Alianța Industriei Semințelor din România (AISR), în parteneriat cu Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, a organizat, pe 25 iunie 2025, a doua ediție a evenimentului „O zi din viața unui ameliorator de plante”.

Evenimentul a reunit peste 25 de jurnaliști din presa centrală și locală, precum și fermieri din vestul țării, cadre universitare, cercetători și reprezentanți ai industriei semințelor.

„O zi din viața unui ameliorator de plante” este o inițiativă a Alianței Industriei Semințelor din România, ce are ca scop creșterea conștientizării importanței cercetării și invoației în amelioarea plantelor. Reamintim că, prima ediție a evenimentului „O zi din viața unui ameliorator de plante” a avut loc anul trecut, pe 19 iunie, la Iași, organizat fiind de AISR și Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad”. 

Alianța Industriei Semințelor din România vrea să fie un partener al cercetării românești, iar evenimentul „O zi din viața unui ameliorator de plante” să fie unul de tradiție. AISR îndeamnă fermierii să aibă încredere în cercetarea agricolă românească.

„Încercăm să creăm și să susținem un ecosistem, prin punerea laolaltă a producătorilor și instituțiilor de cercetare agricolă”, a spus Daniel Stanciu, vicepreședinte AISR.

Maria Cîrjă, vicepreședinte AISR a completat: „Eu sunt un produs al învățământului și al cercetării românești. Suntem parteneri de bază ai cercetării și ai fermierilor din România. Cercetarea trebuie să răspundă nevoilor fermierilor și mai departe nevoilor consumatorului, de aceea suntem aici. Împreună vom lucra pentru prosperitatea agriculturii românești”.

SCDA Lovrin are o istorie de circa 80 de ani, iar clădirea în care funcționează unitatea de cercetare are peste 200 de ani. „Azi, Staţiunea se află pe un trend crescător, iar investițiile pe care le avem în curs fac să existe premize că devenim din ce în ce mai buni, cu performanţe tot mai bune. Inovăm, dezvoltăm noi soiuri şi hibrizi cu rezultate superioare, produse adaptate vremurilor. Obiectivele ameliorării se gândesc pentru viitor, nu pentru prezent. Un soi la care, de pildă, lucrăm azi, el trebuie să fie valoros și peste 10–20 de ani”, a arătat Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin.

Președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS), Ioan Jelev a ținut să precizeze că cercetarea agricolă românească este cunoscută peste tot în lume și are rezultate extraordinare chiar și în condițiile în care finanțarea de la bugetul statului a fost zero din 1989 până în 2017, când oricum statul a acordat o finanțare minimală care nu atinge nici 40% din cerințele anuale. Întreaga cercetare din România beneficiază de o alocare bugetară de 0,38% din PIB, din care pentru cercetarea agricolă revine o cifră de sub 0,01% din PIB. „Cercetarea agricolă românească este eficientă și utilă. O arată fermierii din țara noastră, principalii beneficiari ai rezultatelor cercetării agricole, care participă în masă la zile ale porților deschise sau vin și preiau rezultate ale cercetării noastre în număr mare, încât uneori unitățile noastre nu prididesc să satisfacă cererea”, a declarat Ioan Jelev.

Prezent la eveniment a fost și Cosmin Popescu, rectorul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, care a subliniat că susține colaborarea strânsă dintre educație și cercetare, iar învățământul și cercetarea au nevoie și trebuie popularizate. „Educația la nivel academic este alături de cercetarea agricolă desfășurată la SCDA Lovrin. În prezent, există o foarte bună colaborare între educație și cercetare”, a afirmat Cosmin Popescu.

Cercetarea agricolă, prezentată direct în câmp

Și pentru că evenimentul poartă numele „O zi din viața unui ameliorator de plante”, cu toate că au fost multe grade cu plus în termometre, atmosfera fiind încinsă la propriu, au fost vizitate câmpurile experimentale ale SCDA Lovrin. Specialiștii stațiunii au explicat etapele unui program de ameliorare, de la selecția inițială a genotipurilor până la obținerea de soiuri performante, adaptate condițiilor pedoclimatice din România. S-a pus accent pe criteriile de selecție agronomică, pe evaluările de productivitate și pe rezistența soiurilor la boli și schimbări climatice.

12 ani, atâta durează obținerea unui soi nou de grâu, pentru crearea căruia cercetătorii muncesc necontenit în laborator, în câmp, indiferent de condițiile meteorologice. Și indiferent de banii cu care sunt remunerați de stat, de obicei prea puțini.

De menționat că, cercetarea de la Lovrin pune accent pe calitate și nu pe cantitate, atunci când creează soiuri și hibrizi. Spre exemplu, soiul de grâu Biharia are calităţi de panificaţie excelente, un conţinut ridicat de proteină, aspect care interesează pe foarte mulţi fermieri. E drept că Biharia se remarcă și la producție, în ferma lui Dimitrie Muscă (CAI Curtici – Arad) a dat producţii de peste 9 tone la hectar. „Obiectivele de cercetare ale SCDA Lovrin au fost mereu de a merge în primul rând pe calitate. Este şi o tradiţie în ceea ce priveşte cercetarea agricolă românească. Se pune tot mai mult accent nu pe cât mâncăm, ci pe ce anume mâncăm. Iar noi ne propunem să ducem mai departe această tradiţie”, a punctat Marinel Horablaga, care a adăugat că, pe lângă obiectivele clasice de calitate și productivitate se lucrează la crearea de soiuri adaptate schimbărilor climatice.

Din câmp s-a trecut la vizitarea laboratoarelor, în care SCDA Lovrin a investit sume considerabile și încă mai are de investit.

În laboratorul de analiză a calității grâului, gazdele evenimentului „O zi din viața unui ameliorator de plante” au prezentat cum se evaluează calitatea soiurilor, nivelul de proteină, greutatea hectolitrică și alți parametri esențiali pentru încadrarea în standarde comerciale și industriale. A fost o oportunitate pentru cei prezenți de a înțelege legătura strânsă dintre cercetare și cerințele pieței agroalimentare.

Semințele necertificate, risc agricol și economic

O discuție interesantă și necesară a fost despre riscurile asociate utilizării semințelor necertificate.

Alina Mihai, director executiv AISR, a atras atenția asupra importanței utilizării semințelor certificate și a riscurilor și consecințelor utilizării de către fermieri a semințelor de hambar: scăderea randamentului, pierderi financiare, calitate neuniformă a culturii și lipsa trasabilității. „Fermierii care folosesc sămânță necertificată se expun unor riscuri pe care, uneori, nici nu le conștientizează complet. Este esențial ca alegerile care țin de semințe și agricultură în general să fie făcute informat și responsabil”, a punctat Alina Mihai.

Noile Tehnici de Ameliorare, o nouă oportunitate și orizont în ameliorare

Președintele AISR, Andrei Măruțescu, a făcut o radiografie a stadiului legislativ actual privind Noile Tehnici de Ameliorare sau Noile Tehnici Genomice (NGT), subliniind importanța procesului de reglementare, în contextul în care Uniunea Europeană lucrează la un cadru legislativ pentru utilizarea biotehnologiilor moderne în agricultură.

„Nevoia de invoație în agricultura europeană este stringentă, iar fără reglementare, fermierii europeni nu vor putea beneficia în viitor de ultimele descoperiri științifice în ameliorarea de precizie și genetică. Noile Tehnici Genomice înseamnă inovații care pot duce la soiuri mai rezistente și mai productive. O legislație predictibilă și modernă va încuraja investițiile în cercetare și va sprijini creșterea competitivității fermierilor pe piața europeană și globală, cât și menținerea cercetării agricole la cele mai înalte standarde”, explică Andrei Măruțescu.

În concluzie, evenimentul „O zi din viața unui ameliorator de plante” a constituit un cadru ideal pentru schimbul de idei între cercetători, fermieri, industrie și reprezentanții media, într-un demers de transparență, educație și conștientizare privind importanța și rolul științei în agricultură. Participanții au apreciat oportunitatea de a vedea pe teren cum se desfășoară activitatea de cercetare și modul în care rezultatele științifice se transferă în soluții practice și tehnologie pentru agricultură.

„AISR își reafirmă angajamentul de a susține agricultura bazată pe știință, inovație și responsabilitate și va continua să organizeze evenimente de acest tip, menite să conecteze fermierii și opinia publică la pulsul cercetării și al industriei semințelor”, a conchis directorul executiv Alina Mihai.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În fiecare an, USV Timișoara, în parteneriat cu FMC Agro România, vine în sprijinul fermierilor în lupta cu dăunătorii porumbului. În cadrul proiectului ARC farm intelligence monitorizăm trei dăunători importanți: Ostrinia nubilalis, Helicoverpa armigera și Diabrotica virgifera virgifera.

Colaborarea cu FMC România durează de șase ani, perioadă care înseamnă monitorizare, cercetări ample, putem spune, finanțate de o companie din agribusiness. Un sprijin extraordinar pentru cercetarea românească din domeniul vast al protecției plantelor, care, știm cu toții că nu beneficiază de finanțare, din păcate, sau este subfinanțată.

După șase ani de cercetări la nivel național cunoaștem arealul de răspândire al dăunătorilor porumbului, cât și densitatea acestora. Acum știm exact regiunile din România unde dăunătorii mai sus menționați produc pagube considerabile. Rezultatele obținute sunt foarte valoroase și contribuie la stabilirea momentelor optime de combatere în fermele dumneavoastră.

Capturi de Ostrinia nubilalis zero, în schimb avem sute de fluturi de buha gamma

Vă readuc aminte că puteți descărca aplicația ARC farm intelligence din Magazin Play, accesul în aplicație fiind gratuit, trebuie doar să vă faceți cont. În funcție de regiunea unde se află ferma dumneavoastră, puteți accesa capcanele amplasate și vizualiza în timp real curba de zbor, precum și alertele emise cu privire la combatere.

Ostrinia nubilalis, un dăunător care cu greu poate fi ținut sub control

Suntem în plin sezon de monitorizare a primei generații de Ostrinia nubilalis, un dăunător care cu greu poate fi ținut sub control din cauza modului de viață ascuns și a eșalonării stadiilor. Dacă în anii anteriori am înregistrat populații numeroase numeric în mai multe regiuni din România (Oltenia, Banat, Crișana, Muntenia), în acest an acestea au fost extrem de reduse și chiar zero (în unele regiuni). Condițiile climatice ale primăverii 2025, caracterizate de temperaturi scăzute perioade lungi de timp, cât și de variații termice mari între zi și noapte, nu au favorizat dezvoltarea dăunătorului. Pe lângă aceste aspecte, întotdeauna, după ani în care se înregistrează populații masive vin ani în care acestea scad. Natura ne demonstrează mereu că este în echilibru și că există o ciclicitate în toate.

În Banat, primii fluturi de Ostrinia nubilalis au fost observați în jurul datei de 15 mai 2025 prin culturile de grâu (252,5⁰C grade zilnice acumulate). Este interesant că la capcane totuși nu am avut capturi numeroase, ci foarte scăzute.

Capturi de Ostrinia nubilalis. Foarte puține spre deloc în acest an la Timișoara

La capcanele de pe teritoriul Stațiunii Didactice a USV Timișoara, din cauza numărului redus de capturi (între 2 - 3 fluturi) curba de zbor maxim nu a putut fi înregistrată, ci doar intuită în urma observațiilor directe în culturile de porumb. La data de 20 iunie 2025, în cultura de porumb monitorizată am observat larve din stadiile 1, 2 și 3. Acestea erau prezente în zona paniculului. Incidența plantelor atacate este de aproximativ 5%, în prezent. Având în vedere prezența larvelor din stadiile tinere în câmp, aproximăm că vârful curbei de zbor s-a situat în jurul datei de 10 iunie 2025. Însumarea gradelor zilnice la Timișoara a fost de 560⁰C la data de 16 iunie 2025 și susține ipoteza noastră. Conform cercetărilor în domeniu, când suma gradelor zilnice este cuprinsă între 500 - 600 grade, larvele de vârsta 1, 2 și 3 sunt prezente și produc daune.

La capcana automată, zero capturi

În zona Grabaț (Timiș), la ferma Fangmeier, curba maximă a fost atinsă la data de 12.06.2025 (7 capturi ON). La 23 iunie, nici o captură la capcane, semn că zborul primei generații s-a încheiat. În curând ne vom lupta cu cea de-a doua generație.

În regiunea Crișana, cele mai relevante capturi au fost înregistrate la Curtici (CAI Curtici), unde maximul curbei a fost atins la data de 10.06.2025 (capturi între 10 și 41). Menționez că, în anii trecuți, la Curtici erau capturați sute de fluturi.

În Oltenia, regiune cu încărcătură mare de Ostrinia nubilalis în anii trecuți, curba maximă de zbor a fost atinsă în perioada 10.06. - 13.06.2025 (funcție de zonă) la capcanele amplasate în șapte locații. Numărul maxim de capturi a oscilat între 2 și 9.

În Muntenia au fost monitorizate peste 16 locații situate în mai multe județe. Maximul curbei de zbor a fost evidențiat doar la Călărași, în perioada 13 - 18.06.2025 (capturi între 3 - 5/capcană). În restul locațiilor monitorizate, numărul de capturi în luna iunie a fost zero, doar sporadic câte 2 și 4 fluturi/luna iunie. Analizând atent datele pot spune că, în Muntenia curba maximă de zbor nu a ieșit în evidență, de aceea culturile de porumb trebuie verificate pentru a găsi eventuale larve.

În Moldova au fost amplasate capcane în județele Iași, Vrancea, Galați, Suceava. Doar în Vrancea au fost înregistrate câteva capturi în luna iunie, în rest zero.

În Transilvania și Dobrogea situația capturilor este identică cu cea din Moldova.

Prima generație de Ostrinia nubilalis a fost una extrem de redusă la nivel național comparativ cu anii anteriori. Asta nu înseamnă că nu putem avea infestare în culturile de porumb. De aceea, recomandăm verificarea culturilor în următoarea perioadă și efectuarea unui tratament dacă este necesar.

Cum recunoaștem daunele produse de larvele primei generații de Ostrinia nubilalis

Larvele primei generații pot fi observate în culturile de porumb în luna iunie. Ele pătrund în organele plantelor de porumb (frunze, tulpini, panicul nedesfăcut, știuleți, teci).

În frunze, larvele intră în nervurile principale, unde se hrănesc. La locul intrării se observă că țesutul frunzei este maroniu, iar excrementele sunt prezente. În transparență, larvele pot fi observate cu ochiul liber în interiorul nervurilor. Dacă rupem frunza vedem larva. Frunzele atacate în acest mod se pot frânge la punctul de intrare al larvelor.

Atac la frunze. Larve în nervura principală a frunzei

Prezența larvelor poate fi recunoscută și după orificiile mici (1 - 5 mm) și excrementele de pe frunze. Dispoziția orificiilor este de obicei liniară din cauză că atacul a avut loc atunci când frunza era în stadiul de cornet. În primele stadii, larvele se hrănesc în interiorul frunzelor, cu staminele și ramurile paniculului nedeschis. În stadii mai avansate, pătrund în tulpini, pedunculul știuletelui și perforează paniculul. Atacul la tulpini poate duce la frângerea plantelor. Dacă plantele se frâng sub știulete atunci pagubele pot fi foarte mari. Larvele favorizează instalarea patogenilor foarte periculoși cum sunt Fusarium verticillioides (producător de fumonisine) și Aspergillus flavus (producător de aflatoxine). Din cauza atacului, plantele pot rămâne mici, la fel și știuleții, apărând pagube în producție [Roșca et al., 2011].

În anii cu precipitații excesive, atacul acestui dăunător se manifestă cu intensitate mare.

Larve de Ostrinia nubilalis în panicul la 20.06.2025

Mod de hrănire

Larvele tinere ale primei generații tind să se hrănească în verticilul plantei, mai ales în paniculul nedesfăcut. Când paniculul se deschide, larvele de regulă migrează sau se dispersează către frunze și zona tecilor. În această situație mortalitatea poate fi destul de ridicată în primele zile de viață ale larvelor. După ce își stabilesc un loc de hrănire, mortalitatea scade.

Larvele primei generații de Ostrinia nubilalis se hrănesc de obicei în partea superioară a plantelor de porumb, observându-se o preferință pentru zona paniculului. În aceste zone, de multe ori tulpina din apropierea paniculului se poate rupe ușor sub acțiunea vânturilor. Mai târziu, larvele celei de-a doua generații vor tunela puternic tulpinile în zona internodurilor producând galerii extinse [Jarvis et Guthrie, 1987].

Populațiile dăunătorului sunt în strânsă corelație cu factorii climatici. Seceta și temperaturile foarte ridicate din timpul depunerii pontelor influențează negativ eclozarea. La fel, ploile și vânturile foarte puternice diminuează populațiile de larve în primele stadii de dezvoltare [Mason et al., 1996; Roșca et al., 2011].

Atac Ostrinia nubilalis la 20.06.2025

Combaterea integrată

Datorită eșalonării extraordinare a stadiilor de dezvoltare, a tehnologiilor aplicate și a condițiilor climatice în schimbare, dăunătorul este greu de ținut sub control chiar și cu substanțe chimice. De aceea, în strategiile de management cele mai importante sunt măsurile profilactice urmate de cele chimice și biologice.

În cazul acestui dăunător, momentul optim de combatere se stabilește doar în urma monitorizării populațiilor dăunătorului cu ajutorul capcanelor Csalomon (tip borcan) cu feromoni sexuali și momeli alimentare, cât și cu tipul Delta (clasice) produse în România la Institutul de Chimie „Raluca Rîpan” de la Cluj. Acestea se amplasează în câmp la jumătatea lunii mai și se monitorizează până în septembrie (funcție de condițiile zonei unde sunt amplasate) - Bartels & Hutchinson, 1998.

Metode profilactice

Cele mai importante metode în combaterea Ostriniei nubilalis sunt cele profilactice (ignorate în prezent).

Măsurile recomandate sunt:

• Reducerea rezervei biologice prin tăierea tulpinilor și scoaterea lor de pe câmp. Distrugerea tulpinilor este foarte importantă în gestionarea Ostriniei la porumb. Foarte eficientă este tăierea tulpinilor cât mai aproape de suprafața solului. S-a constatat că în acest mod, mai mult de 75% din larve sunt omorâte. Această metodă este foarte bună dacă este combinată cu arătura, nu cu discuitul.

• Arăturile de toamnă să se facă la adâncimea de 25 cm, după unii autori pot fi efectuate arături și la 20 cm. Lucrările minimale ale solului, care lasă cantități importante de reziduuri la suprafața solului, favorizează supraviețuirea în procent mare a larvelor.

• Respectarea rotației culturilor și utilizarea la semănat a hibrizilor rezistenți.

• În zonele cu o singură generație de Ostrinia se recomandă semănatul mai târziu. Este cunoscut că, semănatul mai devreme poate favoriza atacul de Ostrinia deoarece femelele aleg pentru ovipoziție plantele mai înalte [Capinera, 2000; Roșca et al., 2011].

Metode chimice

Deși în prezent se fac mai multe tratamente chimice pentru combaterea acestui dăunător, totuși amintesc că, în culturile destinate consumului acestea nu sunt economice. În culturile semincere și în cele de porumb zaharat se poate interveni dacă situația din teren impune efectuarea unor tratamente.

Tratamentele se fac doar la avertizare, ținându-se cont de criteriul biologic în general. Avertizarea pentru efectuarea unui prim tratament se emite la 10 zile de la maximul curbei de zbor a adulților sau când 50% din plante prezintă frunze cu atac (pentru prima generație). În țara noastră, de obicei nu se fac tratamente pentru generația a doua, decât foarte rar [Roșca et al., 2011].

Primul tratament pentru combaterea Ostriniei nubilalis ar trebui să coincidă cu eclozarea pontelor, pentru a preveni infestarea. O repetare s-ar impune la apariția paniculului. Din păcate, în teren lucrurile stau altfel decât în teorie. De aceea, acest dăunător este extrem de dificil de controlat.

Înainte de efectuarea tratamentului, după primirea avertizării se recomandă efectuarea unui control fitosanitar în culturi în vederea depistării pontelor „cap negru” și a eventualelor larve eclozate. Decizia de tratament trebuie luată în urma acestui control. Dacă controlăm prima generație de Ostrinia, cu siguranță vom avea mai puține probleme la generația a II-a.

Larvă în spiculeț

După criteriul fenologic, tratamentele cu insecticide pot fi aplicate în intervalul de la „formarea timpurie a paniculului și până la uscarea mătăsii știuleților”. Cu toate acestea, aplicarea insecticidelor lichide (mai ales) ar trebui să coincidă cu eclozarea maximă a larvelor din ouă. Dacă larvele sunt prezente, tratamentele ar trebui făcute înainte de apariția paniculului sau la apariția acestuia din verticilul plantei. Acest moment este considerat important, deoarece larvele tinere ale primei generații sunt deosebit de active și pot fi omorâte ușor pentru că au tendința să se adune în verticilul plantei. În acest moment pot fi utilizate și insecticide granulare, care de regulă sunt mai persistente. Pentru generația a II-a, unii specialiști recomandă executarea unui tratament în jurul culturii de porumb, în zonele cu iarbă, unde adulții au tendința să se adune [Nault et Kennedy, 1996; Mason et al., 1997; Capinera, 2000; Cook et al., 2003].

În România sunt omologate pentru combaterea sfredelitorului porumbului următoarele insecticide: Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Clorantraniliprol; Acetamiprid; Deltametrin; Acetamiprid + lambda - cihalotrin; Tebufenozid; Deltametrin + flupiradifuron [Aplicația PESTICIDE 2.25.6.2, 2025].

Dintre produsele de protecția plantelor amintite și omologate în România, atragem atenția că nu toate sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate chiar și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 34⁰C). Produsele care conțin lambda-cihalotrin sau deltametrin au efect de contact și nu sunt prietenoase cu entomofauna utilă și nici foarte eficiente la temperaturi mai mari de 25-26 grade Celsius pentru că sunt volatile.

Prin comparație cu substanțele amintite mai sus, substanța activă clorantraniliprol (conținută de CORAGEN) este prietenoasă cu entomofauna utilă și eficientă la temperaturi ridicate de până la 33-34 grade Celsius. Pe de altă parte, insecticidul Ampligo (conține clorantraniliprol + lambda-cihalotrin) este eficient și la temperaturi mai ridicate, dar nu este prietenos cu entomofauna utilă din cauza substanței active de contact. Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

De regulă, nu se fac tratamente chimice de combatere decât în cazuri speciale de atacuri masive și doar atunci când se mai poate intra în cultură pentru tratamentele terestre. Acolo unde se practică monocultura timp îndelungat tratamentele sunt indicate. Se poate apela și la tratamentele cu aviația utilitară. Insecticidele trebuie să ajungă deasupra tecilor sau în verticilul plantei pentru ca larvele din acele zone să moară până să ajungă în zona tulpinii [Roșca et al., 2011].

Atac la panicul. 20.06.2025

Metode biologice

În loturile de hibridare și la porumbul zaharat, pot fi utilizați dușmanii naturali (prădători, paraziți) și entomopatogenii, după cum urmează:

• Beauveria bassiana și Bacillus thuringiensis kurstaki [Lereclus et al., 1993; Huang et al., 1999b].

• Lansări de viespi oofage, Trichogramma maidis în doză de 100000 viespi/ha (2 tratamente). Lansările se fac atunci când se înregistrează maximul curbei de zbor al adulților [Bigler et Brunetti, 1986; Roșca et al., 2011].

• Ostrinia nubilalis are foarte mulți dușmani naturali, paraziți și prădători. Amintesc: Lydella thompsoni (parazit de larve), Sinophorus turionis (parazit de larve), Chelonus annulipes (parazit de ouă și larve) [Baker et al., 1949].

În România este omologat un singur agent biologic: Bacillus thuringiensis subs. Kurstaki, tulpina ABTS - 351.

Combaterea primei generații de Ostrinia nubilalis este esențială pentru reducerea populațiilor celei de-a doua generații din luna august. Nu neglijați acest aspect, mai ales că, a doua generație este foarte greu de combătut, datorită taliei plantelor mai ales. Respectați perioada de combatere recomandată în alertele emise. Luați decizia de combatere după ce verificați culturile. Curba de zbor este în scădere în acest moment.

De asemenea, tratamentul pentru prima generație de Ostrinia va avea efect secundar asupra Helicoverpei armigera dar și a altor noctuide prezente deja. Zborul primei generații de Helicoverpa armigera s-a oprit.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 2023–2025 s-au desfășurat două sesiuni de depunere a proiectelor pe schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile destinate autoconsumului în sectorul agricol și industria alimentară. De acest sprijin pot beneficia întreprinderile din agricultură și industria alimentară, precum și organizațiile de îmbunătățiri funciare, pentru realizarea de capacități de producție (cu sau fără stocare) din surse solare sau eoliene, destinate consumului propriu. Finanțarea schemei este asigurată din Fondul pentru modernizare, gestionat de Ministerul Energiei, în timp ce Ministerul Agriculturii, prin AFIR, este administratorul schemei de ajutor de stat.

În cele două sesiuni de depunere desfășurate în perioada 2023–2025, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit 2.377 de proiecte cu o valoare totală de aproape 490 milioane de euro. Până în prezent, au fost semnate 583 de contracte de finanțare aferente primei sesiuni, cu o valoare cumulată de 110,5 milioane de euro, iar patru proiecte au fost deja finalizate.

Procesul de evaluare pentru a doua sesiune este în curs de finalizare, fiind deja analizate 910 cereri de finanțare în valoare de 92,4 milioane de euro. „Susținem fermierii și procesatorii români să devină independenți energetic și competitivi prin investiții în surse regenerabile. Este un pas esențial pentru modernizarea fermelor și reducerea costurilor de producție, mai ales într-un context climatic și economic tot mai dificil”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În colaboare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Enologul Cristian Tudor se poate mândri cu o bogată experiență, având la activ vreo 25 de campanii de vinificație. Astăzi, creează vinuri la Domeniul Aristiței, o cramă boutique de doar patru hectare cu viță-de-vie, care se află în Valea Călugarească, satul Nicovani, unde există o veche tradiție în cultivarea viței-de-vie și producerea vinului. La începutul secolului XX aici aveau conace cu vii o serie de oameni importanți la acea vreme. Printre aceștia și Ion Bujoiu, om politic, fost ministru al economiei în perioada interbelică. Familiei Bujoiu i-a aparținut acest domeniu până în 1947, iar după 1989 este retrocedat moștenitorilor familiei, de la care în 2013 cumpără Bianca Ioniță, redenumind domeniul dupa mama sa, Adina Aristița Ioniță.

Crama Domeniul Aristiței, o construcție nouă care înglobează un beci de peste un secol al unei crame vechi, este în mijlocul plantației viticole, într-un peisaj de excepție, completat de o cultură de lavandă și de câțiva migdali seculari. Capacitatea cramei este de 100.000 de litri.

Domeniul Aristiței dispune de un flux dedicat vizitelor, de un spațiu de degustare conceput ca un loc de relaxare și recreere în compania vinului.

Reporter: Recent, ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie enologul?

Cristian Tudor: Legat de meseria de enolog, știu că sunt păreri împărțite despre rolul și atribuțiile pe care acesta și le poate asuma ca urmare a studiilor și specializărilor pe care le are. La bază, enologia este știința dedicată studiului producerii și conservării vinurilor, pornind de la studiile lui Louis Pasteur asupra mecanismelor fermentației alcoolice a vinului. Astfel, au fost puse bazele enologiei ca știință.

În consecință, enologul este cel care, pe baza studiilor de viticultură, vinificație, chimie, biochimie, microbiologie, urmărește întreg procesul de transformare a strugurilor în vin, ia decizii legate de momentul recoltării, intervine pe fluxul tehnologic în funcție de informațiile furnizate de analizele fizico-chimice, corectează parametrii, identifică și remediază eventuale inadvertențe. Expertiza enologului în degustarea vinurilor este esențială în identificarea și corectarea defectelor.

Prin extensie, se pot asocia științei enologiei și cei ce studiază vinul sub alte aspecte, cum ar fi vinul ca element cultural și istoric, amprenta genetică a diferitelor soiuri etc., dar enologul cred că este cel care își desfășoară activitatea principală în cramă.

Reporter: Ce te-a atras spre această meserie și care a fost parcursul tău în acest domeniu până în prezent?

Cristian Tudor: Spre această meserie am pășit pas cu pas, deoarece, ca adolescent, nu întrevedeam în ce măsură urma să activez în acest sector. Am urmat studiile Liceului Agroindustrial din Valea Călugărească în perioada 1987–1991, instituție cu veche tradiție în domeniul viticol, inaugurată în 1910 de Nicolae Iorga ca Școala de Viticultură Valea Călugărească. Am urmat apoi studiile Facultății de Horticultură din Craiova, cu licență în Viticultură. După absolvire, prin concurs, am fost angajat ca inginer șef de fermă viticolă la SC Rovit SA Valea Călugărească, într-o fermă de 189 hectare cu viță-de-vie.

În anul 2000 am preluat funcția de inginer șef Sector Maturare în cadrul Combinatului de Vinificație al aceleiași unități. Am început apoi o serie de specializări pe partea de enologie, printre care două masterate în tehnologii vinicole, dar și specializarea ca degustător în cadrul ADAR.

Un moment-cheie în formarea mea profesională a fost în cadrul masterului de la USAMV București, în 2003, odată cu schimbul de experiență la unități de vinificație din Germania, ocazie cu care am putut lua contact cu ceea ce se întâmpla în vinificația europeană în anii 2000.

În 2007, am preluat funcția de Șef Complex Vinificație al SC Rovit SA Valea Călugărească, până în 2019, când am început un nou proiect dedicat unei crame boutique de numai patru hectare în Valea Călugărească – Domeniul Aristiței. Legătura cu lumea vitivinicolă s-a făcut firesc, mai ales prin contactele create în cadrul sesiunilor ADAR (Asociația Degustătorilor Autorizați din România).

Reporter: Ai o parte preferată în procesul de vinificație?

Cristian Tudor: Partea mea preferată din procesul de vinificație este prelucrarea strugurilor, atunci când se proiectează viitoarele vinuri ale campaniei respective. Atunci se semnează, practic, certificatul de naștere al vinurilor, fapt ce implică multă atenție și respect pentru materia primă – strugurele.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele vinului?

Cristian Tudor: Consumatorul trebuie să aibă minime cunoștințe despre vin și despre producția acestuia pentru a putea aprecia la adevărata valoare munca din spatele unui pahar cu vin. Altfel, vom avea surpriza, în discuții – așa cum se întâmplă destul de des, din păcate – ca cineva să întrebe din ce pastile se face vinul sau din ce arome sintetice producem aromele vinului pe care le adăugăm ulterior, astfel încât un vin miroase a citrice, fructe tropicale sau altceva.

Pe de altă parte, în spatele unui pahar de vin este foarte multă muncă, executată pe mai multe paliere, cum ar fi: producția strugurilor, cercetarea în tehnologii de vinificație, producerea de materiale enologice, de tehnologii și instalații de vinificație și, nu în ultimul rând, arta vinificatorului de a crea vinuri de excepție.

Reporter: Ai un vin de care ești cel mai mândru, dintre cele create de tine?

Cristian Tudor: Personal, nu cred că în viața unui enolog există un singur vin de excepție pe care acesta să-l fi creat. Sunt mai multe vinuri care mi-au adus satisfacție și recunoaștere din partea specialiștilor în domeniu. Fiecare vin este unic și poartă cu sine multă dedicare din partea mea. Cred că asta contează cel mai mult.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Veronica Gheorghiu: „Enologul este ca un bijutier care șlefuiește un diamant.”

Ovidiu Maxim, enolog crama La Salina: „Adevărata învățare vine din practică.”

Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”

Foto: Domeniul Aristiței

În aceste zile, în ferma familiei Nănuț din județul Gorj, de la Plopșoru, s-a întâmplat un fenomen extrem de rar. O vacă a fătat patru viței, toți fiind masculi, rezultați din montă naturală.

Vaca Roșia, cea care a fătat patru viței, este din rasa Bălțată Românească și se află la a șasea fătare. „Am remarcat că Roșia n-a venit de la pășune și am mers acolo să vedem ce s-a întâmplat. Fătase și mare ne-a fost mirarea când am văzut că sunt patru viței. Am mai avut o vacă cu doi viței, femele atunci, dar acum patru... Sunt bine și vaca, și vițeii, fătarea a fost ușoară și nu a fost nevoie să chemăm medicul veterinar. Vițeii, doi sug de la vaca care i-a fătat și ceilalți doi de la o altă vacă. Avem tauri în fermă, pentru monte naturale”, ne-a povestit Viorel Nănuț, care, împreună cu familia, se îngrijește de mica fermă de bovine din rasa Bălțată Românească.

La Plopșoru – Gorj, familia Nănuț crește, în prezent, 16 femele și 14 viței (tineret femel și mascul) din rasa Bălțată Românească și lucrează aproximativ zece hectare de teren, din care opt sunt în proprietate. Mica afacere zootehnică a început în anul 2014 cu șase juninci cumpărate din județul Brașov, de pe lângă Făgăraș.

Astăzi, în fermă se mulg șapte vaci de la care se obțin în jur de 50 de litri de lapte zilnic, din care o parte se face brânză, iar o alta se vinde la oameni din sat.

Viorel Nănuț ne-a zis că animalele sunt mulse doar dimineața, deoarece seara beneficiază de laptele vacilor tineretul bovin din fermă, vițeii fiind înțărcați cam pe la opt luni.

În România, în ultimii zece ani au mai fost patru-cinci cazuri de vaci care au fătat patru viței, toate în ferme mici, de familie, vițeii fiind obținuți prin montă naturală.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) a transmis două scrisori deschise către Președintele României, Nicușor Dan, și către ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, prin care își exprimă îngrijorarea față de propunerea de eliminare a mecanismului de taxare inversă la TVA pentru comerțul cu cereale.

Forumul APPR atrage atenția că eliminarea taxării inverse, chiar și temporar, riscă să reactiveze rețelele de evaziune fiscală, să elimine din piață firmele corecte, să accentueze concurența neloială și să afecteze grav capacitatea fermierilor de a-și finanța activitatea. „Sistemul actual – bazat pe taxare inversă și o cotă de TVA de 9% – este funcțional, echilibrat și a contribuit decisiv la transparentizarea unui sector strategic pentru economia națională”, transmite Forumul APPR.

Revenirea la un model fiscal anterior anului 2011, cunoscut pentru lipsa de transparență și abuzurile din piață, ar însemna o regresie administrativă și economică, cu consecințe directe asupra competitivității agriculturii românești. „Forumul APPR își reafirmă disponibilitatea pentru dialog și colaborare tehnică cu autoritățile competente, în vederea conturării unor politici fiscale echilibrate, care să susțină un sector agricol performant, onest și predictibil.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Corbii Mari este o comună din Dâmbovița care s-a dezvoltat și datorită oamenilor harnici care-și duc traiul, dar și afacerile aici. Am ajuns recent în satul Vadu Stanchii, unde Elena și Virgil Mătușa cresc păsări exotice, activitate care a făcut cunoscute aceste locuri din spațiul rural al județului Dâmbovița peste tot în țară și chiar peste hotare. La o simplă căutare pe internet, sau tastând „Păsări exotice Dâmbovița” pe aplicațiile de navigație, ajungi la Vadu Stanchii, acasă la familia Mătușa.

În gospodăria familiei Mătușa, frumusețea păsărilor și a naturii aduc relaxare totală. Pentru Virgil Mătușa, cele în jur de 300 de păsări exotice sunt și terapie, nu doar afacere. „Aici, între păsări mă simt în largul meu, mă relaxează”, a ținut să ne spună crescătorul, care, de altfel, se ocupă în cea mai mare parte a timpului cu construcțiile și cu lucrul la câmp, având vreo zece hectare de teren agricol. Păsările sunt mai mult în grija soției, Elena trăind la țară, la Vadu Stanchii, de 24 de ani, de când s-a căsătorit. „Soția s-a născut și a crescut în București. Am adus-o la țară, aici la casa părintească pe care am moştenit-o și am refăcut-o”, a precizat Virgil Mătușa. „Îmi place aici, iar când te simți bine într-un loc, mai ales când ai toate condițiile unui trai decent, nici nu simți munca. Nu e greu cu păsările, după ce pregătesc băiatul cel mic pentru școală, pe la opt dimineața, merg la păsări să le hrănesc, să le pun apă, să fac curat. Dimineața și seara”, a completat Elena Mătușa.

Cum au ajuns Elena și Virgil Mătușa să crească mai multe specii de fazani și de păuni, dar şi raţe mandarine, caroline, găini și cocoși din specii exotice? „În urmă cu 20 de ani aveam pe perete în casă o carpetă, cum aveau majoritatea care veneau de prin Libia, cu doi păuni. Era adusă de tatăl meu din Libia. Și băiatul cel mare, care acum are 22 de ani, a întrebat: tată, ce e aia, curcă? Zic: nu, tată, păuni. Am mers într-un târg şi de acolo am început, cu un păun, doi, trei, un fazan şi aşa mai departe. Apoi am văzut că păsările exotice și ornamentale au căutare. O curte frumoasă trebuie să aibă o pasăre frumoasă”, povestește Virgil Mătușa.

La o primă vedere poate părea doar un hobby, însă creșterea păsărilor exotice este o afacere. De pildă, în mica fermă de păsări exotice de la Vadu Stanchii, anual, costurile se ridică undeva la 5.000 – 6.000 de euro, care înseamnă cheltuieli cu vaccinurile, deparazitarea, cu furajele, iar veniturile se multiplică de câteva ori. „Avem ouă în gospodărie, la ora actuală, de la 20 de lei până la 150 de euro oul. Sunt păsări la care oul se vinde cu 150 de euro. Unii crescători vând şi ouăle, alții vând puii, ca produs finit. Eu prefer să vând păsările, pentru că la ouă unele sunt fertile, altele sunt infertile, iar foarte multe persoane care le achiziţionează nu ştiu să le incubeze, după aceea apar probleme că „ne-aţi dat ouă infertile” şi tot felul de chestiuni de genul acesta. Ca să evităm problema asta, vindem direct produsul finit, pasărea”, explică Virgil Mătușa.

Ca o curiozitate, în gospodăria familiei Mătușa nu se sacrifică nicio pasăre, iar de mâncat se mănâncă doar carne de pasăre de la magazin. „Noi nu mâncăm nimic din ceea ce creştem, nu putem. Păsările în curtea noastră sunt de decor”, spune zâmbind crescătorul din județul Dâmbovița.

Dacă vă întrebați la ce folosesc păsări ca fazani, păuni, găini exotice, ei bine, ele au multiple întrebuințări, de la înfrumusețarea proprietăților până la delicatese în farfurii, atât carnea, cât și ouăle fiind comestibile și căutate. Totodată, căutare au penele și puful, acestea fiind utilizate în diverse industrii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

JUDEȚUL TIMIȘ, cu sediul în municipiul Timișoara, B-dul Revoluției din 1989, nr. 17, având CIF 4358029, telefon 0256406300, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în baza Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 126/30.04.2025, anunță organizarea licitației pentru închirierea prin licitație publică a bunurilor imobile și mobile aflate în cadrul Centrului de colectare legume și fructe Tomnatic, proprietatea privată a Județului Timiș, situate în localitatea Tomnatic, județul Timiș.

Bunurile închiriate sunt situate pe parcela de teren identificată în CF nr. 401838 Tomnatic, nr. cadastral 401838, cu o suprafață de 11.509 mp, și se vor utiliza exclusiv pentru derularea activităților de colectare, prelucrare, sortare, ambalare, depozitare și livrare de legume și fructe, preponderent din zona agricolă a județului Timiș.

Lista detaliată a bunurilor imobile și mobile se regăsește în caietul de sarcini.

Prețul minim de închiriere este de 65.690,08 lei/lună la care se adaugă cota legală de TVA.

Garanția de participare la licitație este de 10.000 lei.

Documentația de atribuire poate fi achiziționată, la cerere, de la sediul Consiliul Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, camera 225, între orele 9⁰⁰-16⁰⁰ de luni până joi, iar vineri între orele 9⁰⁰-13³⁰, începând cu data de 18.06.2025, prețul pentru obținerea acesteia fiind de 66 lei. Plata se poate face numerar la casieria Consiliului Județean Timiș sau prin ordin de plată în contul RO78TREZ62121360250X XXXX deschis de Județul Timiș la Trezoreria Timișoara.

Înscrierea la licitaţie se va face în perioada 18.06.2025 – 08.07.2025, de luni până joi între orele 8.30–15.30 și vineri între orele 8.30-13.30, la Registratura Consiliului Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, parter.

Pentru participarea la licitație, persoanele interesate au obligația de a depune ofertele cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute în caietul de sarcini, într-un plic sigilat, la care este atașată cererea de înscriere la licitaţie și care conține: documentele de calificare și un plic interior sigilat cu oferta propriu-zisă.

Ofertele se depun într-un singur exemplar original.

Data limită pentru solicitare clarificări este 01.07.2025, ora 15³⁰.

Data limită de depunere a ofertelor este 08.07.2025, ora 15³⁰.

Licitația publică se va desfăşura în data de 10.07.2025, cu începere de la ora 10⁰⁰, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, Sala Revoluției, etaj I.

În cazul în care până la data şi ora anunţată nu sunt depuse cel puţin 2 oferte valabile, licitația va fi anulată, iar procedura se va relua în aceleași condiții, la o dată care va fi anunțată ulterior de către organizator.

Data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea publicării este 11.06.2025.

Instanța competentă în soluționarea litigiilor apărute este Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, Piaţa Tepeş Vodă nr. 2, Timișoara.

Pentru programare în vederea vizionării bunurilor care fac obiectul licitației, precum și pentru orice alte informații suplimentare privind licitația publică, persoana de contact este dl. Alin-Andrei Gorscovoz, consilier superior în cadrul Serviciului de gestionare a patrimoniului, tel 0722388870 sau mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Până la jumătatea sec. al XX-lea, principalele măsuri de reducere a gradului de îmburuienare din culturile agricole erau lucrările de prășit și plivitul manual în culturile cu distanță redusă între rânduri. Odată cu apariția erbicidelor și prin specializarea acestora pe tipuri de culturi și pe specii de buruieni, reducerea gradului de îmburuienare era asigurat, determinându-i pe unii agricultori să considere că prașila nu mai este necesară.

Cercetări riguroase în domeniu au demonstrat că prașila are multiple roluri și în primul rând de gestionare a apei din sol, motiv pentru care marele prof. acad. Gheorghe Ionescu-Șișești a afirmat că două prașile fac cât o udare.

În mod concret, erbicidarea nici nu se poate aplica peste tot, deoarece:

• există parcele mici, cu diverse culturi, și driftul erbicidelor poate deveni toxic pentru unele culturi;

• extinderea chimicalelor devine tot mai restrictivă;

• sunt indicate metode de luptă integrate cu buruienile, inclusiv cu prașile și mai puține erbicide, mai prietenoase cu mediul;

• în cazul culturilor prășitoare, se recomandă numai erbicidarea pe rând, folosind doar 1/3 din doza de erbicid.

Lucrarea de prășit are multiple avantaje, printre care: controlul gradului de îmburuienare până sub pragul economic de dăunare (PED); precum și acumularea și conservarea apei în sol prin stratul superficial afânat (mulci) realizat prin lucrarea de prășit care permite infiltrarea apei din precipitații și barează ridicarea apei la suprafață pentru evaporare, deoarece capilaritatea este întreruptă. Spre exemplu, pierderile de apă din sol în cultura de porumb neprășit au fost de 4,9 mm/zi, iar la porumbul prășit, de 1,8 mm/zi.

De asemenea, afânarea superficială a solului permite păstrarea aerului și a căldurii necesare creșterii rădăcinilor și activității microorganismelor din sol. Prezența oxigenului asigură desfășurarea proceselor de oxidare, cu eliberare de energie, necesară creșterii rădăcinilor și proceselor de absorbție a apei și nutrienților. Totodată, se asigură eliminarea CO₂ care poate deveni toxic.

Prin această afânare se asigură evitarea crustei și asigurarea unui regim aerohidric și termic optim cu 2/3 apă și 1/3 aer; se astupă crăpăturile prin care se pierde cu 18-20% mai multă apă din sol; se asigură o mai ușoară și completă valorificare a îngrășămintelor aplicate; prezența stratului afânat la suprafața solului favorizează infiltrarea apei din precipitații și reduce eroziunea solului; accesul ușor al aerului în sol intensifică procesul de simbioză la plantele leguminoase, sporind nivelul și calitatea recoltelor. De pildă, la soia, fără buruieni, prin prașilă a crescut producția cu 24%.

Prin prașile se pot reduce sau înlătura erbicidele asigurând reducerea cheltuielilor, a poluării și stresul plantelor. Totodată, prin prașile se îmbunătățesc fertilitatea și sănătatea solului și se asigură menținerea biodiversității (producție de porumb erbicidat – 100%, erbicidat și prășit – 124%. Producție la floarea-soarelui netratată – 48%, erbicidată – 85% și prășită – 100%).

Numărul prașilelor depinde de frecvența precipitațiilor (se produce crustă), de starea de îmburuienare și de starea fizică a solului.

Se lucrează cât mai superficial, să taie rădăcinile buruienilor la 2 cm adâncime, buruienile rămân la suprafața solului, se usucă și au rol de protecție. Prin aceasta se evită deranjarea rădăcinilor la plantele de cultură.

Se prășește când buruienile sunt mici și nu după ce înțelenesc solul când se lucrează greu, cu consum mare de motorină și când deja au consumat din apă și nutrienții necesari plantelor.

Cultivatorul folosit la prășit trebuie să aibă lățimea de lucru egală cu a mașinii cu care s-a executat semănatul, iar tractorul va intra pe aceleași urme ca la semănat.

La porumb: prașila I se face când are 3-5 frunze, cu zona de protecție de 8-10 cm, cu discuri de protecție, cu viteza de lucru de 3-4 km/oră. Prașila a II-a și a III-a se face după câte două săptămâni, zona de protecție 10-15 cm, viteza 7-8-10 km/oră.

O lucrare de prășit de calitate se obține cu un cultivator bine pregătit și corect reglat.

1. Reglarea simetriei agregatului se realizează prin montarea secțiilor de prășit, pe bara-cadru, la distanță egală, pornind de la centru spre margini;

2. Orizontalitatea cadrului pentru a fi paralel cu suprafața solului se reglează cu ajutorul tiranților tractorului;

3. Distanța între secțiile de prășit se realizează în funcție de schema de semănat, astfel încât centrul fiecărei secții să corespundă cu centrul intervalului dintre rânduri;

4. Orizontalitatea secțiilor de prășit urmărește ca toate cuțitele să atingă solul pe toată lungimea tăișului. Se realizează de la paralelogramul articulat.

5. Montarea corectă a cuțitelor pe fiecare secție se realizează în funcție de distanța dintre rânduri și de mărimea zonei de protecție.

6. Adâncimea de lucru se reglează de la roțile de copiere ale secțiilor de lucru, care se ridică față de nivelul tăișului cuțitelor cu o distanță egală cu adâncimea de lucru, mai puțin 1-2 cm, cât pătrund roțile în sol. Sub aceste roți se introduc cale de lemn de grosimea respectivă.

7. Apăsarea pe sol a secțiilor de lucru se realizează prin poziționarea corespunzătoare a arcurilor de apăsare în mânerul de reglaj și prin montarea unui număr corespunzător de arcuri.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole

Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

Cum reducem pierderile de apă din sol

Activitatea de ameliorare este foarte importantă pentru zootehnia unei țări, pentru că, la animalele de fermă, prin ameliorare se îmbunătățesc calități cum ar fi: producția, fertilitatea, ratele rapide de creștere, rezistența la boli, la condiții de stres, reducerea consumului de furaje pe unitate de creștere, proporții mai bune ale diferitelor părți ale corpului etc. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas - Constanța desfășoară activități de cercetare la nivel național în patru domenii: nutriție, tehnologii de creștere, exploatare genetică și ameliorare-reproducție. Despre ameliorarea la speciile ovine și caprine am stat de vorbă cu Radu Răducu, director general ICDCOC Palas.

Radu Răducu: Ca efectiv total de ovine, suntem pe locul trei în Europa. Însă în ceea ce privește ameliorarea spre o anumită producție, spre o performanță productivă, fie lapte, fie carne, fie prolificitate, România a lăsat și încă lasă de dorit. Spun acest lucru pentru că decenii la rând activitatea de creștere a oilor era axată în principal pe producția de lână. Ajungând acum la preocuparea și la situația unităților de cercetare din domeniu, trebuie spus că o preocupare a institutului nostru de la înființarea lui și până la această dată a fost să creăm progres genetic care să fie folosit de crescători să-și îmbunătățească performanțele, pentru o anumită producție sau alta, la efectivele pe care le dețin, în felul acesta stimulându-i să mențină și să transmită mai departe, continuatorilor lor, urmașilor lor, preocuparea sau dorința de a dezvolta această specie, de ovine, dar și de caprine, că și ele sunt în preocupările noastre.

„Ăsta este rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației.”

Reporter: Adică de a face rentabilă creșterea oilor și caprelor.

Radu Răducu: Da. Ăsta este și rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației. Că altfel n‑ar mai continua această activitate. Problema este că, de-a lungul timpului, noi am demonstrat că suntem creatori de produs genetic, avem creații noi biologice omologate, foarte bine stabilizate genetic, cu performanțe care ne încântă. Nu ne încântă numai performanța obținută în cadrul unității noastre, ci chiar și la crescătorii care au luat de la noi animale de reproducție, masculi și femele. Facem noi ce facem, dar efortul pe care-l facem este mic la scară națională, pentru că oricât ar fi, cu efectivul pe care îl avem noi nu putem să acoperim întreaga cerință de progres genetic care ar fi normal să fie la această specie. Și de aceea trebuie neapărat – e în gândirea noastră, dar știu că era și în gândirea Ministerului Agriculturii – faptul că trebuie înființate acele ferme de elită care, utilizând progresul genetic realizat de noi, să-l multiplice și să-l distribuie la crescători.

Reporter: Iar fermele de elită au rămas doar la stadiul de idee, nu?

Radu Răducu: Așa este, dar niște încercări totuși sunt. Spun încercări pentru că nu s-a făcut o acțiune organizată, stabilită concret: facem atâtea ferme sau ceva. Au apărut câteva ferme de elită, ferme cu care noi colaborăm, în sensul că mai mult a venit din partea crescătorilor. A venit crescătorul și a zis: vreau să iau rasa asta de carne de la dvs., să o dezvolt la mine în unitate și mai departe să produc animale de reproducție cu genealogie cunoscută și performanță stabilită și să dau mai departe la crescători. Ei, cu aceste exploatații cărora le-am dat animale suntem într-o strânsă legătură și colaborăm. Adică facem controale ale producției pe care le obțin, îi ajutăm în întocmirea actelor planului de potrivire a perechilor în campania de reproducție, îi sprijinim în momentul în care trebuie făcută bonitarea, împreună cu asociația crescătorilor de ovine. Prin urmare, la toate acțiunile astea institutul nostru participă fără niciun fel de reținere sau să fie în vreun fel plătit.

„Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată.”

Reporter: Institutul de la Palas a creat și omologat rase de ovine, dar și de caprine.

Radu Răducu: Am creat și omologat trei rase noi de ovine românești, cu niște performanțe deosebite.

În același domeniu acționăm în ceea ce privește caprinele. Se știe foarte clar că în România este capra Carpatină, capra Albă de Banat și mai multe rase. Nu există o rasă de specialitate pentru producția de carne. Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată. Mai trebuie trei - patru generații de control și de selecție în cadrul acestei populații ca să îndeplinim condițiile și să facem documentația de omologare.

„Am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine. Ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană.”

Mai mult decât atât, noi, când vrem să facem ceva, în primul rând vedem care este situația în țară, de ce are nevoie țara, și după aia ne uităm să vedem ce este în lume realizat deja care ne-ar putea sprijini, ajuta în realizarea unei noi creații biologice sau a unei tehnologii performante. Și suntem acum în situația că am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine, noi ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană de carne, o rasă care să fie axată în principal spre producția de carne. Dar creșterea, sporirea producției de carne se face atât prin prolificitate, cât și prin performanța sau aptitudinile pentru producția de carne a acestei noi creații biologice.

Am plecat de la utilizarea oilor din rasa prolifică Palas, rasa noastră, care dă o prolificitate de 170-180%, și cu o rasă de carne din Franța, Rouge de l'Ouest, care are o prolificitate de peste 200% și aptitudini pentru producția de carne foarte bune. Avem realizat la această dată un efectiv de circa 400 de femele de diverse generații, prima generație având acum vârsta de cinci ani, deci mai merg cel puțin un an sau doi la reproducție. Dar pe noi ne interesează să realizăm mărimea efectivă pentru a putea intra în izolare reproductivă a acestei populații, și performanțele pe care le-am măsurat și le-am constatat până acum sunt deosebit de încântătoare. Ba mai mult decât atât, ca o completare, de la Centrul de selecție din Franța de la care am luat berbecii din rasa Rouge de l'Ouest, le-am trimis un filmuleț cu prima generație pe care am obținut-o. În răspunsul lor – și-l avem pus pe site-ul institutului – spune clar că cea mai bună reușită dintre toate încercările care s-au făcut la nivel de Europa sau chiar din lume utilizând rasa lor, Rouge de l'Ouest, este cea pe care am obținut-o noi. Ne-a bucurat foarte mult această laudă.

Reporter: Ce înseamnă un reproducător care ameliorează și un reproducător care doar arată bine?

Radu Răducu: O aparență te poate înșela. Care este diferența între un reproducător care are calitate și unul care arată calitate este faptul că cel care are calitate este rezultatul unei munci de selecție și de urmărire a evoluției lui, a dezvoltării corporale, a stării de sănătate, a funcției de reproducție zeci de ani. Nu poți să spui că, într-adevăr, obținerea unui hibrid, a unui metis de primă generație între o rasă locală și una amelioratoare îți dă un rezultat spectaculos, dar aici este vorba de vigoarea hibridă. Este vorba de performanță. Că această performanță trebuie măsurată și controlată generații la rând, mai ales făcându-se testarea după descendență, care înseamnă un număr de ani în care fiecare produs să fie urmărit sub toate aspectele, să vezi care pot fi și consecințele unor rezultate mai puțin concludente. Deci, dacă nu se face o muncă în care să fie un plan stabilit, de la ce pleci, unde trebuie să ajungi și etapele intermediare pe care trebuie să le controlezi, nu poți fi sigur de o performanță stabilă și care să aducă beneficii celui care folosește reproducătorul respectiv.

Să luăm cazul nostru. Anual, la Palas plecăm de la efectivul de oi-mame de circa 2.200 de capete, împărțit pe cele șase rase pe care le avem în gestiune la Palas. Deci, în ceea ce privește mărimea genetică și mărimea efectivă a raselor suntem acoperiți, adică avem cel puțin 350-400 de capete femele de reproducție. Automat, aritmetic vorbind, de la aceste 2.200 se obțin 2.200 de miei; tot aritmetic vorbind, 50%, masculi, 50% femele, deci 1.100 de miei. Nouă la Palas, de exemplu, ne trebuie ca reproducători de înlocuire un 30% din ceea ce obținem, și am avea în felul ăsta cam 700 de capete anual, tineret ovin, mascul și femel, din toate rasele, de valorificat la crescători. Fiind finanțați din surse proprii, și cea mai mare pondere din sursele proprii o constituie valorificarea animală, vânzarea de animale, automat suntem obligați să stabilim un preț care trebuie să acopere și să depășească prețul de cost cu care realizăm animalul până la vârsta respectivă. Vine partea cealaltă mai sensibilă: crescătorul este amator, îi place, vrea un berbec din rasa de lapte, un berbec din rasa Merinos, unul din rasa de carne, când îi spui că-l costă cam 3.000 de lei – cam atât ar fi cheltuiala și-ți faci calculul ca totuși să acoperi partea de venituri proprii pe care ești obligat s-o faci – spune: eu nu am atâția bani! În situația asta noi, institutul, am fi de acord să-l dăm la un preț acoperitor măcar cu cheltuielile sau chiar sub prețul de cost, numai că suntem și noi întrebați, și pe bună dreptate: cheltuiala de unde ți-o acoperi? De ce am făcut remarca asta? Aș face o propunere: noi tot suntem unități din domeniul public al statului, finanțate parțial de la bugetul de stat. S-ar putea foarte bine să se facă un calcul: am nevoie Palas să-mi dea anual 1.000 de reproducători masculi și femele, ca să dau la 50 de exploatații, câte 20 la fiecare exploatație, unde vreau să introduc progresul genetic, unde vreau să fac nucleul de fermă de elită. Cât ar trebui să dau Palasului în plus pentru asta? Două milioane de lei. Cu astea două milioane de lei – și cu obligația să furnizăm materialul și la calitatea respectivă – în felul acesta s-ar putea introduce progresul genetic în foarte multe exploatații, n-ar mai fi reținerea crescătorului că „n-am atâția bani să iau animalul”. În plus, asta ar fi și pentru noi o satisfacție a datoriei împlinite și ne-ar ajuta foarte mult în a avea puterea să „controlăm” evoluția acestor efective la diverși crescători.

Este totuși o constrângere. Vă dau exemplul de anul ăsta: la ora actuală avem 1.500 de reproducători în institut în plus față de ce ne-ar trebui, pentru că din cauza pestei micilor rumegătoare nu am putut să vindem tineretul mascul și femel de reproducție la crescători. Suntem blocați până prin noiembrie. Iar perioada propice a cam trecut. E păcat să iei animalul acum, animal cu performanță, și să-l dai la abator. Sunt niște chestii care s-ar putea discuta și înțelege. Dar vă spun, eu, cel puțin, și cunosc foarte bine rolul și colegii, și colectivul, am fi în stare să răsturnăm munții ca să facem treaba asta. Deci cu seriozitate și răspundere deplină ne asumăm într-o astfel de treabă.

Reporter: Iată o propunere interesantă. Sperăm să audă cei care trebuie să ia această măsură.

Radu Răducu: Făcându-ne cunoscute realizările, problemele, dvs., presa, ne-ați ajutat, astfel că am avut și rezultate. Sperăm să fim auziți și de data aceasta. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Unde este zootehnia românească?

Cercetarea care hrănește România