare a progresului tehnologic în rândul fermierilor români, pentru a asigura stabilitatea lor financiară și succesul pe termen lung. În acest sens, întărim ecosistemul fermierilor prin inițiative în parteneriat cu companii de tehnologie și universități, menite să accelereze adoptarea tehnologiilor digitale și educarea fermierilor”, a conchis Liviu Dobre, director general Agricover Holding.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Fermierii europeni își doresc să aibă acces și să utilizeze îngrășăminte organice, să alterneze culturile, căutând permanent soluții pentru a păstra și pentru a crește fertilitatea solului. Însă, astăzi, fermierii europeni sunt supuși concurenței neloiale cu produse venite din țări terțe care nu sunt obligate să respecte aceleași reguli de producere ca în Uniunea Europeană.

Joi, 28 aprilie 2022, unii dintre cei care au un cuvânt de spus în felul în care se face și mai ales se va face agricultura în Europa au ieșit în spațiul public cu declarații controversate.

Unul este chiar responsabilul de strategiile europene Green Deal și Farm to Fork, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, care a declarat: „Dacă nu înțelegem că Farm to Fork este o încercare de a salva agricultura, nu de a o pedepsi, în lumina efectelor devastatoare ale pierderii biodiversității și ale schimbărilor climatice asupra producției de alimente la nivel global, suntem într-adevăr într-o atitudine greșită”.

Președintele COPA, cea mai mare organizație a fermierilor europeni, Christiane Lambert a răspuns: „Domnul Timmermans pare că nu trăiește pe aceeași planetă cu noi”.

Soluțiile extreme nu fac bine nimănui, asta este cert. Așa cum este adevărat că fermierii își pot face treaba și mai bine decât în prezent, dar pentru asta au nevoie de instrumente.

„Este o realitate că fermierii europeni pierd din competitivitate în mod constant. Este o realitate că astăzi nu avem sau nu mai avem acces la fertilizanți în cantități suficiente, la produse de protecția plantelor care sunt scoase aproape zilnic din uz. Este o realitate că fermierul european plătește importurile cu furaje proteice pe care nu le poate produce în Europa, neavând acces la cele mai noi tehnici de ameliorare genetică. Este o realitate că milioane de hectare sunt cultivate în mod sustenabil astăzi în UE, prin acoperirea terenurilor cu covoare vegetale, lucrări minime ale solului, cantități drastic diminuate de combustibil utilizate în agricultură și investiții majore în tehnologii digitale. Da, fermierii înțeleg că sunt ambiții mari legate de strategia Farm to Fork, dar să nu uităm că fermierii sunt supuși unei concurențe neloiale cu produsele venite din țările terțe care nu trebuie să respecte aceleași reguli de producere. Reziliența este esența muncii agricultorului și nu noi suntem cei care profită de această criză, din contră suntem și noi direct afectați de impactul acesteia”, a punctat Alina Crețu, director executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR).

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

A venit primăvara și încet, încet noi, fermierii, turăm motoarele pentru desfășurarea unui nou an agricol. Dar, din păcate, acesta își are debutul într-o constelație a dezastrelor, începând cu urmările economice ale unei pandemii sanitare prea lungi și dure, urmată de spectrul unui război în derulare lângă granițele noastre, iar agricultura mai are și ,,furtuni specifice”, cum ar fi cele două strategii atât de mult hulite, adică Green Deal și Farm to Fork, asta pe lângă alte probleme cronice sau cronicizate ale ultimilor 30 de ani de incompetență politică locală (dar pentru ultimii zece ani dublată și de incompetență politică europeană).

Titlul articolului este inspirat de un film SF, dar percepția acestuia în cazul meu pornește de la realitățile imaginilor groaznice ale unei nații ucrainene distrusă de război și care se gândește la trecutul unei vieți simple și normale, apoi gândul îmi sare la turbulențele majore de pe bursele agricole date de volatilitatea evenimentelor trăite, dar aceste percepții mi se corelează apoi instantaneu cu ecoul afirmației ministrului Chesnoiu care spunea că în România 30% din suprafață produce 70% din producția agricolă și nu în ultimul rând mă gândesc la perseverența meschină a unei clase de gulere albe bruxelleze cu ,,reflexe verzui” care își văd doar interesele de grup, acestea fiind construite în final pe suferința umană a unora care nu prea contează, adică fermierii și prăpădiții aceia care sunt prea săraci pentru a se bucura de ,,opulența” agricolă europeană (prea repede îi uităm pe amărâții comunitari).

Pentru cei care văd doar luxul european, poate ar merita să știe că rata sărăciei medii în UE este de peste 16%, iar în țări precum România, Lituania, Letonia, Estonia, Bulgaria, Spania sau Italia procentele sunt de peste 20%, adică unul din cinci cetățeni este sărac, iar asta era în 2018, nu acum, când lucrurile s-au agravat, iar procentele au crescut cu mult.

Dar care ar fi legătura între toate aceste imagini? În primul rând, este vorba de percepția realităților agricole, care este una din principalele cerințe de înțelegere corectă a fenomenelor economice, dar, din păcate, există și un revers negativ reprezentat de iluzia unei percepții.

Percepția este influențată de etalonul folosit într-o comparație, adică dacă comparăm de exemplu rezultatele economice din România cu cele din Burkina Faso, este clar că avem o economie care ,,duduie”, cum afirma un clasic în viață, dar dacă ne comparăm cu Germania, suntem o biată ,,leșinătură” în drum spre neantul uitării. Ambele sunt percepții, dar luate separat sunt doar niște iluzii, fiindcă raportarea nu este corectă în imaginea globală.

Dacă vom compara agricultura europeană (totalitatea UE) în ansamblul ei cu cea din SUA sau America de Sud, lucrurile nu mai stau la fel de roz sau chiar capătă nuanțe de gri, dar dacă ne comparăm cu Nigeria și Laos, clar suntem ,,stăpânii inelelor”, deci este vorba de cum formulăm afirmația care va sta la baza percepției individului.

Pornind de la aceste exemple, trebuie să înțelegem că percepția pe care o avem despre un lucru sau altul depinde de ce ni se prezintă și de capacitatea noastră de a avea acces la informații, care să ne permită comparații corecte pornind de la ipoteze verificabile, ceea ce din păcate se întâmplă din ce în ce mai greu în lumea noastră de acum.

Dar hai să lăsăm conceptul teoretic și mai bine să luăm niște exemple concrete despre modul cum se formulează percepțiile în rândul societății.

Agricultura ecologică și ușurința implementării acestor tehnologii în practica curentă – văd în multe formule de popularizare despre efectele benefice ale ecologismului în agricultură (lucru pe care nu îl contest) și ușurința implementării acestor tehnologii (aici este o altă discuție).

În cadrul societății percepția benefică a agriculturii ecologice este în creștere, iar în unele cazuri ajunge chiar la radicalism, dar pe de altă parte percepția fermierilor nu rezonează cu această afirmație, iar în acest caz mă întreb de ce?

De exemplu, în Franța, din cele circa cinci milioane de hectare de grâu semănate, doar circa 150.000 de hectare sunt ecologice, apoi avem Germania, unde la circa 2,5 milioane ha grâu cultivat avem doar 130.000 ha grâu ecologic, sau România, unde la circa 2 milioane ha grâu doar circa 75.000 ha este ecologic.

Atunci, mă întreb, oare, fermierii din aceste țări nu văd avantajele acestor noi direcții de dezvoltare, asta, în condițiile în care practica comercială arată că orice nouă tehnologie, varietate, echipament care nu convinge și nu se dezvoltă în primii maximum patru ani de la lansare înseamnă că ,,nu a avut noroc în viață”, iar sfârșitul acesteia/acestuia este aproape.

Totuși, noi la nivel comunitar insistăm să pompăm bani, din ce în ce mai mulți, cu diferite tipuri de subvenții mai vizibile sau nu, plus programe foarte costisitoare de inducere a unor percepții prin promovare media, dar cine le va pune în practică?

Costul produselor ecologice între mit și realitate – de-a lungul ultimilor ani, produsele ecologice (iar eu mă refer doar la cultura mare) au avut fel de fel de subvenții care să compenseze productivitatea mai scăzută față de produsele convenționale, aspect dublat și de ,,educarea maselor” de a accepta prețuri mai mari, deoarece s-a bătut monedă pe faptul că sunt produse mai ,,sănătoase” decât cele convenționale, dar care se obțin cu sacrificii economice mai mari. Zis și făcut. Acum vine întrebarea.

De ce acum produsele ecologice nu costă mai puțin decât cele convenționale, în condițiile în care nu sunt afectate de costul creșterii inputurilor gen îngrășăminte chimice și produse fitosanitare care nu se aplică, fiind interzise? Era o minunată oportunitate comercială de a câștiga loc pe raft și în mintea consumatorilor, dar… Sau oare practicile recent semnalate de presă cu fructe de avocado din supermarket care conțineau reziduuri de insecticid organofosforic (provenit din Columbia, este drept) influențează costul produselor ecologice la fel de mult ca al celor convenționale?

Mai mult, este interesant faptul că inducerea acestei percepții în rândul populației nu a dus la o întrebare de reacție legată de ce rol și credibilitate mai au autoritățile de reglementare pentru protecția consumatorului, dacă tu induci ideea că produsele convenționale sunt ,,mai puțin sănătoase”?

Soia modificată genetic sau cum convingem fermierii că nu este adevărat ceea ce știu – aici amintesc despre o percepție a unui nonsens cunoscut de mai toți fermierii, dar care nu este priceput de europarlamentari, adică mâncăm carne de pasăre sau de porc produsă cu șrot din soia modificată genetic importată din America de Sud, dar nu vrem să îl producă fermierii europeni. Cine și ce poate înțelege? Că europarlamentarii înainte de a fi propuși de partide dau un test de prostie, care este eliminatoriu? Ca argument suplimentar la această afirmație, vine și percepția de mai jos.

Reducerea pesticidelor și îngrășămintelor va asigura un viitor mai bun și sigur – cu tot respectul pentru toți demnitarii, niciun ministru al agriculturii nu s-a împotrivit în mod real la adoptarea de către Parlamentul UE la propunerea Comisiei a celor două strategii, Green Deal și Farm to Fork, cu toate că era cunoscut faptul că prevederile conținute vor duce la scăderea randamentelor. Ceea ce este halucinant este că nimănui la nivel de Comisie sau guverne naționale (de europarlamentari am zis mai sus) nu i-a trecut prin cap ce vom face în caz de criză (asta fiind la finalul unei crize sanitare)?

Fraților politicieni, noi, ăștia de pe stradă, ne permitem să nu ne gândim la astfel de probleme fiindcă v-am pus acolo unde sunteți, prin alegeri, pe voi, dar cei care vă faceți demnitari mai puneți mâna pe o carte (mai groasă decât broșurile publicitare) și mai mergeți și la școală, însă la timpul ei, nu la pensie, și faceți ce trebuie făcut în astfel de posturi.

Legat de ai noștri ca brazii (demnitari), nu pricep ce era așa de greu să înțeleagă că între agriculturile care folosesc pesticide peste 2 kg sa/ha și a noastră, cu 600 gr sa/ha este o mare diferență și reducerea nu se poate aplica identic? Vă dați seama ce pricepuți de oameni în ale agriculturii am avut de-a lungul timpului la nivel de demnitari, care mai de care mai specialist după ce este uns ca fiind os ,,ministerial”, iar agricultura se zbate în neputință?

Cât de incompetent să fii încât să nu pricepi că dacă bagi o mână în zăpadă și una o pui pe plita sobei nu înseamnă că, în medie, este bine.

Mă uit jenat cum la nivel de demnitari ni se acreditează ideea că ,,nea” Frank Timmermans ar fi un zeu al Europei, în condițiile în care acesta este doar un funcționar european mai răsărit și care știe foarte bine de unde bate vântul, adică de la țările mari contribuabile. Chiar credem că această Comisie, incluzându-l și pe amărâtul acesta, face ce crede și guvernele marilor puteri se uită ca ,,proasta în târg”, așteptând undă verde la orice, așa cum așteptăm noi, ăștia mai de la coada clasamentului? Oare uităm așa de repede că și acești comisari trec prin furcile caudine ale numirii de către țările de baștină?

Cât de puternic să fie Timmermans sau cât de proști să fim noi, să credem că a putut să convingă 70% dintre europarlamentarii europeni să voteze astfel de aberații, care acum creează probleme de imagine în rândul multor țări?

Întorcându-ne pe plaiurile mioritice, vedem cum s-a acreditat din perioada ministrului Oros, și este perpetuat și acum sub conducerea ministrului Chesnoiu, afirmația de acum celebră în care se spune ,,că deciziile se iau împreună cu asociațiile mediului asociativ ale fermierilor”, adică tot binele care s-a revărsat și continuă să inunde agricultura românească este și cu contribuția acestora.

Eu, personal, mi-aș dori ca orice demnitar să ia deciziile bune pentru agricultura românească, bazate pe principii economice și nu sociale, chiar dacă o decizie bună poate nu va fi în consens cu asociațiile fermierilor. Nu consensul este necesar, sunt necesare deciziile bune și corecte.

Rog cititorii să mă ierte că sunt atât de cinic în afirmație, dar după 30 de ani de atâtea ,,realizări” mai dăm și pe alături.

Este de-a dreptul păcat că aceste asociații ale fermierilor în marea majoritate nu au înțeles că nu sunt decât un obiect de decor în luarea deciziilor și reușita activității lor depinde doar de bunăvoința autorităților, iar dacă se face o radiografie minimală, reușitele sunt doar de conjunctură sau imagine, nicidecum de profunzime sau strategice.

Asta și din cauză că acest mod de a pune problema de către demnitari politici a dus la decredibilizarea acestor asociații și la acreditarea percepției că toate deciziile sunt luate de comun acord și nu sunt motive de nemulțumire dacă munca a fost colectivă, iar alunecarea broaștei s-a stimulat și prin cooptarea de-a lungul timpului a unor lideri pe funcții de demnitari, mărginașe de altfel și fără importanță decizională, dar care au acreditat percepția în rândul breslei de vânzare a intereselor legitime în favoarea unor interese neclare de grup restrâns, asta, ca să fiu diplomat.

 Pentru cei care vor exemple privind decizii strategice care ar fi putut fi luate de-a lungul vremurilor, mă gândesc la nevoia unui cod rural care să conțină, printre altele, de la prevederile privind arendarea, cadastrarea, comasarea, vânzarea terenurilor, regulile de amplasare și autorizare a fermelor, până la modul de organizare și gestionare a spațiului rural, apoi poate trebuia gândită o strategie a irigațiilor (nu doar un program de reparații) și desecărilor, o strategie de dezvoltare a procesării de fermă sau a procesării industriale prin cooperative și multe altele, dar nu s-a putut.

Mă uit cum domnul Chesnoiu cheamă toată suflarea în elaborarea unui decalog de obiective legislative pentru perioada următoare, iar asociațiile se chinuie să îl realizeze, ceea ce principial nu este rău, ca intenție.

Dar stau și eu și mă întreb, de ce domnul ministru nu se apleacă întâi asupra angajamentelor pe care și le-a asumat prin depunerea PNS-ului și să rezolve problemele care sunt în acesta din punct de vedere legislativ, astfel încât acest document să îndeplinească dezideratele domniei sale, adică predictibilitate și stabilitate?

Aici aș avea în vedere doar cu titlu de exemplu, fără a avea pretenția că sunt singurele sau cele mai bune, dar sigur sunt asumate de domnul ministru, respectiv organizarea managementului riscului în agricultură (unde eu am mari curiozități nesatisfăcute încă) sau poate o lege a arendei care să dea stabilitate (modificare care, după opinia mea, a fost reîngropată la comisia din Camera Deputaților), sau poate despre cum facem să dezvoltăm suprafața irigată fără creșterile din pix ale ANIF, despre securitatea energetică a fermelor și mai putem discuta și despre altele.

Poate ne aducem aminte și de prevederile programului de guvernare care nu ar trebui neglijat și unde am o sensibilitate pentru punctul care se referă la reorganizarea Casei de Comerț Unirea și care, de peste un an, toacă banii și nu a reușit să facă o strategie sau să finalizeze o selectare de membri în CA.

Dacă mă gândesc la Alianța pentru Cooperare și Agricultură, mă întreb de ce se chinuie să facă un decalog de probleme, în condițiile în care anul trecut au anunțat public un program de 12 puncte din care nu s-a realizat niciunul. Nu era mai simplu să elimine două puncte și să îl transmită? Sau dacă s-a schimbat ministrul, se schimbă și problemele?

Dar despre percepții se mai pot spune multe, problema este că poate acum vom înțelege că lipsa acestor decizii poate duce la efecte catastrofale, iar premisele teoretice oricând pot deveni realitate.

Gândiți-vă la următorul scenariu teoretic azi, dar poate probabil mâine, dacă Ucraina nu cultivă 10 milioane de hectare, dacă Rusia va rămâne sub embargo și nu va putea vinde nimic, dacă în SUA seceta continuă și dacă în România vom avea o secetă care ne va face să privim cu nostalgie anul 2020? Sa nu fie posibil așa ceva?

Este drept, nu toți vom fi selectați în jocurile foamei, ci doar unii mai puțini norocoși, iar aceștia sunt cei vulnerabili, adică bătrânii care trăiesc cu 11 lei rația în spitale și au pensii de mizerie dijmuite de inflația galopantă (avem două cifre la inflație), de cei care nu au serviciu sau au venituri mici și tot așa.

Nu uitați, una din 4 persoane care trăiesc în această țară este sub limita sărăciei și s-ar putea să fie și mai multe, din cauza situației din ultima perioadă, dar aici nu sunt incluși ,,jmecherii”, inclusiv cei politici.

Lipsa tuturor acestor decizii care nu s-au luat, și nu sunt prea încrezător că se vor lua în viitorul apropiat (mă refer la minimum 5 ani), va face ca afirmația domnului Chesnoiu că ,,30% din suprafață produce 70% din producția agricolă” să rămână valabilă pentru încă foarte mult timp.

Deci nu ne rămâne decât să ne rugăm că nu vom avea parte de ,,jocurile foamei”, dar să nu uităm că poate sunt momente când rugile nu ne sunt ascultate, iar atunci…? În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a demarat o nouă etapă a activității experimentale de creștere a precipitațiilor în zonele cu risc de secetă. Astfel, în perioada 26 aprilie – 15 mai 2022 se desfășoară etapa 2022 a „Programului pentru creșterea/uniformizarea precipitațiilor în regiunile Banat, vestul Olteniei, sud-estul și nord-nord-estul României”.

Activitățile de creștere a precipitațiilor se derulează pe Aeroportul Internațional Craiova și pe Aeroportul Internațional Iași, în funcție de condițiile meteo-climatice din aceste regiuni. Acțiunea a început în regiunea  Moldovei, în zonele cu potențial agricol din județele Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Vrancea și Galați pe o suprafață totală de aproximativ două milioane de hectare, și va continua în regiunile Munteniei și Olteniei, în zonele cu potențial agricol din județele Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți pe o suprafață de aproximativ 1,8 milioane ha. 

Activitatea se efectuează utilizând metoda aviației, iar intervențiile active în atmosferă pentru stimularea precipitațiilor se fac utilizând torțe pirotehnice și cartușe ejectabile, ambele glaciogene și higroscopice. Aeronavele utilizate în acest experiment sunt de tipul Beechcraft King Air C90, echipate și omologate pentru activități de intervenții active în atmosferă, dotate cu două casete cu 96 de cartușe ejectabile pe casetă de tip - Loza 30  (cu iodură de argint - AgI sau clorură de calciu - CaCl2) și două sisteme acroșate pe aripi de torțe pirotehnice neejectabile având 36 de cartușe pe fiecare sistem, de tip Loza 150 (cu iodură de argint - AgI sau clorură de calciu - CaCl2). Cartușele pot fi utilizate în stimularea precipitațiilor din norii reci și calzi, în funcție de condițiile meteorologice.

Datele despre evoluția vremii sunt furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, prin radarele de la Bârnova și Craiova, care deservesc cele două areale de interes pentru acest experiment.

„Efectele schimbărilor climatice sunt din ce în ce mai evidente în România. Avem zone în care cantitățile de precipitații sunt insuficiente și cauzează instalarea secetei, în timp ce în alte regiuni căderile de grindină pun în pericol munca fermierilor. Prin continuarea și extinderea programelor de combatere a fenomenelor meteo extreme ne propunem să creștem suprafața agricolă protejată. Aceste măsuri, alături de programul de reabilitare și extindere a sistemului de irigații și cel privind modernizarea sistemului de desecare, sunt menite să ofere fermierilor condiții cât mai bune pentru a continua să obțină producții la un nivel ridicat”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Marți, 26 aprilie 2022, a început sesiunea de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectoarele bovine, suine și avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID 19. Perioada de depunere a cererilor de solicitare a subvenției este de 20 de zile.

Deschiderea sesiunii de depunere a cererilor coincide cu momentul aprobării de către Comisia Europeană a schemei de ajutor de stat în valoare de 91 de milioane de euro (453,8 milioane de lei) de care vor beneficia peste 95.000 de fermieri, anunță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Pe 21 aprilie 2022 Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență nr. 51/2022 prin care este instituită o schemă de ajutor de stat pentru a compensa o parte din pierderile pe care fermierii le-au înregistrat în ultimii doi ani din cauza perturbării lanţurilor de aprovizionare ca urmare a restricțiilor sanitare.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 453.899.000 lei şi este repartizată după cum urmează:

a) 170.250.000 lei pentru sectorul bovine;

b) 167.649.000 lei pentru sectorul suine;

c) 116.000.000 lei pentru sectorul avicol.

Plata ajutorului de stat va fi efectuată până la data de 30 iunie 2022 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Ajutorul de stat se acordă pentru următoarele categorii de beneficiari:

a) în sectorul bovine, crescătorilor persoane fizice, persoane juridice, întreprinderi individuale sau familiale, persoane fizice autorizate, care, în anul 2022, desfășoară activitate de creștere a bovinelor;

b) în sectorul suine, crescătorilor întreprinderi individuale şi familiale, persoane fizice autorizate, după caz, precum şi persoane juridice care, în anul 2021, au desfăşurat activitate de îngrăşare şi/sau reproducţie a suinelor în exploatații autorizate sanitar-veterinar;

c) în sectorul avicol, crescătorilor de păsări întreprinderi individuale şi familiale, persoane fizice autorizate, după caz, precum şi persoane juridice care, în anul 2021, au desfăşurat activitate de reproducţie tineret și adulte și/sau de incubație şi/sau de creştere a păsărilor pentru carne sau de creștere a tineretului de înlocuire și a găinilor adulte pentru ouă consum în exploatații autorizate sanitar-veterinar.

Beneficiarii estimativi ai acestei scheme de ajutor de stat vor fi circa 95.000 de crescători de bovine și aproximativ 600 de fermieri din sectoarele suine și avicol.

BOVINE

În sectorul bovine, ajutorul de stat se acordă beneficiarilor, în scopul compensării pierderilor cauzate de pandemie în semestrul I al anului 2022, pentru minimum 3 capete bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de 31 ianuarie 2022, la care se pot adăuga și bovine cu vârsta de minimum 7 luni la data de 31 ianuarie 2022, în exploatație cu cod ANSVSA, înregistrate în RNE. Cuantumul pe cap de animal se calculează prin raportarea plafonului prevăzut la efectivul total de bovine eligibile.

SUINE

În sectorul suine, ajutorul de stat se acordă beneficiarilor, astfel:

a) pentru capacitatea de producţie în condiții minime de bunăstare deţinută în anul 2021, echivalent UVM, în funcţie de categoriile de suine, respectiv suine la îngrăşat şi/sau scroafe și scrofițe montate, denumite în continuare animale de reproducţie femele, cu scopul de a menține exploatația în bune condiții tehnologice;

b) pentru efectivele de suine, echivalent UVM, respectiv efectivul mediu anual aferent anului 2021/efectivul mediu anual eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 pentru categoria de animale de reproducție femele și/sau efectivul livrat în anul 2021/efectivul eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 pentru categoria de suine la îngrășat.

Cuantumul ajutorului de stat în sectorul suin este de 10 euro/UVM, echivalent în lei pentru capacitatea de producţie în condiții minime de bunăstare. Pentru efectivele de suine, echivalent UVM, acesta se calculează astfel:

• din plafonul prevăzut se scade valoarea totală aferentă capacității de producţie în condiții minime de bunăstare, echivalent UVM;

• suma rezultată din calculul de la pct.(i) se împarte la efectivul total de suine eligibile, echivalent UVM.

AVICULTURĂ

În sectorul avicol, cuantumul pe UVM se calculează prin raportarea plafonului alocat la efectivul total de păsări eligibile, echivalent UVM, și la capacitatea totală de producţie a stațiilor de incubație, echivalent UVM. Ajutorul de stat pentru susţinerea activităţii crescătorilor din sectorul avicol se acordă astfel:

a) pentru efectivele de păsări, echivalent UVM, respectiv efectivul mediu anual de găini rase grele/găini ouătoare aferent anului 2021/efectivul mediu anual de găini rase grele/găini ouătoare eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 și/sau efectivul de pui de carne cu vârsta peste 35 zile și/sau pui de curcă cu vârsta  peste 71 zile,  livrați în 2021/efectivul eligibil în  Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 și/sau efectivul mediu anual de tineret de reproducție aferent anului 2021 și/sau efectivul mediu anual de tineret de înlocuire pentru găini ouătoare aferent anului 2021.

b) pentru capacitatea de producţie deţinută în anul 2021, echivalent UVM, aferentă unei serii de pui eclozionați.

Valoarea totală a ajutorului acordat unui beneficiar nu poate depăşi echivalentul în lei a 290.000 euro.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici:https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

De-a lungul timpului am scris și vorbit despre Casa de Comerț Unirea, unde am arătat de multe ori că în afară de plata unor salarii pentru directorii din schemă și a indemnizațiilor pentru membrii Consiliului de Administrație, altceva nu se întâmplă. Mereu pe la colțuri din partea unora mai legați sau mai puțin legați de această structură, era câte o șușoteală cum că doar dezinformez, că nu știu realitatea, că alta va fi menirea acestei societăți și așa mai departe.

Ce este foarte corect, nu dispun de alte materiale și informații (de culise) decât cele făcute publice și cred că în mod normal acestea ar trebui să fie și suficiente, deoarece vorbim de o societate deținută 100% de MADR, deci finanțată doar din bani publici, despre care merităm și noi să fim informați.

Înainte de toate, trebuie spus că la data scrierii prezentului material (în Săptămâna Patimilor) Casa de Comerț Unirea a primit numirea unui nou director general în persoana domnului Codruț Semănaru, care așa cum l-a prezentat ministrul Chesnoiu, îndeplinește criteriul de boltă al analizei ministeriale, adică nu are afaceri în agricultură, ceea ce se pare că este unul din principalele (sau principalul) criterii (criteriu) de selecție ale ministrului Agriculturii.

Totuși, în altă ordine de idei, ar fi bine să rememorăm un pic faptele din trecutul apropiat, tocmai să nu se creadă că uităm foarte repede ce se afirmă de către un demnitar în spațiul public și să ne aducem aminte că încă de la numire, domnul Chesnoiu a susținut ferm că  va demara de urgență realizarea unei strategii de revigorare a activității acestei structuri și aceasta va fi realizată în termenul cel mai scurt.

Din informațiile publice existente se constată că nu s-a realizat încă această strategie, iar acest lucru pare a fi confirmat chiar de însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, care după ședința de Guvern din 21 aprilie 2022 declara ,,În perioada următoare modificăm cadrul normativ în care această Casă a fost organizată. Prin act normativ trebuie să stabilim strategia de dezvoltare și implementare a proiectelor Casei….. De partea cealaltă trebuie să gândim și pe termen mediu și lung, iar strategia de dezvoltare a Casei exact acolo va interveni. ”

Prima constatare este că vorbim la viitor, că trebuie să facem, nu că s-ar fi făcut, deci suntem încă la capitolul de bune intenții. Legat de faptul că vom face un act normativ care să reglementeze activitatea economică a unei societăți comerciale, fie ea deținută de stat în integralitate, mă înfioră faptul și deja gândurile cele mai negre încep să mă cuprindă. Dar de ce spun asta?

Revenind un pic în timp, în momentul preluării mandatului de ministru de domnul Chesnoiu, la Casa Unirea era în curs un proces de selecție a persoanelor care ar fi putut îndeplini criteriile de numire în funcțiile de membrii ai Consiliului de Administrație, lucru care ciudat, nu s-a finalizat nici acum la 5 luni de mandat ministerial și astfel mergem în continuare pe politica numirilor provizorii, fiindcă oare așa se poate arăta mai ușor ,,nuielușa” în caz de opinii rebele?

Pe de altă parte, ar fi o primă întrebare, respectiv ce s-a întâmplat cu execuția contractului de recrutare, dacă firma respectivă a mai primit contravaloarea prestărilor de servicii, din ce cauză nu s-a finalizat recrutarea, oare s-a anulat recrutarea și pe ce motiv, cine a făcut-o, aspecte pe care nimeni din publicul larg nu le știe, dar poate vom primi informații publice în acest sens, așa cum după umila mea părere ar fi și normal.

Poate nu ar fi foarte rău ca cei care au ocupat funcțiile de membri ai CA în ultima perioadă să explice ,,realele succese” prin care în ultimii 3 ani au reușit realizarea doar de pierderi și acestea reprezentate în marea majoritate de cheltuieli salariale, indemnizații membri CA, chirie și alte mici cheltuieli de administrare, iar veniturile au fost realizate în special (ca să nu zicem doar) din dobânzile bancare percepute la cei aproape 20 milioane de euro blocați de către stat în capitalul social. Și din care s-au ,,păpat” doar cele expuse anterior, adică salarii, indemnizații și altele mai mărunte.

Poate nu ar fi rău să se explice de cei care au luat banii (directori și membri ai CA) pentru a administra această activitate de ce în ultimele 6 – 7 luni nu s-a realizat strategia de viitor a Casei, așa cum afirmau unii dintre aceștia cu pieptul umflat de importanță și preocupare? Nu s-au priceput, nu au fost lăsați, cineva i-a împiedicat?

Ministrul Chesnoiu, recent, într-o emisiune televizată, a expediat problema cu remarca că au fost ocupați mai mult să facă ,,anchete”, ceea ce poate să fie și adevărat, dar pe banii cui au făcut aceste anchete și cu ce rezultate?

Oare pe membrii CA nu îi întreabă acționarul despre activitatea desfășurată, cu realizarea apoi a unei informări publice așa cum de exemplu fac firmele cotate pe bursă, sau cum poate ar trebui să facă și firmele de stat care își fac ,,mâna” pe banii publici, cum este și această structură?

Astfel, la acest moment (în care scriu materialul) structura CA ( Consiliu de Administrație) este formată din domnul profesor Mircea Coșea, o persoană care a mai ocupat pentru o lungă perioadă de timp din scurta existență a Casei, aceeași funcție și unde, cu tot respectul, nu a reușit să impună o gândire economică și managerială în structura acestei societăți, dovadă situația în care se află astăzi compania.

Mai mult, domnia sa a fost unul din cei care au reclamat necesitatea realizării unei anchete legată de activitatea fostului director general de la aceea dată, atunci când s-a încheiat domnia ministrului Daea și a avut loc ,,descălecarea” noului ministru în persoana domnului Oros, lucru care îl înțeleg până la un punct.

Dar și atunci și acum se pune aceeași întrebare, dacă membrii CA doreau, de ce nu l-au schimbat din funcție pe fostul director, sau dacă au fost împiedicați de ce nu și-au înaintat demisiile? Sunt lucruri care merită să fie știute de publicul larg, fiindcă de fapt acolo au existat multe și mari interese, iar lipsa transparenței alimentează suspiciunile publicului larg că acestea nu au încetat sau pot reveni.

Dar, oare, acest lucru să îl recomande pe domnul profesor pentru un nou mandat? Personal nu înțeleg de ce domnia sa își asociază numele cu această poveste din ce în ce mai neclară, dar decizia îi aparține în totalitate. Conform documentelor publice domnia sa este numit provizoriu între 9 martie și 9 iulie 2022.

Apoi o altă numire interesantă este cea a domnului Cristian Simion, fost adjunct al Poliției sectorului 6 până în 2018, după care a fost ,,recrutat” de AFIR, la Direcția Antifraudă, iar acum se lansează în lumea afacerilor de business, ca administrator al unei companii de stat care va primi (așa se afirmă, deocamdată nefiind virați banii) 100 milioane de euro capital. Este la fel numit provizoriu pentru perioada 7 februarie – 7 iunie 2022. Oare numirea domniei sale să fie legată poate de o teamă firească a unor posibile tentative de fraudă și dânsul să se ocupe de implementarea unor proceduri care să nu permită tentații legate de viitorul ,,borcan de miere”?

Iar ultimul nume afișat pe site-ul societății, dar nu cel din urmă, este al domnului Radu Antohe, consultant pe probleme de politici agricole, care este și președinte al CA și printre altele a fost și consilier al prim-ministrului Dăncilă, iar acum consilier onorific al ministrului Chesnoiu.

Domnia sa îl înlocuiește în mod curios, înainte de termen, pe domnul Spătărelu Puțintei, care să ocupe funcția de director al departamentului buget și finanțe din MADR și care trebuia să ocupe provizoriu, funcția de administrator între 7 februarie și 7 iunie 2022, dar a dispărut din organigramă, fără să fie clar dacă a fost decizia domniei sale sau a fost mazilit. Din actele publice nu rezultă acest aspect.

Acum, pe surse se vehiculează informația că și domnul Antohe a renunțat la proaspăta numire din funcția de administrator, dar nu este confirmată, iar dacă ar fi adevărată, interesant ar fi de aflat și motivul.

Așadar, aceasta este la acest moment echipa de administratori, care împreună cu noul director general Codruț Semănaru, plus vreo 5-6 directori din garda veche și un funcționar administrativ, va purcede la măreața misiune de a revigora activitatea Casei Unirea și de a cheltui cele 100 milioane de euro, plus încă vreo 16 milioane de euro care mai sunt prin conturi rămase din trecut.

Dar, în final care este strategia MADR și ce se dorește a se face? După umila mea părere trebuiau stabilite niște obiective realizabile și posibile, apoi în baza acestora, realizată o strategie și urmată de construirea unui buget, iar de acolo ar fi rezultat de câți bani ar fi fost nevoie, dar se pare că la stat lucrurile funcționează altfel, adică întâi stabilim suma și apoi facem bugetul și strategia.

Dacă totuși lucrurile funcționează ca în lumea economică reală, aș fi foarte interesat să văd publicată strategia care se dorește implementată și modul de construire a bugetului, care au stat la baza anunțatei decizii de a se aloca 100 milioane de euro pentru această activitate.

Oare care să fie obiectivele de afaceri statale ale Casei în viitorul apropiat? Din declarațiile ministrului Chesnoiu se arată, de exemplu, că nu va mai exista pe viitor un adaos mare la miei, iar asta ne-ar face să credem la prima vedere că vom avea o activitate de tip Robin Hood prin care vom lua de la bogați și vom da la săraci, adică vom obține preț mai mare de la supermarketuri și vom da prețuri mai mari la fermieri. Oare așa va fi? Teoretic se poate, dacă Casa va face doar intermediere, dar aceste tipuri de activități înseamnă în realitate și o logistică care costă a fi achiziționată și întreținută, deci surplusul de bani se va duce în mare măsură în altă parte.

Apropos, cineva a analizat ce ar însemna această activitate desfășurată la nivel național? Poate MADR nu știe că grosul mieilor nu sunt pentru masa de Paști de la noi, ci în mare măsură pleacă la export ori acum, ori ulterior după îngrășare, iar asta înseamnă spații de cazare, furaje achiziționate, personal de specialitate etc.

Asta ar însemna pe de-o parte ca activitatea Casei să fie bazată pe performanțe economice cel puțin egale cu ale celor private, care să permită obținerea de profit încât să fie suficient pentru investiții, dar să rămână și pentru acordarea unor prețuri mai mari către producători.

Doar că asta se dorește în viitor a se realiza de niște oameni care până acum din păcate afară de plata propriilor salarii de peste 10.000 lei/lună net pentru fiecare director, nu am văzut altceva.

Casa Unirea în intențiile declarate se va ocupa și de rezolvarea colectării, sortării și vânzării legumelor către supermarketuri, astfel încât singura grijă a micului fermier din toată țara va fi doar de a produce, dar problemele enumerate mai sus rămân.

O altă direcție de afaceri poate a Casei va fi importul de îngrășăminte chimice, astfel încât toți importatorii de specialitate vor sta aliniați cuminți și vor aștepta binecuvântarea ministerială pentru a vinde sau nu îngrășăminte pe piața românească. Din păcate doar visăm că va fi așa, deoarece realitatea va fi în mod crud alta.

Trebuie să înțelegem că foarte multe din direcțiile cel puțin vehiculate la acest moment a fi dezvoltate înseamnă investiții, mentenanță, modernizare și dezvoltare permanentă, iar pentru asta înseamnă profit, deoarece în caz contrar această structură comercială nu va ține pasul cu piața și se va sufoca în propria neputință.

Se fac multe afirmații în acest sens, că se poate, că este simplu, dar oare cineva înțelege că o astfel de structură cu atâtea tipuri de activități și gestionată de stat, nu există nicăieri în economiile libere, iar dacă ar fi fost posibilă, orice stat ar fi făcut-o, iar piața privată nu ar mai fi existat de mult?

De fapt, cred cu tărie că o astfel de structură putea exista într-un anumit format, dar doar pentru o problemă punctuală, iar aceasta trebuia foarte clar identificată. Statul francez, spre exemplu, este implicat în anumite structuri comerciale prin anumite vehicule financiare, dar nu își propune de a prelua rolul jucătorilor din piață și de a stabili noi reguli, ci doar participă la nașterea și creșterea anumitor jucători acolo unde piețele sunt subdezvoltate, ceea ce este cu totul altceva.

Noi, din păcate, nu înțelegem că dorim să preluăm prin Casa Unirea activitatea care ar fi trebuit dezvoltată de către fermieri prin constituirea de cooperative. Fermierii atunci ar fi înțeles că realizarea unor astfel de structuri trebuie suportate financiar de cineva, iar acest lucru era realizat prin plus valoarea obținută, dar atenție aceste structuri nu sunt neapărat pentru a câștiga mai bine, ci pentru a realiza o structură care să îți ofere constanța și siguranța câștigurilor și atunci când piața este sub tensiune sau devine foarte volatilă.

Statul, să presupunem că va investi în realizarea de facilități pentru această societate, dar regulile economice de recuperare a investiției sunt aceleași, altfel este doar un ajutor de stat mascat, care va fi sancționat automat de către Comisia Europeană.

Personal cred că dacă MADR ar fi anunțat intenția să realizeze un combinat de îngrășăminte chimice, singur sau în parteneriat cu o firmă privată, aș fi înțeles și poate ar fi fost și logic în acest moment, chiar dacă nu total economic, dacă tot statul ar fi făcut o firmă care să se ocupe de procesarea legumelor într-un mare bazin legumicol, poate ar mai fi mers, dar să spunem acum că orice problemă existențială a agriculturii la nivel național o va rezolva Casa Unirea, mi se pare a fi total hazardat. Iar dacă rezolvările până la urmă vor fi doar locale, atunci vor începe întrebările, de ce acolo și nu dincolo?

Întreb și eu pentru un prieten, dacă coaliția de guvernare actuală consideră și crede că această construcție a Casei Unirea poate fi un panaceu economic universal, de ce nu ni se arată și demonstrează acest lucru prin aducerea prețului la energie la valorile dinaintea scumpirilor, în condițiile în care companiile energetice sunt deținute de stat? De ce a fost nevoie de plafonarea prețurilor când s-ar fi putut decide reducerea tarifelor direct de către acționar, adică statul român?

Populismele sunt bune electoral, dar economic rămân doar o mare iluzie. În rest numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sector Vegetal (UNCSV) va coordona un amplu proiect la nivel european pentru perfecționarea managerilor de cooperative. „Aceasta este o nouă etapă firească în evoluția mediului asociativ românesc pentru a atinge standardele de performanță similare celor din Europa, iar obiectivul prioritar al UNCSV este educarea, informarea și perfecționarea continuă a președintelui, membrilor consiliului de administrație, a angajaților și a membrilor cooperatori”, transmite Uniunea cooperativelor din sectorul vegetal.

Proiectul „Bune practici în guvernarea și managementul cooperativelor agricole” este unul de durată și se va desfășura pe parcursul a doi ani, 2022 și 2023, în parteneriat cu instituții și specialiști din Franța, Grecia și Estonia.

Sesiunile de pregătire sunt destinate exclusiv membrilor UNCSV și sunt structurate în trei schimburi de experiență, astfel:

• 20-26 noiembrie 2022, Atena – Grecia: Antreprenoriat strategic și afaceri în cooperative agricole;

• 12-18 martie 2023, Tallinn – Estonia: Guvernarea de calitate a cooperativelor agricole;

• 26 noiembrie - 2 decembrie 2023, Lille – Franța: Gestionarea relaţiilor în managementul cooperativelor agricole.

„Prin acest demers, managerii cooperativelor membre UNCSV vor avea ocazia să învețe principiile unei bune guvernanțe de la persoane cu experiență din fiecare dintre cele trei state partenere. Vor avea contact cu profesioniști care au înțeles și aplicat regulile unui management eficient și a căror mentalitate orientată spre rezultat a făcut diferența. Vor fi efectuate vizite la cooperative și ferme locale. Mai mult, vor beneficia de același program de pregătire pe care îl au managerii de cooperative din Franța, Grecia și Estonia”, a precizat Florentin Bercu, director executiv UNCSV.

La finalul schimburilor de experiență, va avea loc, la București, o conferință care va reuni peste 120 de participanți și în cadrul căreia se vor trasa concluzii și vor fi fixate informațiile acumulate în decursul celor doi ani.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Ce pierdem lăsând de treizeci de ani încoace la butoanele Administrației centrale oameni incompetenți, indivizi mărunți, slujbași fără viziune și fără voinţă de acțiune?

Există țări viticole puternice unde se câștigă bani pe toată filiera vinului: din amonte și afluenți (industrii și servicii furnizoare de materiale oenologice, tehnologie, sticlă, etichete, dopuri, plante, utilaje, vase, substanțe de protecție fitosanitară, îngrășăminte, irigații, software ș.a.m.d.) până în aval cu largi estuare și delte (comerț clasic și on-line, industria ospitalității – oenoturism, procesatori de plăți, curierat). Nimic nou sub soare. În general (cu excepția României), aceste țări își leagă de VIN (și produsele derivate) brandul de țară, integrează vinul în patrimoniul cultural, au în circulație legi importante (altele decât cele agricole sau de reglementare fiscală/comercială) care fac din vin un produs-vedetă. Repet, nimic de neînțeles până aici (nu şi pentru guvernanții de pe Dâmbovița care consideră subiectul prea complicat).

Specială este poziția unor țări care n-au avut o viticultură notabilă, care au debutat târziu în această activitate sau care nu erau recepționate ca forță vinicolă. Vorbim aici de Marea Britanie, Statele Unite și... Germania.

Ora exactă în vin se dă la Londra! Ratingurile, poziționările comerciale pe piața globală vin (!) dintr-o țară care, în afara unor (puține) vinuri spumante, nu propune nimic la raftul de vin. Cum e posibil?! Păi, cam e... Cele mai puternice școli de cunoaștere oeno (și nu mă refer la școala de viticultor sau de vinificator) se află aici. Jurnalismul de profil a fost încurajat (și susținut). Concursurile și târgurile internaționale – pe lângă cele de mai sus – dau „forța”, puterea de influență a Regatului Unit. De aici pleacă licențele pentru WSET (Wine & Spirit Education Trust), aici se „întronează” Masters of Wine, iar medalia de tip concurs (purtătoare a numelui unei mari publicații) este prezentă peste tot în lume ajutând la vânzarea vinului.

Statele Unite. Mike Veseth explică foarte bine în cartea „Războaiele Vinului” cum a redevenit America competitor de prim rang în piața vinului, abia după anii '60. S-a investit în școli/universități, au fost încurajați formatorii de opinie în domeniu prin găzduirea subiectului „oeno” în ziare, reviste (Wine Spectator are unul dintre cele mai mari tiraje print din lume), show-uri TV, producții cinematografice hollywoodiene.

Germania. Această țară s-a luptat cu stereotipiile „țara berii” și „dar fac nemții vin?”, ajungând arbitrul pieței mondiale. Care au fost jaloanele traseului către succes? Sprijinirea târgurilor de profil și a concursurilor. Astăzi, Prowein (Düsseldorf) este un fenomen al domeniului aducând bani și putere Germaniei. Marile concursuri precum Berliner Wine Trophy (frate cu VINARIUM în VINOFED) ajută marii comercianți, lanțurile de retail, dar și consumatorii să se ghideze într-o aglomerare din ce în ce mai mare a vinurilor ofertate. Este admirabilă (și folositoare) angajarea de susținere a unei inițiative private din partea autorităților locale, de land și de țară. Timp de 30 de ani m-am străduit să captez atenția autorităților de la noi pentru un efort consolidat în a ne înscrie și noi în cursă. N-am așteptat reacția/acțiunea statului și am continuat să construim, să inovăm, să ne perfecționăm. Am crezut, însă, că statul ni se va alătura, mai ales că aveam deja dovada viabilităţii proiectului nostru.

VINARIUM este posesorul unui palmares impresionant de performanțe: implementarea unui sistem electronic de jurizare bazat pe un soft de producție proprie, o realizare care, la data respectivă, mai avea doar un singur „omolog” pe plan mondial; primul concurs din lume desfășurat on-line și singurul care s-a ținut la data fixată în plină pandemie; realizarea unui sistem alternativ de evaluare prin monitorizarea de tip „neurofeedback”. Aceste premiere au nevoie de popularizare. Continuarea cercetării trebuie susținută. Obligația firmelor este de a face profit, ceea ce le îndepărtează de la o implicare pronunțată în finanțarea științei. Statul, însă, poate să o facă. Poate şi trebuie să susțină performanța în folosul tuturor. Da. Ați anticipat bine. Haideți să formulăm împreună întrebarea firească: DE CE NU O FACE? O bucățică de răspuns ar fi: ...pentru că nu îl forțăm! Provocările economice din următoarea perioadă s-ar putea să ne arate cât costă, de fapt, neimplicarea.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM-IWCB

Producția de biomasă în România reprezintă o direcție de dezvoltare a unui sector din agricultură cu potențial profitabil mare, cu beneficii economice și de mediu semnificative. Aceasta este concluzia celui mai recent studiu realizat de Clubul Fermierilor Români în parteneriat cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Academia de Științe Economice din București. Studiul integral a fost pus la dispoziția autorităților.

Studiul relevă că biomasa este singura resursă regenerabilă de energie care poate să înlocuiască resursele neregenerabile utilizate la ora actuală în România pentru a produce energie electrică, fiind o alternativă pentru asigurarea stabilității sistemului energetic național. Totodată, biomasa este o șansă de redresare economică pentru dezvoltarea rurală, prin crearea de mii de locuri de muncă.

„Unul dintre obiectivele asumate prin mandatul meu în cadrul mecanismului de Președinție rotativă al Clubului Fermierilor Români este promovarea proiectelor sustenabile de dezvoltare a agriculturii românești, care să contribuie la transformarea acesteia într-un model de referință pentru agricultura europeană. Odată cu lansarea acestui studiu, dorim să aducem în discuție oportunitatea lansării unui Program Național de Eficiență Energetică prin extinderea suprafețelor cultivate cu biomasă care să beneficieze de finanțare europeană în cadrul Planului Național Strategic 2023-2027 sau de alte linii de finanțare din domeniul agricol”, a declarat Laszlo Becsek, președinte al Clubului Fermierilor Români.

În prezent, biomasa contribuie cu aproximativ 14% la consumul mondial de energie primară, motiv pentru care în Strategia Energetică a României pentru perioada 2016 – 2030 a fost luată în calcul promovarea surselor regenerabile de energie, inclusiv utilizarea biomasei pentru producerea energiei electrice.

„Clubul Fermierilor Români susține, încurajează și promovează fermierii care sunt interesați să investească în dezvoltarea culturilor energetice de tip biomasă. Opțiunea unui fermier sau a unui investitor rural de a produce biomasă poate face ca exploatația agricolă sau industria locală să fie mai competitivă, crescând profitabilitatea acesteia. Producția de biomasă aduce beneficii pentru fermierii români și are un impact pozitiv în afacerile din agricultură”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Tânărul inginer agronom Alexander Degianski este deținătorul unei culturi energetice de tip biomasă în județul Timiș. „În această perioadă, accesibilitatea prețului este considerată una dintre principalele provocări ale sistemului energetic. Producția de biomasă este o alternativă viabilă pentru resursele neregenerabile de energie și, după estimările specialiștilor, cererea pentru biomasă va crește în anii următori. În Europa există deja țări în care biomasa este folosită ca sursă de energie la scară largă, iar România trebuie să se grăbească să valorifice această oportunitate”, a arătat Alexander Degianski.

Producția de biomasă în România în contextul strategiei de diversificare a mixului energetic

În anul 2021, structura surselor primare de energie utilizate în țara noastră pentru a produce energie electrică a fost constituită din surse convenționale (54,72%) și din surse regenerabile (45,28%).

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România dorește elaborarea unor măsuri de diversificare a mixului energetic, diversificare realizată prin creșterea ponderii la producția energetică a surselor regenerabile de energie (eoliană, solară, hidroelectrică, geotermală, energia oceanelor, biomasa și biocombustibilii).

În funcție de sursa de producere a materiei organice, dar și de scopul pentru care este folosită, biomasa poate fi obținută din reziduuri primare de la culturile agricole sau din produse forestiere, din reziduuri secundare care devin disponibile după ce a fost folosit un produs din biomasă sau din deșeurile forestiere care nu mai pot fi folosite în procesul industrial sau în scop comercial.

Totodată, biomasa poate fi obținută din culturi utilizate special pentru acest scop și catalogate în prezent drept culturi energetice (culturi de specii ierboase sau forestiere). Astfel de culturi energetice vizează specii forestiere cu o viteză mare de creștere (ex. plop, salcie, eucalipt), specii care produc multă biomasă agricolă (ex. trestia de zahăr, rapița, sfecla de zahăr, soia etc.), dar și culturi perene.

Din punct de vedere al resursei naturale edafice, România are la dispoziție suprafețe importante de terenuri cu potențial pentru culturile energetice. Cu o suprafață subvenționată necultivată declarată (inclusiv spații protejate) de 38.688,26 hectare la nivelul anului 2021, conform APIA, România ar putea crește gradul securității energetice prin dedicarea acestor suprafețe pentru culturile specifice biomasei.

Conform studiului, în contextul în care aceste suprafețe s-ar cultiva cu plopi, doar în primul an de recoltă, aceste activități ar angrena mai mult de 1.500 de oameni din mediul rural în vederea realizării unei producții estimate de 483.603 tone.

Județele cele mai bogate ca potențial de resurse forestiere pentru a produce biomasă sunt Suceava, Harghita, Neamț și Bacău.

Foto: Alexander Degianski

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html