A apărut lucrarea „Economic impact of birds' attacks on sunflower crops - case study” (Impactul economic al atacurilor păsărilor asupra culturii de floarea-soarelui - studiu de caz) în revista Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol.25, Issue 1, 2025. Revista este clasificată în ESCI edition (quartila Q3) și are factorul de impact 1. Autorii lucrării sunt Otilia Cotuna, Veronica Sărățeanu, Mirela Paraschivu, Ion Dumitrescu, Doru Laieș, Ramona Ștef. Lucrarea prezintă interes pentru fermieri, motiv pentru care am făcut un rezumat în rândurile ce urmează.

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este puțin studiat în România și în general la nivel mondial. În studiul de față au fost analizate trei culturi de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara.

Scopul studiului a fost de a evidenția pierderile economice produse de păsări în timpul răsăririi sau imediat după semănat, cât și cele de dinaintea recoltatului. Hibrizii cultivați au fost NK Neoma și SY Futura AR. Daunele au fost estimate atât după răsărire, cât și înainte de recoltat. Efectivele de păsări au fost apreciate vizual prin observații directe în câmp, în timpul hrănirii. Speciile de păsări identificate au fost Columba livia livia și Corvus frugilegus.

Pierderile economice s-au calculat ținând cont de toate verigile tehnologice. Daunele au fost de 100% în sola A521 (2,5 ha) și 90% în A519 (6,5 ha). Sola A136 (14,84 ha) nu a fost atacată de păsări. Cheltuielile au fost de 3826,7lei/ha în anul 2024. Producțiile au fost de 0 kg (A521), 277 kg (A519) și 2670 kg (A136). Profit s-a realizat doar în sola A136 în cuantum de 1342,3 lei. Prețul de vânzare a fost de 1,8 lei/kg în 2024.

Extras din lucrare

În ultimii ani, păsările au devenit o problemă reală pentru multe zone agricole din România.

Cele mai mari pagube se înregistrează cel mai des în solele situate în apropierea așezărilor urbane și rurale, a drumurilor, pădurilor, lizierelor, parcurilor. În aceste zone există arbuști și copaci unde păsările pot cuibări liniștite, iar hrana este accesibilă. Dintre plantele cultivate, floarea-soarelui este cea mai susceptibilă a fi atacată, fiind preferată de vrăbii, mierle, porumbei și ciori [Sausse & Levy, 2021]. Preferința păsărilor pentru floarea-soarelui față de alte plante cultivate (porumb, grâu, orz etc) este raportată și de Klosterman et al. (2013).

Studiile cu privire la atacul păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui sunt puține deoarece estimarea daunelor este de multe ori anevoioasă, mai ales dacă păsările nu sunt văzute în momentul hrănirii. Cele mai multe fac referire la atacul păsărilor după înflorit și în timpul maturării semințelor și foarte puține la daunele produse în timpul germinării și răsăririi plantelor de floarea-soarelui [Linz et Hanzel, 1997). Aceeași autori arată că, la nivel mondial, speciile de păsări care atacă floarea-soarelui fac parte din familiile Corvidae, Columbidae, Icteridae, Psittacidae, Passeridae și Cacatuidae.

În Europa, pagubele sunt produse la floarea-soarelui de Passeridae (Passer montanus, Passer hispaniolensis), Columbidae (Streptopelia decaocto, Streptopelia turtur) și Corvidae.

Mențiuni despre pagubele produse de păsări la floarea-soarelui în timpul răsăririi apar în Franța, Italia și Elveția [Sausse et Levy, 2021]. În Franța au fost raportate atacuri ale păsărilor din familiile Corvidae și Columbidae în timpul răsăririi.

Sausse et al. (2021) arată că, în ultimii ani pagubele raportate sunt tot mai mari în timpul înființării culturilor.

În România, Arion (1958) menționează mai multe specii de păsări dăunătoare agriculturii: Corvus cornix L. (cioara cenușie vestică), Corvus cornix sardomus Kleinem (cioara cenușie estică), Corvus frugilegus L. (cioara de semănătură), Pica pica pica L. (coțofana), Passer montanus L. (vrabia de câmp), Passer domesticus L. (vrabia de casă). Aceleași specii sunt menționate și de Rădulescu & Săvescu (1967). Perju (1999) aduce în atenție speciile Columba livia livia L. (porumbelul domestic) și Streptopelia turtur L. (guguștiucul).

Dintre speciile de Columbidae, cele mai des întâlnite în arealele agricole din România sunt Columba livia livia și Columba palumbus, iar dintre Corvidae, Corvus frugilegus [Georgescu, 2023]. Aceste păsări produc pagube importante la floarea-soarelui și porumb atât în timpul răsăritului, cât și înainte de recoltat în zonele de sud, sud - est și vest ale României. Georgescu et al. afirmă că, în perioada 2021 - 2022, cioara de semănătură a atacat masiv culturile de porumb și floarea-soarelui, producând pagube importante.

Dacă în Europa atacul păsărilor este mai puțin studiat, pe continentul american se fac multe cercetări cu privire la metodele de evaluare a daunelor, cât și cele prin care acestea pot fi îndepărtate de zonele agricole. Ernst et al. (2019) evaluează într-un studiu efectuat în Dakota de Nord pagubele economice produse de păsări la floarea-soarelui. Acesta arată că, pierderile în producție au fost cuprinse între 5 - 15% (considerate semnificative). Din punct de vedere financiar, pagubele înregistrate au fost de 28,6 milioane dolari [Ernst et al., 2019].

În Argentina sunt raportate pierderi între 5% și 20% în producție, atunci când plantele de floarea-soarelui sunt atacate la maturitate. Incidența plantelor atacate se situează între 21 - 35% [Bernardos et Farell, 2012; Vitti et Zuil, 2012].

Fermierii din România raportează mai rar pagubele produse de păsări în timpul răsăririi plantelor de floarea-soarelui. Cel mai des sunt raportate daunele din timpul maturării plantelor, când păsările se hrănesc masiv. Lupta cu păsările este cel mai adesea pierdută de către fermieri, care nu le pot ține sub control cu nici o metodă cunoscută. În trecut, insecticidele neonicotinoide utilizate la tratarea semințelor asigurau o scurtă protecție în timpul răsăririi. În prezent acestea sunt interzise, iar daunele cresc. Fermierii sunt nevoiți uneori să renunțe la cultura florii-soarelui din cauza păsărilor flămânde [Abid, 2019].

Acest studiu a fost realizat pe baza unei situații excepționale din anul 2024, când două parcele de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara au fost compromise de păsări imediat după semănat. Această situație a fost analizată comparativ cu o parcelă de floarea-soarelui care nu a fost atacată de păsări fiind înființată la distanță mai mare. Au fost estimate și daunele din perioada premergătoare recoltatului. Scopul studiului a fost de a evidenția pagubele în producție, costurile cu semănatul și reînsămânțările ulterioare, cât și cu alte verigi tehnologice. Concluzia studiului a fost că, impactul economic al atacurilor păsărilor în perioada de răsărire este major.

În solele situate în apropierea orașului Timișoara (A519 și A521), severitatea atacurilor păsărilor a fost foarte ridicată în anul 2024. Într-una din sole, imediat după semănat, sute de păsări flămânde au consumat semințele. În câteva zile, viitoarea cultură de floarea-soarelui a fost compromisă total. La fel s-a întâmplat și după prima reînsămânțare, precum și după a doua. Această parcelă nu a mai fost cultivată cu nici o plantă în anul 2024 din cauza agresivității păsărilor. În cazul de față, atacul în faza de răsărire a compromis cultura în totalitate (o situație excepțională). După Clark et al. (2015), păsările care atacă floarea-soarelui se hrănesc cu semințe și tinere plăntuțe în faza de cotiledon. Hrana păsărilor din familia Columbidae constă în semințe și ierburi, pe când cele din Corvidae sunt omnivore și oportuniste, fiind în strânsă legătură cu sistemele de cultură ale plantelor, cu anotimpul, cât și cu resursele disponibile în mediu.

Distrugerea timpurie a semănăturilor de floarea-soarelui este o problemă importantă pentru fermierii din Europa, deoarece ei pot renunța să mai cultive floarea-soarelui [Sausse & Robert, 2017].

Într-o altă solă, în urma atacului din perioada de răsărire s-au pierdut 75% din plante. Plantele rămase (25%) au vegetat foarte bine formând calatidii mari. După înflorit a început atacul păsărilor (predominant Corvidae) care au început să consume achenele. O primă evaluare a fost făcută la data de 04.08.2024 când s-a constatat că toate calatidiile erau atacate, păsările consumând achenele de la margine. Procentual, atacul în această perioadă s-a situat între 20 - 30% semințe lipsă din calatidii.

A doua evaluare s-a realizat la data de 04.09.2024, înainte de recoltat. Calatidiile nu mai aveau semințe în procent de 80% - 90%, unele chiar 100%. Producția/ha a fost de 277 kg/ha, iar cea totală de 1800 kg (pe 6,5 ha). Costurile/ha au fost de 3826,7 lei, iar pierderile de 3328,2 lei. Vânzarea s-a realizat la prețul pieței (1,8 lei/kg), obținându-se 498,5 lei/ha.

Daunele produse de păsări în solele de floarea-soarelui au fost de 100% pe 2,5 ha și 90% pe 6,5 ha. Localizarea acestora în zona periurbană, prezența perdelelor forestiere în apropiere, împădurirea unor zone pentru a crea un habitat natural pentru păsări sunt factori care au dus la creșterea populațiilor de păsări.

Se cunoaște că păsările produc pagube în toate zonele agricole din lume. Rezultatele studiului de față sunt în acord și cu ale altor cercetători. Gül et al. (2018) au raportat daune cuprinse între 10 și 51,19% la floarea-soarelui. După Ilter (1982), pagubele pot crește cu 60% când culturile sunt înființate în apropierea pădurilor, lizierelor, așezărilor urbane și rurale.

În România, în partea de Vest, Sud și Sud - Est (Georgescu, 2023), în ultimii cinci ani, frecvent sunt raportate pagube produse de păsări (Columbidae și Corvidae) la floarea-soarelui (și nu numai) în timpul germinării și răsăririi. Dacă în trecut se cunoștea că păsările atacă plantele la maturitate, consumând achenele din calatidii, acum pagubele din timpul răsăririi sunt tot mai dese. De cele mai multe ori, fermierii sunt nevoiți să reînsămânțeze sau chiar să renunțe a mai cultiva floarea-soarelui în anumite areale, în special în cele situate în apropierea așezărilor urbane.

În revizia lui Saussa & Levy, publicată în 2021 se arată că, în Europa de Vest, „daunele care odată erau limitate la plantele de floarea-soarelui maturate devin acum vizibile la răsărire”. Aceeași autori evidențiază în urma amplei documentări că asistăm la un fenomen în această privință. Ei susțin că modificările climatice la nivel global influențează tehnologiile agricole și implicit activitatea păsărilor dăunătoare agriculturii. Suntem în acord cu aceste aspecte.

O problemă actuală în Câmpia Banatului este că suprafețele de teren din apropierea orașelor rămân de multe ori necultivate din cauza atacurilor păsărilor. Predominant s-au înmulțit excesiv specii din familiile Corvidae și Columbidae, sedentare și oportuniste care se înmulțesc continuu deoarece găsesc foarte ușor surse de hrană și cuibărit în zonele limitrofe așezărilor urbane și rurale (gospodării, gropi de gunoi, terenuri agricole, pășuni, liziere, parcuri etc).

Metodele de control utilizate pentru alungarea păsărilor de pe semănături nu mai dau rezultate deloc. Nu le mai sperie nimic. Ies în evidență speciile de Corvidae care sunt recunoscute pentru inteligența lor. Ele sunt capabile să găsească cu precizie semințele proaspăt semănate. Consumă semințe și plăntuțe imediat după răsărire. Când plantele de floarea-soarelui sunt maturate, mănâncă semințele și lasă cojile în calatidii și pe sol. Prin comparație, speciile de Columbidae nu excelează din punct de vedere cognitiv, bazându-se mai mult pe simțuri. După semănat aceștia consumă plăntuțe tinere și cotiledoane [Dufour et al., 2012].

Pierderile economice apărute în câmpurile studiate au strânsă legătură cu înființarea culturilor pe terenuri din apropierea orașului Timișoara unde păsările sunt prezente an de an. La asta se adaugă și faptul că, în apropiere există o lizieră unde păsările pot cuibări nestingherite.

Concluzii

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este uriaș în apropierea orașelor, satelor, pădurilor, lizierelor etc. An de an, fermierii reclamă pierderi economice mai mici sau mai mari. Pierderile financiare sunt în strânsă legătură cu amplasarea culturilor, efectivele de păsări din zonă și sursele de hrană.

Pagubele produse de păsări în cele două culturi de floarea-soarelui amplasate în apropierea orașului Timișoara au fost ridicate, acestea fiind compromise total. În zona analizată, astfel de evenimente au loc în fiecare an, indiferent de plantele cultivate. Atacurile produse de Corvidae și Columbidae sunt tot mai dese și mai agresive în ultimii ani în Banat, deoarece populațiile au crescut, mai ales cele de Columba livia livia și Corvus frugilegus. Floarea-soarelui este mult mai vulnerabilă la atacul păsărilor, de aceea nu ar trebui cultivată în apropierea zonelor locuite.

În România, studiile cu privire la daunele produse de păsări în culturile agricole nu există sau dacă există nu sunt publice, deși zonele de cuibărire ale diferitor specii de păsări se cunosc, existând hărți în acest sens.

În viitor sunt necesare studii în toate zonele agricole ale României pentru estimarea populațiilor de păsări și a pagubelor produse.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

Monitorizarea dăunătorilor porumbului

De ce se albesc spicele de grâu?

Syngenta România a lansat un website dedicat exclusiv diviziei de semințe de legume. Această platformă digitală reprezintă un pas important în strategia Syngenta de a oferi clienților informații complete și actualizate despre produsele și serviciile sale în domeniul semințelor de legume.

Noul website este accesibil la adresa https://www.syngentavegetables.com/ro-ro și oferă o experiență digitală de navigare intuitivă și un conținut bogat, incluzând:

• Descrieri detaliate ale întregului portofoliu de produse Syngenta pentru semințe de legume;

• Catalogul digital complet al portofoliului de semințe de legume Syngenta;

• Ultimele noutăți și inovații în domeniul semințelor de legume;

• Testimoniale și povești de succes ale fermierilor care utilizează produsele Syngenta;

• Informații de contact actualizate pentru echipa Syngenta România care se ocupă de divizia de semințe de legume;

• Opțiunea de abonare la newsletter pentru a primi actualizări în timp real.

De asemenea, fermierii au o linie directă de comunicare cu specialiștii companiei prin integrarea canalului de comunicare WhatsApp „Syngenta Semințe de Legume” în noua platformă digitală.

„Lansarea acestui nou website reprezintă angajamentul nostru continuu față de inovație și suport pentru legumicultorii din România. Platforma noastră digitală va servi drept o resursă valoroasă de informații pentru profesioniștii din domeniul agricol, oferind acces rapid la ultimele noutăți și facilitând o conexiune strânsă cu echipa noastră de specialiști”, a precizat Ramona Tănase, director marketing semințe de legume Syngenta România.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În culturile de rapiță din Timiș este evident atacul de Phoma lingam la tulpini. Condițiile climatice de la sfârșitul acestei primăveri sunt propice infecțiilor. Simptomele pot fi observate mai ales la plantele atacate de gărgărițele Ceutorhynchus napi și pallidactylus.

Înnegrirea tulpinii este o boală cu importanță economică a rapiței, în Europa fiind raportate periodic epidemii. Se cunoaște că, în culturile de rapiță pot coexista două specii de Leptosphaeria: Leptosphaeria maculans (Desm.) Ces. & Not. (forma sexuată) cu forma asexuată Phoma lingam (Tode ex. Schw.) Desm. (mai agresivă) și Leptosphaeria biglobosa (mai puțin agresivă).

Phoma lingam, atac la tulpini. 20 mai 2025, Bucovăț - Timiș

Phoma lingam este un fung care, în condiții climatice favorabile poate produce pagube importante în producție. Majoritatea simptomelor produse de Leptosphaeria maculans se instalează după o perioadă de umectare a frunzelor cuprinsă între 4 - 48 de ore și temperaturi de 12 - 20⁰C. Condițiile climatice sunt foarte importante în evoluția patogeniei. Astfel, infecțiile se pot instala după cinci zile la temperaturi de 20⁰C și după două săptămâni la 8⁰C [Biddulph et al., 1999b]

Simptomele produse de Phoma lingam sunt foarte ușor de recunoscut. Patogenul poate ataca plantele pe tot parcursul perioadei de vegetație, începând cu faza de cotiledon. Cel mai adesea frunzele sunt primele infectate. Atunci când vremea este prielnică fungului, acesta trece pe tulpini și chiar pe silicve (la infecții masive).

Se observă la suprafața petei picnidiile negricioase ale fungului Phoma lingam

Pentru că în această perioadă sunt prezente infecțiile la tulpini readuc în atenție simptomele specifice. Această formă de atac este cea mai periculoasă pentru rapiță.

Petele de pe tulpinile verzi pot avea culoare brună și chiar negricioasă. În condiții favorabile, petele se transformă în leziuni deschise ce pot predispune la putrezire.

Infecția din zona bazei tulpinilor este considerată cea mai periculoasă formă de atac. În prima fază, leziunile de la baza tulpinii au culoare brună deschis după care se înnegresc (nu întodeauna) și înconjoară tulpina (aspect de necroză). Uneori, petele de pe tulpini sunt alungite, au culoare cenușie și marginea de culoare brună închis (observație personală). Ca și la frunze, la suprafața leziunilor înnegrite pot fi observate picnidiile fungului ca niște bobițe foarte mici de culoare neagră. În condiții de umiditate, picnidiile expulzează mase gelatinoase de culoare roz deschis pline de conidii. În condiții de uscăciune, acestea iau diferite forme sinuoase, cel mai adesea de cârcei. Pot fi observate chiar cu ochiul liber sau cu o lupă de mână.

În prezența umidității, picnidiile expulzează mase gelatinoase de culoare roz deschis pline de conidii care vor realiza noi infecții. Foto la lupa binocular. Probă din rapiță - Bucovăț (Timiș)

Înnegrirea bazei tulpinii este periculoasă în timpul înfloritului și al formării silicvelor și maturizării semințelor. Petele de la baza tulpinii se pot uni, după care se rup formând putregaiuri uscate (leziuni deschise care putrezesc). Această formă de manifestare este considerată cea mai dăunătoare [Paul și Rawlinson, 1992].

Terminologia utilizată în fitopatologie pentru descrierea acestui simptom include mai mulți termeni:

• înnegrirea bazei tulpinii (blackleg în engleză);

• leziuni necrotice deschise (basal canker în engleză);

• necroze cu aspect coronat care înconjoară baza tulpinii (crown canker);

• necroze cu aspect de guler (collar rot) etc.

Infecția la silicve se manifestă sub forma unor leziuni deschise de culoare brună - deschis și margini închise la culoare care fac delimitarea față de țesutul sănătos.

Managementul integrat al fungului Leptosphaeria maculans

Leptosphaeria maculans poate produce pagube importante culturilor de rapiță în condiții de vreme umedă, când există pericolul de atac al bazei tulpinilor. Strategiile de management ale acestui fung, trebuie elaborate cu atenție, în așa fel încât accentul să cadă pe măsurile de prevenție și mai puțin pe cele chimice. Nu sunt excluse nici măsurile biologice (dacă există biopreparate).

Conidii de Phoma lingam la microscop

Măsuri profilactice

Acest set de măsuri este esențial în controlul bolii „înnegrirea tulpinilor”. Se recomandă respectarea următoarelor măsuri:

• Cultivarea hibrizilor rezistenți poate aduce economii în bugetul fermierilor;

• Utilizarea la semănat a semințelor libere de patogeni, certificate;

• Rotația la patru ani scade foarte mult riscul infecțiilor, pe când rotațiile scurte cresc riscul de infecție. Aici sunt multe probleme;

• Distrugerea resturilor vegetale după recoltare și îngroparea lor - patogenul supraviețuiește pe reziduurile vegetale, nu în sol, timp de 2 - 3 ani;

• Înființarea noilor culturi la o distanță mai mare de 500 m față de vechea cultură de rapiță.

În anii favorabili infecțiilor, respectarea măsurilor profilactice vă poate proteja de infecțiile cu Leptosphaeria maculans.

Măsuri chimice

Este important ca sămânța să fie tratată înainte de semănat, deoarece patogenul poate supraviețui în semințe. Pentru tratarea semințelor, în România este omologat un singur produs: Fluopicolid + fluoxastrobin.

În perioada de vegetație, tratamentele se execută ținând cont de biologia patogenului, de condițiile climatice prognozate și de fenofaza plantelor.

Un prim tratament poate fi executat în fenofaza de 2 - 6 frunze sau 4 - 8 (toamna). Acest tratament are rolul de a scădea riscul infecțiilor ulterioare. Scopul tratamentelor foliare este de reduce riscul apariției infecțiilor la tulpină care sunt și cele mai periculoase. În acest sens, trebuie monitorizați factorii climatici temperatură și precipitații. Dacă se întrunesc mai multe zile cu precipitații după însămânțat este bine să luăm în calcul executarea unui tratament. De asemenea, ar trebui urmărită emisia ascosporilor. Această lucrare ar trebui făcută de către specialiști (din păcate nu se face). Prima depistare a ascosporilor (mai mult de 20 ascospori/zi) coroborată cu condițiile climatice, sensibilitatea hibridului, stadiul de creștere și vigoarea plantelor sunt factori ce vă pot ajuta în luarea unei decizii corecte cu privire la momentul optim de efectuare a tratamentului chimic.

Atac de larve de Ceutorhynchus napi și/sau pallidactylus. Tulpina este atacată și de fungul Phoma lingam

Al doilea tratament în vegetație (primăvara) se face cu respectarea criteriilor menționate mai sus. Primăvara, emisiile maxime de ascospori au loc de obicei în luna aprilie. Observațiile efectuate de mine în Banat, arată că, în unele primăveri, emisiile de ascospori pot apărea încă de la începutul lunii martie.

În cazul Phomei lingam, specialiștii apreciază că, de fapt nu există „momente optime” stabilite pentru combaterea acestui patogen, de aceea este important să monitorizăm patogenul pe întreaga perioadă de vegetație și să intervenim când situația din teren impune asta.

În România sunt omologate pentru tratamentele în vegetație următoarele fungicide: Azoxistrobin; Azoxistrobin + difenoconazol; Mepiquat clorură + piraclostrobin + prohexadion de calciu; Metconazol; Mepiquat clorură + metconazol; Tebuconazol; Difenoconazol; Protioconazol; Boscalid; Difenoconazol + protioconazol; Difenoconazol + tebuconazol; Difenoconazol + paclobutrazol [după APLICAȚIA PESTICIDE 2.25.4.1, 2025].

Măsuri biologice

În România sunt omologate două biopreparate: agentul biologic M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum pentru tratamente în vegetație; agentul biologic Bacillus amyloliquefaciens, tulpina MB 1600 (controlează Leptosphaeria maculans), tratament la sămânță.

Interesul pentru utilizarea agenților biologici este în creștere. Leptosphaeria maculans ar putea fi controlată cu ajutorul bacteriei Paenibacillus polymyxa PKB1 care produce peptide ce pot inhiba sau ține sub control infecțiile la frunze și tulpini [Kharbanda et al., 1999]. Multe studii există cu privire la utilizarea acestei bacterii la rapiță.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Monitorizarea dăunătorilor porumbului

De ce se albesc spicele de grâu?

Infecții produse de fungul Rhizoctonia cerealis

În cadrul Campaniei 2025, termenul de depunere a Cererilor de plată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a fost prelungit până la data de 13 iunie 2025, inclusiv.

Printr-un Ordin al ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Cererile de plată și modificările la cerere se depun la APIA în perioada 3 martie - 13 iunie 2025. Astfel, data limită de depunere este 13 iunie 2025, inclusiv. Potrivit MADR, prelungirea termenului vine în sprijinul fermierilor care din motive neimputabile lor nu pot depune Cererile de plată pentru anul 2025 în termenul stabilit inițial.

Modificările aduse prin Ordinul MADR nr. 179/21.05.2025:

• S-a stabilit eligibilitatea terenurilor scoase din circuitul agricol și acordarea posibilității fermierilor de a solicita plată pentru suprafețele utilizate în scop agricol și care sunt la dispoziția lor pe perioada întregului an calendaristic;

• Pentru schema PD-26 sprijin cuplat pentru porumb a fost reglementată eligibilitatea privind asigurarea încărcăturii de cel puțin 3 UVM/ha cultură, la momentul depunerii cererii de plată sau la data modificării acesteia;

• A fost corelată Anexa nr. 10 – „Lista activităților non-agricole” cu prevederile Ordinului INS nr. 377/2024 privind actualizarea CAEN;

• Pentru eco-schema PD-27 „Creşterea nivelului de bunăstare a bovinelor prin păşunat extensiv pe pajişti în condiţii optime de sustenabilitate”, în notele de subsol ale Anexei 19 s-au adus noi clarificări privind modalitatea de completare a Caietului de pășunat;

• Perioada de reținere a animalelor în exploatație se modifică astfel: pentru specia bovine (sprijinul cuplat pentru venit): 14 iunie – 13 octombrie 2025; iar pentru speciile ovine și caprine (sprijinul cuplat pentru venit și ajutorul național tranzitoriu): 14 iunie – 21 septembrie 2025.

„Fermierii sunt așteptați la Centrele județene și locale APIA unde vor beneficia de tot sprijinul funcționarilor Agenției în accesarea cu succes a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic, precum și a schemelor de sprijin compensatoriu de mediu și climă. Pentru a nu aglomera activitatea APIA este necesar să se respecte graficul programărilor anunțate”, transmite MADR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Una dintre cele mai importante culturi la nivel mondial, porumbul, reprezintă materie primă pentru produsele obținute în alimentația oamenilor, se folosește în furajarea animalelor și are întrebuințări în industrii de biocombustibili sau celuloză, iar unele părți, cum ar fi mătasea porumbului, sunt folosite în scop medicinal.

În anul 2025, în țara noastră, porumbul rămâne a doua cultură ca importanță, având o capacitate de producție cu 50% mai mare față de celelalte cereale și implicit un randament economic superior tuturor celorlalte culturi de câmp din cadrul unei ferme.

Din cauza iernilor tot mai calde din ultimii ani, în mod special, sau a implementării și adoptării de către fermieri de tehnologii de lucru noi ale solului, dar mai ales din cauza netocării resturilor vegetale, în cultura porumbului și-au făcut apariția dăunători noi, nespecifici acesteia până în urmă cu câțiva ani, când apăreau eventual doar în mod izolat și nu produceau pagube însemnate.

Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), unul dintre cei mai importanți dăunători ai acestei culturi a ajuns să fie o amenințare constantă în toată țara, atât în zonele considerate foarte favorabile, cât și în zonele mai puțin favorabile cultivării porumbului.

Pierderile de producție din cultura porumbului generate de acest dăunător sunt considerabile. În plus, atacul acestuia favorizează dezvoltarea porților de intrare pentru patogeni din ordinul Fusarium și Aspergillus, care sunt producători de micotoxine. Noile reglementări pentru comercializarea porumbului limitează procentul maxim de micotoxine admise, iar acei fermieri care nu le respectă vor avea dificultăți în valorificarea producției.

Produse adaptate nevoilor fermierilor

Summit Agro România, companie specializată și recunoscută pentru punerea la dispoziția fermierilor din țara noastră a insecticidelor și insecto-acaricidelor japoneze, continuă să aducă pe piață produse eficiente, adaptate nevoilor fermierilor din România.

Pentru combaterea Ostrinia nubilalis, dar și ca instrument nou în managementul de protecție integrată a culturii de porumb, Summit Agro România și-a completat portofoliul cu insecticidul Mimic, un produs cu mod de acțiune diferit de cel al celorlalte produse existente pe piață pentru combaterea sfredelitorului porumbului.

  Produsul Mimic este omologat în România pentru cultura porumbului, în doză de 0,75 L/ha, și conține tebufenozid în concentrație de 240 g/L, într-o formulare de suspensie concentrată.

Are acțiune de contact și ingestie, iar datorită formulării speciale, odată aplicat, se lipește de organele verzi ale plantei de cultură, având o perioadă de rezidualitate de minimum 21 de zile.

Substanța activă (tebufenozid) acționează ca un antagonist de creștere, care inițiază procesul de năpârlire, proces ce va duce, în final, la moartea dăunătorului.

Mimic acționează împotriva Ostrinia nubilalis în toate stadiile larvare ale acesteia, dar are și efect ovicid pe ponta proaspăt depusă. După ce larvele se hrănesc de pe suprafețele tratate cu Mimic, se inițiază o năpârlire prematură, letală în 24 de ore.

Tratamentele cu Mimic trebuie programate începând din fenofaza de 7-8 frunze și până în faza de lapte-ceară, într-un volum de apă recomandat de 350-400 L/ha.

Momentul de aplicare trebuie stabilit în funcție de curba maximă de zbor a adulților, fiind recomandat ca tratamentul să fie făcut la 2-4 zile de la zborul maxim, pe ponta proaspăt depusă sau la avertizare, la apariția primelor larve L1.

Eliminarea primei generații prin intervenția cu insecticidul Mimic, este cheia asigurării unei recolte bogate și sănătoase de porumb.

În alte țări din Uniunea Europeană, dar și în America de Nord și Sud, produsul este omologat și utilizat cu succes în programele de tratament și combatere integrată din culturi precum: vița-de-vie pentru struguri de vin și masă, livezi de sămânțoase și sâmburoase sau chiar în culturi de legume, împotriva moliei viței-de-vie, viermelui merelor, omizilor defoliatoare etc.

Reamintim, totodată, că alternarea insecticidelor cu substanțe active cu mod de acțiune diferit, respectarea rotației culturilor, tocarea resturilor vegetale și eliminarea buruienilor din interiorul solelor și din vecinătatea acestora sunt măsuri obligatorii în controlul și combaterea integrată a dăunătorilor.

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe informații despre Mimic, contactați reprezentanții Summit Agro din zona dumneavoastră sau accesați catalogul nostru interactiv de pe site www.sumi-agro.ro.

Material furnizat de Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Parteneriatul dintre FMC Agro România și Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara continuă și în acest an. Acest parteneriat durează de șase ani și ne mândrim că este un real succes pentru cercetarea în protecția plantelor.

În primii cinci ani am monitorizat doi dăunători importanți ai porumbului, Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera. Rezultatele obținute au fost folosite pentru a stabili cu exactitate momentul optim de combatere. Către fermieri au ajuns alertele cu recomandările de combatere în perioada optimă. Aceste alerte au putut fi accesate în mod gratuit din aplicația Arc^TM farm intelligence.

Introducem capcanele în aplicația Arc farm intelligence

Introducem feromonul în capcana tip „funnel trap”

În acest an, pe lângă dăunătorii amintiți mai sus monitorizăm și zborul adulților de Diabrotica virgifera virgifera. Populațiile de Diabrotica virgifera virgifera au crescut destul de mult în zonele unde se practică monocultura, de aceea monitorizarea se impune.

Capcana automată pentru Ostrinia nubilalis

Monitorizarea are mai multe obiective: stabilirea nivelului populațiilor și a momentelor optime de combatere și prognozarea populațiilor pentru anul viitor.

Dăunătorii sunt monitorizați cu ajutorul capcanelor tip „funnel trap” produse în Ungaria. Pe lângă acestea testăm o nouă capcană automată produsă în Italia în colaborare cu Elveția.

Primele capturi de Helicoverpa armigera la 26 mai 2025 - Stațiunea Didactică USV Timișoara

La Stațiunea Didactică a USV Timișoara au fost amplasate două capcane pentru Helicoverpa armigera, două pentru Ostrinia nubilalis, două pentru Diabrotica virgifera virgifera și o capcană automată cu feromoni pentru Ostrinia nubilalis. Feromonii utilizați sunt produși la Institutul de Protecția Plantelor de la Budapesta.

La capcana pentru Ostrinia nubilalis avem capturi de Autographa gamma (feromonul nu este selectiv). La capcană mai vin și alte insecte atrase de momeala alimentară

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: De ce se albesc spicele de grâu?

Plutella xylostella - molia verzei, prezentă în culturile de rapiță

Infecții produse de fungul Rhizoctonia cerealis

Mihai Baniță este enologul LacertA, cramă din Dealu Mare, cu o suprafață de circa 80 de hectare cu viță-de-vie la Fințești – județul Buzău. În cazul interlocutorului nostru, meseria s-a transmis din tată-n fiu. „Chemarea sângelui” a fost mai puternică decât Mecanica, facultate absolvită de Mihai Baniță în anii `90.

Reporter: Recent, ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ați descrie rolul unui enolog?

Mihai Baniță: Enologul este cel care stabilește tot parcursul tehnologic de obținere a unui vin de la faza de strugure recoltat adus la cramă până la vinul din pahar. Trebuie să stabilească și să urmărească respectarea procedurilor cuprinse în cadrul fiecărei etape tehnologice, începând cu momentul recoltării (pe care-l stabilește împreună cu viticultorul), continuând cu partea de procesare primară a strugurilor, etapa de declanșare și desfășurare a fermentației alcoolice, urmărirea și gestionarea parametrilor fizico-chimici și organoleptici din timpul fermentației, derularea corectă și la timp a etapelor de condiționare și stabilizare a vinurilor, urmărirea evoluției vinurilor din timpul maturării sale, stabilirea momentului îmbutelierii și asigurarea derularea acesteia în condițiile cele mai bune pentru asigurarea unui produs de cât mai înaltă calitate în sticlă.

Astfel, enologul, prin deciziile și prin munca lui și a colaboratorilor săi, reușește să aducă plusvaloare produsului.

Reporter: Ce v-a atras spre această meserie? Care-i parcursul dvs. în domeniul vitivinicol?

Mihai Baniță: Apropierea mea de această ocupație revine într-o mare măsură ,,chemării sângelui”. Și spun acest lucru pentru că mare parte din familia tatălui meu a fost implicată în domeniul viticol. Bunicul meu, tatăl meu, doi frați ai tatălui meu au lucrat toată viața în viticultură.

Am copilărit în Ploiești, oraș în care am absolvit în 1990 un liceu cu profil matematică-fizică. Imediat după liceu am început cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Universității Politehnice București. După absolvirea facultății m-am angajat ca inginer mecanic în cadrul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească unde, printr-o conjunctură favorabilă, a trebuit să fac vin din prima lună de activitate, adică din toamna anului 1995. Această conjunctură a declanșat „chemarea sângelui” schimbându-mi parcursul profesional din zona politehnică în cea vitivinicolă.

Am lucrat opt ani la ICDVV Valea Călugărească în cadrul secției de Microvinificație, conducând-o de altfel o bună perioadă de timp. În această perioadă am absolvit și Facultatea de Management Agricol și Masterul de Tehnologii Vinicole organizat de către USAMV București în colaborare cu GTZ Germania.

Acesta este în câteva cuvinte parcursul meu din prima etapă a carierei mele profesionale. Momentul cheie din această etapă a fost decizia domnului profesor Viorel Stoian, care era director general al ICDVV Valea Călugărească, de a mă implica, imediat după angajare, în activitatea de producție de la Microvinificație, chiar dacă pregătirea mea era în alt domeniu, iar experiența era doar la stadiul de vinificare în gospodăria proprie. La Microvinificație am început să deslușesc tainele acestei fascinante meserii având posibilitatea colaborării cu mulți specialiști din acest domeniu. Mi-a plăcut să fur meserie de la dânșii, mi-a plăcut să lucrez efectiv și nu mi-a fost frică de greșelile inevitabile pe care poți să le faci din cauza lipsei de experiență. Sunt aspecte foarte importante din cadrul acestui domeniu atât de complex.

Un alt moment cheie a fost acela când un vin obținut în gospodăria proprie din struguri de Fetească Albă recolta 2000 a obținut în primăvara anului 2001 o medalie de aur la Concursul Internațional de Vinuri de la București. Atunci a fost clar pentru mine că schimbarea parcursului meu profesional a fost într-o direcție corectă.

Reporter: Care este partea ta preferată din procesul de vinificație?

Mihai Baniță: Perioada de fermentație alcoolică este fascinantă. Fiecare vin este unic și nu se poate repeta. Dacă se merge pe trasabilitate în spate se ajunge la alt butuc de vie, alte condiții climatice, alți oameni care au desfășurat manopera și așa mai departe. Sunt foarte multe variabile în spatele fiecărui litru de vin obținut.

În timpul fermentației alcoolice vinul este foarte sensibil și orice decizie, care, de altfel, trebuie să fie rapidă, influențează în bine sau rău viitorul vin. De fapt, toți enologii din lume intră ca într-un sevraj înainte de începerea recoltatului așteptând declanșarea proceselor de creație ale vinurilor din recolta respectivă. Iar o dată cu începerea fermentației alcoolice se dezvoltă și toate variabilele vinurilor provenite din soiuri diferite, din parcele diferite, din momente de recoltare diferite, tehnologii de vinificare diferite etc.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin bun?

Mihai Baniță: Consumatorii trebuie să acorde o șansă fiecărui vin pe care-l consumă. Fiecare vin are șansa lui pe masă, un vin se bea în momente diferite, cu mâncare diferită sau fără mâncare, cu stare psihică mai bună sau mai rea, pe vreme însorită sau pe ploaie.

În spatele fiecărei picături de vin dintr-un pahar se regăsește munca unui număr impresionant de oameni, de la cei care îngrijesc via pe durata întregului an până la cei ce pun în valoare vinul.

Munca din spatele unui vin este foarte complexă, în acest domeniu fiind înglobate minimum patru ocupații diferite, pe care le enumăr foarte pe scurt în continuare.

Viticultorul este cel care fixează direcția tehnică de obținere a strugurilor stabilind momentul și metoda tăierilor de rod, ce substanțe de combatere se folosesc pe parcursul tratamentelor fitosanitare, cum se întreține plantația pe rând și pe intervalul dintre rânduri etc.

Enologul este cel care fixează direcția tehnică de obținere a vinurilor transformând strugurii și mustul în această băutură atât de nobilă și sănătoasă, stabilește împreună cu viticultorul momentul optim de recoltare al fiecărei parcele viticole, stabilește tehnologiile de vinificare cu toate aspectele lor etc.

Degustătorul este cel care evaluează tehnic vinul din pahar, punctând aspectul, mirosul, gustul vinului, echilibrul, complexitatea, vioiciunea acestuia și alți parametrii tehnici.

Somelierul este cel care face legătura dintre vin și zona gastronomică. Asociază și sugerează vinurile care vor completa cel mai bine fiecare element culinar având cunoștințe aprofundate despre modul în care mâncarea și vinul funcționează în armonie.

Am vrut special să fac referire la toate aceste patru ocupații care contribuie la dezvoltarea corectă a imaginii vinului în existența noastră.

Consumatorii trebuie să conștientizeze că vinul este cea mai nobilă și sănătoasă băutură, de altfel singurul organism viu în stare lichidă care se naște, crește, trăiește și moare fiind într-o permanentă schimbare sub influența unei multitudini de factori interni și externi.

Reporter: Care este vinul de care ești cel mai mândru din întreaga carieră?

Mihai Baniță: Ar fi nedrept să nominalizez un singur vin pe care l-am făcut de când am început această călătorie atât de interesantă în lumea vinificației și nu o s-o fac. Un vin se bea în condiții diferite și faptul că are aprecierea enologului nu garantează nimănui că îi va fi pe plac.

Mai important pentru mine este atunci când oamenii apreciază vinurile, le savurează cu plăcere și transmit mai departe informația despre calitatea pe care au găsit-o în sticlă. De-a lungul anilor am obținut vinuri care au fost apreciate atât ca vinuri monovarietale cât și cupaje, așa cum au fost atât vinuri roșii cât și albe.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În zilele de 20 și 21 mai 2025, la Bruxelles se desfășoară conferința anuală privind bugetul Uniunii Europene. Este un moment ales de COPA-COGECA pentru organizarea de proteste în toate statele membre, trâgând semnale de alarmă asupra faptului că UE nu poate obține o autonomie strategică reală fără a-și securiza sectorul agricol. Piatra de temelie a acestei securități este o Politica Agricolă Comună (PAC) puternică, comună și bine finanțată. Europa trebuie să își garanteze suveranitatea alimentară. Acest lucru este posibil numai dacă prezentul și viitorul agricultorilor și al crescătorilor de animale sunt garantate. Fermierii cer ca Politica Agricolă Comună să rămână un pilon strategic al Europei.

Marți, 20 mai, în fața Reprezentanței Comisiei Europene la București, fermierii din România, cooperativele și reprezentanții organizațiilor agricole au participat la manifestația pan-europeană desfășurată simultan în toate statele membre ale Uniunii Europene și la Bruxelles. În țara noastră, evenimentul a fost organizat de Alianța pentru Agricultură și Cooperare, cu sprijinul COPA-COGECA, fiind programat și coordonat la nivel european cu peste o lună în urmă, în cadrul platformei organizației europene, neavând vreo legătură cu calendarul electoral de la noi.

Mesajul transmis este unul strict instituțional și sectorial, în apărarea unui domeniu esențial pentru stabilitatea și securitatea Uniunii Europene: fără buget distinct PAC, nu mai avem politică agricolă comună, fermieri și nici securitate alimentară.

Participanții au transmis clar că Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie să rămână un instrument prioritar al UE, susținut de un buget dedicat, stabil și adaptat realităților actuale. Fermierii au în continuare nevoie de cei doi piloni finanțați corespunzător, actualizat cel puțin cu rata inflației, de stabilitate și predictibilitate pentru continua să investească și să reușească să fie competitivi. Agricultorii și-au exprimat îngrijorarea față de riscul integrării PAC într-un buget general al Uniunii, ceea ce ar putea slăbi caracterul său comun, ar conduce la renaționalizarea intervențiilor și ar crea dezechilibre între statele membre.

În contextul multiplelor crize – geopolitice, climatice și economice – fermierii au subliniat că securitatea alimentară este parte integrantă a securității strategice a Uniunii Europene. Planurile de restructurare a bugetului UE, în special propunerea de creare a unui fond unic centralizat, sunt percepute drept o amenințare directă la adresa PAC, piața unică și implicit la viitorul UE.

„Nu putem accepta o dizolvare a PAC într-un fond fără direcție clară și fără consultare cu sectorul agricol. Renunțarea la structura actuală, cu doi piloni, va genera inechități, instabilitate și va slăbi piața unică. Fără o PAC solidă și bine finanțată, fermierii europeni riscă să devină simple piese într-un joc birocratic fără miză pentru suveranitatea alimentară a Europei”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Principalele revendicări ale fermierilor

• Menținerea caracterului comun al PAC și a structurii sale actuale (FEGA și FEADR);

• Asigurarea unei linii bugetare specifice și ajustate la inflație în viitorul CFM post-2027;

• Respingerea oricărei tentative de renaționalizare sau diluare a PAC într-un cadru bugetar general;

• Realizarea unei consultări reale cu sectorul agricol și includerea solicitărilor acestuia în noua propunere PAC, așteptată în iulie 2025;

• În propunerea Comisiei Europene pentru viitorul Cadru Financiar Multianual 2027-2034, fermierii vor menținerea PAC în topul priorităților, cu un buget specific actualizat cel puțin cu rata inflatiei reale. În ultimii 14 ani, bugetul PAC nu a mai fost actualizat, iar rata inflației medii la nivel european depășește 30%. 

Mesajul Comisiei Europene

O delegație a manifestanților a fost primită de Reprezentanța Comisiei Europene în România, unde a transmis oficial temerile legate de includerea PAC într-un buget comun fără garanții structurale și bugetare. Ca răspuns, doamna Ramona Chiriac, șefa Reprezentanței, a declarat: „Politica Agricolă Comună și politica de coeziune rămân piloni centrali ai construcției europene. Noua viziune bugetară urmărește să ofere mai multă flexibilitate și coordonare între nivelul european și cel național, fără a slăbi rolul acestor politici esențiale. Este vorba despre o adaptare comună la noile priorități – inclusiv securitatea –, în care implicarea autorităților naționale va fi esențială pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor reale ale cetățenilor și ale regiunilor”.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare va continua dialogul cu instituțiile naționale și europene, solicitând ca „viitoarea Politică Agricolă Comună să rămână un cadru solid, echitabil și bine finanțat, astfel încât fermierii europeni să poată face față provocărilor viitoare într-un mod sustenabil și competitiv”.

„Fără buget/Fără PAC/Fără fermieri/Fără securitate” nu este un slogan, este un risc real care trebuie evitat.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ediția de primăvară a festivalului RO-Wine București 2025, care aniversează primii zece ani de existență, a confirmat încă o dată succesul Salonului Gustul Italiei, organizat de ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București. ICE sprijină constant companiile italiene în demersul lor de internaționalizare către noi piețe și obiective. De punctat că, în 2024, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au depășit un miliard de euro, plasând țara noastră pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

În perioada 16-18 mai, la RO Wine - International Wine Festival of Romania, 21 de companii italiene au prezentat excelența agroalimentară a Italiei, înregistrând un interes puternic din partea pieței românești și internaționale pentru produsele Made in Italy.

Producătorii italieni prezenți la Salonul Gustul Italiei, care au prezentat o selecție de vinuri și produse alimentare tradiționale, convenționale și ecologice, au fost: Agriment Italia, Audarya, Aziende Agricole D'Addario, Bakes'N'Grains, Azienda Agricola Bianchin Alessandro, Cantina Colle Moro, Cantina Valpolicella Negrar, Cantina Ventiventi, Cantine Bosco, Collefrisio, Divolio, Feudo Solarìa, Fontanassa, Giuliani Vino Italiano, Il Poggio, J.Rose, Pastificio Minardo, Ridolfi, Silvio Carta, The Wine Net, Vasari 1628.

Cu ocazia Salonului Gustul Italiei, producătorii sosiți special din Italia pentru a-și prezenta  produsele experților din sectorul enogastronomic românesc au oferit un plus de valoare autentica evenimentului. Pentru o mai bună prezentare a calității și tradiției italiene, a fost amenajată o zonă specială show area, animată timp de trei zile de profesioniști, care au ghidat publicul în descoperirea produselor italiene.

Momentele culinare, coordonate de chef Marco Favino și de maestrul pizzaiolo Giovanni Santarpia, au cucerit vizitatorii cu o selecție de specialități menite să însoțească vinurile prezentate și să scoată în evidență caracteristicile acestora, punând în valoare ingredientele tipice ale tradiției italiene.

Prezent în sală pe parcursul celor trei zile a fost și somelierul Aurelian Luca, care a evidențiat calitățile extraordinare ale vinurilor italiene.

Printre cele mai apreciate momente s-a numărat degustarea ghidată „Viaggio in Italia: Paese di Grandi Formaggi” (n.r. Călătorie în Italia: Țara marilor brânzeturi), desfășurată vineri, 16 mai, la Sala Masterclass de la  Fratelli Studios și care le-a oferit participanților o experiență senzorială printre cele mai bune produse ale tradiției italiene în domeniul brânzeturilor.

Moderată de experta în enogastronomie, Marinela Ardelean și susținută de maeștrii degustători ai ONAF - Organizația Națională a Degustătorilor de Brânzeturi - Marco Benedetti și Giorgio Telmon, sesiunea s-a desfășurat conform metodologiei oficiale ONAF, prezentând principalele tipuri de lapte (de vacă, oaie, bivoliță și capră) și ilustrând regiunile de origine ale acestora. Brânzeturile oferite spre degustate au fost: Fontina DOP – Valle d’Aosta (lapte de vacă); Gorgonzola picantă DOP – Lombardia (lapte de vacă); Pecorino Romano DOP – Lazio (lapte de oaie); Mozzarella di Bufala Campana DOP – Campania (lapte de bivoliță); Brânză de capră maturată – Sardinia (lapte de capră).

„Suntem foarte mândri că am  însoțit pentru al patrulea an consecutiv excelențele italiene la RO-Wine din București, un eveniment ce confirmă a fi una dintre vitrinele pentru promovarea Made in Italy în sectorul vinicol și agroalimentar. Participarea celor 21 de companii italiene demonstrează vitalitatea și calitatea companiilor italiene, capabile să se adapteze și să înțeleagă piețele internaționale cu intenția de a construi relații solide pe piața românească. Succesul acestei ediții confirmă importanța muncii noastre cotidiene în sprijinirea internaționalizării IMM-uri italiene care produc mult, de înaltă calitate și respectând standarde ridicate de sustenabilitate. Vom continua pe această cale cu și mai multă energie și pasiune”, a declarat Micaela Soldini, directorul ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București.

Salonul Gustul Italiei nu este doar o vitrină a produselor de excelență, ci mai ales o platformă privilegiată pentru crearea de relații comerciale, având în vedere că numeroși reprezentanți ai sectorului HoReCa au participat activ la întâlniri, înlesnind conexiuni valoroase între producătorii italieni și operatorii din domeniu prezenți la târg.

Ambasadorul Italiei la București, E.S. Alfredo Durante Mangoni, a subliniat că: „În ultimii ani, am înregistrat o creștere semnificativă a poziției exporturilor agroalimentare italiene în România. Țara a urcat, în doar trei ani, de pe locul 17 pe locul 14 în clasamentul piețelor de destinație pentru exporturile noastre din acest sector. Observăm o creștere constantă atât în ceea ce privește produsele alimentare, cât și vinurile, în special Prosecco, produse care se situează, în general, în segmentul mediu-superior al pieței. În acest context, devine esențial să consolidăm prezența italiană în canale calificate de prezentare a ofertei noastre, pentru a menține o prezență solidă pe piață cu produse de calitate și o varietate în creștere, care să țină cont și de preferințele românilor rezidenți în Italia. Diaspora română, atunci când se întoarce în România, caută aceeași calitate și varietate disponibile în Italia. Alegerile și experiențele lor de cumpărare pot servi ca un catalizator pentru orientarea preferințelor de cumpărare ale unui public mai larg”.

România, piață strategică

În 2024, conform datelor Trade Data Monitor, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au crescut cu 10,6%, depășind un miliard de euro, plasând România pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

Anul trecut, Italia și-a menținut poziția drept al cincilea furnizor al României, cu o cotă de piață de 7,15% (+14,9% față de 2023) după Germania (cotă: 16,2%, creștere: +9,6%), Ungaria (cotă: 11,5%, scădere cu 0,32%), Polonia (cotă: 9,6%, creștere +6,5%) și Țările de Jos (cotă: 8,5%, creștere +13,2%).

Printre produsele cele mai apreciate de consumatorii români se numără cafeaua prăjită, produsele de panificație și brânzeturile proaspete și maturate.

Per ansamblu, piața alimentară românească s-a dovedit a fi dinamică, importurile totale de produse agricole și alimentare depășind 14,2 miliarde de euro în 2024, în creștere cu 4,7% față de 2023.

Piața vinului din România este, de asemenea, în continuă evoluție, existând un interes tot mai mare pentru produsele importate. După o încetinire temporară din cauza pandemiei, importurile de vin au început să crească din nou.

În perioada 2019–2024 a fost înregistrată o creștere semnificativă a importurilor românești de vinuri din lume: +110,9% în valoare și +69% în cantitate. În aceeași perioadă, importurile din Italia au crescut cu 171,4% în valoare și cu +134% în cantitate. Cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată la importurile din Italia de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), care au crescut cu 202% ca valoare și cu 171,8% în cantitate.

Deși ponderea importurilor este încă scăzută în valoare absolută, vinul italian se impune pe piață, datorită interesului tot mai mare al României pentru produsele italiene (a 27-a piață de desfacere în 2024), în special pentru vinurile spumante (a 18-a piață) și vinurile liniștite îmbuteliate (a 28-a piață).

Potrivit datelor din 2024, Italia și-a confirmat poziția de principal furnizor de vin pentru România, cu o cotă de piață de 31,3% și o creștere de 9,9% față de anul 2023, urmată de Republica Moldova (cu o cotă de 26,8%). Italia este și primul furnizor de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), cu o cotă de import de 50,7%, în creștere cu 16,5% față de 2023. Pentru vinurile liniștite îmbuteliate, Italia este al doilea furnizor, cu o cotă de piață de 24,8% (în creștere cu 6,1% față de 2023), după Republica Moldova, cu o cotă de 43,6% din importurile românești.

Italia este, de asemenea, lider la mai multe categorii de produse importate în România, care reprezintă și cele mai achiziționate produse italiene din lume, fiind primul furnizor de roșii conservate (cu o pondere de 39,1% din totalul importurilor românești de astfel de produse), ulei de măsline (pondere de 37%) și paste făinoase (pondere de 32%). Se clasează pe locul 2 ca furnizor de cafea (cotă de 22%) și pe locul 3 ca furnizor de mezeluri și produse din carne uscată și conservată (șuncă, speck etc. – cotă de 19%), brânzeturi, produse lactate (cotă de 14,6%) și produse de panificație și patiserie (cotă de 13,6%).

Acest succes se datorează atât calității și varietății ofertei italiene, cât și reputației brandului Made in Italy, sinonim cu excelența în sectorul agroalimentar și  enogastronomic (și nu numai!). Acest lucru este confirmat și de prețul mediu al vinului italian importat (3,75 euro/litru), net superior mediei globale (2,27 euro/litru).

România reprezintă pentru Italia o piață strategică în care să își consolideze poziția și să cucerească noi consumatori.

Italia și-a prezentat oficial candidatura pentru recunoașterea bogatei și variatei tradiții culinare drept Patrimoniu Imaterial al Umanității de către UNESCO. Această inițiativă istorică își propune să celebreze și să protejeze un element fundamental al identității culturale italiene, adânc înrădăcinat în istoria, practicile sociale și în know-how-ul comunităților sale.

Bucătăria italiană nu este pur și simplu o colecție de rețete. Ea reprezintă un complex cultural ce îmbrățișează: diversitatea teritorială, practicile și cunoștințele tradiționale, convivialitatea și socializarea, identitatea culturală. Rezultatul evaluării va fi făcut public în decembrie 2025.

RO-Wine București 2025 a marcat astfel un nou și răsunător succes italian, consolidând astfel rolul Italiei drept ambasador mondial al gustului, culturii și excelenței enogastronomice.

Prin rețeaua sa internațională și coordonarea activităților, ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior reprezintă un partener strategic pentru internaționalizarea companiilor italiene, promovând calitatea, inovația și tradiția pe toate piețele externe.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Molia verzei (Plutella xylostella) este prezentă în culturile de rapiță din diferite zone ale țării noastre. Acest dăunător este greu de combătut din cauza rezistenței la insecticidele actuale, cât și la biopreparatele pe bază de Bacillus thuringiensis. Daunele produse pot ajunge chiar și la 50% din producție în anii cu infestări masive. Fermierii observă dăunătorul târziu, iar pagubele sunt inevitabile.

La acest moment, în culturile de rapiță din Timiș pot fi observate toate stadiile dăunătorului Plutella xylostella. Densitatea larvelor în acest an este destul de ridicată în unele culturi.

Monitorizarea este indispensabilă și poate ajuta în stabilirea momentului optim de combatere.

Reamintesc că, în România, Plutella xylostella prezintă trei generații de an. Dăunătorul iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Condițiile climatice au schimbat dinamica acestei specii, în unele zone din România apărând în acest an încă de la sfârșitul lunii martie (Banat, Oltenia).

Cele trei generații se dezvoltă în următoarele perioade:

• în lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație;

• În iulie - august, a doua generație.

• generația a treia, din august până anul următor [Roșca et al., 2011].

Adult de Plutella xylostella, 22 aprilie 2025

Larvele sunt lacome și în funcție de vârstă se hrănesc diferit și produc simptome diferite, după cum urmează:

• În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor;

• După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (aspect de ferestruire).

• În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar & Shelton, 1993; Castelo Branco et al., 1997; Roșca et al., 2011]. La infestări severe din frunze rămân doar nervurile;

• În urma hrănirii pe tulpini și silicve apare un simptom de albire în zona respectivă.

• Hrănirea cu muguri florali, flori și silicve tinere este poate cea mai păgubitoare. Semințele din silicvele atacate nu se vor mai umple și se pot deschide prematur. În cazul în care larvele consumă semințele în formare, producțiile vor fi scăzute [Canola Council of Canada, 2021].

Combaterea integrată

Strategiile de management ale moliei Plutella xylostella se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice.

Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri: profilactice, chimice și biologice (sistemul integrat de combatere).

Metode profilactice

Cele mai importante măsuri profilactice sunt:

• Distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);

• Efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;

• Cultivarea soiurilor tolerante;

• Rotația culturilor. Cultivarea pe suprafețe mari a rapiței, practicarea rotațiilor scurte au dus la creșterea populațiilor de Plutella xylostella;

• Irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);

• Practicarea intercroping-ului (cu usturoi, salată verde);

• Înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton & Badenes-Perez, 2006; Roșca et al., 2011].

Metode chimice

Tratamentele chimice pot fi eficiente doar dacă fermierii monitorizează dăunătorul. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară. Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor, acestea fiind un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere.

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m². Pe această suprafață se vor număra larvele.

În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate, după cum urmează:

• la varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă [Tanskii, 1981]. Momentele de observație sunt: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii;

• la rapiță, pragul economic de dăunare la care trebuie făcut tratamentul este de 20 - 30 larve/m² [Canola Encyclopedia, 2015].

În cadrul sistemului de combatere integrată al acestui dăunător, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

În România sunt omologate câteva insecticide pentru combaterea moliei la varză, broccoli, conopidă: Cipermetrin; Deltametrin; Gama - cihalotrin; Emamectin benzoat; Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Ciantraniliprol; Spinosad; Clorantraniliprol [Aplicația Pesticide 2.25.4.1, 2025].

Pentru rapiță nu sunt omologate produse în țara noastră, conform Aplicației Pesticide 2.25.4.1 din 20245.

Important! Ciantraniliprolul a primit derogare pentru utilizare în combaterea dăunătorului Plutella xylostella la rapiță în perioada 1 aprilie – 29 iulie 2025.

Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella. Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie interesantă dacă este bine utilizată, datorită numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite care permite utilizarea alternativă a substanțelor chimice, prevenind dezvoltarea rezistenței. Aceste produse pot fi utilizate împreună cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea producției.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. xylostella.

Metode biologice

În combaterea biologică a P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979].

Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți.

Numeroase studii se fac astăzi cu privire la utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările realizate până acum arată că, nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor, iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Comloșul Mare, 22 mai 2024

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!